nu tine nici o sedinta la vedere ce tot spui?

eu n-am vazut nici o foto de la lojele lor publicate in presa decat atunci cand au vrut ei sa fie publicate, si oricum nu ma incalzeste cu nimic.

regulamentele nu se cunosc de toti masonii, fiind o organizatie de tip piramidal. transparenta in masonerie este mai mica decat 0. poti vedea asta si de pe forumul francmasoneria.ro unde toti se dau la fund cand vine vorba de intrebari delicate.

si daca guvernul ii da ajutoare in mod oficial ce? asta trebuie sa-mi placa? guvernul o sprijina pentru ca oricum masoneria este mai presus de orice guvern. cu alte cuvinte ea se sprijina pe sine.

de unde atata ocultism? iata de unde: http://despremasonerie.go.ro/articole.html . citeste si judeca singur. vezi ca tot ce scrie acolo este preluat din cartile lor: ma refer la imagini si citate. Atunci cand ai simboluri, ritual si templu, esti o religie stimabile. Ah si stiti ce simbolizeaza templul masonic? Simbolizeaza Templul lui Solomon, care dupa cum sigur nu stiati va sta Antihristul cand va veni pe pamant. Any comment?

Du-te la topicul "Masoneria pro si contra" , care acum este inchis, citeste toate postarile de acolo si o sa gasesti multe din raspunsurile pe care le astepti. Eu m-am cam saturat de batut apa in piua la nesfirsit pe aceasta tema.

F.'.

Masoneria a fost un subiect TABU in anii comunisti, totsi, pe mine ca femeie care nu am acces la masonerie decat intr-o loje secundara, m-a fascinat.
De cand? Din liceu cand intr-o anumita conjunctura am aflat ca Sadoveanu avea gradul 13...
Si ochiul masonic....ce de trimiteri...

Maestrul Sadoveanu, care a trecut cu tot calabalicul in barca bolsevicilor, a avut gradul 33, din cite stiu.

Da march, 33. Dar daca gresesti si vrei sa intrii mai tarziu, nu mai poti. Imediat, se poate. Dar eu nu recitesc intotdeauna. Iti multumesc.

hmm, nu pot sa nu remarc faptul ca ati schimbat interfata de pe .ro...

mesajele ce s-au postat pana atunci s-au spulberat...

numa bine

Draga Rortodox era nevoie de o schimbare. O seara buna.

F.'.

si de ce nu s-a pastrat ceea ce s-a discutat pana atunci?

Domnule Crome, a fi initiat in ceva anume inseamna a fi instruit ori a primi o instruire asupra unor cunostinte, din varii domenii. Daca dupa domnul thunder a fi initiat, de exemplu, in arta de a face ceasuri reprezinta instruirea in ceva ocult ori esoteric, aceasta chestiune priveste doar imaginatia sa arida de cunostinte. Nu reprezinta realitatea, fara doar si poate. Daca doriti informatii mai multe nu ezitati sa ne contactati. O seara buna.

F.'.

Francmasoni celebri

NICOLAE BALCESCU ( 1819 - 1852 ) : om politic , istoric, economist, scriitor si ganditor democrat - revolutionar. Participa activ la Revolutia din 1848, pregatita in prealabil in cadrul unei societati secrete (loji masonice) denumita " Fratia ". A fost Secretar al Guvernului Revolutionar Provizoriu de la 1848, avand un rol de seama in stabilirea obiectivelor si conducerea Revolutiei din Tara Romaneasca. A fost figura cea mai inaintata a Revolutiei si unul dintre cei mai proeminenti revolutionari europeni.

MIHAIL KOGALNICEANU (1817-1891), istoric, scriitor, publicist si om politic. Studii la Luneville si Berlin. Profesor de istorie nationala la Academia Mihaileana (1843). In cuvantul de deschidere la acest curs a afirmat printre primii ideea potrivit careia cunoasterea istoriei patriei este o chezasie a afirmarii nationale.Nu a participat direct la Revolutia de la 1848, dar a fundamentat, prin ideile sale, doctrina pasoptista. A fost de mai multe ori ministru: de Interne, de Externe si prim-ministru. Si-a legat numele de secularizarea averilor manastiresti si de reforma agrara infaptuite pe vremea principelui mason A.I. Cuza, si de actul proclamarii independentei de stat a Romaniei (9 mai 1877), pe timpul principelui Carol I de Hohenzollern (si el mason). A fost printre primii membri alesi ai Academiei Romane (1868).Inca din 1844 era Venerabilul unei Loji bucurestene.

VASILE ALECSANDRI (1818 sau 1821-1890): scriitor si om politic. Participa la Revolutia de la 1848, precum si la Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, in 1859, indeplinind apoi mai multe misiuni diplomatice in Italia (1859) si Franta (1885-1890). A condus revista Romania Literara (1855), publicand totodata prima culegere de poezie populara romaneasca "Poezii poporale. Balade. Cantice batranesti"(1853). A fost membru fondator al Societatii Literare Romane si apoi membru de onoare al Societatii Academice Romane. A fost membru al unei Loji din Iasi ( 1857 ).

Sursa: MLNR

F.'.

ION C. BRATIANU (1821-1891 om politic. Fratele lui Dumitru C. Bratianu. De mai multe ori ministru si prim-ministru. Participa la Revolutia de la 1848, face parte din Divanurile Ad-hoc (1857), este membru al Partidului Liberal (din 1860) si fondator al Partidului National Liberal (1875), ministru de Finante (1866), de Interne (1867, 1876) si de Razboi (1867), prim-ministru (1881). A avut un rol important in orientarea politicii externe romanesti catre Puterile Centrale. Membru de onoare al Academiei Romane (1885). Initiat in francmasonerie in 1846 la Paris, in Loja; Atheneul Strainilor; tot aici se afiliaza Lojii Trandafirul Perfectei Taceri, in care la 14 iulie 1847, este ridicat la gradul de Maestru. In 1848 era afiliat Lojii bucurestene Fratia, dupa care se reintoarce la Paris, unde va fi arestat dupa cativa ani pentru participarea la atentatul impotriva lui Napoleon al II-lea. Reantors la Bucuresti , fondeaza, in 1857, alaturi de alti frati reveniti din exil , Loja Steaua Dunarii.A participat la actiunea de inlaturare de la conducerea tarii a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

BOGDAN-PETRICEICU HASDEU (1838-1907) : scriitor, lingvist, folclorist si istoric. Membru al Societatii Academice Romane si vice-presedinte al Academiei Romane in perioada 1885-1906. Nu se cunosc data si locul initierii sale. Urmatoarele cuvinte, care ii apartin, pot fi considerate relevante in ceea ce priveste aderenta sa la Ordin: "Ce este Romanismul ? El este pentru noi prima conditiune ca sa putem iubi Umanitatea. El este pentru noi prima conditiune ca sa putem iubi Libertatea. El este pentru noi prima conditiune ca sa putem iubi Adevarul. Romanismul este Umanitate, Libertate si Adevar."

