@sereniti
In primul rand ca impunerea denota din start lipsa de respect. Motivele ma intereseaza prea putin...Poate parintele se teme de spun vecinii, colegii, poate se teme ca intr'o zi copilul nu o sa il asculte si o sa aibe de suferit..
In al doilea rand eu am intalnit foarte putini oameni care sa isi respecte cu adevarat copiii...de fapt nici nu stiu daca am intalnit in carne si oase asa ceva.....
Versiune completa:Puterea De A Ierta...
Oh 
dar de foarte multe ori copii nu stiu pe ce lume traiesc iar un adult (avānd īn vedere ca a trecut deja pe acolo) TREBUIE sa faca tot ce-i sta-n putinta sa ajute. Este drept, exista o vārsta cānd copilul va trebui sa aleaga singur īnsa va trebui sa asume si consecintele.
In primul rand ca impunerea denota din start lipsa de respect.
dar de foarte multe ori copii nu stiu pe ce lume traiesc iar un adult (avānd īn vedere ca a trecut deja pe acolo) TREBUIE sa faca tot ce-i sta-n putinta sa ajute. Este drept, exista o vārsta cānd copilul va trebui sa aleaga singur īnsa va trebui sa asume si consecintele.In primul rand ca impunerea denota din start lipsa de respect.
| QUOTE (Zed @ 27 May 2004, 10:41 AM) | ||
Adica pe cine nu iubesti , nu ierti ?!  |
Daca vorbim de iubire la modul general, atunci NU. Daca īnsa te referi la un anumit tip de iubire, este posibil sa ierti iubind altfel.
| QUOTE |
| Asa este īnsa omul are si ceva divin īn el pentru ca iubind iarta. Adica pe cine nu iubesti , nu ierti ?! Daca vorbim de iubire la modul general, atunci NU. Daca īnsa te referi la un anumit tip de iubire, este posibil sa ierti iubind altfel. |
Cum adica daca vorbim de iubire la modul general, NU ? Ce tip de iubire (anumit)? este posibil (deci nici macar atunci nu-i cert) sa ierti...
poate ca nu-s pe receptie la ora asta... ok ...
Nu pot sa iert daca nu iubesc (ca parinte, ca amant, ca crestin etc). Ceva mai clar?
Iertarea este conditionata de iubire.
Cāt despre Daca īnsa te referi la un anumit tip de iubire, este posibil sa ierti iubind altfel. ... nu mai stiu la ce m-am gāndit
sorry
Caa,ar mai putea exista o interpretare: sa iertam mentru ca , oricum, ranchiuna sau ura nu aduc nimic bun. Sa iertam pur si simplu,fara sa ne gindim ca ,,asa trebuie''.
@Tony Almeda
SPui de foarte multe ori copii nu stiu pe ce lume traiesc iar un adult (avānd īn vedere ca a trecut deja pe acolo) TREBUIE sa faca tot ce-i sta-n putinta sa ajute .
Nu stiu pe unde or fi trecut parintii in general, dar cert este ca lucruile se schimba cu timpul, iar parintii tot in locul acela raman. De exemplu, tatal meu are un fix, un legamant pe care l'a facut cu el insusi care spune "sa nu mergi niciodata la o bere in ziua de salariu". Acum este pensionar, nu mai are nevoie sa il respecte, insa daca ma aude pe mine ca merg la o bere dupa ce am luat banii incepe cu morala pe care o stiu deja pe de rost. Acuma eu nu zic daca el a facut bine sau rau ca a procedat asa. Probabil ca a avut motivele lui. Dar nu pot sa accept acest gen de comportament doar ca pentru ca vine de la tata. Ce sa zic, probabil ei inca ma considera copil si cred ca ma ajuta cand de fapt imi pun bete in roate.....
SPui de foarte multe ori copii nu stiu pe ce lume traiesc iar un adult (avānd īn vedere ca a trecut deja pe acolo) TREBUIE sa faca tot ce-i sta-n putinta sa ajute .
Nu stiu pe unde or fi trecut parintii in general, dar cert este ca lucruile se schimba cu timpul, iar parintii tot in locul acela raman. De exemplu, tatal meu are un fix, un legamant pe care l'a facut cu el insusi care spune "sa nu mergi niciodata la o bere in ziua de salariu". Acum este pensionar, nu mai are nevoie sa il respecte, insa daca ma aude pe mine ca merg la o bere dupa ce am luat banii incepe cu morala pe care o stiu deja pe de rost. Acuma eu nu zic daca el a facut bine sau rau ca a procedat asa. Probabil ca a avut motivele lui. Dar nu pot sa accept acest gen de comportament doar ca pentru ca vine de la tata. Ce sa zic, probabil ei inca ma considera copil si cred ca ma ajuta cand de fapt imi pun bete in roate.....
| QUOTE (gypsyhart @ 27 May 2004, 05:28 PM) |
| @sereniti In primul rand ca impunerea denota din start lipsa de respect. Motivele ma intereseaza prea putin...Poate parintele se teme de spun vecinii, colegii, poate se teme ca intr'o zi copilul nu o sa il asculte si o sa aibe de suferit.. In al doilea rand eu am intalnit foarte putini oameni care sa isi respecte cu adevarat copiii...de fapt nici nu stiu daca am intalnit in carne si oase asa ceva..... |
eu am intalnit. recunosc ca nu multzi, dar cei pe care i-am cunoscut mi-au dovedit ca se poate... printre ei shi mama mea.
| QUOTE (Tony Almeda @ 28 May 2004, 01:50 AM) |
| ok ... Nu pot sa iert daca nu iubesc (ca parinte, ca amant, ca crestin etc). Ceva mai clar? Iertarea este conditionata de iubire. Cāt despre Daca īnsa te referi la un anumit tip de iubire, este posibil sa ierti iubind altfel. ... nu mai stiu la ce m-am gāndit sorry |
Pe fiecare ii iubesti altfel , chiar daca iubirea fata de sotie/sot , copii si proprii parinti este la fel de puternica .
