Cred ca depinde si de cat de mult a gresit. Cat de mult te-a afectat... Ce asteptari aveai de la acel om...
Usor de spus, dar, uneori, mult prea greu de infaptuit.
Dar tristetea nu e neaparat ceva rau. E o parte a vietii si trebuie acceptata.

Stiu ca o sa ma puneti la zid si tot o zic!

Fiecare om e putin din Dumnezeu. Nu vreau sa o dau pe filozofie, insa puterea de a ierta imi suna si a liber arbitru - vad o corelatie intre cele doua concepte. Atata timp cat ai liberul arbitru ai si iertarea.

Si inca ceva: ganditi-va la indrumarea biblica dupa care "Cum masori asa ti se va masura" Deci in functie de cum iti ierti aproapele tot asa vei fi si tu iertat sau nu.

Buna dimineata!


Afrodita, iertarea merge pana hat, departe. Si am cateva argumente:
1. In Mt. Petru il intreaba pe Isus de cate ori trebuie sa ierte (pana la a saptea oara? Iar El ii raspunde: Nu de sapte ori , ci de saptezeci de ori cate sapte -apoi le spune o parabola frumoasa - cred ca e in cap. 18 -19.

Yoyo si eu sunt de acord cu tine. (Toti avem cate ceva din Dieu... Dupa ce l-a creat pe om, Dieu a suflat duhul lui asupra-i. )
2. Asadar, daca toti avem ceva din Dieu, avem puterea de a ierta cam de cate ori ne iarta si El.

3. Constiinta ne indeamna sa iertam... caci cine nu are nevoie de iertare!?

sper sa nu va suparati pe mine . Stiu ca nu suntem la forumul religie, insa ca tot se pomeni de Dieu...

Va doresc o zi minunata!

Linica, tu cat de apropiata esti de Dumnezeu, daca il denumesti "Dieu" ? Mi se pare ciudat din partea unui credincios.

Eeeei, era sa zic io ceva...Parca numele conteaza...Sau cum ii zici...Important e sa-l simti in suflet si cu asta basta , nu conteaza ca ii zici Allah, Iisus sau Dieu sau God sau cine stie cum...Tot ala e,nu se schimba dupa nume

Linica , sarumana de raspunsuri, insa stiu ca, oameni fiind, avem si noi o limita a rabdarii si uneori chiar nu mai putem ierta aceeasi persoana, dupa un numar de greseli facute...Asta e, se mai intampla...

Mie chiar mi s-a parut ca a sunat peiorativ.
Daca am gresit, iertati-ma, daca aveti puterea de a ierta.

Uneori iertam cu inima , alteori cu capul , e greu sa ierti cu amandoua .

e greu sa ierti cu amandoua?
eu cred ca daca nu iert cu capul - valeu ce-o sa ma mai doara inima!

Ptr. Linica - puse draga, cat poti, iarta din toata inima...ca nu-i pacat; mintea poate fi si subiectiva; da`sufletu` nu prea...asa ca, tu numa iarta ca-asa-i bine. Sincer, INCERC sa fac la fel. E greu, doare da-i musai...

pot ierta dar nu pot uita....dand putin timpul inapoi realizez ca e o absurditate sa spui iert dar nu uit, de cele mai multe ori iertam pentru ca uitam sau uitam pentru ca am iertat. c-o fi fi bine, c-o fi fi rau, cine poate stii?

Pai tocmi ca asta este...care este. Io am o putere extraordinara de a ierta. De fiecare data cand ma uit in oglinda - atunci cand ma rad (la 2-3 zile), ma iert pentru fiecare zi in care am baut si am fumat peste un pachet - si ma mai iert pentru ziua care vine in care iarasi....vezi mai nainte, asa ca nu exista zi in care sa nu am motive sa ma iert...
Normal ca-l iert si pe Vornicus pentru fiecare zi in care NU bea
Ca io am inima laaaaaaaarga si o sete pe masura...Coool, ma, Cactus rulz - cu zaibaru lu Bogho

Eu, pana la urma iert
Cineva drag mi-a facut o data o farsa destul de urata... La momentul respectiv nici nu am mai vrut sa aud de omuletz. Cand mi-a zis ca totul a fost ceva de genul unui "test", ca sa vada cum reactionez m-am infuriat cumplit, dar pana la urma am iertat si nu-mi pare rau
Parca ma simt mai bine la sfarsitul zilei cand stiu ca daca m-am certat cu cineva l-am iertat

Eu uneori iert uneori nu...

Ce ati fi facut in locul meu?
Vorbesc de 2 ori cu omul sa vina pana la mine sa ma ajute la ceva ... bineinteles ca nu vine, si cand ma intalnesc cu el dupa 2 saptamani imi zice: " Parca mi-ai zis odata ca ai nevoie de mine , despre ce era vorba? "
Eu i-am raspuns : "cred ca te inseli, eu nu te-am rugat nimic"...