TITU MAIORESCU (1840-1917) : critic literar, estetician si om politic. Absolva, ca sef de promotie, Academia Theresiana din Viena (1851-1858), continuandu-si studiile la Berlin si Giesen, unde obtine licenta in litere si filosofie (1860), la Sorbona si licenta in drept (1861). Reintors in patrie, obtine un post in magistratura la Tribunalul de Ilfov (1862), apoi va fi profesor universitar de istorie, filozofie si logica la Iasi si la Bucuresti. In 1863 a fondat la Iasi Societatea literara "Junimea". In urma unui proces de imoralitate, este suspendat din invatamant in 1864, dar intra in avocatura si din nou in invatamant (1865), de unde va fi demis iar in 1868. Regalist si conservator, intra in politica si este ales deputat (1874), ocupand succesiv urmatoarele portofolii ministeriale: al Cultelor (1874-1876), agent diplomatic la Berlin (1876-1900), de Justitie (1900-1901,1912) de Externe (1911-1912, 1912-1914), iar ca prim-ministru (1912, 1913) prezideaza Congresul de Pace de la Bucuresti (1913), in urma razboaielor balcanice. Intre 1884 si 1909 este profesor la Universitatea din Bucuresti, rector al acestei institutii (intre 1892 si 1897). Pana in 1914 a fost presedintele Partidului Conservator. In critica literara a sustinut principiul autonomiei estetice si, prin teoria "formelor fara fond", a denuntat transplantarea formala a unor institutii si reforme inadecvate situatiilor prin care trecea Romania la sfarsitul secolului al XIX-lea. A introdus criteriul estetic in judecarea valorilor poetice (O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867), a studiat unele probleme de lingvistica (Despre scrierea limbii romane), a contribuit la afirmarea unor reprezentanti ilustri ai literaturii autohtone, precum Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici (Critice, 3 vol.). Logician (Logica), orator (Discursuri parlamentare) si memorialist (Insemnari zilnice) de exceptie, a fost numit membru al Societatii Literare Romane (viitoarea Academie Romana) inca din 1867, fiind vicepresedintele acesteia (1880) si presedintele sectiunii literare (1889). Initiat, asemenea majoritatii junimistilor, in Loja ieseana "Steaua Romaniei", la 26 noiembrie 1866 (loja, al carei Venerabil era George Sutu, fusese constituita la 18 august acelasi an). Dupa cateva luni, la 11 februarie 1887, primeste gradele de Companion si Maestru, tot in aceasta loja.

Sursa: MLNR

F.'.

NICOLAE TITULESCU (1882-1941) : om politic si diplomat de talie internationala. Numit si "Cavalerul Pacii mondiale". Dupa obtinerea licentei in drept la Pris, revine in tara ca avocat in Baroul de Ilfov. Profesor universitar de drept civil la Iasi (1905) si Bucuresti (1909), deputat (1912), delegat la Conferinta de Pace de la Trianon (1920), unde a avut un rol deosebit in recunoasterea granitelor Romaniei Mari. Ministru de Finante (1917-1918 si 1920-1921), ministru plenipotentiar la Londra (1921), de doua ori ministru de Externe (1927-1928 si 1932-1936), delegat permanent (1920-1936) al Romaniei la Liga Natiunilor, fiind singurul diplomat ales de doua ori ca presedinte al acestei organizatii (1930 si 1931). Membru de onoare (1930) si membru titular (1935) al Academiei Romane. Presedinte al Academiei Diplomatice Internationale. A fost unul dintre cei mai straluciti oratori si creatori de politica internationala pentru promovarea si mentinerea pacii. Indepartat din guvern (august 1936), a emigrat in Franta. A simpatizat cu adeptii Republicii Spaniole in timpul razboiului civil din aceasta tara (1936-1939). Nu se cunosc locul si data initierii sale, efectuata probabil cand se afla la studii in Franta.

MIHAIL SADOVEANU (1880-1961) : scriitor si om politic. Intre 1900 si 1919 a fost director al Teatrului National din Iasi. La 24 de ani era copist la Casa Scoalelor, iar la 27 de ani, subsef de birou la Directia artelor din Ministerul Instructiunii si Cultelor, inspector al cercurilor culturale. In 1908 a devenit vicepresedinte al Societatii Scriitorilor Romani, iar apoi presedinte al acesteia. Membru corespondent (1916) si membru titular (1921) al Academiei Romane. Premiul National (1924). Redactor la Samanatorul, Cumpana, Insemnari literare, Insemnari iesene, unul dintre principalii colaboratori ai Vietii romanesti, director al Adevarului si al Diminetii. Opera sa literara cuprinde povestiri si romane istorice (Neamul Soimarestilor, Fratii Jderi, Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda, Creanga de aur, Nicoara Potcoava), proza de investigatie sociala (Bordeenii, O istorie de demult, Venea o moara pe Siret, Baltagul, Hanul Ancutei), naratiuni si descrieri (Tara de dincolo de negura, Noptile de Sanziene, Valea Frumoasei, Nada Florilor, Locul unde nu s-a intamplat nimic) etc. A mai scris studii, povestiri si romane inspirate de apartenenta sa la Ordinul Masonic si de credinta intr-o lume mai buna (Lumina vine de la Rasarit - conferinta tinuta in 1945; Lupta pentru pace. Al doilea Congres Mondial al partizanilor pacii la Varsovia - conferinta tinuta la 19 decembrie 1950 in sala Ateneului Roman; romanul Mitrea Cocor). In perioada interbelica a fost membru al Partidului Agrar, deputat (1926), senator si presedinte al Senatului (1931), iar dupa al doilea razboi mondial, in virtutea ideilor sale, trece de partea comunistilor, fiind membru al Prezidiului Adunarii Deputatilor (1947), vicepresedinte al Prezidiului Adunarii Deputatilor (1948-1961), conducatorul delegatiei Romaniei la Congresul Mondial al Pacii de la Paris (1949), membru in Consiliul Mondial al Pacii. Nu se cunosc locul si data initierii sale. Intre 1927 si 1930 a fost Venerabilul Lojii iesene "Dimitrie Cantemir", iar din 1932 al Lojii "Moldova", din acelasi oras. Intre 1930 si 1935 a indeplinit si urmatoarele demnitati masonice: Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Nationale din Romania (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR si Mare Maestru al Francmasoneriei Romane Unite. Fratele sau, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason.

ALEXANDRU VAIDA VOEVOD (1872-1950) : medic si om politic. In timpul studiilor de medicina efectuate la Viena, saluta delegatia romana care a adus aici Memorandumul (1892) si participa la organizarea unui congres care critica stapanirea maghiara in Transilvania si al partidului National-Taranesc, reprezentant al romanilor din Transilvania in Parlamentul de la Budapesta, citeste, in 1918, in acest Parlament Declaratia de valorificare a dreptului de autodeterminare al Natiunii Romane. A fost ales de Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia (1 Decembrie 1918) membru in Consiliul Dirigent al Transilvaniei (1918-1920) si membru al delegatiei care a prezentat, regelui Ferdinand I, Actul Unirii. Dan Amedeu Lazarescu ii prezinta astfel activitatea: "Intre decembrie 1919 si martie 1920 s-a aflat in fruntea Guvernului Romaniei, calitate in care, dupa intoarcerea lui Ionel Bratianu, a condus delagatia tarii noastre la Conferinta de Pace de la Paris. A fost ministru de Interne in guvernele formate de Partidul National -Taranesc (10 noiembrie 1928 - 6 iunie 1930 si 13 iunie - 9 octombrie 1930) si apoi din nou prim-ministru (6 iunie - a august 1932 si 4 ianuarie - 13 noiembrie 1933). In martie 1845 a fost arestat, iar apoi detinut cu domiciliul fortat pana la sfarsitul vietii". Dupa Dan Amedeu Lazarescu, Vaida-Voevod a solicitat primirea in Loja intelectuala "Ernest Renan" in primele luni ale anului 1919. "Dupa ce Bratianu a semnat in numele Romaniei, la 28 iunie 1919, Tratatul de Pace cu Germania, in Galeria oglinzilor din castelul de la Versailles, el a parasit Parisul si a revenit in tara..." In acest context, Vaida-Voevod a fost audiat la 7 iulie 1919, in vederea initierii care a avut loc abia la 4 august, fiind primit Ucenic in loja solicitata. La 20 septembrie 1919 a participat, la Paris, ca invitat special, la sedinta de inchidere a Conventului anual al Marelui Orient de Franta. "In calitatea lui, recunoscuta, de membru al Marelui Orient, Vaida a avut prilejul sa trateze cu Clemenceau si cu George Lloyd, ei insisi membri ai societatii secrete, in cu totul alte conditii decat Ionel Bratianu... Pe buna dreptate, V.V. Tilea aprecia in lucrarea sa Actiunea diplomatica a Romaniei, publicata in 1925, ca Alexandru Vaida-Voevod a stiut sa construiasca pretentiilor noastre o baza armonizata cu interesele Aliatilor, izbutind sa castige Romaniei, in scurt timp, locul si rolul cel mai important intre toate statele Europei Centrale si Orientale". Dupa unele date se pare ca la 21 iunie 1923, Vaida-Voevod a fost ales Membru Emerit al Suveranului Sanctuar al Romaniei (Ritul Memphis - Misraim), iar in 1928 a fost ales Mare Orator Adjunct.

