si se pare ca marea majoritate aproape o ating doar cand sunt indragostiti (sau foarte beti
). Versiune completa:Formula Fericirii
"fericirea nu exista..dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata..."
si se pare ca marea majoritate aproape o ating doar cand sunt indragostiti (sau foarte beti ).
si se pare ca marea majoritate aproape o ating doar cand sunt indragostiti (sau foarte beti
).
Ei bine nu! Cu asta nu sunt de acord! Cum sa nu existe fericirea? Ea exista. Poti face presupuneri pe marginea ideii de fericire deplina. Asta da. Dar aproape toti avem clipe de fercire, avem momente fericite. Nu poti spune ca nu exista fericire. Asta ar insemna ca nimeni sa nu rada, sa nu zambeasca - toata lumea sa fie sobra si posaca - precum robotii din "Galshiava di pi shier" (Razboiul stelelor - pentru necunoscatori 
) Oameni pe deplin fericiti e mai greu sa intalnesti, dar or fi existand si din aceia...
) Oameni pe deplin fericiti e mai greu sa intalnesti, dar or fi existand si din aceia...
"fericirea nu exista..dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata..."
E un citat sau e ideea ta?
si se pare ca marea majoritate aproape o ating doar cand sunt indragostiti (sau foarte beti ).
Pai in cazul asta prima afirmatie nu mai este valabila! daca majoritatea o atinge inseamna ca exista!
E un citat sau e ideea ta?
si se pare ca marea majoritate aproape o ating doar cand sunt indragostiti (sau foarte beti
).Pai in cazul asta prima afirmatie nu mai este valabila! daca majoritatea o atinge inseamna ca exista!
| QUOTE |
"fericirea nu exista..dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata..." E un citat sau e ideea ta? |
Vama Veche - Calul din Malboro
A uitat sa precizeze!
Editat: si de fapt e "fericirea e ceva care nu se atinge niciodata... dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata".
Am spus ca aproape o ating ... ... deci nu m-am contrazis.
Merci Catalin pentru completare, am uitat sa specific autorul dar am pus ghilimelele de rigoare.
Fericirea este un concept utopic, nu exista in prezent, nu poti spune cu sinceritate: "Acum sunt fericit". In dex definitia la fericire este "stare de multumire sufleteasca deplina" iar eu n-am vazut om care sa nu-si doreasca in orice moment ceva oricate ar avea. Este in natura umana. In acelasi timp fericirea este un absolut spre care tindem. Tot ce infaptuim in viata asta are ca unic scop atingerea acestei stari de multumire deplina. Alegem mereu variantele care, credem noi, ne vor aduce mai multa multumire.
Si sunt anumite stari de beatitudine in care aproape esti fericit. Din pacate sunt atat de scurte incat nu poti spune sincer decat: "Acum o fractiune de secunda am fost fericit". Sunt momente care transced constientul. Poate de aici expresia "fericiti cei saraci cu duhul".
... deci nu m-am contrazis. Merci Catalin pentru completare, am uitat sa specific autorul dar am pus ghilimelele de rigoare
.Fericirea este un concept utopic, nu exista in prezent, nu poti spune cu sinceritate: "Acum sunt fericit". In dex definitia la fericire este "stare de multumire sufleteasca deplina" iar eu n-am vazut om care sa nu-si doreasca in orice moment ceva oricate ar avea. Este in natura umana. In acelasi timp fericirea este un absolut spre care tindem. Tot ce infaptuim in viata asta are ca unic scop atingerea acestei stari de multumire deplina. Alegem mereu variantele care, credem noi, ne vor aduce mai multa multumire.
Si sunt anumite stari de beatitudine in care aproape esti fericit. Din pacate sunt atat de scurte incat nu poti spune sincer decat: "Acum o fractiune de secunda am fost fericit". Sunt momente care transced constientul. Poate de aici expresia "fericiti cei saraci cu duhul"
.
| QUOTE |
| Fericirea este un concept utopic, nu exista in prezent |
Este parerea ta si o respect dar nu pot spune ca sunt de acord cu ea
Nu are rost sa mai repet de ce, reiese din postul meu de acum ceva vreme in care una din idei era "fericirea = prezent"
Nietzsche spunea ca nu are nici un moment in care sa nu fie multumit cu starea in care se afla, in care sa nu fie fericit. In Vechiul Testament, in Plangerile lui Ieremia 3:17 se spune "Tu ai rapit pacea sufletului meu, uitat-am fericirea". Desi cele doua pareri sunt un pic diferite, se observa o radacina comuna in ideea ca fericirea este starea de multumire, de pace a sufletului.
Daca imi permiteti, o sa fac urmatoarea analogie:
Fericirea este o referinta impusa de personalitatea, educatia, judecatile si prejudecatile fiecaruia. Aceasta referinta este urmarita in cea mai mare parte a timpului. O modificare in planul spiritual sau intelectual al persoanei implica si o modificare a referintei, a idealului propriu de fericire. Perturbatiile care pot aparea sunt de natura pozitiva sau negativa, dar efectul lor se atenueaza natural in timp. In cazul unor perturbatii cu o amplitudine mare insa, efectul acestora nu poate fi "rejectat", persoana, si implicit referinta, suferind transformari mai mult sau mai putin evidente/accentuate.