Cel putin eu asa cataloghez , apoi vin cei "straini familiei" adica prietenii ( numai cei foarte apropiati ) si pentru ei nutrim sentimente de iubire dar altfel si de o alta intensitate .
E posibil sa ierti iubind altfel , se numeste din mila , adica sa nu ai incotro , mai iubesti persoana dar ceva acolo s-a schimbat . ( la asta te refereai si nu mai stii ?! )
| QUOTE (Tony Almeda @ 27 May 2004, 04:27 PM) |
| Eu zic ca a ierta iti cere o adevarata daruire ... adica trebuie sa sti cum sa ierti. @Tear ----> complet de acord ca trebuie īnteles copilul pentru a determina cauzele. Uneori īnsa se impune si mustruluiala. Daca te uiti la copii tai vai vedea ca de multe ori īti testeaza limitele, drept pentru care trebuie sa-l aduci la realitate chiar daca masurile pe care le iei nu sunt chiar placute. Eu unul nu am nevoie sa bat. Privirea face tot.  |
Ai dreptate, Tony. Dar unele masuri nu le mai poti lua dupa o anumita varsta a copilului si este important ca pana la acel moment, el sa stie si de frica "privirii". Daca insa nu a aflat ce inseamna o privire mustratoare, va fi foarte greu sa-l faci sa o inteleaga dupa 12-13 ani. Iti trebuie, ca parinte, atat fermitate ( nu duritate), cat si multa iubire si putinta de a o exprima fata de copil. Asta nu inseamna ca acum sa il certi si tipi la el si peste zece minute il pupi, ca nu va mai intelege nimic si va crede ca i se cuvine totul si ca orice ar face, este iertat pana la urma. Este necesara o combinatie perfecta intre fermitatea in educatia lui si iubirea dovedita, ca sa inteleaga ca tot ce i se spune i se spune din dragoste, nu din dorinta de impunere in fata lui.
De curiozitate, Tony, ce inseamna ca nu ai voie sa bati ? Si eu consider acum ca nu am voie sa-mi bat copiii, in virtutea legii crestinesti (desi cand erau ceva mai mici le mai trageam una la fundulet), dar acest termen - "nu am voie"- nu mi-a fost impus de nimeni, ci, asa cum spuneam mai devreme, am invatat odata cu cresterea copiilor mei sa devin un bun parinte (zic eu).
Gypsyhart, ce varsta ai ? Nu te supara ca te intreb, dar se pare ca inca nu ai inteles motivele pentru care tatal tau face cu tine ceea ce face. Este adevarat ca metoda aleasa de el nu este deloc buna, dar scopul scuza mijloacele, nu ? Ar trebui sa il intelegi si sa-i dovedesti cadaca faci invers, nu ajungi acolo unde a ajuns el cand a facut-o, ca esti altfel, nu neaparat superior, ci altfel decat el.
Sigur ca personalitatea copiilor nu trebuie sufocata, le trebuie libertate de miscare si de decizie, dar asta pana la un punct. Si parintii pot gresi. Mie mi s-a intamplat si nu mi-a fost rusine sa imi cer iertare copiilor mei. Dar ca sa-si ceara iertare "ca isi impun mizeria in care traiesc asupra copiilor lor...." mi se pare o aberatie, scuza-ma. Vei fi si tu parinte si vei vedea.
@Tear
Eu am 27 de ani. Si ce vad la parintii mei (in special la tatal meu...) este urmatorul lucru: incapacitatea de a accepta ceva nou. Aceleasi obiceiuri vechi, aceleasi atitudini...Vorbesti de motive...Crezi ca eu nu am motive? De ce ar fi motivele lui mai bune ca ale mele?
DA sunt de acord ca uneori scopul scuza mijloacele. Dar se pare ca tatal meu (si nu doar el...) duc mare lipsa de imaginatie....
Spui Sigur ca personalitatea copiilor nu trebuie sufocata, le trebuie libertate de miscare si de decizie, dar asta pana la un punct . Cum stabilesti acest punct? DAca imi poti da un exemplu concret ar fi super...
Crezi ca am exagerat cand am spus ca parintii isi impun mizeriile lor asupra copiilor....
Ce vina are un copil daca tatal lui sa zicem vine acasa suparat ca nu a primit banii in ziua in care trebuia, si nu vrea sa se mai joace cu el, nu il lasa sa iasa pe strada si tipa la el daca sare bucuros prin casa? E adevarat ca saracul nu o face constient, poate mai spre seara isi revine si incearca sa repare greseala....Dar daca chestia asta se repeta cateva luni...apoi devine parte din rutina zilnica.....crezi ca un copil mai poate avea incredere in parintele care ii spune "Din dragoste fac totul dragul meu...."?