Sursa: MLNR

F.'.

SEVER FRENTIU - ( 1931 - 1997 ): nascut in anul 1931, la Sacuieni, judetul Bihor. A urmat cursurile Institutului de Arte din Cluj. In 1961 devine presedintele filialei Uniunii Artistilor Plastici din Arad. A avut numeroase expozitii de grafica si pictura in tara si in strainatate. A semnat scenografia mai multor spectacole la Teatrul Mare din Arad, Teatrul Ion Creanga, Teatrul Tandarica, Teatrul Mic, Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" si Teatrul Evreiesc, Teatrul National, Studioul de film Buftea din Bucuresti, precum si la teatre din Ungaria si Norvegia, Elvetia, Canada. A realizat vitralii pentru Palatul Foisor (Sinaia), Casa de Oaspeti (Olanesti), Palatul Cotroceni si Biserica Luterana din Bucuresti. Este initiat in Franc-Masonerie in 1992. In 1993, participa la ceremonia de reaprindere a luminilor Marii Loji Nationale a Romaniei. In 1994 devinee Maestru Venerabil al Lojii Nomine, iar in anul 1995 este ales Mare Maestru al Marii Loji Nationale din Romania.

RENEE DESCARTES (1595-1650) : filozof si savant francez,unul dintre intemeietorii filozofiei epocii moderne. Autor al vestitei teze Dubito,ergo cogito; cogito, ergo sum (Ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist) care demonstreaza ca pentru el criteriul adevarului se afla in ratiunea insasi, in evidenta, claritatea si distinctia cunostintelor noastre. A facut descoperiri epocale in matematica si fizica,a pus bazele geometriei analitice, a introdus printre primii notiunile de marime variabila si pe aceea de functie, a descoperit legea refractiei luminii si a formulat legea conservarii impulsului.

ISAAC NEWTON (1642-1727) : matematician, fizician si astronom englez, prieten al pastorului Desaguliers. Membru si presedinte al "Societatii Regale Britanice de Stiinte", unde a fost coleg cu Elias Ashmole. In lucrarea sa cea mai importanta, "Principiile matematice ale filozofiei naturale", publicata in 1687, a pus bazele mecanicii clasice, formuland legea atractiei (gravitatiei) universale. Adept al metodei inductive, este autorul celebrei butade "Ipotesis non fingo" (Eu nu fac ipoteze). A fundamentat mecanica clasica, enuntand cele trei principii ale dinamicii, a adus contributii importante in optica (in studiul fenomenelor de dispersie si interferenta), a inventat telescopul (1668) si a emis teoria corpusculara a luminii; in matematica a pus bazele calculului infinitezimal, concomitent cu Leibniz, si a dat formula binomului care-i poarta numele. Dupa ce la 25 de ani (in 1667) a descoperit legea gravitatiei, a inteles ca universul fizic este guvernat de legi mecanice si ca acestea emanau de la Marele Arhitect al Universului, creatorul lumii, Dumnezeu. Conceptia sa a fost adoptata ulterior de masonii englezi. Cavaler Rosicrucian.

Sursa: MLNR

F.'.

VOLTAIRE (pseudonimul anagrama al lui Francios-Marie Arouet) (1694-1778), ganditor si scriitor iluminist francez. A criticat conceptia providentiala propunand in schimb ideea dezvoltarii progresive a societatii. A negat fanatismul, prejudecatile, privilegiile, intoleranta si abuzurile de orice fel, recomandand cercetarea naturii cu metode experimentale. Principalele sale opere filozofice au fost: Scrisori filozofice (1734), Tratat despre toleranta (1763), Dictionar filozofic (1764). Initiat ca ucenic la 7 aprilie 1778 (la 30 mai in acelasi an va trece in Orientul Etern), in prezenta a 250 frati, membri ai Lojii pariziene "Noua Surori". Initierea s-a desfasurat pe muzica Flautului fermecat de Mozart, intr-o cladire inchiriata de Marele Orient de Franta, ce apartinuse inainte calugarilor iezuiti, cladire in care Voltaire fusese blestemat de acestia de mai multe ori. De altfel, sustine Christian Jacq, inca din 1764, Voltaire isi indreapta atacurile impotriva Bisericii si impotriva Francmasoneriei, care nu I se par fundamental diferite (...). In al sau Dictionnaire philosophique, ei ii trateaza cu dispret pe "sarmanii francmasoni", hatri amabili care nu pot propune nici o filozofie serioasa. "Tot ceea ce vad este ca arunca semintele unei revolutii care va sosi inevitabil", proroceste scriitorul intr-o scrisoare catre marchizul de Chauvelin.

BENJAMIN FRANKLIN (1706-1790): fizician, filozof, economist si om politic american. Nascut intr-o familie franceza cu 14 copii, a fost autodidact, studiind singur latina, limbile la moda in acea vreme (engleza si germana) si mai ales stiintele fizice. La 23 decembrie 1747 inventeaza paratrasnetul, iar la 22 august 1772 devine membru asociat al Academiei de Stiinte din Paris. In 1776 a fost unul dintre redactorii Declaratiei de Independenta a S.U.A. In 1778, la Versailles, a fost recunoscut oficial de Ludovic al XVI- lea ambasador al Statelor Unite, prilej cu care i-a facut cadou portretul sau ornat cu 400 de dIn 1731 a fost initiat francmason in loja Sf. Ioan din Philadelphia. In anul 1734 tipareste prima editie americana a Constitutiilor lui Anderson din 1723. In acelasi an, 1734, devine Mare Maestru Provincial de Pennsylvania, dupa cum se mentioneaza in 1760 in registrele Marii Loji a Angliei (Marea Loja Provinciala de Pennsylvania ramane obedienta fata de Marea Loja a Londrei pana in anul 1778). Personalitate extrem de complexa, se implica in viata comunitatii creand un corp de pompieri, un spital public, o biblioteca de imprumutat carti, precum si Universitatea din Pennsylvania. In 1743 a fondat prima societate savanta din coloniile americane, American Philosophical Society. Ca fizician a avut numeroase contributii in electrostatica, a inventat lentilele bifocale si paratraznetul. Ca francmason considera ca autonomia masonica precede si acompaniaza independenta politica. Din 1757, timp de 17 ani, a sustinut in metropola britanica interesele americane. Apoi a prezentat in Franta cauza insurgentilor obtinand asistenta financiara si militara. Este unul dintre semnatarii Declaratiei de Independenta din 4 iulie 1776 a celor 13 state americane, precum si al altor documente fondatoare ale republicii americane. In plan masonic, trebuie remarcata alegerea sa, in mai 1779, ca Maestru Venerabil al celebrei loji Neuf Soeurs din Paris, al carei membru era si Ilustrul Voltaire. Veneralatul sau, pana in 1781, a fost marcat de importanta tinutelor cu caracter cultural, literare, artistice si stiintifice. Totodata, ca Venerabil, a incitat loja Neuf Soeurs sa sustina prin toate mijloacele cauza americana. In 1785 se reintoarce in Statele Unite iar in 1790 inceteaza din viata la Philadelphia. Lunga si importanta sa cariera masonica se inscrie ca un angajament total pentru infaptuirea idealurilor Epocii Luminilor si ale francmasoneriei, pentru libertatea politica, a cuvantului si religioasa.