Reteta fericirii nu exista. Pentru ca ingredientele si cantitatile in care ele exista (care pot fi si zero)sunt intotdeauna diferite.
Daca imi permiteti, o sa fac urmatoarea analogie:
Fericirea este o referinta impusa de personalitatea, educatia, judecatile si prejudecatile fiecaruia. Aceasta referinta este urmarita in cea mai mare parte a timpului. O modificare in planul spiritual sau intelectual al persoanei implica si o modificare a referintei, a idealului propriu de fericire. Perturbatiile care pot aparea sunt de natura pozitiva sau negativa, dar efectul lor se atenueaza natural in timp. In cazul unor perturbatii cu o amplitudine mare insa, efectul acestora nu poate fi "rejectat", persoana, si implicit referinta, suferind transformari mai mult sau mai putin evidente/accentuate.
Reteta fericirii nu exista. Pentru ca ingredientele si cantitatile in care ele exista (care pot fi si zero)sunt intotdeauna diferite.
| QUOTE (rescriptibil) |
| Fericirea este un concept utopic, nu exista in prezent, nu poti spune cu sinceritate: "Acum sunt fericit". In dex definitia la fericire este "stare de multumire sufleteasca deplina" iar eu n-am vazut om care sa nu-si doreasca in orice moment ceva oricate ar avea. ... Tot ce infaptuim in viata asta are ca unic scop atingerea acestei stari de multumire deplina. |
Ai grija ca tu incurci multumirea materiala cu cea sufleteasca! Fericirea "materiala" daca-i pot spune asa, evident ca este o utopie din cauza ca oricate am avea intotdeauna exista altceva si mai si pe care ni-l dorim. In schimb, multumirea sufleteasca vine atunci cand pretentiile materiale tind spre zero, atunci cand esti fericit pentru simplul fapt ca traiesti si esti sanatos, atunci cand te bucuri de fulgii de zapada, de florile primaverii, de caldura verii, de frunzele toamnei....
De ce zorro? Tu pe plan spiritual nu-ti doresti ceva tot timpul? Iar nevoile materiale au tot cauze spirituale si ele. Si poate am nevoi materiale zero dar vreau sa descoper o metoda de a calatori cu viteze luminii si nu pot sa fiu linistit si impacat pana n-o gasesc. Sau e material si asta? Cred ca se cere o definitie aici. Ce e nevoie materiala si ce e nevoie spirituala?
| QUOTE (rescriptibil) |
| De ce zorro? Tu pe plan spiritual nu-ti doresti ceva tot timpul? Iar nevoile materiale au tot cauze spirituale si ele. |
Din cauza ca ai folosit verbul "a avea", reiese clar ca te refereai la ceva material. Inseamna ca nu te-ai exprimat bine si atunci e altceva.
Nu stiu toate cauzele nevoilor materiale dar una singura sunt sigur ca este: dorinta de confort, care in final duce la inactivitate. Ah, mai e una: sa am mai mult ca vecinii si sa-i umbresc cu averea mea!
Hello!
Desi sunt nou pe-aici, as avea cateva remarci despre fericire.
Eu cred ca fericirea este o stare normala a omului. Vreau sa spun ca fericirea e ceva "natural", nu exterior omului. Adica ar trebui sa fie simplu de obtinut...
Mai cred ca absenta dorintelor creeaza o linistire a interiorului fiintei (daca nu chiar depasirea egoului). In acest fel omul poate avea acces la fericire, care cred ca este o stare de fond a existentei (care insa in mod curent este obstructionata de dorintele de tot felul si de actiunea egoului).
Desi sunt nou pe-aici, as avea cateva remarci despre fericire.
Eu cred ca fericirea este o stare normala a omului. Vreau sa spun ca fericirea e ceva "natural", nu exterior omului. Adica ar trebui sa fie simplu de obtinut...
Mai cred ca absenta dorintelor creeaza o linistire a interiorului fiintei (daca nu chiar depasirea egoului). In acest fel omul poate avea acces la fericire, care cred ca este o stare de fond a existentei (care insa in mod curent este obstructionata de dorintele de tot felul si de actiunea egoului).
| QUOTE (paul.pet @ 7 Dec 2004, 12:09 PM) |
| Mai cred ca absenta dorintelor creeaza o linistire a interiorului fiintei (daca nu chiar depasirea egoului). In acest fel omul poate avea acces la fericire, care cred ca este o stare de fond a existentei (care insa in mod curent este obstructionata de dorintele de tot felul si de actiunea egoului). |
paul.petAdicatelea tu vrei sa zici ca fericirea e "inclusa in pret" sau ce? Bine-ar fi sa fie asa. Nu prea e. E normal sa vrei tot timpul, sa nu ai liniste, sa te misti intr-una, sa vrei sa afli cat mai multe, sa nu iti ajunga ceea ce ai samd. Nu mi se pare ca solutia pentru a fi fericit e de a nu mai dori nimic. Daca nu doresti nimic nu doresti nici sa fii fericit. Adica mi se pare ca pentru a fi fericit trebuie sa iti doresti intai de toate chiar sa fii fericit.