Cand voi fi parinte....pentru mine nu este un lucru necesar sa fiu parinte.......
Eu am 27 de ani. Si ce vad la parintii mei (in special la tatal meu...) este urmatorul lucru: incapacitatea de a accepta ceva nou. Aceleasi obiceiuri vechi, aceleasi atitudini...Vorbesti de motive...Crezi ca eu nu am motive? De ce ar fi motivele lui mai bune ca ale mele?
DA sunt de acord ca uneori scopul scuza mijloacele. Dar se pare ca tatal meu (si nu doar el...) duc mare lipsa de imaginatie....
Spui Sigur ca personalitatea copiilor nu trebuie sufocata, le trebuie libertate de miscare si de decizie, dar asta pana la un punct . Cum stabilesti acest punct? DAca imi poti da un exemplu concret ar fi super...
Crezi ca am exagerat cand am spus ca parintii isi impun mizeriile lor asupra copiilor....
Ce vina are un copil daca tatal lui sa zicem vine acasa suparat ca nu a primit banii in ziua in care trebuia, si nu vrea sa se mai joace cu el, nu il lasa sa iasa pe strada si tipa la el daca sare bucuros prin casa? E adevarat ca saracul nu o face constient, poate mai spre seara isi revine si incearca sa repare greseala....Dar daca chestia asta se repeta cateva luni...apoi devine parte din rutina zilnica.....crezi ca un copil mai poate avea incredere in parintele care ii spune "Din dragoste fac totul dragul meu...."?
Cand voi fi parinte....pentru mine nu este un lucru necesar sa fiu parinte.......
@gypsyhart
Ce zici tu mi s-a intamplat si mie, de vina fiind sistemul social (=comunismul) in care au trait parintii nostri. Sa vezi la tatal meu cate pasarele are in cap. De exemplu daca ai o problema (de viata, de mate, de oricare) care are 10 solutii, doar solutia lui este buna, si oricat te-ai chinui sa-i explici ca mai sunt si altele nu intelege Dar eu il inteleg. Si mai mult, l-am iertat pentru felul lui egoist de a se comporta cu mine, inclusiv pentru faptul faptul ca nu se juca cu mine si multe alte nimicuri care m-au afectat. Nu are rost sa le tinem pica si mai bine invatam din greselile lor decat sa calcam si noi prin ele...
Ce zici tu mi s-a intamplat si mie, de vina fiind sistemul social (=comunismul) in care au trait parintii nostri. Sa vezi la tatal meu cate pasarele are in cap. De exemplu daca ai o problema (de viata, de mate, de oricare) care are 10 solutii, doar solutia lui este buna, si oricat te-ai chinui sa-i explici ca mai sunt si altele nu intelege
Dar eu il inteleg. Si mai mult, l-am iertat pentru felul lui egoist de a se comporta cu mine, inclusiv pentru faptul faptul ca nu se juca cu mine si multe alte nimicuri care m-au afectat. Nu are rost sa le tinem pica si mai bine invatam din greselile lor decat sa calcam si noi prin ele...
Eu nu cred că sīnt de vină vremurile īn care au trăit părinţii. La tinereţe avem o perioadă de acumulări, de īnsuşire continuă de nou. De la o anumită vīrstă acest proces īncetineşte, se opreşte şi omul trăieşte din ce a acumulat cīndva (cu mici excepţii, e adevărat). Apare renumitul "conflict" īntre generaţii. Ar trebui să fim mai īnţelepţi şi unii şi alţii (că fiecare din noi avem "avantajele" noastre) iertīndu-ne, iertīndu-ne şi iar iertīndu-ne...
Este clar ca personalitatea un adolescent (13/14) nu va fi tratat īn acelasi fel cu un copil si mai ales sunt complet de acord cu faptul ca educatia trebuie sa īnceapa de la vārste fragede. Totusi, chiar adult, ca si parinte trebuie sa ai o pozitie deosebit de clara-n fata plodului tau pentru ca daca nu foarte rapid te poti regasi īn fata unui copil care nu te mai respecta, poate chiar īndrazneste mult mai mult decāt i se permite.
Īn ceea ce priveste bataia ... totul depinde de situatie si de caracterul copilului. Clar ca nu sunt de acord cu pedepse de genu' curea peste fund sau bataie cu urzica īnsa ceva mai "soft" uneori se impune.
Sunt si oameni care nu au nevoie sa ridice māna ... nici macar odata. Tatal mau face parte din aceasta categorie.
Mama īn schimb (cānd avea ocazia
) nu se jena.
Īn ceea ce priveste bataia ... totul depinde de situatie si de caracterul copilului. Clar ca nu sunt de acord cu pedepse de genu' curea peste fund sau bataie cu urzica īnsa ceva mai "soft" uneori se impune.
Sunt si oameni care nu au nevoie sa ridice māna ... nici macar odata. Tatal mau face parte din aceasta categorie.
Mama īn schimb (cānd avea ocazia
) nu se jena.| QUOTE (Zed @ 28 May 2004, 11:46 AM) |
| Pe fiecare ii iubesti altfel , chiar daca iubirea fata de sotie/sot , copii si proprii parinti este la fel de puternica . Cel putin eu asa cataloghez , apoi vin cei "straini familiei" adica prietenii ( numai cei foarte apropiati ) si pentru ei nutrim sentimente de iubire dar altfel si de o alta intensitate . E posibil sa ierti iubind altfel , se numeste din mila , adica sa nu ai incotro , mai iubesti persoana dar ceva acolo s-a schimbat . ( la asta te refereai si nu mai stii ?! ) |
Exact
(nu am vazut postul tau
... cu toate ca am bicicleta )
Mama nu prea m-a caftit la viata noastra Insa a avut un mod de a se apropia de mine incat atunci cand faceam o ampenie intram in pamant de rusine...
