[/QUOTE]In teorie suna destul de bine, in practica lucrurile se mai schimba, un gand bun totusi nu prea mai inseamna nimic atunci cand afli ca esti foarte bolnav... Nu?
Ba da, conteaza, daca ai moralul bun treci altfel peste boala, chiar si incurabila, accepti realitatea, destinul zambind...fara sa simti neputinta, mania, depresia invadandu-te.
Versiune completa:A Gandi Pozitiv
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Odăi in Dialog - Dezbaterile Hanului > Psihologie - Teorii si Aplicatii. Dezvoltare personala
Inca o poveste frumoasa 
The Overcoming of It
"Although the world is full of suffering,
it is also full of the overcoming of it."
- Helen Keller
Sea glass is an unexpected flash of color against a sandy canvas.
These gemstones of glass are abraded by the sea, literally sanded into smoothness. They seem to capture the sunlight and glow from within, not shiny and glittering, but subtle, veiled, and mysterious.
Recently at the beach with the family, Patty (my wife), suggested we look for it. Intrigued by her enthusiasm, I set out to find a piece or two. At first, the sea glass was invisible to me -- camouflaged, it seemed, against the casual observer. Gradually I began to find these tiny "gemstones" strewn amidst the rocks and detritus of the shore.
The most beautiful of the sea glass has experienced the most challenging journey. The sea pounds the glass, churning it against rocky cliffs, breaking bottles and grinding pieces on the sand. The rough edges are ground away by the constant churn of the ocean. What's left is the essence, a luminous, subtle, enduring core. Years of turmoil are distilled, strengthened, into this gem-like glass.
As I looked and found the sea glass, I thought that many people are like this glass, pounded by the "sea" of adversity. Through brutality or neglect, or the tragedies of life and death, or even near-crippling isolation, there are so many stories of pain, so many stories of people shattered on the rocks.
I found a piece of amber glass, and thought of Joan, a mother whose children seem locked into a cycle where they try to escape into drugs.
Finding a teardrop of blue glass, I thought of Corin, a dear friend all but abandoned as a young child.
A luminous clear piece reminded me of Wendy, whose daughter died recently in a sudden car accident on an otherwise perfect day.
Each piece of glass became a symbol of a person cruelly tested.
The chits of glass mounded up like a litany of sorrows and love.
Like the sea glass, many of us survive adversity, and more than survive. Our rough edges become smoother, and what's truly important becomes clear inside us. Somehow the adversity turns to strength, and while there is pain, there is the overcoming of it. Which comes from time, from love, and even from the hurt itself -- like the crashing waves smooth the glass, pain polishes our hearts.
Joan's struggles with her children's addictions has helped her become someone who seems to have endless compassion -- and a remarkable ability to see and speak truth. Corin's adversity helped him become someone who is inescapably committed to his family -- sorely tested again and again, he keeps finding the courage to love. Wendy's pain is too recent, but I suspect its already forging her incredible faith in God and in humanity.
The pain will always be there, but like the glass, time will soften the edges of loss.
This journey of healing -- where love flourishes again brighter than ever, where compassion deepens -- is a true testament to human potential. So while the glass is a symbol of pain, its beauty and power come from the overcoming of it.
As I searched out the pieces of glass, my vision changed. The more I found, the easier it became to see. I began to wonder if we could train ourselves to see into people this way? To see that essence of love within those once abandoned, within those still afraid, within the pain? I suspect that we can, and that the more we see each other this way, the more easily we'll find the "gemstones" in each other.
The sea glass is beautiful in any light, but it seems to crave the sun. Wet from the ocean, it sits shining on the sand. Maybe people are like that too -- ready to heal, on the cusp of shining.
And perhaps by simply by seeing into someones heart, cherishing both their pain and the overcoming of it, we give them light, and both shine more brightly.
____________
At Six Seconds, we believe that sharing stories of overcoming adversity is an important way for people to heal and be healed.
This is an EQ Reflection from the Six Seconds Emotional Intelligence Network. Please forward to others, and please keep this part too:
©2004, Joshua Freedman, http://www.6seconds.org
The Overcoming of It
"Although the world is full of suffering,
it is also full of the overcoming of it."
- Helen Keller
Sea glass is an unexpected flash of color against a sandy canvas.
These gemstones of glass are abraded by the sea, literally sanded into smoothness. They seem to capture the sunlight and glow from within, not shiny and glittering, but subtle, veiled, and mysterious.
Recently at the beach with the family, Patty (my wife), suggested we look for it. Intrigued by her enthusiasm, I set out to find a piece or two. At first, the sea glass was invisible to me -- camouflaged, it seemed, against the casual observer. Gradually I began to find these tiny "gemstones" strewn amidst the rocks and detritus of the shore.
The most beautiful of the sea glass has experienced the most challenging journey. The sea pounds the glass, churning it against rocky cliffs, breaking bottles and grinding pieces on the sand. The rough edges are ground away by the constant churn of the ocean. What's left is the essence, a luminous, subtle, enduring core. Years of turmoil are distilled, strengthened, into this gem-like glass.
As I looked and found the sea glass, I thought that many people are like this glass, pounded by the "sea" of adversity. Through brutality or neglect, or the tragedies of life and death, or even near-crippling isolation, there are so many stories of pain, so many stories of people shattered on the rocks.
I found a piece of amber glass, and thought of Joan, a mother whose children seem locked into a cycle where they try to escape into drugs.
Finding a teardrop of blue glass, I thought of Corin, a dear friend all but abandoned as a young child.
A luminous clear piece reminded me of Wendy, whose daughter died recently in a sudden car accident on an otherwise perfect day.
Each piece of glass became a symbol of a person cruelly tested.
The chits of glass mounded up like a litany of sorrows and love.