Poti fi fericit cand muncesti, te staduiesti pentru ceea ce iti doresti. Dar fericirea deplina, daca l-am inteles eu bine pe paul.pet, este "intre": atunci cand te bucuri de ceea ce ai sau ceea ce ai realizat pana in faza imediat urmatoare cand apare dorinta. Sa-ti doresti altceva, mai bun, mai mult, mai bine. Spuneasm la un moment dat ca eu asa am inteles fericirea: bucurie secventiala, intre lucruri, intre momente, intre... oameni 
Am sa incerc sa re-formulez ceea ce am spus mai inainte.
Viata de toate zilele ne acapareaza asa de mult incat "uitam" sa fim fericiti, sau "suntem furati" de peisajul anost in care traim .
Eu cred ca orice om cauta fericirea: unii inconstient (si o cauta in lucruri concrete), altii constient. De aceea pentru mine e clar ca starea de fericire este - ca sa spun asa - "programata genetic" in om. Deci nu e ceva care trebuie "adus" din afara, nu e ceva care trebuie "construit". Fericirea ne asteapta rabdatoare in noi insine; trebuie doar sa o descoperim.
Dorintele (materiale sau de alta natura) nu fac decat sa ne ocupe spatiul interior, sa dea o ocupatie egoului care in acest fel se auto-justifica. Dar sa nu uitam ca egoul este cel care ne "rupe" de ceilalti, el este cel care ne spune ca "acela e rau" sau "trebuie sa nu crezi tot" sau chiar "toate astea sunt prostii". Egoul isi cauta un motiv pentru a se perpetua in pozitia sa de "conducator" al nostru, desi nu este decat un uzurpator. Constiinta interioara este adevaratul "rege" dar care este "acoperit" sau "mascat" de egou. Egoul vrea sa ne convinga ca numai prin intermediul lui putem sa "traim", ca numai "fericirea" data de el este posibila. Este eterna pacaleala. Pentru ca cei care au reusit sa "il concedieze" au realizat adevarata fericire, aceea adusa de libertatea constiintei. Constiinta interioara este - daca vreti - instanta suprema a omului, este realitatea.
Fericirea deplina, singura adevarata (pentru ca fericirea administrata de egou nu este decat o pacaleala menita sa ne mentina sub tutela egoului) nu poate fi descoperita decat renuntand la "serviciile" egoului. Adevarata fericire o experimantam foarte rar si o putem recunoaste simplu: ea nu este determinata de ceva anume, sau de o situatie, este o stare atat de normala incat ar trebui sa ne umple viata in fiecare minut. Ar trebui sa fie ca respiratia.
Viata de toate zilele ne acapareaza asa de mult incat "uitam" sa fim fericiti, sau "suntem furati" de peisajul anost in care traim .
Eu cred ca orice om cauta fericirea: unii inconstient (si o cauta in lucruri concrete), altii constient. De aceea pentru mine e clar ca starea de fericire este - ca sa spun asa - "programata genetic" in om. Deci nu e ceva care trebuie "adus" din afara, nu e ceva care trebuie "construit". Fericirea ne asteapta rabdatoare in noi insine; trebuie doar sa o descoperim.
Dorintele (materiale sau de alta natura) nu fac decat sa ne ocupe spatiul interior, sa dea o ocupatie egoului care in acest fel se auto-justifica. Dar sa nu uitam ca egoul este cel care ne "rupe" de ceilalti, el este cel care ne spune ca "acela e rau" sau "trebuie sa nu crezi tot" sau chiar "toate astea sunt prostii". Egoul isi cauta un motiv pentru a se perpetua in pozitia sa de "conducator" al nostru, desi nu este decat un uzurpator. Constiinta interioara este adevaratul "rege" dar care este "acoperit" sau "mascat" de egou. Egoul vrea sa ne convinga ca numai prin intermediul lui putem sa "traim", ca numai "fericirea" data de el este posibila. Este eterna pacaleala. Pentru ca cei care au reusit sa "il concedieze" au realizat adevarata fericire, aceea adusa de libertatea constiintei. Constiinta interioara este - daca vreti - instanta suprema a omului, este realitatea.
Fericirea deplina, singura adevarata (pentru ca fericirea administrata de egou nu este decat o pacaleala menita sa ne mentina sub tutela egoului) nu poate fi descoperita decat renuntand la "serviciile" egoului. Adevarata fericire o experimantam foarte rar si o putem recunoaste simplu: ea nu este determinata de ceva anume, sau de o situatie, este o stare atat de normala incat ar trebui sa ne umple viata in fiecare minut. Ar trebui sa fie ca respiratia.
| QUOTE (YoyoMan @ 29 Nov 2004, 01:43 AM) |
Eu cred ca da. Cand am fost singur nu pot spune ca eram nefericit. Uneori eram foarte fericit. Depinde in cele din urma de foarte multi factori: unii oameni nu sunt fericiti indiferent daca gasesc omul vietii lor sau nu. Sunt unii oameni carora le place sa sufere si sa fie tot timpul abatuti si nefericiti... Mi se pare ca nu e destul sa gasesti iubirea adevarata pentru ca sa fii fericit. Mai ai nevoie de ceva. De ce oare?  |
De credinta.
| QUOTE (Zorro @ 29 Nov 2004, 12:04 PM) | ||
Dupa mine NU. Cineva trebuie sa te iubeasca. Ori parintii, ori partenerul de viata, ori comunitatea in care traiesti sau lucrezi. Actiunile tale trebuie sa fie apreciate de cineva, ca sa prinzi puteri sa mergi mai departe. |
Am gandit si eu mult timp la fel ca tine.