Sunt adeptul zicalei "prietenul la nevoie se cunoaste"

Puterea de a ierta... este de fapt Puterea de a ne ierta. Atunci cand altcineva ne face sa suferim este doar impresia ca altul ne produce suferinta... de vina suntem doar noi.

eu m-am saturat sa tot iert diversi dobitoci care gresec si apoi sa mi se dea in cap tot mie.
asa ca de cateva zile m-am hotarat macar sa incerc sa ma schimb daca nu o sa si reusesc.(adica sa fiu un pic mai scorpie)
nu o sa mai fiu eu cea care-i ajuta pe toti..o sa fiu pt ei pur si simplu "o alta" ..pt ca mi-am dat seama ca sunt " ceva" pt ei atata timp cat au ce sa "suga " de la mine..
atata timp cat jocul asta persista"prietenia"noastra sta in picioare ,dar atunci cand asa-numitele"surse" se epuizeaza totul se duce pe apa sambetei.
si asta nu e corect.
nu suport relatiile de simbioza.

am ales iert , dar nu uit
pentru mine este un pic mai usor; ma supar foarte greu si cand chiar s-a intamplat in functie de gradul ignirii(sau ce a fost acel 'ceva ' care m-a suparat) ma indepartez(niciodata brusc; decat in cazul in care s-a facut ceva care n-am puttut inghiti si mi-a sarit mustaru' rau de tot ) si parasesc pesoana lasand insa loc de 'buna ziua';
nu sunt ranchiunoasa dar cred ca greseala arata (in cele mai multe cazuri; adevarata fata a omului) si deci ea trebuie analizata oarecum si bagata la creierash formandu-se astfel o mica parere despre ce s-ar fi putut intampla/ ce fel de pers este si cat pot intinde coarda;

nu imi plac injuraturile 9singurele folosite de mine sunt haioase gen' unde puisorii mei....' sau 'pe soacrata....sau alt grad de rudenie exclus mama ) .....si raman rece la oricare imi este adresata; ele nu sunt un motiv de suparare pentru mine;
trebuie sa vina titanicul este mine ca sa ma infurii si sa ma supar serios

Iert, dar daca e grav nu uit !!
De exemplu am iertat dar nu voi uita ca socrii au considerat ca pentru un copil au situatie financiara buna si cand e vorba de celalalt sunt saraci lipiti pamantului.
Am dat un exemplu .
Exista situatii unde , zic eu, conjunctura e prea grava ca sa uiti.
Insa asta nu inseamna ca toti reactioneaza la fel.

milimetru ceea ce eu am incercat sa spun este ca daca am iertat nu inseamna ca am uitat de ce am iertat; continui sa tin legatura; continui sa o pastrez ca si persoana importanta mie dar atentia acordata inainte si sentimentele nu sunt aceleasi; eu asa am crezut..............ca ranchiuna este atunci cand nu reusesti sa-ti scoti din minte greseala care ti s-a facut; refuzi sa dai mai departe ; refuzi sa crezi ca merita o a doua sansa si pentru asta ii porti pica pentrru ce ti-a facut; ranchiuna din tine (rautatea,egoismul) de a refuza iertarea si impacarea cu greseala .....
........ milimetru

Nu am mai fost pusa de foarte mult timp in situatia de a ierta pe cineva. Sau poate nu-mi amintesc!?
Poate sa vina iertarea de la sine? Adica sa ierti dinainte de a fi ranit?

Nu-mi vine sa cred ca eu am raspuns ultima data pe acest topic. Si cu atat mai mult, cu cat acum pot sa-mi raspund mie insami prin experienta ultimilor ani.
Da, poti ierta inainte a fi ranit. Pentru ca stii, in interiorul tau, ca ai nevoie continuu de iertare.

E unul din cela mai grele lucruri ce le faci in viata..Se propovaduieste mult pe tema asta...se confunda cu "uitarea" sau alinarea...te obisnuiesti cu durerea si ti se pare ca a trecut..ca ai iertat.Testul ti-l dai cand traiesti o experienta similara...si constati ca...te doare.Teoretic,daca ai iertat inseamna ca ai inteles si ce ai inteles e mai usor de acceptat.Si curios este ca iertam o gramada de oameni...insa cel mai greu ne este sa-i iertam tocmai pe cei pe care am afirmat ca-i iubim..ca inseamna ceva pentru noi...Poate pentru ca acolo am dat mai mult..si asteptam mai mult...Sau sa ne iertam pe noi..Sa ne iertam greselile..sa ne iertam neimplinirile..sa ne iertam pana si sperantele..Nu e deloc usor sa ierti.Sa ierti cu adevarat...

Abia in seara asta am realizat ca de fapt nu m-am iertat niciodata pentru nimic....

Nu degeaba se spune ca ne suntem cei mai mari dusmani..De fapt procesul asta de iertare ar trebui sa inceapa de la noi.