Like the sea glass, many of us survive adversity, and more than survive. Our rough edges become smoother, and what's truly important becomes clear inside us. Somehow the adversity turns to strength, and while there is pain, there is the overcoming of it. Which comes from time, from love, and even from the hurt itself -- like the crashing waves smooth the glass, pain polishes our hearts.
Joan's struggles with her children's addictions has helped her become someone who seems to have endless compassion -- and a remarkable ability to see and speak truth. Corin's adversity helped him become someone who is inescapably committed to his family -- sorely tested again and again, he keeps finding the courage to love. Wendy's pain is too recent, but I suspect its already forging her incredible faith in God and in humanity.
The pain will always be there, but like the glass, time will soften the edges of loss.
This journey of healing -- where love flourishes again brighter than ever, where compassion deepens -- is a true testament to human potential. So while the glass is a symbol of pain, its beauty and power come from the overcoming of it.
As I searched out the pieces of glass, my vision changed. The more I found, the easier it became to see. I began to wonder if we could train ourselves to see into people this way? To see that essence of love within those once abandoned, within those still afraid, within the pain? I suspect that we can, and that the more we see each other this way, the more easily we'll find the "gemstones" in each other.
The sea glass is beautiful in any light, but it seems to crave the sun. Wet from the ocean, it sits shining on the sand. Maybe people are like that too -- ready to heal, on the cusp of shining.
And perhaps by simply by seeing into someones heart, cherishing both their pain and the overcoming of it, we give them light, and both shine more brightly.
____________
At Six Seconds, we believe that sharing stories of overcoming adversity is an important way for people to heal and be healed.
This is an EQ Reflection from the Six Seconds Emotional Intelligence Network. Please forward to others, and please keep this part too:
©2004, Joshua Freedman, http://www.6seconds.org
Si, totusi, exista persoane care sufera de boli incurabile si-i vezi zambind.
Doar constat.
Doar constat.
Da, se bucura de viata pe care o mai au de trait si s-au impacat cu ideea. La ce i-ar ajuta tristetea ?
1. am citit cu interes acest topic şi tare m-am bucurat că:
a. se gīndeşte pozitiv
b. sīnteţi cu toţii interesanţi
2. chestiunea cu maşina defectată a lui Yoyoman implică o reacţie pozitivă mai mult decīt o gīndire. Gīndirea se formează īn timp şi e mai "aşezată" decīt o reacţie, care poate să fie īntīmplătoare.
3. şi eu, ca şi bdl, fac o deosebire īntre gīndirea pozitivă şi optimism. Poţi fi optimist chiar şi fără să gīndeşti deloc (sau, poate, tocmai de aceea!). Optimismul ţine, zic eu, īn primul rīnd de partea emoţională īn timp ce gīndirea, evident, de cea raţională.
4. a gīndi pozitiv este un deziderat cīt se poate de important al vieţii noastre. Am părerea că necesită un efort continuu, nu īntotdeauna răsplătit şi supus aproape īncontinuu la atacuri destabilizatoare.
5. īntrucīt am fost cīndva īntr-o situaţie de bolnav incurabil, pot să spun, cu titlu de părere personală, dar cu avantajul omului trecut prin asta, că nu prea se poate vorbi de o gīndire pozitivă īn cazul bolilor grave. Apare o anumită specie de resemnare, pe care se grefează ceva care s-ar putea numi optimism de conjunctură. Dar īn adīncul sufletului există o tristeţe īnspăimīntătoare...
6. īn sfīrşit, eu personal, nu reuşesc să īnţeleg de ce omenirea (global vorbind) nu conştientizează practic importanţa gīndirii pozitive şi preferă mai mereu să triumfe tot felul de orgolii şi (poate pleonastic vorbind) egoisme...
a. se gīndeşte pozitiv
b. sīnteţi cu toţii interesanţi
2. chestiunea cu maşina defectată a lui Yoyoman implică o reacţie pozitivă mai mult decīt o gīndire. Gīndirea se formează īn timp şi e mai "aşezată" decīt o reacţie, care poate să fie īntīmplătoare.
3. şi eu, ca şi bdl, fac o deosebire īntre gīndirea pozitivă şi optimism. Poţi fi optimist chiar şi fără să gīndeşti deloc (sau, poate, tocmai de aceea!). Optimismul ţine, zic eu, īn primul rīnd de partea emoţională īn timp ce gīndirea, evident, de cea raţională.
4. a gīndi pozitiv este un deziderat cīt se poate de important al vieţii noastre. Am părerea că necesită un efort continuu, nu īntotdeauna răsplătit şi supus aproape īncontinuu la atacuri destabilizatoare.
5. īntrucīt am fost cīndva īntr-o situaţie de bolnav incurabil, pot să spun, cu titlu de părere personală, dar cu avantajul omului trecut prin asta, că nu prea se poate vorbi de o gīndire pozitivă īn cazul bolilor grave. Apare o anumită specie de resemnare, pe care se grefează ceva care s-ar putea numi optimism de conjunctură. Dar īn adīncul sufletului există o tristeţe īnspăimīntătoare...
6. īn sfīrşit, eu personal, nu reuşesc să īnţeleg de ce omenirea (global vorbind) nu conştientizează practic importanţa gīndirii pozitive şi preferă mai mereu să triumfe tot felul de orgolii şi (poate pleonastic vorbind) egoisme...
| QUOTE (caa @ 15 Jun 2004, 04:35 PM) |
| eu personal, nu reuşesc să īnţeleg de ce omenirea (global vorbind) nu conştientizează practic importanţa gīndirii pozitive şi preferă mai mereu să triumfe tot felul de orgolii şi (poate pleonastic vorbind) egoisme... |
Pentru ca "gandirea pozitiva" e una din marile prostii introduse in psihologie de mari scriitori de taraba. O folosesti si ... nu se intampla nimic. Pentru ca nu are ce sa se intample. Daca vorbim de atitudine, rezilienta, inteligenta emotionala, etc. atunci lucrurile se schimba. Dar astea nu-s la indemana oricui. Trebuie sa muncesti nu doar sa gandesti ca sa te schimbi.