Oare de ce vrem noi sa avem apreciere ptr ceea ce facem? Iti dai seama cata energie pierdem in momentul in care asteptam aprecierea. E exact ca atunci cand iubesti si vreo ca iubitul/iubita sa ne aprecieze ptr asta.
Faceam gesturi pe vremuri in speranta ca am sa fiu apreciata. Apoi mi-am dat seama de satisfactia pe care o aveam ptr ajutorul dat unei batrane, ptr un micut pachet. ptr un cuvant ciuva la un rand, ptr un zambet etc.
E adevarat ca pierdem mult timp in viata pana ne putem regla in mintea noastra ideea ca aprecierea sa o simtim doar in noi, insa cand am ajuns la acel nivel o sa traim din plin si linistit.
PS:Nu am ajuns total acolo.
| QUOTE (Crisse) |
| Oare de ce vrem noi sa avem apreciere ptr ceea ce facem? Iti dai seama cata energie pierdem in momentul in care asteptam aprecierea. E exact ca atunci cand iubesti si vreo ca iubitul/iubita sa ne aprecieze ptr asta. |
Cred ca nevoia de apreciere este undeva in codul genetic si nu putem fara, chiar daca nu vrem sa recunoastem. Insa asa cum zici si tu, sa faci constient ceva numai sa fii apreciat, e pierdere de energie. De fapt cred ca ideal este sa reducem nevoia de apreciere cat mai mult, caci sa o eliminam complet cred ca-i foarte greu.
| QUOTE (Zorro @ 8 Dec 2004, 11:41 AM) |
| Cred ca nevoia de apreciere este undeva in codul genetic si nu putem fara, chiar daca nu vrem sa recunoastem. Insa asa cum zici si tu, sa faci constient ceva numai sa fii apreciat, e pierdere de energie. De fapt cred ca ideal este sa reducem nevoia de apreciere cat mai mult, caci sa o eliminam complet cred ca-i foarte greu. |
Cu siguranta nevoia de apreciere este prezenta la toata lumea. Dar nu cred ca este de asa natura incat sa nu putem fara ea. Eu cred ca aprecierea este o "nevoie" a egoului care vrea sa ne demonstreze ca fara apreciere nu se poate. Eu stiu ca se poate. Am trait asta de multe ori.
Cat despre a elimina nevoia de apreciere, intr-adevar, e foarte greu; tocmai din cauza ca este o "schema" a egoului, iar cu egoul nu e de glumit. Stie sa se faca ascultat aproape tot timpul. Cu greu poti scapa de sub influenta lui, si atunci probabil ca sunt momente privilegiate, aduse de circumstante rare. Cu toate astea, egoul poate fi infrant, au demonstrat-o atatia oameni. Cred ca merita sa-l provocam la "duel".
| QUOTE (paul.pet) |
| Eu cred ca aprecierea este o "nevoie" a egoului care vrea sa ne demonstreze ca fara apreciere nu se poate. |
Cred ca ai dreptate....
Nevoia de apreciere apare din nesiguranta. Eu sunt cel mai incrancenat autocritic. Daca eu sunt multumita cu ceea ce fac nu am nevoie sa ma bata nimeni pe umar sa-mi spuna bravo. E placut sa-ti recunoasca si altii meritele dar e bine ca laudele sa fie cireasa de pe tort nu intreg, asteptatul desert.
Discutia asta imi aduce aminte de piramida lui Maslow. Si el ca altii spune ca "fericirea" reprezinta atingerea unei stari in care esti multumit cu tine insuti dar atentie nu presupune a nu-ti dori nimic. Dimpotriva presupune incredere in fortele proprii si in faptul ca poti realiza orice iti propui. Ceea ce e deosebit, e ca in viziunea lui exista diferite trepte pe care trebuie sa le depasesti ca sa poti atinge ultimul nivel.
Discutia asta imi aduce aminte de piramida lui Maslow. Si el ca altii spune ca "fericirea" reprezinta atingerea unei stari in care esti multumit cu tine insuti dar atentie nu presupune a nu-ti dori nimic. Dimpotriva presupune incredere in fortele proprii si in faptul ca poti realiza orice iti propui. Ceea ce e deosebit, e ca in viziunea lui exista diferite trepte pe care trebuie sa le depasesti ca sa poti atinge ultimul nivel.
| QUOTE (rescriptibil @ 10 Dec 2004, 02:38 AM) |
| Nevoia de apreciere apare din nesiguranta. Eu sunt cel mai incrancenat autocritic. Daca eu sunt multumita cu ceea ce fac nu am nevoie sa ma bata nimeni pe umar sa-mi spuna bravo. |
Aici nu sunt de acord cu tine. Orice om are nevoie de aprecierea celor din jur pentru ca rezultatele muncii lui se compara cu rezultatele muncii altora - si asa se diferentiaza indivizii unul de altul. Deci nu e nimic rau in a dori sa te compari - e chiar sanatos si normal. Fara sa te compari nu poti sti daca e ok ceea ce faci sau daca ai o conduita normala samd...