JOHANN WOLFGANG GOETHE (1749-1832): poet, scriitor, ganditor si om de stiinta german. Opera sa stiintifica si gandirea sa etica si estetica detin un loc de seama in istoria gandirii progresiste. O puternica influenta asupra formatiei sale intelectuale a avut-o J.G. Herder (si el mason). Din 1775 s-a instalat la Curtea din Weimar, unde a fost prim-ministru. Exponent al Miscarii "Sturm und Drang". Principalele sale lucrari analizeaza dialectica naturii (Introducere in teoria culorilor, metamorfoza plantelor, introducere in anatomia comparata), revolta omului de geniu impotriva legilor sociale si a divinitatii (Prometeu), viata sentimentala (Suferintele tanarului Werther), evolutia procesului de formare a personalitatii (Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister). Poemul dramatic Faust (1808) este considerat sinteza creatiei sale si una dintre operele reprezentative ale omenirii, prin ilustrarea luptei eroului principal aflat mereu in cautarea tragica a adevarului. Geniul lui Goethe se remarca si in alte poeme (Elegiile romane, Hermann si Dorothea), romane (Afinitatile elective), drame (Ifigenia in Taurida, Egmond, Torquato Tasso), care pun in evidenta unicitatea si multilateralitatea personalitatii sale. Initiat la 23 iunie 1780 in Loja "Amalia zu den drei Rosen" din Weimar. Deja loja din Frankfurt la care aderase tatal iubitei lui - Lili Schonemann - ar fi vrut sa-l primeasca printre membri. In autobiografia sa Dichtung und Wahrheit, Goethe scria mai tarziu: "Loja masonica din Frankfurt, respectabila si solid fondata, careia eu ii cunosteam membrii cei mai influenti, gratie legaturii mele cu Lili, ma invita discret sa ma unesc cu ea. Dar, dintr-un sentiment de independenta care mai tarziu mi-a aparut ca o nebunie, nu am acceptat aceasta idee." La 24 iunie 1781 devine Companion, iar la 2 martie 1782 - Maestru. Initierea in Francmasonerie ii permisese sa devina el insusi, dupa cum chiar el se exprimase. La 11 februarie 1783 adera la Ordinul Iluminatilor, ale carui idealuri - intelepciune, forta, frumusete .- erau tot masonice. Daniel Beresniak este de parere ca "modul simbolic de abordare practicat de Francmasonerie este vizibil in toata opera lui Goethe". A scris o serie de poezii inspirate din viata lojilor, reunite in volumele Loghe si Symbolum. De asemenea, s-a exprimat critic cu privire la unele rataciri ale Francmasoneriei din timpul sau: "Francmasoneria este un stat in stat si a o introduce acolo unde inca nu exista nu este deloc recomandabil".
"Licht, mehr Licht!" ("Lumina, mai multa lumina!"), sunt ultimele cuvinet ale lui Goethe, rostite pe patul de moarte, la 22 martie 1832. Semnificatia lor este controversata. Unii dau acestor vorbe sensul propriu. In cele din urma clipe ale vietii, marele scriitor german, simtind in fata ochilor o incetosare, o negura, a cerut sa se faca mai multa lumina. Altii, dimpotriva, acorda acestui mehr Licht sensul figurativ de mai multa cultura, mai multa stiinta, mai mult adevar. Si cu acest ultim inteles sunt citate de obicei vestitele cuvinte ale lui Goethe.

Sursa: MLNR

F.'.

WOLFGANG AMEDEUS MOZART (1756-1791) : compozitor austriac. Autor al peste 600 de lucrari muzicale. Tatal sau, Leopold Mozart, muzician si compozitor de talent, ii da o educatie muzicala aleasa din frageda pruncie, astfel ca micul Amadeus concerteaza in fata principilor europeni de la 6 ani (Minchen si Viena), 7 ani (Mannheim, Paris), 8 ani (Londra), 13-14 ani (Milano, Florenta, Roma). In 1782 s-a casatorit cu Constance Weber, marea dragoste a tineretii sale. Activitatea muzicala intensa, munca laborioasa, intrigile vremii i-au distrus, se pare, sanatatea, astfel ca moare la 35 de ani. Initiat la 14 decembrie 1784 in Loja "Binefacerea" din Orientul de Viena, care a fuzionat mai tarziu cu Loja "Noua Speranta Incoronata". Dupa 3 luni de prezenta masonica, isi invita tatal sa viziteze loja din care facea parte. Mozart fiul a participat ulterior ca frate la primirea in Masonerie a lui Leopold Mozart, tatal sau, sef al orchestrei Curtii regale si autorul celebrei Simfonii a jucariilor. Initierea in Francmasonerie a lui Haydn se datoreaza tot lui Mozart. Influentat de activitatea lojior, a compus o prima lucrarea muzicala masonica inca din 1772, cand nu avea decat 16 ani. Vizita cu regularitate Loja "Adevarata Armonie" al carui Mare Maestru era Ignatz von Born, consilier apropiat al imparatului Iosif al II-lea, cel care l-a inspirat pe Sarastro din Flautul fermecat, opera scrisa dupa ritualul masonic in 1791 si constituind "raspunsul"sau la interzicerea Masoneriei austriece in acelasi an de catre imparatul Leopold al II-lea. A mai scris muzica funerara, cantate si lieduri de inspiratie masonica. Dupa trecerera sa in Orientul Etern, toate lucrarile cu caracter masonic pe care le-a scris au fost editate intr-un volum. Evelyne Hurard, cea care face o laborioasa prezentare in Dictionarul Francmasoneriei, arata: "Mozart ne demonstreaza ca a dat vietii sale o unitate si a gasit o fericita sinteza intre ideile sale sociale de libertate, egalitate si convingerile sale spirituale de fraternitate si dragoste". Christian Jacq are urmatoarele opinii despre activitatea masonica a lui Mozart: "Pe cand initierea lui Voltaire era o ultima butada, cea a lui Mozart era semnul unui angajament spiritual profund, ale carui urme sunt usor de decelat in opera marelui compozitor. Fara a mai vorbi despre concerte, sonate, simfonii, in care acest barbat inca foarte tanar manifesta o exceptionala profunzime a gandirii, se constata influenta simbolicii masonice in Cantatele masonice si in cantecele destinate lojilor; aceste lucrari putin cunoscute sunt admirabile si ating un nivel comparabil marii opere masonice Flautul fermecat, inspirat in mare masura de von Born, unul dintre Venerabilii cei mai eruditi ai epocii lui". A. Nataf il considera "cel mai mare si cel mai celebru muzician francmason, dedicand uneori chiar capodoperele sale Francmasoneriei (...), iar opera sa geniala Flautul fermecat n-ar fi vazut lumina zilei daca libretistul si fratele mason Emmanuel Schikanader nu i-ar fi comandat-o unui Mozart pe atunci uitat de noroc (...). Nu Masoneria a fost cea care l-a creat pe Mozart. Dimpotriva, fara Mozart, Masoneria ar fi pierdut ceva din fiinta sa. I-a dat artistului tema ce i-a cristalizat inspiratia".