@caa
Eu cred ca e fix vorba de gandire pozitiva si nu de reactie pozitiva la chestia cu masina mea
Pai daca tu gandesti negativ cum poti avea o reactie pozitiva cand scapi ouale pe jos si le spargi toate? O sa-mi zici ca prima data te gandesti ca nu au fost asa scumpe oricum si ca sunt la ABCul din fata blocului si cumperi altele si abia apoi te enervezi si te iau totti dracii? Sau cum? Ca nu prea am inteles... 
Eu cred ca e fix vorba de gandire pozitiva si nu de reactie pozitiva la chestia cu masina mea
Pai daca tu gandesti negativ cum poti avea o reactie pozitiva cand scapi ouale pe jos si le spargi toate? O sa-mi zici ca prima data te gandesti ca nu au fost asa scumpe oricum si ca sunt la ABCul din fata blocului si cumperi altele si abia apoi te enervezi si te iau totti dracii? Sau cum? Ca nu prea am inteles...
@Yoyoman
1. Cu titlul de juma' glumă, juma' serios: vezi reclama de la Toyota; cīnd băieţii vor să oprească s-o ajute pe fată e o reacţie pozitivă; cīnd decid să nu oprească (că e o capcană, Toyota nu se poate strica) e o gīndire pozitivă.
2. Eu am un moşulică la bloc ursuz de nu se mai poate. Nimeni şi nimic nu-i poate intra īn voie, se ceartă cu toată lumea, inclusiv cu familia lui. Moşulică ăsta a avut, īnsă, o bucurie de nedescris cīnd, la un moment dat, a venit īn vizită la el unul dintre fiii lui, din America... cu un nepoţel. L-a īnnebunit nepoţelul ăla! De asemenea, cīnd e ziua lui de naştere şi primeşte cīte un cadou de la nevastă-mea, să vezi cīt de recunoscător şi de gentil poate să fie. Altminteri, după momente de astea, revine la normal...
Eu zic că ăsta ar fi exemplu de reacţie pozitivă, grefată pe un fond de gīndire negativă. Cum, de altfel, poate fi şi invers: reacţii negative pe un fond de gīndire pozitivă.
1. Cu titlul de juma' glumă, juma' serios: vezi reclama de la Toyota; cīnd băieţii vor să oprească s-o ajute pe fată e o reacţie pozitivă; cīnd decid să nu oprească (că e o capcană, Toyota nu se poate strica) e o gīndire pozitivă.
2. Eu am un moşulică la bloc ursuz de nu se mai poate. Nimeni şi nimic nu-i poate intra īn voie, se ceartă cu toată lumea, inclusiv cu familia lui. Moşulică ăsta a avut, īnsă, o bucurie de nedescris cīnd, la un moment dat, a venit īn vizită la el unul dintre fiii lui, din America... cu un nepoţel. L-a īnnebunit nepoţelul ăla! De asemenea, cīnd e ziua lui de naştere şi primeşte cīte un cadou de la nevastă-mea, să vezi cīt de recunoscător şi de gentil poate să fie. Altminteri, după momente de astea, revine la normal...
Eu zic că ăsta ar fi exemplu de reacţie pozitivă, grefată pe un fond de gīndire negativă. Cum, de altfel, poate fi şi invers: reacţii negative pe un fond de gīndire pozitivă.
1. Cum adica e reactie pozitiva vcand decid sa nu opreasca? Reclama la Toyota nu are nici o treaba cu ce discutam noi aici PUNCT
2. Chestia cu mosulica nu e reactie nici gandire pozitiva. Cand primeste cadoul e POLITETE si cand se bucura ca vine nepotu din America se bucura pentru ca e normal sa se bucure. E in firea omului sa se bucure de o asemenea intamplare. Cum sa aibe omul reactii pozitive pe fondul gandirii negative?
De unde le scoti?
Eu cred ca tu incerci sa faci Teoria Chibritului. Problema e simpla ca tot ce e genial (oai ce-mi place chestia asta cu Simplu ca tot ce e genial) 
2. Chestia cu mosulica nu e reactie nici gandire pozitiva. Cand primeste cadoul e POLITETE si cand se bucura ca vine nepotu din America se bucura pentru ca e normal sa se bucure. E in firea omului sa se bucure de o asemenea intamplare. Cum sa aibe omul reactii pozitive pe fondul gandirii negative?
De unde le scoti?
Eu cred ca tu incerci sa faci Teoria Chibritului. Problema e simpla ca tot ce e genial
(oai ce-mi place chestia asta cu Simplu ca tot ce e genial)
Eu nu īnţeleg acest fel de a vorbi!
Dacă voi discutaţi ceva aici şi eu m-am băgat peste voi cu teoria chibritului, īmi cer scuze că m-am băgat acolo unde numai voi aveţi ceva de discutat.
Īncă o dată īmi cer scuze Yoyoman, am fost complet aiurea să īmi spun şi eu părerile īntr-o problemă atīt de simplă şi de genială, īn acelaşi timp...
Dacă voi discutaţi ceva aici şi eu m-am băgat peste voi cu teoria chibritului, īmi cer scuze că m-am băgat acolo unde numai voi aveţi ceva de discutat.
Īncă o dată īmi cer scuze Yoyoman, am fost complet aiurea să īmi spun şi eu părerile īntr-o problemă atīt de simplă şi de genială, īn acelaşi timp...
caa si YoyoMan de ce nu ganditi poztiv
Pentru ca ne pierdem in amanunte amenophis
| QUOTE (caa @ 16 Jun 2004, 03:10 PM) |
| Dacă voi discutaţi ceva aici şi eu m-am băgat peste voi cu teoria chibritului, īmi cer scuze că m-am băgat acolo unde numai voi aveţi ceva de discutat. Īncă o dată īmi cer scuze Yoyoman, am fost complet aiurea să īmi spun şi eu părerile īntr-o problemă atīt de simplă şi de genială, īn acelaşi timp... |
Scuze caa - nu vazsem ca ai raspuns.