Traiesc acum senzatia maestrului depasit de proprii lui discipoli...Acea stare de multumire sufleteasca... Nu vreau sa insinuez ca eu as fi cumva mentorul vostru (mentori va sunteti voi insiva voua) si nici ca voi ati fi discipolii mei...Dar ma simt implinit stiind ca de la mine a pornit disputa... 
...De fapt marele rol l-a jucat Omul numit Yoyoman...
Va multumesc mult pentru ceea ce ati facut din topicul asta...
O sa imi citez in mesajul urmator mesajul meu, cel care a generat aceasta polemica extrem de interesanta...Cand o sa am ceva de zis, o sa intervin...Dar deocamdata prezenta mea nu mai este absolut necesara...
Bravo...
...De fapt marele rol l-a jucat Omul numit Yoyoman...Va multumesc mult pentru ceea ce ati facut din topicul asta...
O sa imi citez in mesajul urmator mesajul meu, cel care a generat aceasta polemica extrem de interesanta...Cand o sa am ceva de zis, o sa intervin...Dar deocamdata prezenta mea nu mai este absolut necesara...
Bravo...
Eu:
| QUOTE |
| Bai, pai ce se intampla aici, mai? Veniti ca la piata, va uitati la preturi si plecati ?! Mai ziceti si voi cate ceva ! Yo lipsesc o saptamana si cand vin din nou pe Han, vad ca nimeni nu a mai postat nimica? Ia puneti mana si scrieti ceva frumos, ca sa ma dati gata... |
La inceput a fost cuvantul...
Predatoare, lasa complexele de superioritate la intrare.....
Paul.pet...da'ne si tu un exemplu de om fericit....(asa cum il vezi tu...)
Paul.pet...da'ne si tu un exemplu de om fericit....(asa cum il vezi tu...)
Un exemplu de om fericit:
Am citit recent cartea "Viitor cu cap de mort" de Radu Cinamar. Eroul Cezar Brad cred ca este cel mai bun exemplu de om fericit. Mi-ar fi greu acum sa detaliez, mai ales ca nu am talentul autorului. Sincer, cartea merita citita! Te scoate din adormire.
Am citit recent cartea "Viitor cu cap de mort" de Radu Cinamar. Eroul Cezar Brad cred ca este cel mai bun exemplu de om fericit. Mi-ar fi greu acum sa detaliez, mai ales ca nu am talentul autorului. Sincer, cartea merita citita! Te scoate din adormire.
| QUOTE (Predatoru @ 10 Dec 2004, 12:10 PM) |
| Dar deocamdata prezenta mea nu mai este absolut necesara... Bravo... |
Adica nu mai ai nimic de zis? Ce prostii is astea? Ia te rog sa iti revizuisti atitudinea
Sa vedem miscare!
Yoyoman eu nu vorbeam de comparatii, vorbeam de nevoia de a fi apreciat. Poti sa te compari singur si sa te declari multumit si satisfacut dar poti si sa nu fii satisfacut pana nu-ti recunoaste cineva meritele.
Da...Gypsyhart, ai dreptate...poate ca ar mai trebui ceva atitudine...Da tu continua-ti concediul si lasa-ma pe mine ca ma descurc
Daca m-ai fi intrebat pe mine de un exemplu de om fericit, ti-as fi spus de Remedios Buendia din "Un veac de singuratate"(Cien anos de soledad) a lui Garcia Marquez...In caz ca nu te ajuta memoria, este tipa care s-a inaltat la ceruri cu trup cu tot...asta a fost fericita...totul se desfasura la ea cu foarte multa simplitate...nu a iubit pe nimeni desi era de o frumusete nepamanteana...si in alt fel iubea pe tota lumea...
Daca m-ai fi intrebat pe mine de un exemplu de om fericit, ti-as fi spus de Remedios Buendia din "Un veac de singuratate"(Cien anos de soledad) a lui Garcia Marquez...In caz ca nu te ajuta memoria, este tipa care s-a inaltat la ceruri cu trup cu tot...asta a fost fericita...totul se desfasura la ea cu foarte multa simplitate...nu a iubit pe nimeni desi era de o frumusete nepamanteana...si in alt fel iubea pe tota lumea...
Predatoare...nu am citit (inca) romanul lui Marquez....deci de unde nu e nu are rost sa ceri....
Paul.pet....eu ma gandisem de fapt la un exemplu "real"...adica nu doar un simplu personaj creat de un scriitor.....
De exemplu, Raluca de la protv care prezinta stirile sportive....pe mine ma binedispune doar cand o vad:)...Mai era odata pe acasatv Simona Mihaescu....alta femeie fericita......