Si nu, nu toti copii incearca sa se sinucida din teribilism sau din lipsa de afectiune...Mama m-a iubit si ma iubeste mult, insa nu ea a fost motivul...Si m-a inteles si m-a iertat ..Si nu a fost nevoie de bataie ca sa inteleg....Si nici de cearta si scandal ca sa inteleaga ea...
Insa a avut un mod de a se apropia de mine incat atunci cand faceam o ampenie intram in pamant de rusine...Si nu, nu toti copii incearca sa se sinucida din teribilism sau din lipsa de afectiune...Mama m-a iubit si ma iubeste mult, insa nu ea a fost motivul...Si m-a inteles si m-a iertat ..Si nu a fost nevoie de bataie ca sa inteleg....Si nici de cearta si scandal ca sa inteleaga ea...
Prefer sa iert, pentru ca o data cu trecerea timpului am constatat ca este mai bine pentru mine. Nu-mi ajuta cu nimic sa - mi otravesc viata cu rautatile altora. Cand este vorba de rautate. Uneori insa, persoana care a gresit chiar are scuze, decat sa ma supar, mai bine sa le ascult.
Cand nu iert? Iert, de fapt, dar daca intr-o relatie cu o persoana ies mereu scantei, sufera si ea, sufar si eu, iar in ciuda incercarilor mele/ale noastre aerul e incarcat de tensiune, prefer sa evit acea persoana. Nu inseamna ca nu am iertat-o. Ba in acest caz...chiar uit de ea. E vorba poate doar de incompatibilitate.
Sunt si persoane care chiar mi-au facut rau ... daca nu pot trece peste asta in prezenta lor, rup total legaturile. Cu timpul, rana se vindeca si vine si iertarea si uitarea. S-a intamplat sa reintalnesc o astfel de persoana dupa o vreme- imi trecuse.
Am insa dificultati in a ma ierta pe mine insami...
Cand nu iert? Iert, de fapt, dar daca intr-o relatie cu o persoana ies mereu scantei, sufera si ea, sufar si eu, iar in ciuda incercarilor mele/ale noastre aerul e incarcat de tensiune, prefer sa evit acea persoana. Nu inseamna ca nu am iertat-o. Ba in acest caz...chiar uit de ea. E vorba poate doar de incompatibilitate.
Sunt si persoane care chiar mi-au facut rau ... daca nu pot trece peste asta in prezenta lor, rup total legaturile. Cu timpul, rana se vindeca si vine si iertarea si uitarea. S-a intamplat sa reintalnesc o astfel de persoana dupa o vreme- imi trecuse.
Am insa dificultati in a ma ierta pe mine insami...
@ Denise
1. Cum s-ar zice "iertare prin ignorare" sau "iertare prin uitare", nu? Interesant şi eficace. Mai puţin īn cazul īn care nu poţi scăpa de cel pe care ar trebui să-l ierţi...
2. Excelentă ultima propoziţie!! Chiar aşa: "puterea de a te ierta pe tine īnsăţi". Merveilleuse...
1. Cum s-ar zice "iertare prin ignorare" sau "iertare prin uitare", nu? Interesant şi eficace. Mai puţin īn cazul īn care nu poţi scăpa de cel pe care ar trebui să-l ierţi...
2. Excelentă ultima propoziţie!! Chiar aşa: "puterea de a te ierta pe tine īnsăţi". Merveilleuse...
Multumesc caa, dar
1. E adevarat, s-ar zice ca trisez putin, dar da rezultate
2. Stiu sigur ca tuturor ne e greu, poate nu toti constientizam
PS. Acum sa nu ma credeti vreo sfanta...uneori imi ies din fire (si nu vreti sa fiti in calea mea atunci -desi deobicei aplic "pedeapsa prin tacere") dar cel tarziu pana a doua zi imi trece.
1. E adevarat, s-ar zice ca trisez putin, dar da rezultate
2. Stiu sigur ca tuturor ne e greu, poate nu toti constientizam
PS. Acum sa nu ma credeti vreo sfanta...uneori imi ies din fire (si nu vreti sa fiti in calea mea atunci -desi deobicei aplic "pedeapsa prin tacere") dar cel tarziu pana a doua zi imi trece.
Uite, eu chiar azi am patit o chestie nasoala. Am descoperit ca cea mai buna prietena ma minte, ma evita, isi petrece timpul cu cei pe care noi pana nu de mult ii criticam si am descoperit ca de fapt o persoana pe care eu nu o cunosc, ca niciodata relatia dintre noi doua nu va mai putea fi la fel ca pana acum. Nici pe departe.. Pana acum nu am avut puterea sa o iert. Cel mai rau m-a jignit faptul ca m-a mintit, si nici nu si-a dat silinta sa faca in asa fel incat sa nu-mi dau seama. Oricat m-as stradui sa nu-mi pese, nu pot. Sunt sigura ca o data cu trecerea timpului o voi putea ierta. Deocamdata insa nu pot.. Si asa cum a spus denise imi aduc mai multe reprosuri mie insami decat ei.