Nu era in intentia mea sa te supar. Poate ca nu am folosit tonul adecvat. Dar mi se pare ca nu trebuie sa complici problema si sa o despici prea mult. Bine-nteles ca e bine ca ti-ai spus parerea. Si nu e topic numai pentru NOI. Nici vorba de asa ceva. Nu te-am facut tampit sau prost. Ti-am spus numai ca eu cred ca e mai simplu asa. Si chiar ca imi place vorba aceea.
Friends?
Of course, Yoyo!
Uite, eu m-am uitat la cuvīntul "gīndire" şi automat īn mintea mea a apărut ceva legat de "sistem". Adică o analiză a gīndirii pozitive. Şi nu numai că nu eram conştient că fac teoria chibritului dar mi s-a părut, īncă, că n-am reuşit să detaliez problema cum trebuie!! Probabil că am m-am băgat prea mult īn detalii, poate că şi tu ai dreptate cīnd zici că despic firul īn 4, īnsă m-a surprins neplăcut felul cum ai răspuns, nu era stilul lui Yoyoman pe care-l ştiam eu din alte părţi...
Pentru ca "gandirea pozitiva" e una din marile prostii introduse in psihologie de mari scriitori de taraba. O folosesti si ... nu se intampla nimic.
Uite, de exemplu, mie nu-mi sună bine această idee a lui Amenophis. Dar m-a pus pe gīnduri, mă īntreb ce a vrut să spună şi, chiar dacă nu īnţeleg prea bine, nu-mi pot permite să-l iau la mişto, pentru că-l respect...
Mă bucur Yoyo că ai īntins o mīnă, eşti gentleman. Uite-o şi pe a mea!
Uite, eu m-am uitat la cuvīntul "gīndire" şi automat īn mintea mea a apărut ceva legat de "sistem". Adică o analiză a gīndirii pozitive. Şi nu numai că nu eram conştient că fac teoria chibritului dar mi s-a părut, īncă, că n-am reuşit să detaliez problema cum trebuie!! Probabil că am m-am băgat prea mult īn detalii, poate că şi tu ai dreptate cīnd zici că despic firul īn 4, īnsă m-a surprins neplăcut felul cum ai răspuns, nu era stilul lui Yoyoman pe care-l ştiam eu din alte părţi...
Pentru ca "gandirea pozitiva" e una din marile prostii introduse in psihologie de mari scriitori de taraba. O folosesti si ... nu se intampla nimic.
Uite, de exemplu, mie nu-mi sună bine această idee a lui Amenophis. Dar m-a pus pe gīnduri, mă īntreb ce a vrut să spună şi, chiar dacă nu īnţeleg prea bine, nu-mi pot permite să-l iau la mişto, pentru că-l respect...
Mă bucur Yoyo că ai īntins o mīnă, eşti gentleman. Uite-o şi pe a mea!
| QUOTE (caa @ 17 Jun 2004, 10:01 AM) |
| Pentru ca "gandirea pozitiva" e una din marile prostii introduse in psihologie de mari scriitori de taraba. O folosesti si ... nu se intampla nimic. Uite, de exemplu, mie nu-mi sună bine această idee a lui Amenophis. Dar m-a pus pe gīnduri, mă īntreb ce a vrut să spună şi, chiar dacă nu īnţeleg prea bine, nu-mi pot permite să-l iau la mişto, pentru că-l respect... |
Caa, ieri abia m-am abtinut sa nu comentez ideea lui Amenophis, dar mi-am dat seama ce vrea sa spuna. El nu s-a referit la gandirea pozitiva in sine ci la cartile de duzina aparute si la faptul ca multi raman dezamagiti de faptul ca le citesc si nu au rezultate.
Amenophis trebuie sa adaugi ceva
caaNici eu nu-s de acord cu acea idee a lui Amenophis. Cred ca nu e o prostie gandirea pozitiva. Nu e o prostie deloc.
Nu trageti ! 
Eu cred ca la thread-ul asta este o discutie atat despre gandirea pozitiva cat si despre altele care nu prea au legatura cu gandirea pozitiva. "Gandirea pozitiva" pleaca de la ideea ca schimbarea gandurilor noastre poate determina DIRECT schimbarea comportamentul. Pana si marii psihologi cognitivisti recunosc acum ca lucrurile nu stau asa. Deci nu-mi pot creste stima de sine spunandu-mi in minte ca sunt destept, frumos si ca voi reusi in tot ceea ce fac. Ganduri din astea nu pot crea nici macar motivatie. Emotiile, visele creaza motivatie si ... ganduri.
"Gandirea pozitiva" spune: esti ceea ce gandesti ca esti.
Psihologia in anul 2004 spune: esti ceea ce simti.
Eu cred ca la thread-ul asta este o discutie atat despre gandirea pozitiva cat si despre altele care nu prea au legatura cu gandirea pozitiva. "Gandirea pozitiva" pleaca de la ideea ca schimbarea gandurilor noastre poate determina DIRECT schimbarea comportamentul. Pana si marii psihologi cognitivisti recunosc acum ca lucrurile nu stau asa. Deci nu-mi pot creste stima de sine spunandu-mi in minte ca sunt destept, frumos si ca voi reusi in tot ceea ce fac. Ganduri din astea nu pot crea nici macar motivatie. Emotiile, visele creaza motivatie si ... ganduri.
"Gandirea pozitiva" spune: esti ceea ce gandesti ca esti.
Psihologia in anul 2004 spune: esti ceea ce simti.
Sau...cu alte cuvinte:"Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista". Gandirea pozitiva nu este solutia, este doar un adjuvant: poate fi luata in considerare doar daca insoteste si actiunea.