Paul.pet....eu ma gandisem de fapt la un exemplu "real"...adica nu doar un simplu personaj creat de un scriitor.....
De exemplu, Raluca de la protv care prezinta stirile sportive....pe mine ma binedispune doar cand o vad:)...Mai era odata pe acasatv Simona Mihaescu....alta femeie fericita......
| QUOTE (Predatoru @ 12 Dec 2004, 10:54 AM) |
| un exemplu de om fericit, ti-as fi spus de Remedios Buendia din "Un veac de singuratate"(Cien anos de soledad) a lui Garcia Marquez...In caz ca nu te ajuta memoria, este tipa care s-a inaltat la ceruri cu trup cu tot...asta a fost fericita...totul se desfasura la ea cu foarte multa simplitate...nu a iubit pe nimeni desi era de o frumusete nepamanteana...si in alt fel iubea pe tota lumea... |
Remedios Buendia de fapt a fugit de acasa
Era asa de frumoasa incat nu indraznea nimeni sa se apropie de ea. Ea nu era fericita. Lucrurile astea nu se spun in carte. Este, daca vrei, o decodare a mesajului Nu era fericita. Era singura, singulara in frumusetea ei. Umbla goala prin casa, de-o frumusete uluitoare, doar, doar va reusi sa starneasca o reactie, indiferent ce reactie, ce fel de reactie in afara de ... uluiala 
Da, dar vezi tu, indubitabil, ea a starnit o GRAMADA de reactii...pana si mirosul ei era excitatnt, ca un fel de feromon... si intr-adevar, era uluitor de frumoasa... insa nu spune Marquez nici ca era nefericita... Muuuulti s-au indragostit de ea, insa ea avea o gandire ATAT de limpede, incat contracara orice argumente si demonstra tuturor indragostitilor-de-ea ca ceea ce cauta ei e stupid...Si in plus beneficia de o libertate pe care noi, in ziua de azi, bineinteles ca nu o avem. Mie mi se pare aproape iluminata... in orice caz, era realizata.(poate ca nu sesizezi diferenta dintre termeni...intreaba-l pe Gypsyhart)...
| QUOTE (gypsyhart @ 14 Dec 2004, 03:42 PM) |
| Paul.pet....eu ma gandisem de fapt la un exemplu "real"...adica nu doar un simplu personaj creat de un scriitor..... De exemplu, Raluca de la protv care prezinta stirile sportive....pe mine ma binedispune doar cand o vad:)...Mai era odata pe acasatv Simona Mihaescu....alta femeie fericita...... |
OK, am inteles. Dar cartea respectiva vorbeste despre realitate, nu sunt fictiuni. Si oricum merita citita.
Cred ca sensul vietii este acela de a fi fericit. Asa zice Dalai Lama intr-un articol de la http://www.artadeatrai.ro/002/iubind.2.html
Momentul ACUM este cel mai important pentru a fi fericit... Cautarea fericirii
Momentul ACUM este cel mai important pentru a fi fericit... Cautarea fericirii
| QUOTE (Predatoru @ 15 Dec 2004, 07:23 AM) |
| Da, dar vezi tu, indubitabil, ea a starnit o GRAMADA de reactii...pana si mirosul ei era excitatnt, ca un fel de feromon... si intr-adevar, era uluitor de frumoasa... insa nu spune Marquez nici ca era nefericita... Muuuulti s-au indragostit de ea, insa ea avea o gandire ATAT de limpede, incat contracara orice argumente si demonstra tuturor indragostitilor-de-ea ca ceea ce cauta ei e stupid...Si in plus beneficia de o libertate pe care noi, in ziua de azi, bineinteles ca nu o avem. Mie mi se pare aproape iluminata... in orice caz, era realizata.(poate ca nu sesizezi diferenta dintre termeni...intreaba-l pe Gypsyhart)... |
Marquez nu spune nici ca era fericita, nici ca era nefericita. Marquez te lasa pe tine, cititorule, sa... eventual, sa te indragostesti de ea, daca esti barbat...
Serios, vorbind pe text, Marquez nu spune, numai ne-o arata. O pune sa merga goala prin incaperi, sa se rada in cap (poate ca revolta?) ca sa arate ca e frumoasa oricum.... Daca ar fi fost inconstienta de tot ce reprezenta, de impactul pe care-l avea asupra celorlalti, ar fi fost fericita, sau daca ar fi fost constienta ar fi fost fericita? Un veac de singuratate se preteaza cel mai bine pentru o demonstratie a fantasticului.... Asa am putea sa vorbim, ca fiind fericita, si despre Indolenta lui Calinescu din Bietul Ioanide
N-am mai scris eu nimic, n-a mai scris nimeni nimic...bravo, mai.
Ia bagati ceva de fericirea sarbatorilor de iarna, mai...
Ia bagati ceva de fericirea sarbatorilor de iarna, mai...
Pai se pare ca am cam ajuns cu totii de comun acord asupra formulei fericirii....
mda...
off topic: la multi ani, fericitilor si nefericitilor...
off topic: la multi ani, fericitilor si nefericitilor...