Citind ceea ce ai scris tu, stau si ma īntreb daca a ierta īnseamna stergerea cu buretele a tot ce a fost īnainte....
Adica, īn cazul tau, singura masura pe care ai putea s-o iei ar fi "o luare de distanta" ... sa te īndepartezi putin de ea si asta fara sa-i faci reprosuri...
Adica, īn cazul tau, singura masura pe care ai putea s-o iei ar fi "o luare de distanta" ... sa te īndepartezi putin de ea si asta fara sa-i faci reprosuri...
... Şi, poate, o redefinire a relaţiei, o corectare a bazelor prieteniei voastre, care să nu mai implice dezamăgiri pe viitor. nu se şterge cu buretele, se ia numai ce a fost bun şi se face o re-creionare. Iertarea se poate altoi f. bine īn acest context...
Exact asta am si facut.. m-am distantat, fara scene sau scandal. Deja mi-a trecut supararea. E o fata sufletista si altruista dar naiva si usor influentabila. Am facut tot ce mi-a stat in putere sa o ajut (pentru ca noul ei anturaj nu are o influenta tocmai benefica) dar atat timp cat ma lovesc de un perete nu vad ce altceva as mai putea face. Si cu parere de rau trebuie sa recunosc ca uneori nu-ti mai ramane altceva de facut decat sa renunti.
Renunti, de acord, si daca tu consideri ca relatia nu mai are un viitor te distantezi. Ideea insa este: n-ai iertat-o, si puterea de a ierta exista chiar in mesajul tau:
| QUOTE |
| dar naiva si usor influentabila |
Asta este, si mai bine nu stie. Nu este asta un motiv sa o ierti?
Eu cred că o "şmecherie" īn a ierta pe cineva este şi de a ne trasa cu linii groase pe "scoarţă" calităţile celuilalt şi de a trimite cīt mai īn fundal defectele. Să luăm ceea ce are bun şi să "profităm" de acelea iar de defecte să nu ne mai interesăm, ba chiar să ne facem proces de conştiinţă atunci cīnd insistăm asupra lor. Să ne mulţumim doar cu partea bună a semenului nostru...
e cam greu sa te multumesti numai cu partea buna, mai ales daca cel pe care vrei/trebuie sa-l ierti e in aceeasi casa cu tine si persista in greseli...
E adevărat ce spui, simpatico! Vezi, eu m-am gīndit la greşeală ca la un accident, care nu se repetă chiar aşa, īncontinuu. Īn cazul arătat de tine lucrurile se complică. Cred că "trecem graniţa" la ceea ce se cheamă "convieţuire". Acolo neapărat, după părerea mea, trebuie să fie reciprocitate, altfel o dăm īn bară rău de tot
Eu iert destul de greu cand e vorba de chstii serioase. Si cred ca sunt lucruri pe care nu le poti ierta. Sau le poti ierta si nu le poti uita ceea ce e cam aceeasi treaba cu nu poti ierta.
In doua cuvinte nu se prea pot ierta fapte facute cu buna stiinta si cu reavointa de aproapele tau - cine-o fi ala....
Pot sa iert si iert tot timpul maruntisuri. Ma si supar destul de greu si cand ma supar trece repede. Deci cred ca sunt "in grafice" la capitolul asta
In doua cuvinte nu se prea pot ierta fapte facute cu buna stiinta si cu reavointa de aproapele tau - cine-o fi ala....
Pot sa iert si iert tot timpul maruntisuri. Ma si supar destul de greu si cand ma supar trece repede. Deci cred ca sunt "in grafice" la capitolul asta
Noua, oamenilor "de rand" ne este intr-adevar foarte greu, poate imposibil sa iertam anumite greseli, considerate de noi ca ca fiind facute cu buna stiinta, intentionat even. Recunosc ca exista anumite lucruri pe care nici eu nu le pot ierta, sub nici o forma.. Sper ca odata cu trecerea timpului sa ating pragul de unde nimic nu mi se va mai parea de neiertat, pentru ca sunt convinsa ca si asta este unul din secretele fericirii. Yoyo.. ma bucur ca ai ajuns la aceeasi concluzie ca si mine, si anume ca a ierta inseamna a uita.
P.S: Pe asa-zisa prietena am iertat-o de mult, si cu toate ca relatia dintre noi nu va mai fi niciodata la fel, am ramas in relatii amicale...
P.S: Pe asa-zisa prietena am iertat-o de mult, si cu toate ca relatia dintre noi nu va mai fi niciodata la fel, am ramas in relatii amicale...
Daca nu am avea puterea de a ierta, tot globul ar fi cuprins de razboi...
daca spun vreo prostie :iertati-ma.nu am citit tot
,dar indraznesc sa-mi spun si eu parereacel mai cinstit dintre toti mi se pare xcross
cum ramine cu latura noastra mai putin frumoasa pe care voi o cam negati:eu iert,eu uit,eu trec usor peste.........
mi se pare mie sau nu este chiar adevarul gol golut?
relaxativa,nu va judeca nimeni,in fond sintem oameni
aici cred ca este secretul:sa fim oameni
viata este un perelinaj prea periculos pt cei ce aspira la nemurire.