Vorbea cineva de boli grave: gandirea pozitiva poate fi cruciala, dar medicatia tot trebuie luata. Gandirea pozitiva confera speranta si increderea ca aceste medicamente vor avea si efectul dorit - aici intervine si efectul placebo, recunoscut si acceptat de specialisti.
Vorbea cineva de boli grave: gandirea pozitiva poate fi cruciala, dar medicatia tot trebuie luata. Gandirea pozitiva confera speranta si increderea ca aceste medicamente vor avea si efectul dorit - aici intervine si efectul placebo, recunoscut si acceptat de specialisti.
[QUOTE=amenophis,17 Jun 2004, 02:27 PM]
"Gandirea pozitiva" pleaca de la ideea ca schimbarea gandurilor noastre poate determina DIRECT schimbarea comportamentul. Pana si marii psihologi cognitivisti recunosc acum ca lucrurile nu stau asa. Deci nu-mi pot creste stima de sine spunandu-mi in minte ca sunt destept, frumos si ca voi reusi in tot ceea ce fac.
[/QUOTE]
Ehe, a prins o alta tenta subiectul. OK, daca-ti spui ca esti destept, nu devii mai destept, dar daca-ti spui ca esti prost...incepi sa fii prost?
Incercati acasa pe propria raspundere
.
[/QUOTE] Ganduri din astea nu pot crea nici macar motivatie. [/QUOTE][/CODE]
Hai sa fim seriosi. Incearca timp de o saptamana si simti clar ceea ce spui, actioneaza in directia respectiva cu ceva si ai sa vezi efectul.
Nu ma contrazic cu tine.
"Gandirea pozitiva" pleaca de la ideea ca schimbarea gandurilor noastre poate determina DIRECT schimbarea comportamentul. Pana si marii psihologi cognitivisti recunosc acum ca lucrurile nu stau asa. Deci nu-mi pot creste stima de sine spunandu-mi in minte ca sunt destept, frumos si ca voi reusi in tot ceea ce fac.
[/QUOTE]
Ehe, a prins o alta tenta subiectul. OK, daca-ti spui ca esti destept, nu devii mai destept, dar daca-ti spui ca esti prost...incepi sa fii prost?
Incercati acasa pe propria raspundere
. [/QUOTE] Ganduri din astea nu pot crea nici macar motivatie. [/QUOTE][/CODE]
Hai sa fim seriosi. Incearca timp de o saptamana si simti clar ceea ce spui, actioneaza in directia respectiva cu ceva si ai sa vezi efectul.
Nu ma contrazic cu tine.
Gandirea pozitiva sau nu este influentata si de structura subiectului, adica optimist sau pesimist.
Serios? 
As fi vrut sa nu-ti raspund, ca de, Marile fericiri ie ...mute, dar.... nu ma lasa inima ! Vezi ca ti-am mai raspuns pe undeva, pe site.
Si eu as fi vrut sa zic mai multe dar nici pe mine nu ma lasa inima sa spun mai mult decas SERIOS?, asa ca iata un consens insfarsit
binenteles ca gindirea ne schimba comportamentul,prin urmare o gindire pozitiva/optimista nu poate sa
fie decit benefica.
orice actiune a noastra,fie cit de mica este in mare masura premeditata.
cel putin asa spun specialistii.
eu spun ca este bine atunci cind te poti controla si gindi pozitiv.
gindire da nastere la emotii,emotiile provoaca stari,prin urmare fericiti sint cei ce pot gindi pozitiv
fie decit benefica.
orice actiune a noastra,fie cit de mica este in mare masura premeditata.
cel putin asa spun specialistii.
eu spun ca este bine atunci cind te poti controla si gindi pozitiv.
gindire da nastere la emotii,emotiile provoaca stari,prin urmare fericiti sint cei ce pot gindi pozitiv
Amenophis cred ca se referea la acel gen de gandire pozitiva care a reusit sa atraga milioane de oameni prin fraze de genul
"Gandeste si te vei imbogati!" sau "Gandeste ceva bun si se va realiza!", o gandire care intr-adevar, din ce am citit, poate
fi daunatoare deoarece implica programarea gandurilor si combaterea emotiilor negative precum tristetea, teama, emotii care nu sunt lipsite de insemnatate iar cei care incearca sa le elimine definitiv, luptandu-se mereu cu ele se pot imbolnavi.
Cu toate astea, a incerca sa vezi partea buna a lucrurilor mai putin placute si a nu te mai lasa afectat de toate nimicurile
nu cred ca are cum sa-ti dauneze, dimpotriva. Nu?
"Gandeste si te vei imbogati!" sau "Gandeste ceva bun si se va realiza!", o gandire care intr-adevar, din ce am citit, poate
fi daunatoare deoarece implica programarea gandurilor si combaterea emotiilor negative precum tristetea, teama, emotii care nu sunt lipsite de insemnatate iar cei care incearca sa le elimine definitiv, luptandu-se mereu cu ele se pot imbolnavi.
Cu toate astea, a incerca sa vezi partea buna a lucrurilor mai putin placute si a nu te mai lasa afectat de toate nimicurile
nu cred ca are cum sa-ti dauneze, dimpotriva. Nu?
Multumesc Serenity
o mai pun odata si poate o sterge cineva!!!!
Hihihi e misto ComicDiva.
Bun venit la Han, tami ! 
Va reamintesc ca nu sunt permise mesaje formate doar din zambareti !
Va reamintesc ca nu sunt permise mesaje formate doar din zambareti !