Asa e, ar trebui, dar parca nu se stie ca cel mai critic si neindurator esti cu tine insuti?

Ai gandit-o mult pe asta sau ai spus-o asa, rapid?!

Eu cred ca pe noi ne iertam cel mai usor . Asta se vede cel mai bine cand incepi sa te justifici si sa dai explicatii etc etc . E un mecanism de aparare . Imaginea de sine are un rol foarte important aici si majoritatea ( nu ma refer la cazurile patologice sau la cei cu diferite tulburari ) au o imagine de sine buna ca sa nu mai spun ca mai sunt care au o imagine de sine foarte buna . Asta e deja extrema si nu e deloc sanogena .
Daca spui ca : "imi pare rau ca am facut asta "... nu inseamna ca nu te-ai iertat .Inseamna ca ai constientizat greseala . Pe ceilalti ii iertam mai greu decat pe noi .

Justificatiile si explicatiile apar tocmai din incercarea de-a ne ierta pe noi insine. Daca unii reusesc, bravo lor, eu una oricate justificatii si explicatii mi-as gasi pentru anumite momente din viata, tot nu ma pot ierta.
Nu ma pot ierta ca am vandut garsoniera, back in 1999 sau 2000 cat o fi fost...
Nu ma pot ierta ca nu am fost mai sincera cu mine insami...
Nu ma pot ierta ca nu am fost mai sincera cu cei din jurul meu...
Nu ma pot ierta ca nu am acordat intr-adevar o a doua sansa cui trebuia si cand trebuia...
Nu ma pot ierta pentru lasitate...
Si mai ales nu ma pot ierta pentru faptul ca marea majoritate a vietii mele adulte mi-am trait-o mintindu-ma si evident, mintind pe altii (asta a fost implicita, nu intentionata).

Toate neiertarile astea se vad foarte bine in comportamentul meu actual.

Daca tu una te poti ierta destul de usor, asta nu inseamna ca altii pot face la fel...

... iar eu ca am acordat-o cindva cui nu trebuie.

Noroc ca lucrurile nu ies intotdeauna atit de rau pe cit ni le inchipuim.

depinde de dispozitie, posibil sa iert un razboi atomic, dar sa omor pt o palma pe spate gresit inteleasa...

Am iertat mereu, mi se parea si mi se pare mult mai greu sa porti in suflet ranchiuna sau razbunare pentru cineva. Sant lucruri care mi s-au intamplat si motivatia lor nu avea nici o logiga, rautati gratuite pe care le-am trecut cu vederea si pentru ca nu le-am inteles le-am lasat fara cap si coada. Am iertat lucruri grave care mi-au schimbat viata deoarece conform teoriei....orice picior in locul rusinos e un pas in fata m-au facut sa demonstrez lucruri care mi-au facut mie bine. In schimb minciuna unora o port in suflet ca o umbra si nu am putut ierta persoana in cauza. Am inteles-o dar nu pot nici sa uit nici sa iert.

Afrodita ,

Am sa-ti dau un exemplu cat se poate de prost si simplu : sa presupunem ca exista un el si o ea . Casatoriti din partea meau sau nu , care isi impart aceeasi casa si bunuri . Nu au bani suficienti si ea isi cumpara o poseta ( sa zicem ) desi stie ca nu ii vor ajunge banii pana la sfarsitul lunii pentru mancare . Spune-mi sincer , nu crezi ca ea se iarta pentru gestul nesabuit si plin de naivitate pe care il face ?! Ca ii pare un pic rau , nu contest , dar ..
Hai sa schimbam situatia : el cumpara , in aceleasi circumstante , ceva pentru masina . Ce crezi ca o sa faca ea ?! Bineinteles ca o sa-i scoata ochii , in schimb daca el aminteste ca si ea a cumparat atunci candva poseta ...... uau , sa vezi circ atunci .
La fel si ea , o sa -i scoata ochii pe chestia asta de mai multe ori si ceea ce a facut ea o sa uite . De ce ?! Pentru ca s-a iertat dar pe el o sa-l ierte mai greu , crede-ma . Si , de multe ori spunem ca l-am iertat ca apoi peste luni sau ani sa aducem iar in discutie subiectul , atunci cand ceva asemanator , se repeta . Asta se numeste falsa iertare . Adica , l-am iertat pe naiba .
Asta-i un exemplu patetic , dar , reflecta bine faptul ca daca noi facem ceva gresit , ne iertam mai repede pe noi decat pe celalalt .
Daca e sa punem pe cantar ce nu ne iertam noua , sa zicem 5 lucruri pe care le-am facut in viata , regrete de fapt , iar , pe partea cealalta sa scriem pe o foaie ce a facut celalalt , ce nu i-am iertat sau ne mai racaie , cred ca balanta sta cam intotdeauna in favoarea noastra .
Nu ma refer la cazuri extreme si nici la situatii extreme . Ma refer la chestii care se intampla foarte des .