De obicei nu tin suparare, nu ma supar usor dar am grija ca cel ce ma necajeste sa afle ca nu-mi convine. De cele mai multe ori cand cineva ma supara ripostez pe loc dar apoi dau totul uitarii si pe viitor nu ma mai leg de aspectul respectiv. Bineinteles au fost si situatii de exceptie cand am stat bosumflata vreo 2 zile si abia apoi am rabufnit dar asta s-a intamplat doar de vreo 3-4 ori.
A ierta mi se pare normal,omenesc.Este un lucru bun pentru "pacea universala" ,dar mai ales pentru sufletul celui care iarta,nu va mai fi mancat de ranchiuna,nu va deveni salasul defectelor universale,ci va continua sa fie sau cel putin sa tinda spre acea stare de pace absoluta.
A uita mi se pare imposibil si ...chiar daca ar fi posibil mi se pare cel mai rau lucru care ti se poate intampla.
In primul rand acel lucru intamplat o data intamplat se adauga la experienta persoanala,in functie de ea iei decizii in viata si incerci sa gasesti calea cea mai buna.
Ce ar fi ,copilareste vorbind ,ca o data ce un foc te-a ars il ierti si mai si uiti? Inseamna ca a 2a oara te v-a arde iar,si continuand asa nu vei reusi sa avansezi,doar vei stagna izbindu-te de aceleasi ziduri care datorita uitarii mereu par noi.
Eu am o vorba: "A gresi e omeneste,dar a face aceasi gresala de 2 ori ,deja esti prost"
A uita mi se pare imposibil si ...chiar daca ar fi posibil mi se pare cel mai rau lucru care ti se poate intampla.
In primul rand acel lucru intamplat o data intamplat se adauga la experienta persoanala,in functie de ea iei decizii in viata si incerci sa gasesti calea cea mai buna.
Ce ar fi ,copilareste vorbind ,ca o data ce un foc te-a ars il ierti si mai si uiti? Inseamna ca a 2a oara te v-a arde iar,si continuand asa nu vei reusi sa avansezi,doar vei stagna izbindu-te de aceleasi ziduri care datorita uitarii mereu par noi.
Eu am o vorba: "A gresi e omeneste,dar a face aceasi gresala de 2 ori ,deja esti prost"
| QUOTE (tish @ 5 Aug 2004, 01:08 PM) |
| o data ce un foc te-a ars il ierti si mai si uiti? |
Nu īl uiţi īn sensul că nu-ţi mai aduci aminte de el. Uiţi imputările şi acuzele pe care, īntemeiat sau nu, le-ai adus. Uiţi starea de conflict. Uiţi răul. Nu īl scoţi din memorie, pentru a-ţi putea păstra prudenţa, vigilenţa. Avem altceva mai bun de făcut decīt să "pedalăm" pe amintiri rele. Părerea mea...
A ierta şi a uita e "sport" de performanţă!
Unii oameni spun : Iert, da' nu uit !". Sunt cazuri in care a ierta inseamna a uita. A uita starea de conflict, vorba ta, xcross, a o depasi, a merge mai departe si a lua ce e mai bun de la fiecare.
Tear - nu prea poti ierta cu adevarat fara sa uiti. Adica daca spui "Ok! Te iert!" si la urmatoarea data cand se intampla sa il ai intr-un fel sau altul "la mana" pe cel care l-ai iertat il taxezi - aceea nu se cheama iertare nu? 
Asa spuneam si eu. A ierta inseamna a uita ! Intotdeauna ii spuneam asta mamei mele, caci e unul din cei ce iarta, dar nu uita. In opinia mea, in acest context a nu uita inseamna cel mult a-ti pastra vigilenta, nu a-l taxa pe cel ce ti-a gresit in trecut, cum spui tu.
Acum doua luni am fost iertata de prietenul meu. Si va spun ca am calcat pe bec rau de tot. Daca as fi plecat de la premisa ca el iarta si nu uita, nu-i mai ceream iertare.
Cum ar fi daca Dieu ne-ar ierta aici, dar Acolo ne va aminti tot timpul greseala? Nu ar fi un adevarat Infern!
?
Acum doua luni am fost iertata de prietenul meu. Si va spun ca am calcat pe bec rau de tot
Poţi să te bizui pe prietenul tău. E unul adevărat!
Poţi să te bizui pe prietenul tău. E unul adevărat!
Corect ! Si, ca sa amintesc aici de alta idee de-a mea ( a lua ce e mai bun de la fiecare), merg mai departe si spun : prietenul ei a trecut peste obstacole si a luat ce e mai bun din cursa vietii...
Se spune ca doar Dumnezeu are puterea de a ierta. Cred ca de a ierta pacatele,nu? Sa va spun sincer, mie unul mi se pare ca in momentul in care ierti ai un ascedent asupra celui care a facut ceva rau. El se simte (de la caz la caz) indatorat ca a fost iertat. Tocmai de aceea nu consider ca trebuie sa iert ceva ce a facut gresit o persoana chiar daca m-a afectat direct. Daca stiu ca il face sa se simta mai bine ii spun:Te-am iertat. Insa consider ca nu ii sunt dator cu o iertare e o actiune pe care a simtit-o acel cineva la un moment dat. Ce sa ii iert? Daca m-ar insela iubita, nu as ierta-o, dar as trece peste. Si nici nu m-as desparti de ea. Daca asa a simtit de ce trebuie sa o iert?Pt ca asta a simtit. Pe mine de curand m-a infestat cel mai bun prieten care este stomatolog cu virusul hepatitei B. Si-a cerut iertare. Ce pot sa ii fac. I-am spus sa stea linistit chiar daca stiu ca mi-a scazut speranta de viata cu multi ani. I-am zis ca il iert, ca sa se simta bine. Insa asa a fost sa fie. Dumnezeu judeca si el ajuta acolo unde e cazul. Nici macar un moment nu l-am considerat vinovat desi a fost, pentru ca desi e viata mea si mai am de trait in cel mai bun caz inca 20 de ani, asa a fost sa fie. Deci sa iertam?