ComicDiva = Forumistul Lunii!!
paharul pe care il vad nu e nici gol dar nici plin, acolo unde se termina plinul incepe golul sau invers, s-a stricat masina asta e, pentru ce mai exista service-urile si mecanici auto, trebuie reparata "ieri" daca se poate mai ales daca stiu ca maine am un drum lung de facut, ma bucur ca nu s-a stricat la cativa km de cel mai apropiat service, nu de alta dar nu stiu nici de unde sa scot cricul daramite sa mai fac cine stie ce altceva.
ariadna Da... asa e... bine ca exista service Comic Diva - superfaina chestia cu Garfield
In fond si aceea e tot gandire pozitiva
multumesc Calfa
bine v-am gasit
bine v-am gasit
Am auzit la cineva o părere interesantă despre gīndirea pozitivă: cică dacă trăieşti prezentul la intensitate maximă, trecutul nu te apasă iar viitorul nu te īngrijorează se cheamă că gīndeşti pozitiv. Poftim?
@ Xcross
| QUOTE |
| Am auzit la cineva o părere interesantă despre gīndirea pozitivă: cică dacă trăieşti prezentul la intensitate maximă, trecutul nu te apasă iar viitorul nu te īngrijorează se cheamă că gīndeşti pozitiv. Poftim? |
Pai nu era un exemplu de gandire pozitiva, era un model de viata, acceptarea a ceea ce ti s-a intamplat si a ceea ce urmeaza sa ti se intample. De multe ori " gandurile negre" nu fac altceva decat sa creeze un teren propice pt. necazuri, sa le atraga.
Gandirea pozitiva e mai degraba ceva de genul: sunt destept, frumos, duc o viata perfecta, nimic rau nu mi se poate intampla( de multe ori te poate contrazice realitatea!).
@flower
| QUOTE |
| Gandirea pozitiva e mai degraba ceva de genul: sunt destept, frumos, duc o viata perfecta, nimic rau nu mi se poate intampla( de multe ori te poate contrazice realitatea!). |
Asta suna a optimism extrem...Sper ca nu te superi daca adaptez vorbele tale la viziunea mea: sunt un om normal, duc o viata normala, daca mi se intampla ceva rau sunt capabil sa-l accept si sa trec peste.
Se poate sa ai dreptate, Zorro, mie spusele tale imi suna a realism si cam atat, adica o privire asupra vietii oarecum impacata si echilibrata( exact ceea ce am vrut eu sa punctez ca ar trebui sa faca oricare dintre noi). Postul pe care l-ai comentat ii era adresat lui Xcross, poate de aici confuzia.
Flower, īmi cer scuze, n-am reuşit să redau exact ideea, nu am găsit cuvintele potrivite. Ideea era să te gīndeşti la ceea ce faci sau ai de făcut acum, fără să te apese gīnduri-balast legate de trecut şi fără să "tremuri" pentru ce va urma. Toată chestia se petrece la nivel mental, ideatic. Ce faci efectiv e altă poveste... (sper că īncercīnd să clarific n-am bolmojit-o şi mai rău!!! 
)
)
Xcross, cred ca eu sunt cea ambigua in aceasta discutie. Intamplator, azi, am postat o chestie in jurnalul lui nefe si semana tare mult cu ce ai scris tu:
| QUOTE |
| Am auzit la cineva o părere interesantă despre gīndirea pozitivă: cică dacă trăieşti prezentul la intensitate maximă, trecutul nu te apasă iar viitorul nu te īngrijorează se cheamă că gīndeşti pozitiv. Poftim? |
Am crezut ca faceai referire la cele spuse de mine...se pare ca m-am inselat.
Cred ca intrebarea , retorica de altfel, m-a indus in eroare.
Eu sunt asdepta gandirii pozitive, este benefica atat pentru mine cat si pentru cei din jurul meu. Recunosc ca uneori ma apuca amocul.......
| QUOTE (flower @ 9 Aug 2004, 02:12 PM) |
| Gandirea pozitiva e mai degraba ceva de genul: sunt destept, frumos, duc o viata perfecta, nimic rau nu mi se poate intampla |
Sa nu te superi pe mine Flower dar asta miroase a autosuficienta. Cine spune asta nu are nici o sansa klar!
Aaaa - si am mai auzit una de-asta: Cine nu ma vrea nu ma merita!
Crunt! 
Cine nu ma vrea nu ma merita!
Din păcate sīnt mulţi care gīndesc aşa. Dar nu toţi o spun cu voce tare. Pentru că sīnt bine crescuţi...
Din păcate sīnt mulţi care gīndesc aşa. Dar nu toţi o spun cu voce tare. Pentru că sīnt bine crescuţi...
Vara trecuta am trecut printr-o depresie serioasa.
Una din cele in care simti ca te afunzi. Si desi te zbati sa iesi din ea nu reusesti. Este ca nisipurile miscatoare pt ca daca incerci sa iesi te afunzi si mai tare.
Sau cel putin asa am patit eu.
Eram stilul de om care gandeste pozitiv.
Stiti expresia "Every cloud has a silver lining?" eu asa vedeam viata.
Poate usor fatalist dar suficient de pozitiv.
Dupa cateva luni am inceput sa ies la lumina dar m-am schimbat.
Acum gandesc realist si cred ca asta este solutia supravieturii.
Altfel zis:
in loc sa vad paharul jumatate plin sau jumatate gol, vad un pahar cu un lichid (si sper sa fie acool)
Una din cele in care simti ca te afunzi. Si desi te zbati sa iesi din ea nu reusesti. Este ca nisipurile miscatoare pt ca daca incerci sa iesi te afunzi si mai tare.
Sau cel putin asa am patit eu.
Eram stilul de om care gandeste pozitiv.
Stiti expresia "Every cloud has a silver lining?" eu asa vedeam viata.
Poate usor fatalist dar suficient de pozitiv.
Dupa cateva luni am inceput sa ies la lumina dar m-am schimbat.
Acum gandesc realist si cred ca asta este solutia supravieturii.