GEORGE WASHINGTON (1732-1799) : general si om politic american. Primul presedinte al S.U.A. (1789-1797). In 1774 a fost delegat la primul Congres continental, in anul urmator. A indeplinit apoi functiile de comandant al armatei continentale (1775), comandant al armatei americane in timpul razboiului pentru Independenta (1776), membru si presedinte al Conventiei constitutionale federale, Philadelphia (1787); a refuzat al treilea mandat de presedinte al S.U.A. (3 martie 1797). Intre 4 noiembrie 1752 si 4 august 1753 a primit primele trei grade masonice in "The lodge of Fredericks" (actualmente, nr.4 din Virginia). Marea Loja a Pennsylvaniei ii acorda titlul de Mare Maestru la 20 decembrie 1779, iar dupa numai 7 zile va fi ales Mare Maestru al Marii Loji Nationale. La 28 aprilie 1788 devine Mare Maestru si Venerabil al Lojii nr.39 din Alexandria, Virginia, iar la 6 martie 1789, membru onorific al Lojii "Olanda" (azi nr.8) din New York. Juramantul de presedinte al Statelor Unite ale Americii - primul stat faurit de masoni in Istorie - l-a depus tinand mana pe Biblia Lojii "Sf. Ioan nr.1" din orasul care mai tarziu, avea sa-i poarte numele. In ziua de 18 septembrie 1793, in calitate de presedinte al S.U.A. si Mare Maestru al Marii Loji Nationale pune piatra de temelie la constructia Capitoliului National din orasul care-i poarta azi numele, in Districtul Columbia. Piatra de fundament a Capitoliului a pus-o dupa ritualul masonic, mistria folosita cu acest prilej fiind reutilizata in 1923, cand s-a pus piatra de temelie la Memorialul care-i poarta numele.

MARK TWAIN (pseudonimul lui Samuel Langhorne Clemens) (1835-1910), romancier si umorist american, cel care a pus bazele literaturii moderne in S.U.A. Autor cu remarcabila viziune realista, imbinand perspectiva umoristica si satira sociala cu vadit simt al observatiei exacte. A creat romane cu elemente autobiografice (Aventurile lui Tom Sawyer, Aventurile lui Huckleberry Finn s.a.) sau de evocare a trecutului cu aluzii in actualitate (Print si cersetor, Un yankeu la curtea regelui Arthur s.a.).Initiat in 1861 in Loja "Steaua polara nr.71" din Orientul de Saint Louis, unde i-au fost acordate primele trei grade.

Sursa: MLNR

F.'.

JOSEPH RUDYARD KIPLING (1865-1936) : poet si romancier englez. Opera sa reprezinta un elogiu adus curajului si actiunii umane. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1907. Gandirea masonica a lui Kipling este ilustrata in faimosul sau poem "Loja Mama", precum si in unele fragmente din lucrarile sale.

SIR WINSTON LEONARD SPENCER CHURCHILL (1874-1965) : om politic britanic. Începand din 1906 a fost de mai multe ori din ministru si de doua ori prim-ministru al Marii Britanii (1940-1945 si 1951-1955). Unul dintre initiatorii coalitiei antihitleriste. Dupa infrangerea statelor fasciste in cel de-al doilea razboi mondial a fost unul dintre inspiratorii razboiului rece. Pentru opera sa principala, Memorii asupra celui de-al doilea razboi mondial, a primit Premiul Nobel pentru Literatura in anul 1953.

FRANCOIS MITTERAND (1916-1995) : m politic francez. Licentiat in Litere si Doctor in Drept. Luat prizonier in 1940 evadeaza din Germania (la finele lui 1941) stabilindu-se la Vichy, unde lucreaza la Comisariatul pentru prizonieri. Din 1943 joaca un rol activ in Rezistenta. Membru al primului guvern provizoriu de dupa eliberarea tarii, este ales (in 1946) deputat de Nievre si devine ministru la numai 30 de ani. In 1971 participa la intemeierea noului Partid Socialist. In 1981 este ales presedinte al Frantei si reales pentru doua mandate. A pledat cu obstinatie pentru o Confederatie europeana, aidoma S.U.A.: "Proiectul Marii Europa i-a nelinistit pe prietenii nostri americani. Dar as vrea sa remarc faptul ca geografii au impartit planeta in cinci continente. S.U.A. din necesitate, dar si din convingere, au favorizat la origine nasterea Comunitatii. Daca eu as fi presedintele S.U.A. as gandi ca viitorul Europei este ineluctabil si as organiza politica mea vizavi de aceasta certitudine". Bernard Guetta, ziarist la Expansion, il prezenta astfel: "Acest om este total cucerit de ideea marii Europe. El o vede, traieste pentru ea, spera, se teme pentru ea." Intr-o alocutiune rostita la seminarul "Romania in situatii limita" (Bucuresti, aprilie 1995), Constantin Badea spunea ca "Francois Mitterand a condus festivitatile celei de-a 200-a aniversari a Revolutiei franceze, care de data aceasta, in 1989, s-a recunoscut clar, ba chiar s-a subliniat ca a fost organizata de Francmasoneria Franceza".

Sursa: MLNR

F.'.

Salutare la toti!

Am pus intrebarea de mai jos pe un alt forum din cadrul acestui site, nu mi s-a raspuns; incerc si aici...

De ce ar intra un om liber in masonerie?
(presupunand ca acel om nu are probleme existentiale, materiale,...sau tocmai - ca are...si d'aia intra (!?))

Poate ar fi interesant aici sa se discute mai mult despre masoneria romana, actuala ; si nu despre istoriea masoneriei, simboluri, rituri, ...Aceste informatii (foarte similare cu raspunsurile ce s-au postat aici) se pot gasi simplu cumpartand 2-3 carti de la librarie sau navigand pe net.

Este vacanta aici? Sau doar lipsa de interes...?

Nici una nici alta . Francmasonii au primit interdictie de la Consiliul Suprem sa mai posteze pe site-urile profanilor

Atunci sa intre pozele!

Masonii au ridicat un monument in amintirea lui Horea, Closca si Crisan

Simbata a fost dezvelita Candela - Monument de pe Dealul Furcilor, in amintirea eroilor Horea, Closca si Crisan. Evenimentul a fost organizat de Marea Loja Nationala a Romaniei (MLNR), impreuna cu Loja Horea, Closca si Crisan din Alba Iulia, fiind coordonat de Mircea Chira, Pro Mare Maestru al MLNR.

Exista poza de la acel eveniment?

Va salut din nou domnule Fremen!
Profanul care doreste sa se alature O:.M:.R:. o face datorita faptului ca gaseste intelegere si toleranta la intrebarile sale despre cunoasteri, este indrumat sa mearga intotdeauna pe calea adevarului si sa urmeze legile tarii in care se afla. Masoneria este o scoala spirituala, un ghid despre moralitate, insa, fireste, este mult mai mult decat exprim aici.
Numai bine.

salutare!a venit vacantza?sau au luat pauza fratzii noshtri?

-Un Francmason este in cautarea Adevarului; ce este Adevarul ?
-Ce inseamna "Ex Oriente lux " ?
-Romania este un stat masonic sau semimasonic ? Ma refer aici la perioada de intemeiere si la perioada in care traim.