Un profesor, scoate la tabla un elev. Acesta nu stie nimic, motivand ca nu a avut timp sa invete. Profesorul, in doua trei fraze, face rezumatul lectiei, intreaba elevul : ce poti sa mai adaugi ?
E. - Nimic. N-am fost atent la predare.
P. - Ei bine, te iert. Ia loc si invata pentru ora viitoare!
Trece ora, vine ora viitoare.
E.- Nu am invatat ca nu am avut timp.
..................
P.- te iert, ora viitoare.
Se termina semestrul II, odata cu acesta anul. Cu ce incheie profesorul media?
Un alt profesor, P.1.
P.1. - Ai invatat?
E. - Nu am avut timp (acelasi elev, la alta materie)
P.1. Avand in vedere ca si ora trecuta ai facut la fel, ai nota 3 .
Ora viitoare, E. cu mana sus. P.1. Ce vrei?
E. - Sa raspund, am invatat.
Asa ca daca ierti si uiti, ai ocazia sa te aflii in situatia profesorului P.
Eu prefer situatia profesorului P.1.
Iert o singura data, dar nu uit nicio data.
Aceasta situatie nu este in sondaj.
E. - Nimic. N-am fost atent la predare.
P. - Ei bine, te iert. Ia loc si invata pentru ora viitoare!
Trece ora, vine ora viitoare.
E.- Nu am invatat ca nu am avut timp.
..................
P.- te iert, ora viitoare.
Se termina semestrul II, odata cu acesta anul. Cu ce incheie profesorul media?
Un alt profesor, P.1.
P.1. - Ai invatat?
E. - Nu am avut timp (acelasi elev, la alta materie)
P.1. Avand in vedere ca si ora trecuta ai facut la fel, ai nota 3 .
Ora viitoare, E. cu mana sus. P.1. Ce vrei?
E. - Sa raspund, am invatat.
Asa ca daca ierti si uiti, ai ocazia sa te aflii in situatia profesorului P.
Eu prefer situatia profesorului P.1.
Iert o singura data, dar nu uit nicio data.
Aceasta situatie nu este in sondaj.
Atunci sa incerc sa dau o mina de ajutor si sa adaug si optiunea in cauza !
@skysurfer
1. Īmi sună straniu cuvintele tale şi bănuiesc că n-am prea īnţeles: nu ierţi dar treci peste... Cum treci peste?...
2. Dumnezeu iartă păcate. Noi iertăm greşeli, nu păcate.
3. Sīnt modalităţi de a ierta şi fără a crea "īndatorări", zic eu...
@contraste
1. Profesorul trebuie să aplice regulamentul şcolar. Nu se cheamă iertare, īn opinia mea, ce a făcut primul profesor...
2. Sună foarte bine formularea: Iert o singura dată dar nu uit niciodată. Sună foarte bine!
1. Īmi sună straniu cuvintele tale şi bănuiesc că n-am prea īnţeles: nu ierţi dar treci peste... Cum treci peste?...
2. Dumnezeu iartă păcate. Noi iertăm greşeli, nu păcate.
3. Sīnt modalităţi de a ierta şi fără a crea "īndatorări", zic eu...
@contraste
1. Profesorul trebuie să aplice regulamentul şcolar. Nu se cheamă iertare, īn opinia mea, ce a făcut primul profesor...
2. Sună foarte bine formularea: Iert o singura dată dar nu uit niciodată. Sună foarte bine!
| QUOTE (LINICA @ 10 Aug 2004, 01:08 PM) |
| Acum doua luni am fost iertata de prietenul meu. Si va spun ca am calcat pe bec rau de tot. Daca as fi plecat de la premisa ca el iarta si nu uita, nu-i mai ceream iertare. |
Pai daca e ceea ce cred eu ca e nu uita! Iti zic eu sigur!
@xcross pai a ierta presupune a implica si sufletul. Cand trec peste inseamna ca nu ma cramponez de acel lucru asa incat sa imi afecteze relatia cu persoana respectiva. Dar oricum nu uit. Cand iert, cel putin din punctul meu de vedere inseamna ca si inteleg motivul si sunt de acord si incerc sa uit. Este doar problema de nuanta. Nici nu stiu de fapt cand iert si cand trec peste. Poate nu iert niciodata sau poate iert mereu. Oricum e atat de subiectiv raspunsul incat nici nu ai cum sa ma intelegi.
Da stiam ca Dumnezeu iarta pacatele. Adulterul este un pacat?Atunci cei care iarta, iarta pacatul sau greseala?Unul care loveste un copil pe trecere si parintii il iarta totusi, desi a fost vinovat ce iarta parintii o greseala sau pacatul crimei?Ti-am spus e problema de nuanta.