Mai ce linistiti ati fost...iaca tacu si Yoyoboy...iaca tacu si Barrie...tacu si indubitabil...asta as, dupa sarbatori nu mai sunteti in stare sa va ganditi la formule de fericre...
Da...mai, mai ca mi-e dor de Cociuba...unde te-ai dus, tu, Cociubaaaa...
Veniti, copii, sa va certati cu Predatoru...
Da...mai, mai ca mi-e dor de Cociuba...unde te-ai dus, tu, Cociubaaaa...
Veniti, copii, sa va certati cu Predatoru...
...si dorinta ti-a fost indeplinita!
Azi nu ma pot gandi la fericire. Am un ficat marit si o bila dureroasa
Deh! Orgiile alimentare.....
Azi nu ma pot gandi la fericire. Am un ficat marit si o bila dureroasa
Deh! Orgiile alimentare.....
E adevarat ca am luat pauza de sarbatori. O sa revenim acuma in 2005 cu "forte proaspete"
ai fost... fericit de sarbatori?
La multi ani!
La multi ani!
Ca sa fiu sincer, a fost o vacanta de toata cacaua, da ce mi-a pasat mie? Nici nu stiti ce usor se scapa de neajunsuri negandindu-va la ziua de maine...Nici macar la ce o sa faceti mai tarziu...In prezent se desfasoara totul, in prezent se exista.Trecutul si viitorul sunt inselatoare si relative...
| QUOTE |
| indubitabil Trimis Pe 6 Jan 2005, 11:31 AM ...si dorinta ti-a fost indeplinita! Azi nu ma pot gandi la fericire. Am un ficat marit si o bila dureroasa Deh! Orgiile alimentare..... |
mda...naspa...insanatosire grabnica...lumea are nevoie de tine.
| QUOTE |
| YoyoMan Trimis Pe 6 Jan 2005, 04:31 PM E adevarat ca am luat pauza de sarbatori. O sa revenim acuma in 2005 cu "forte proaspete" |
abia astept, yoyoman... voiam sa te intreb daca ai citit Thanatonautii de Bernard Werber.
| QUOTE |
| indubitabil Trimis Pe 6 Jan 2005, 04:39 PM ai fost... fericit de sarbatori? La multi ani! |
la prima ti-am raspuns deja...si la multi ani si tie, mai indubitabile.
| QUOTE |
| Cand am fost singur nu pot spune ca eram nefericit. UNEORI eram foarte fericit. |
YoyoMan
Conceptul meu de fericire nu in felul asta. Omul nu e facut sa fie nefericit. Copiii sunt fericiti, si nu o stiu. Oamenii mari o stiu, dar cred ca nu sunt. De fapt de ce nu ar fi? Ceea ce voi numiti "nefericire" ar trebui sa fie (ma rog, se poate sa nu fie cuvantul cel mai potrivit) "suparare". Oamenii sunt fericiti, dar uneori au BUCURII si alteori au SUPARARI.
La urma urmei de ce nu? Soarele inca mai apare pe cer in fiecare zi, chiar daca e acoperit de nori, florile continua sa miroasa frumos vara... Eu sunt tot un singuratic , dar viata e frumoasa...
Uneori nici mie nu-mi vine sa cred ceea ce tocmai am scris.
Conceptul meu de fericire nu in felul asta. Omul nu e facut sa fie nefericit. Copiii sunt fericiti, si nu o stiu. Oamenii mari o stiu, dar cred ca nu sunt. De fapt de ce nu ar fi? Ceea ce voi numiti "nefericire" ar trebui sa fie (ma rog, se poate sa nu fie cuvantul cel mai potrivit) "suparare". Oamenii sunt fericiti, dar uneori au BUCURII si alteori au SUPARARI.
La urma urmei de ce nu? Soarele inca mai apare pe cer in fiecare zi, chiar daca e acoperit de nori, florile continua sa miroasa frumos vara... Eu sunt tot un singuratic
, dar viata e frumoasa...Uneori nici mie nu-mi vine sa cred ceea ce tocmai am scris.
E adevarat... miracolele nu vin ca zilele, una dupa alta, se mai poticnesc si ele saracutele... dar nici tristetea nu poate fi atat de trista incat sa nu poata trece mai departe.
Opreste-te!... nu privi cu teama fara sa stii ce trebuie sa faci... ofera un zambet si vei afla raspunsul "fericirea nu are nevoie de formule"
Zambeste!... zambetul tau nu-ti poate refuza apropierea de comorile fericirii...
Opreste-te!... nu privi cu teama fara sa stii ce trebuie sa faci... ofera un zambet si vei afla raspunsul "fericirea nu are nevoie de formule"
Zambeste!... zambetul tau nu-ti poate refuza apropierea de comorile fericirii...
Traiasca One Last Dance... la mai multe mesaje, musteriule...
Multumiri din suflet... acum da, pot incepe seara cu un zambet
Predatoru draga, iti multumesc pentru cuvintele tale bune... te mai astept, la fel de dispus sa traiesti zambind ceea ce citesti...
Nu promit sa scriu prea des, sunt tare lenesa... imi place sa va citesc, frumosul dans al cuvintelor scrise de voi ma lasa muta de uimire...