Altfel zis:
in loc sa vad paharul jumatate plin sau jumatate gol, vad un pahar cu un lichid (si sper sa fie acool)
Acest subiect este unul care imi place foarte mult. Cred ca am fost din totdeauna un optimist, dar in ultima vreme, datorita experientei acumulate mi-am dezvoltat un sistem de gandire pe care eu il consider pozitiv. Am sa incerc sa vi-l prezint sa vad si opinia voastra.
Cand eram mai mic eram atat de optimist incat mereu "puneam raul inainte" cu convingerea superstitioasa ca in felul acesta totul se va rezolva asa cum vroiam eu. Culmea ca de cele mai multe ori dadea roade. Adica atunci cand plecam la scoala cu lectia neīnvaţată sau tema nefacuta, ma gandeam stai sa vezi ca tocmai acum ma asculta sau dam lucrare de control sau ne controleaza tema, de cele mai multe ori nu se intampla, iar cand se intampla, eram pregatit sufleteste si uneori chiar gaseam solutii. Acum modul de gandire s-a schimbat putin. In loc sa pun raul in fata ca o superstitie, mă gandesc dinainte ca pot aparea probleme (dar nu īmi bat capul cu ele) dar ca am capacitatea de a le rezolva si ca pana la urma va iesi bine. Cand apar problemele mi se aprinde beculetul si le clasific, daca merita atentie caut sa le rezolv daca nu, merg mai departe lasundu-le pentru o rezolvare ulterioara. Ideea este ca merita atentie acele probleme care influenteaza direct atingerea obiectivelor prioritare. Problemele importante nu ma sperie dar trebuiesa le acord atentie.
Consider ca a gāndi pozitiv nu īnseamnă a ignora posibilitatea producerii unor evenimente negative ci sa accepti ca e posibil ca ele sa se produca, sa gasesti alternative sau solutii de rezolvare daca se produc si chiar sa prevezi si sa previi producerea lor. Gandirea pozitiva inseamna ca tot timpul sa stii ca iti vei atinge tinta, dar asta nu exclude cadrumul sa aiba obstacole.
Pentru probleme de genul: īntārzii la servici, sunt concediat, pierd o suma consistenta de bani, se strica masina, ma prinde ploaia sau noaptea pe munte sau in pădure, am pierdut cheia de la casa etc., viata m-a īnvăţat că există īn final o rezolvare şi ca poţi merge mai departe.
De exemplu: dacă plec īntr-o călătorie, mă gāndesc la cele mai probabile evenimente ca să ştiu ce īmi iau cu mine, gen cum va fi vremea, cāt stau, ce voi face acolo, etc. Dar nu pierd vremea să mă gāndesc la toate relele care se pot īntāmpla. Chiar daca īmi trec prin minte, aşa fulgerător, ştiu că se vor rezolva. Buun pana aici toate bune şi frumoase, neprevăzutul se īntāmplă: se strica ceasul şi nu ma trezesc la timp ca sa prind trenul. Mă gandesc nu-i nimic, plec cu urmatorul tren că doar nu se mută oraşul in loc, ba chiar aş putea merge cu microbuzul daca mă grăbesc. Al doilea eveniment se intampla: pentru ca am ajuns mai tārziu, cei de la hotel mi-au anulat rezervarea si au īnciriat camera altcuiva. Nici o problema, gasesc eu unde să mă cazez, doar n-o să dorm pe stradă, s.a.m.d.
Cand eram mai mic eram atat de optimist incat mereu "puneam raul inainte" cu convingerea superstitioasa ca in felul acesta totul se va rezolva asa cum vroiam eu. Culmea ca de cele mai multe ori dadea roade. Adica atunci cand plecam la scoala cu lectia neīnvaţată sau tema nefacuta, ma gandeam stai sa vezi ca tocmai acum ma asculta sau dam lucrare de control sau ne controleaza tema, de cele mai multe ori nu se intampla, iar cand se intampla, eram pregatit sufleteste si uneori chiar gaseam solutii. Acum modul de gandire s-a schimbat putin. In loc sa pun raul in fata ca o superstitie, mă gandesc dinainte ca pot aparea probleme (dar nu īmi bat capul cu ele) dar ca am capacitatea de a le rezolva si ca pana la urma va iesi bine. Cand apar problemele mi se aprinde beculetul si le clasific, daca merita atentie caut sa le rezolv daca nu, merg mai departe lasundu-le pentru o rezolvare ulterioara. Ideea este ca merita atentie acele probleme care influenteaza direct atingerea obiectivelor prioritare. Problemele importante nu ma sperie dar trebuiesa le acord atentie.
Consider ca a gāndi pozitiv nu īnseamnă a ignora posibilitatea producerii unor evenimente negative ci sa accepti ca e posibil ca ele sa se produca, sa gasesti alternative sau solutii de rezolvare daca se produc si chiar sa prevezi si sa previi producerea lor. Gandirea pozitiva inseamna ca tot timpul sa stii ca iti vei atinge tinta, dar asta nu exclude cadrumul sa aiba obstacole.
Pentru probleme de genul: īntārzii la servici, sunt concediat, pierd o suma consistenta de bani, se strica masina, ma prinde ploaia sau noaptea pe munte sau in pădure, am pierdut cheia de la casa etc., viata m-a īnvăţat că există īn final o rezolvare şi ca poţi merge mai departe.
De exemplu: dacă plec īntr-o călătorie, mă gāndesc la cele mai probabile evenimente ca să ştiu ce īmi iau cu mine, gen cum va fi vremea, cāt stau, ce voi face acolo, etc. Dar nu pierd vremea să mă gāndesc la toate relele care se pot īntāmpla. Chiar daca īmi trec prin minte, aşa fulgerător, ştiu că se vor rezolva. Buun pana aici toate bune şi frumoase, neprevăzutul se īntāmplă: se strica ceasul şi nu ma trezesc la timp ca sa prind trenul. Mă gandesc nu-i nimic, plec cu urmatorul tren că doar nu se mută oraşul in loc, ba chiar aş putea merge cu microbuzul daca mă grăbesc. Al doilea eveniment se intampla: pentru ca am ajuns mai tārziu, cei de la hotel mi-au anulat rezervarea si au īnciriat camera altcuiva. Nici o problema, gasesc eu unde să mă cazez, doar n-o să dorm pe stradă, s.a.m.d.