Intrebarile i se adreseaza lui Minerval. Sper sa inteleaga de ce nu scriu domnul Minerval.

Cunoaste- te pe tine insuti [...] !

La data de 8 decembrie 2004 Posta Romana a pus in circulatie o serie de trei marci postale si o colita dantelata cu titlul " Organizatii mondiale" . Colita dantelata, cu valoare nominala de 87.000 lei este dedicata MASONERIEI. Pe timbrul colitei se regaseste figura ilustrului carturar,umanist si domnitor al Moldovei - Dimitrie Cantemir , iar pe marginea colitei sunt tiparite insemne masonice. Tirajul colitei : 76.500 bucati.
Concomitent cu emisiunea de marci postale s-au pus in circulatie si doua FDC-uri ( "Plicuri Prima Zi " ) unul dintre ele cu colita anulata cu o frumoasa stampila ce include semne masonice. Tirajul colitei : 3050 bucati.

sabii masonice click aici

Nimic nou pe aici draga Copernic? pacat,speram sa mai invat cate ceva...

Ia uite cum se mai schimba optica bisericeasca

Thunder,
Dispari omule cu revista aia idioata cu tot.....

Scrisoarea Enciclică „HUMANUM GENUS”
a papei LEON al XIII-lea împotriva Francmasoneriei (20 aprilie 1884)

- partea 1 -

NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Enciclica Papei Leon al XIII-lea împotriva francmasoneriei a fost scrisă acum mai bine de o sută de ani. Redactată de o minte foarte lucidă şi perfect avizată, ea este unul dintre cele mai virulente rechizitorii la adresa Francmasoneriei, acest aspect fiind confirmat de altfel chiar şi de către francmasoni. „Şeful bisericii romane este fără îndoială personajul cel mai autorizat printre duşmanii francmasoneriei.” – scria în 1903 în revista masonică ACACIA, Marele Maestru Mason HIRAM. Aceasta este de astfel explicaţia pentru efortul constant urmărit până în ziua de azi din partea masoneriei de a distruge sau cenzura acest text sau cel puţin de a-l discredita cât mai mult. De altfel, se cuvine să menţionăm că textul pe care îl prezentăm aici pentru prima oară în limba română este incomplet, lipsindu-i partea finală în care sunt arătate unele mijloace eficiente de a combate francmasoneria. Acest fragment a fost însă rezumat sintetic, chiar după citatele pe care HIRAM le inserează în tentativa sa furioasă de a combate argumentele Papei prezentate în Enciclică (Revista ACACIA nr. 6, 1903).

În acea perioadă, la sfârşitul secolului trecut, francmasoneria pornise o campanie virulentă şi deja făţişă, asumată cu o uluitoare îndrăzneală împotriva Bisericii şi spiritului creştin, urmărind, cum face de altfel şi astăzi însă chiar cu şi mai multă viclenie şi înverşunare, să distrugă total orice metodologie sau instituţie autentic spirituală. Iată spre exemplificare un fragment semnificativ apărut în aceeaşi perioadă într-un articol manifest scris de asemenea de maestrul mason HIRAM în revista ACACIA: „ Francmasoneria este şi va rămâne mereu o biserică: anti-biserică, anti-catolicism, biserica ereziei.” Sau: „Cine conferă în fond mandatul oficial de păstori de suflete preoţilor şi Papilor? Dumnezeu cumva? Atunci unde este diploma cu semnătura împuternicitului? De fapt, ei au această diplomă de la nişte oameni, care o au şi ei la rândul lor de la alţi oameni, şi aşa mai departe, de-a lungul secolelor, până la apostoli. Dar oare apostolii au primit ei o diplomă sau un atestat semnat de Iisus Cristos? Papa vorbeşte de revelaţie, dar unde este dovada acestei revelaţii? Dovediţi-ne că Iisus a fost într-adevăr Fiul lui Dumnezeu!”. În aceste condiţii, acest semnal de alarmă împotriva masoneriei se înscrie şi el pe linia activităţii a încă şapte Papi, predecesori ai Papei Leon al XIII-lea, însă aici rigoarea şi obiectivitatea argumentării, dublate de o viziune profundă şi chiar inspirat vizionare asupra acestei organizaţii oculte malefice aşează Enciclica HUMANUM GENUS cu mult deasupra celorlalte încercări anterioare.

Caracterul vizionar şi aproape profetic al Enciclicii reiese pentru orice fiinţă umană plină de bun simţ cu evidenţă şi tocmai de aceea ea este în întregime perfect actuală şi astăzi prin demascarea foarte multor manevre şi acţiuni disimulate ale francmasoneriei mondiale.

Sunt foarte puţine pasaje care sunt legate strict de contextul istoric în care acest rechizitoriu a fost redactat (despre rolul Bisericii în stat, relaţia Bisericii Catolice cu societatea civilă), pe care de altfel le-am eliminat pentru a nu atenua cu nimic limpezimea şi forţa cu totul extraordinară a acestei analize de ansamblu asupra structurilor şi directivelor vădit SATANICE ale francmasoneriei mondiale.

Avem astfel convingerea fermă că prezentarea acestui text de referinţă pentru stabilirea adevărului despre francmasonerie, organizaţie satanică ocultă şi suprapolitică mondială ce se opune în mod viclean şi cu îndârjire oricărei mişcări autentic spirituale, fie ea de natură religioasă, yoghină, filozofică, va contribui din plin pentru toţi oamenii din România la o mult mai clară înţelegere a complexei conjuncturi sociale, istorice şi spirituale actuale, mai ales dacă se vor completa aceste informaţii şi cu profeţiile faimoase ale indianului Sundar Singh cu privire la viitorul spiritual al României şi mai ales dacă vom urmări să intuim rolul esenţial pe care această zonă îl va avea în viitorul apropiat pentru trezirea spirituală a întregii planete.

HUMANUM GENUS

Iubiţi fraţi creştini, primiţi salutul şi binecuvântarea mea apostolică.

Din clipa în care, datorită acţiunilor negative ale forţelor malefice, demonice şi satanice, antidivine, umanitatea s-a separat într-o anumită măsură de Dumnezeu, căruia îi datorează chemarea la existenţă şi toate darurile supranaturale, ea s-a împărţit în două tabere opuse care nu încetează să se lupte, una pentru adevăr, bine, frumos şi virtute, iar cealaltă pentru tot ce este contrar virtuţii şi adevărului. Prima parte a umanităţii reprezintă împărăţia lui Dumnezeu pe pământ şi este adevărata Biserică a lui Iisus Cristos, ai cărei membri, dacă doresc din toată inima să-i aparţină pe de-a întregul şi să acţioneze în vederea desăvârşirii lor spirituale, trebuie în mod necesar să-l slujească pe Dumnezeu şi pe Fiul Său Divin cu tot sufletul şi cu toată voinţa lor. Cea de-a doua parte reprezintă împărăţia cumplită a Satanei. Sub stăpânirea şi puterea sa se află toţi cei care, urmând funestele exemple ale tenebrosului lor conducător şi ale păcatului primordial, refuză să se mai supună Legii divine şi îşi înteţesc necontenit eforturile, fie pentru a-l elimina pe Dumnezeu din viaţa lor, fie pentru a acţiona direct împotriva lui Dumnezeu. Aceste două împărăţii au fost văzute cu ochiul intuiţiei spirituale şi descrise de Sfântul Augustin cu o mare plasticitate sub forma a două cetăţi opuse una alteia, atât prin legile care le guvernează, cât şi prin idealul pe care-l urmăresc şi aceasta într-o exprimare deosebit de laconică dar în acelaşi timp plină de sens, el a scos în evidenţă în cuvintele următoare principiul constitutiv al fiecăreia:

„Două tipuri de iubire au dat naştere la două cetăţi: cetatea pământească provine din iubirea egoistă doar faţă de tine însuţi, dusă până la desconsiderarea şi uitarea de Dumnezeu iar cealaltă cetatea cerească, provine din iubirea de Dumnezeu dusă până la desconsiderarea şi uitarea egoului.” („De Civitas Dei, I XI, c.XXV)

De-a lungul tuturor veacurilor care ne-au precedat, aceste două cetăţi opuse n-au încetat deloc să se lupte una cu alta, utilizând tot felul de tactici şi armele cele mai diverse, deşi nu întotdeauna cu aceeaşi impetuozitate.