Da sunt modalitati dar orice ar fi, daca cel care a gresit fata de tine are constiinta, sa stii ca aceasta ii va spune ca iti e dator cumva oricat ai incerca tu sa dai o tenta de : "nu imi esti dator cu nimic"
Da stiam ca Dumnezeu iarta pacatele. Adulterul este un pacat?Atunci cei care iarta, iarta pacatul sau greseala?Unul care loveste un copil pe trecere si parintii il iarta totusi, desi a fost vinovat ce iarta parintii o greseala sau pacatul crimei?Ti-am spus e problema de nuanta.
Da sunt modalitati dar orice ar fi, daca cel care a gresit fata de tine are constiinta, sa stii ca aceasta ii va spune ca iti e dator cumva oricat ai incerca tu sa dai o tenta de : "nu imi esti dator cu nimic"
My opinion: păcatul e o greşeală faţă de Dumnezeu. Cīnd eu iert un adulter, iert greşeala respectivului. Dumnezeu s-ar putea să ierte dar s-ar putea să nu ierte, căci necunoscute sīnt căile Lui...
După ce am reuşit să iert pe cineva şi acela mă sīcīie cu īndatorarea lui sau īmi dă de īnţeles asta, eu mă īntristez destul de tare...
Yoyoman, dacă ceea ce cred eu că ceea ce crezi tu e adevărat, īţi umblă mintea numai spre... zburdălnicii, dragul meu!
După ce am reuşit să iert pe cineva şi acela mă sīcīie cu īndatorarea lui sau īmi dă de īnţeles asta, eu mă īntristez destul de tare...
Yoyoman, dacă ceea ce cred eu că ceea ce crezi tu e adevărat, īţi umblă mintea numai spre... zburdălnicii, dragul meu!
O.K. cu adaugarea, am votat si fac mentiunea ca situatia de mai sus se poate aplica si in viata de toate zilele.
| QUOTE (YoyoMan @ 10 Aug 2004, 08:43 PM) |
| Pai daca e ceea ce cred eu ca e nu uita! Iti zic eu sigur! |
Nu stiu ce crezi tu ca e - dar pot banui
Cand am fost pusa in situatia de a ierta pe cineva, am iertat pentru ca am inteles. Dar am iertat si cand nu am inteles - mi-am zis ca trebuie sa o iau ca atare. Cineva, acolo sus, stie de ce s-a intamplat asa...
Da, se spune ca noi putem "scuza" pe cineva. Iertarea o primim fiecare de la Dieu.
Ma intreb insa daca nu cumva suntem noi cei care trebuie sa ne iertam pe noi insine. Daca un om iti tot reproseaza ceva, il poti ignora. Daca constiinta iti reproseaza cava - nu cred ca o poti trata cu indiferenta.
Din experienta pot afirma ca de multe ori suntem motive de "greseala" pentru ceilalti. Si atunci?
xcross - ma ingrijorezi! Cum e cu tot ce veti dezlega pe pamant va fi dezlegat si inceruri...?
@ linica
Păi, cu scuzele de rigoare pentru devierea de la subiect , formula cu "dezlegarea" se aplică, īn zilele noastre, īn situaţia īn care cineva se spovedeşte la preot (acesta fiind "urmaşul" ucenicilor Domnului, lor le era adresată exprimarea...). Preotul dezleagă de păcate īn numele lui Isus, pentru că (nu intru īn detalii...) are această putere. Ai plecat de la spovedanie dezlegat de păcate de către Isus. Nu ştiu dacă "dezlegarea" ni se aplică şi nouă, muritorilor de rīnd. Oricum, nu te īngrijora, o scoatem noi la capăt cumva!
Păi, cu scuzele de rigoare pentru devierea de la subiect , formula cu "dezlegarea" se aplică, īn zilele noastre, īn situaţia īn care cineva se spovedeşte la preot (acesta fiind "urmaşul" ucenicilor Domnului, lor le era adresată exprimarea...). Preotul dezleagă de păcate īn numele lui Isus, pentru că (nu intru īn detalii...) are această putere. Ai plecat de la spovedanie dezlegat de păcate de către Isus. Nu ştiu dacă "dezlegarea" ni se aplică şi nouă, muritorilor de rīnd. Oricum, nu te īngrijora, o scoatem noi la capăt cumva!
| QUOTE (Tear @ 10 Aug 2004, 01:52 PM) |
| Corect ! Si, ca sa amintesc aici de alta idee de-a mea ( a lua ce e mai bun de la fiecare), merg mai departe si spun : prietenul ei a trecut peste obstacole si a luat ce e mai bun din cursa vietii... |
e cum nu se poate mai bine spus. Dar e valabil atat pentru el , cat mai ales pentru mine. Iertare este poate una dintre cele mai mari intrumente cu ajutorul careia trecem peste multe obstacole.
De exemplu azi m-a suparat in autobuz un nene. Aveam asa niste nervi pe el incat sprancenele imi erau foaaarte
apropiate. Dar iata ca nu l-am injurat ci l-am luat ca atare.Xcross - ma refeream la voi, preotii , ups!(mi s-a parut ca esti preot dupa cum vorbesti ) si la afirmatia cum ca Dieu nu stii daca iarta tot...
Si totusi, pana unde merge iertarea asta? De cate ori trebuie sa greseasca cineva pt ca voi sa-l puteti ierta? Cand vine momentul in care spui:"Gata! Nu mai pot ierta, nu mai am rabdare?" ...
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.