Scrie si tu, te astept.
P.S. La Multi Ani!... si zambete pe carari, Predatoru
Predatoru draga, iti multumesc pentru cuvintele tale bune... te mai astept, la fel de dispus sa traiesti zambind ceea ce citesti...
Nu promit sa scriu prea des, sunt tare lenesa... imi place sa va citesc, frumosul dans al cuvintelor scrise de voi ma lasa muta de uimire...
Scrie si tu, te astept.
P.S. La Multi Ani!... si zambete pe carari, Predatoru
Tocmai mi-am adus aminte un "eseu" :p pe care l-am scris pentru a-mi explica mai bine ce e fericirea si ce e nefericirea.
Cele mai importante lucruri, gasite prin carti mai vechi:
-Cel ce se multumeste cu ce are, ESTE fericit.
-O vorba ar putea sa iti rapeasca fericirea (eu nu sunt de acord cu asta)
-In placerile imediate, NU ESTE nimic din fericire.
-"Fericirea omului e capacitatea sa de a se adapta functie de conditiile vremii sale" Mahmud Teimur
-Iubirea este fericirea tremurand...
-Nefericire este pretutindeni... dar si fericire, de asemenea.
-"Ferice de noi ca nu suntem prea fericiti". Hamlet
-"Daca s-ar cladi casa fericirii, cea mai mare ar fi sala de asteptare" Jules Renard
-"Suma totala a Nefericirilor care inca nu ni s-au intamplat se numeste Fericire" Romulus Dianu
Cam atat. Cred ca e destul de complet.
Cele mai importante lucruri, gasite prin carti mai vechi:
-Cel ce se multumeste cu ce are, ESTE fericit.
-O vorba ar putea sa iti rapeasca fericirea (eu nu sunt de acord cu asta)
-In placerile imediate, NU ESTE nimic din fericire.
-"Fericirea omului e capacitatea sa de a se adapta functie de conditiile vremii sale" Mahmud Teimur
-Iubirea este fericirea tremurand...
-Nefericire este pretutindeni... dar si fericire, de asemenea.
-"Ferice de noi ca nu suntem prea fericiti". Hamlet
-"Daca s-ar cladi casa fericirii, cea mai mare ar fi sala de asteptare" Jules Renard
-"Suma totala a Nefericirilor care inca nu ni s-au intamplat se numeste Fericire" Romulus Dianu
Cam atat. Cred ca e destul de complet.
Oh yeah... Inceputule...e bine...astepatm mai multe de-astea...
Activitatea ta este multumitoare...
Ce zici de legatura dintre iubire si fericire ? se identifica ele in vreun punct ?
One last dance...ma lasi speechless
Activitatea ta este multumitoare...
Ce zici de legatura dintre iubire si fericire ? se identifica ele in vreun punct ?
One last dance...ma lasi speechless
| QUOTE (Predatoru @ 17 Jan 2005, 01:15 PM) |
| Ce zici de legatura dintre iubire si fericire ? se identifica ele in vreun punct ? |
Intrebarea este alta.. exista vreun punct in care sa nu se identifice?
| QUOTE (Inceputul Vietii @ 12 Jan 2005, 08:48 PM) |
| Conceptul meu de fericire nu in felul asta. Omul nu e facut sa fie nefericit. Copiii sunt fericiti, si nu o stiu. Oamenii mari o stiu, dar cred ca nu sunt. De fapt de ce nu ar fi? Ceea ce voi numiti "nefericire" ar trebui sa fie (ma rog, se poate sa nu fie cuvantul cel mai potrivit) "suparare". Oamenii sunt fericiti, dar uneori au BUCURII si alteori au SUPARARI. La urma urmei de ce nu? Soarele inca mai apare pe cer in fiecare zi, chiar daca e acoperit de nori, florile continua sa miroasa frumos vara... Eu sunt tot un singuratic , dar viata e frumoasa...Uneori nici mie nu-mi vine sa cred ceea ce tocmai am scris. |
Evident ca Soarele tot rasare si (sic!) uneori nu e acoperit de nori
Evident ca ne e bine fiecaruia in felul lui. Eu ma refeream la ce intreba cineva: daca poate exista fericire fara iubire... Sper ca m-ai inteles acuma @Predatorul: nu - nu am citit Thanatonautii de Bernard Werber. De ce? Ar fi rebuit? Zi ce am pierdut
Si acuma la ce spunea saldora: si eu sunt de parere ca trebuie sa iubesti fiecare lucru, fiecare detaliu si clipa care trece pentru ca sa fii fericit. Trebuie sa te stii bucura/sa iubesti fiecare dimineata - stiu ca ii sablon - dar ce voiam sa spun e ca trebuie sa simti ceva pentru clipa diminetii aceleia pentru ca sa te poata face fericit. Parerea mea
@One Last Dance: vesti proaste... Cred ca poate sa fie tristetea atat de mare incat sa nu poti trece mai departe. Nu stiu din proprie experienta - slava Cerului! - dar am vazut cazuri si mai ales am auzit... Se poate si foarte rau si "foarte nefericire" insa nu vorbim despre asta aici
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.