În epoca noastră, factorii răului s-au coalizat într-un imens efort destructiv, sub impulsionarea şi cu sprijinul direct al unei societăţi secrete răspândite într-un mare număr de locuri, foarte puternică şi foarte viclean organizată, şi anume societatea francmasonilor. Aceştia, de altfel aproape că nici nu se mai îngrijesc să-şi disimuleze intenţiile şi se întrec între ei în îndrăzneala de a ataca făţiş sublima măreţie a lui Dumnezeu.

Ei întreprind acum prin satanicele lor acţiuni ruinarea Sfintei Biserici în mod public, la lumina zilei, tinzând dacă s-ar putea, să lipsească complet popoarele de binefacerile şi binecuvântările pe care ele le datorează Mântuitorului nostru Iisus Cristos.

Cuprinşi de o profundă tristeţe la vederea acestor împietăţi şi sub impulsul milei şi compasiunii, ne-am simţit de nenumărate ori împinşi să strigăm şi Noi cu disperare către Dumnezeu:

„Doamne, iată că vrăjmaşii Tăi s-au întărit şi cei ce Te urăsc au ridicat capul. Împotriva poporului Tău au uneltit cu încăpăţânare şi viclenie şi s-au sfătuit împotriva Sfinţilor Tăi. Da, iată că ei zis-au ’Veniţi să-i pierdem pe ei dintre neamuri’. S-au sfătuit într-un gând şi împotriva Ta legământ au făcut.” (Psalmul 82, 2-4)

Cu toate acestea, în faţa unei ameninţări atât de presante şi în prezenţa unui atac atât de crud şi de vehement îndreptat împotriva creştinismului, este de datoria noastră să semnalăm pericolul, să denunţăm adversarii şi să opunem întreaga rezistenţă posibilă proiectelor lor mârşave: în primul rând pentru a împiedica pierderea sufletelor a căror salvare ne-a fost încredinţată, apoi pentru ca împărăţia Domnului nostru Iisus Cristos aici pe pământ, pe care avem misiunea de a o apăra, nu numai să rămână în picioare în toată integritatea ei, ci să facă pe întregul pământ cât mai multe noi progrese şi noi cuceriri.

În vigilenta lor solicitudine pentru salvarea poporului creştin, predecesorii noştri au recunoscut şi ei foarte repede acest duşman capital încă din momentul în care, ieşind din tenebrele unei conspiraţii satanice oculte, el se lansa la asaltul făţiş. Ştiind foarte clar ce era şi ce voia el, ei au dat semnalul de alarmă guvernelor şi popoarelor, punându-le în gardă împotriva capcanelor şi tertipurilor pregătite în mod diabolic pentru a lua prin surprindere.

Pericolul a fost denunţat pentru prima oară de Clement al XII-lea în 1738, iar Constituţia promulgată de acest Papă a fost reînnoită şi confirmată de Benedict al XIV-lea. Pius al VII-lea, a mers pe urmele acestor doi pontifi, iar Leon al XII-lea incluzând în Constituţia sa apostolică QUO GRAVIORA toate actele şi decretele Papilor precedenţi cu privire la acest subiect, le-a ratificat şi le-a confirmat pentru totdeauna. De asemenea, Pius al VIII-lea, Grigore al XVI-lea şi în repetate rânduri Pius al IX-lea au vorbit şi ei în acelaşi sens.

Scopul fundamental şi spiritul organizaţiei francmasonice au fost scoase la iveală prin manifestarea evidentă a acţiunilor şi orientărilor sale, prin cunoaşterea principiilor ei, prin expunerea regulamentelor şi ritualurilor împreună cu comentariile acestora, la care de nenumărate ori s-au adăugat mărturiile propriilor săi adepţi. În faţa acestor fapte era cât se poate de firesc ca acest Scaun apostolic să denunţe în mod public francmasoneria ca pe o asociaţie satanică criminală, nu mai puţin periculoasă pentru creştinism decât pentru societatea civilă. Au fost dictate împotriva ei cele mai grave pedepse cu care Biserica îi poate lovi pe cei vinovaţi, precum şi interdicţia de a se afilia la ea.

Iritaţi de această măsură şi, sperând că vor putea, fie prin dispreţ, fie prin calomnie să scape de aceste condamnări sau măcar să le atenueze forţa, membrii acestei organizaţii oculte i-au acuzat pe Papii care le-au formulat că au dat sentinţe nedrepte şi arbitrare sau că au întrecut măsura cu pedepsele aplicate. Astfel, procedând cu viclenia lor legendară, ei s-au străduit să eludeze autoritatea sau să diminueze valoarea Constituţiilor promulgate de Clement al XII-lea, Benedict al XIV-lea, Pius al VII-lea şi Pius al IX-lea.

Totuşi, chiar din rândurile grupării nu au lipsit membri sau asociaţi care au mărturisit aproape fără voia lor: conform doctrinei şi disciplinei catolice, pontifii romani nu au făcut în realitate decât un lucru perfect legitim. La toate aceste mărturisiri trebuie adăugat de asemeni asentimentul explicit al unui număr de şefi de stat care au ţinut în mod ferm, fie să denunţe societatea francmasonilor la Scaunul apostolic, fie să o lovească ei înşişi, arătându-i periculozitatea, prin legi emise împotriva ei, aşa cum s-a întâmplat în Olanda, Austria, Elveţia, Spania, Bavaria, Savoia şi-n alte părţi ale Italiei.

Este extrem de important să remarcăm acum cât de mult au confirmat evenimentele înţelepciunea vizionară a predecesorilor Noştri. Solicitările şi atenţionările lor antemergătoare şi părinteşti nu au avut însă din păcate pretutindeni şi totdeauna succesul dorit; aceasta se datorează pe de o parte disimulării şi vicleniei oamenilor afiliaţi acestei grupări periculoase şi, pe de altă parte, a imprudentei uşurinţe a celor care ar fi trebuit să fie cel mai direct interesaţi în a o supraveghea cu cea mai mare atenţie. Rezultatul acestor lucruri a fost că într-un secol şi jumătate francmasoneria a făcut progrese distructive incredibile. Folosind din plin atât îndrăzneala insolentă cât şi şiretenia şi perfidia, ea a invadat toate rangurile ierarhiei sociale şi a început să aibă în interiorul statelor moderne o putere care echivalează aproape cu suveranitatea. De la această rapidă şi formidabilă expansiune au rezultat în mod precis atât pentru Biserică, cât şi pentru autoritatea conducătorilor de state şi pentru societatea publică relele multiple pe care predecesorii noştri le prevăzuseră de atât de mult timp. La ora actuală am ajuns chiar pe punctul de a avea toate motivele să întrevedem pentru viitor cele mai serioase temeri; desigur, nu atât în ceea ce priveşte Biserica, ale cărei fundamente solide nu ar putea fi cu uşurinţă distruse de efortul oamenilor, ci referitor la securitatea tuturor statelor în sânul cărora francmasoneria sau asociaţii similare care cooperează cu ea sunt sateliţi ai ei, au devenit prea puternice.