Actionmedia, ti-am citit comentariu legat de gandirea pozitiva. Am o buna prietena care gandeste cam tot la fel. De teama sa nu i se intample ceva rau, pune mereu raul inante.
Parerea mea este ca gandirea asta nu e tocmai pozitiva. Cand gandesti pozitiv, totul porneste de la bine. Nu trebuie sa infrunti nimic. Clar este ca atunci cand traiesti intr-un mediu in care mereu apar probleme, e cam greu sa gandesti pozitiv. Asta-mi aduce aminte de soldatii care trebuiau sa stea cu mana pe arma si in somn de teama dusmanului.
OK, mai depinde si de varsta pe care o ai. Te simt in jur de 20. Gresesc?
Parerea mea este ca gandirea asta nu e tocmai pozitiva. Cand gandesti pozitiv, totul porneste de la bine. Nu trebuie sa infrunti nimic. Clar este ca atunci cand traiesti intr-un mediu in care mereu apar probleme, e cam greu sa gandesti pozitiv. Asta-mi aduce aminte de soldatii care trebuiau sa stea cu mana pe arma si in somn de teama dusmanului.
OK, mai depinde si de varsta pe care o ai. Te simt in jur de 20. Gresesc?
| QUOTE (Crisse @ 27 Aug 2004, 03:58 PM) |
| Actionmedia, ti-am citit comentariu legat de gandirea pozitiva. Am o buna prietena care gandeste cam tot la fel. De teama sa nu i se intample ceva rau, pune mereu raul inante. |
Trebuie sa citesti cu atentie. Puneam raul inainte can eram mai mic, (acum vro 15 ani) şi era de fapt o superstitie, adică eram convis că dacă mă gāndesc că va fi rău atunci sigur va fi bine.
Acum gāndesc altfel:
| QUOTE |
| mă gandesc dinainte ca pot aparea probleme (dar nu īmi bat capul cu ele) dar ca am capacitatea de a le rezolva si ca pana la urma va iesi bine |
Cu alte cuvinte, pentru cine nu a īnţeles: ştiu că pānă la urmă va fi bine, indiferent ce probleme apar. Am subliniat "stiu" pentru că este mai puternic decāt cred, este ma mult un sunt convins.
| QUOTE |
| OK, mai depinde si de varsta pe care o ai. Te simt in jur de 20. Gresesc? |
greşeşti, uită-te la profil.
Action..., probabil ti-am citit in fuga mesajul. Spun asa ptr ca nu as vrea sa intru in conflict cu tine
Ai scris " mă gandesc dinainte ca pot aparea probleme ". Asta nu prea tine de gandirea poitiva.
Sunt foarte atrasa de tot ce tine de gandirea pozitiva. Am inceput in urma cu doua zile sa citesc o noua carte de-a lui Anthony Robbins legata de gandirea pozitiva, realizare etc. A aparut la ed Amalteea. tu ce citesti?
Hmm, am gresit cu varsta? Cu atat mai bine
Ai scris " mă gandesc dinainte ca pot aparea probleme ". Asta nu prea tine de gandirea poitiva.
Sunt foarte atrasa de tot ce tine de gandirea pozitiva. Am inceput in urma cu doua zile sa citesc o noua carte de-a lui Anthony Robbins legata de gandirea pozitiva, realizare etc. A aparut la ed Amalteea. tu ce citesti?
Hmm, am gresit cu varsta? Cu atat mai bine
| QUOTE |
| Dar nu pierd vremea să mă gāndesc la toate relele care se pot īntāmpla. Chiar daca īmi trec prin minte, aşa fulgerător, ştiu că se vor rezolva. |
Super raspuns dar cum ai ajuns asa?
Adica vreau sa stiu de unde ai atat de multa incredere in tine?
Asta mi se pare cel mai greu
Oricat de bine de bine ma descurc la munca tot ezit cand trebuie sa iau decizii de frica unei greseli. Cand eram la scoala faceam la fel.
Vreau si eu sa am puterea de a "gandi pozitiv" dupa definitia ta.
A spune da inseamna deschidere iar a spune nu inseamna inchidere....este ca inspiratia si expiratia......poate fi vorba de ganduri, emotii, actiuni etc....A fi sanatos inseamna sa le accepti pe amandoua ca atare..de aici echilibrul...realismul..armonia etc....
Ecuatia este simpla: cei care au spus nu de prea multe ori au nevoie de o reechlibrare, adica de"gandire pozitiva". Cei care au spus da de prea multe ori trebui adusi cu picioarele pe pamant....Pentru fiecare individ exista o pondere specifica necesara pentru "echilibrarea situatiei"....Si cand apare echilibbrul...hehe se naste a treia optiune: unitatea celor doua....
Asadar telul ultim este echilibrul dintre da si nu dintre masculin si feminin, acceptarea ambelor fete ale monezii.....
Eu sunt pentru unitate.
Nu ai cum sa fii fericit daca respingi una din ele.......
Ecuatia este simpla: cei care au spus nu de prea multe ori au nevoie de o reechlibrare, adica de"gandire pozitiva". Cei care au spus da de prea multe ori trebui adusi cu picioarele pe pamant....Pentru fiecare individ exista o pondere specifica necesara pentru "echilibrarea situatiei"....Si cand apare echilibbrul...hehe se naste a treia optiune: unitatea celor doua....
Asadar telul ultim este echilibrul dintre da si nu dintre masculin si feminin, acceptarea ambelor fete ale monezii.....
Eu sunt pentru unitate.
Nu ai cum sa fii fericit daca respingi una din ele.......
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.