Pentru toate aceste motive, de îndată ce ne-a fost încredinţată conducerea Bisericii, am sesizat cu claritate necesitatea de a rezista în faţa unui rău atât de mare şi de a ridica împotriva lui atât cât ne stă în putinţă autoritatea noastră apostolică. De asemenea, profitând de toate ocaziile favorabile, am tratat clar şi la obiect principalele teze doctrinale asupra cărora opiniile perverse ale Lojilor masonice par să fi avut cea mai mare influenţă. Astfel, în Enciclica Noastră QUOD APOSTOLICI MUNERIS ne-am străduit să combatem monstruoasele sisteme socialist şi comunist. Într-o altă enciclică, ARCANUM, ne-am permis să punem în lumină şi să apărăm noţiunea veritabilă şi autentică de familie a cărei origine şi sursă este căsătoria. În enciclica DIUTURNUM am făcut cunoscută conform principiilor înţelepciunii creştine esenţa puterii politice şi am arătat admirabilele ei armonii cu ordinea naturală, cât şi cu salvarea popoarelor şi a conducătorilor acestora.

Acum, după exemplul predecesorilor noştri ne-am decis să ne fixăm în mod direct atenţia asupra societăţii francmasonice, asupra ansamblului ei de doctrine, planuri, sentimente şi acte ale tradiţiei sale, pentru a pune într-o evidenţă şi mai izbitoare extraordinara sa putere malefică şi a opri astfel proliferarea contagioasă a acestui flagel funest pentru întreaga planetă.

Există în lume un anumit număr de grupări şi secte care, deşi diferă unele de altele prin nume, ritualuri, formă, origine, se aseamănă şi sunt perfect de acord între ele cu privire la scopul final şi principiile esenţiale. De fapt, ele sunt identice cu francmasoneria, care este pentru toate celelalte axul central de la care pornesc şi în care se termină. Şi deşi în prezent ele au aparenţa unor societăţi deschise, deşi organizează reuniuni publice sub ochii tuturor, deşi publică ziare şi reviste de prezentare a activităţii şi organizării lor, totuşi, dacă mergem mai profund, dincolo de aceste aparenţe, se poate constata că ele aparţin familiei de societăţi satanice clandestine şi că ele păstrează mereu acest atribut. Există într-adevăr în cadrul lor o anumită categorie de secrete a căror divulgare este interzisă cu cea mai mare grijă de Constituţia lor – unele chiar sub pedeapsa cu moartea – nu numai persoanelor din afară, ci chiar unui mare număr dintre adepţi.

Acestei categorii de secrete aparţin Consiliile intime şi supreme, numele principalilor şefi (în special din afara gradelor cunoscute), anumite întâlniri mai oculte şi interioare; de asemenea, tot aici se includ şi deciziile importante care au fost luate împreună cu mijloacele şi agenţii lor de execuţie. La această lege a secretului concură într-un mod strălucit: diviziunea făcută între membri, care se ocupă unii de drepturi, alţii de oficii şi alţii de sarcini sau îndatoriri, distincţia ierarhică, magistral organizată, pe ordine şi grade, şi disciplina severă la care toţi sunt supuşi. Cea mai mare parte a timpului în ritualurile de iniţiere, cei care le solicită trebuie să promită, ba mai mult decât atât, să jure solemn că nu vor dezvălui niciodată nimănui, sub nici o formă, numele tovarăşilor lor, însemnele strict secrete şi înscrisurile caracteristice şi doctrinele grupării. Astfel, sub aparenţe mincinoase şi făcând din disimulare o regulă constantă de conduită, francmasonii nu precupeţesc nici un efort pentru a se ascunde şi a nu avea alţi martori în afara complicilor lor.

Marele lor interes fiind de a nu părea niciodată ceea ce în realitate sunt , ei joacă cel mai adesea rolul aparent nevinovat al unor persoane iubitoare de literatură sau filozofie laolaltă doar pentru cultivarea ştiinţelor şi artelor. Ei nu vorbesc atunci decât despre zelul cu care impulsionează ei progresul civilizaţiei şi nu mai contenesc să ţină discursuri sforăitoare despre mila lor nesfârşită pentru oamenii sărmani. Dacă ar fi să-i credem, singurul lor scop în viaţă este ameliorarea constantă a vieţii maselor şi împărtăşirea la un număr tot mai mare de oameni a avantajelor şi beneficiilor spirituale care sunt atât de utile societăţii civile.

- partea 2-a - ultima

Dar chiar presupunând că aceste intenţii ar fi sincere, ele sunt departe de a le epuiza toate scopurile. Într-adevăr, nu este deloc întâmplător că cei afiliaţi la francmasonerie trebuie să promită că vor asculta totdeauna, gata la cea mai mică atenţionare, la cel mai mic semn să execute rapid şi fără crâcnire ordinele date, acceptând dinainte, în caz contrar că vor suporta cele mai riguroase şi mai dure tratamente, care includ până chiar şi moartea. De fapt, nu rareori pedeapsa capitală este aplicată acelor membri care sunt convinşi fie să trădeze disciplina secretă a societăţii, fie să reziste la ordinele superiorilor, iar aceasta se practică cu o asemenea dexteritate, încât în cele mai multe cazuri executorul acestei sentinţe mortale se sustrage justiţiei, stabilită să vegheze asupra crimelor şi să le pedepsească.

Deci, să trăieşti în disimulare şi să fii învăluit de satanice tenebre, să înlănţui de tine prin legături dintre cele mai strânse fără a le face niciodată cunoscut în prealabil la ce se angajează, oameni reduşi astfel la condiţia de sclavi, să utilizezi în tot felul de atentate aceste instrumente pasive ale unei voinţe satanice străine, să înarmezi pentru crimă mâini prin intermediul cărora îţi asiguri neimplicarea directă la omor, toate acestea şi multe altele sunt practici monstruoase, condamnate chiar de către natură. Raţiunea, bunul simţ şi adevărul sunt de ajuns ca să demonstreze că organizaţia de care vorbim este într-o opoziţie indiscutabilă cu justiţia şi cu morala naturală.

Alte dovezi de o mare claritate se adaugă celor precedente şi permit să se vadă şi mai bine cât de mult îi repugnă francmasoneriei prin însăşi constituţia sa esenţială, onestitatea. Oricât de mare ar putea fi într-adevăr printre oameni vicleana abilitate de disimulare şi obişnuinţa minciunii, este imposibil ca o cauză de orice natură ar fi ea, să nu se trădeze prin efectele pe care le produce: „Nu se poate ca un pom bun să facă roade rele şi un pom rău să facă roade bune.” (Matei, VII.18.)

Ori este evident că toate fructele produse de francmasonerie sunt dintre cele mai otrăvitoare. Iată ce rezultă din datele pe care le-am prezentat până acum, iar această concluzie ne dă ultimul cuvânt cu privire la intenţiile acesteia. Acţiunile francmasonilor – şi subliniem că eforturile lor converg toate în acest scop – sunt cu o încăpăţânare diabolică îndreptate să distrugă din temelii până la culme orice formă religioasă şi spirituală autentic creştină şi să-i substituie o alta, modelată după ideile lor şi ale cărei principii şi legi fundamentale sunt împrumutate din aşa zisul naturalism.

Tot ce am spus sau ce ne propunem să spunem trebuie să fie clar înţeles ca privind secta francmasonică în ansamblul ei, care cuprinde şi alte societăţi surori sau care sunt aliate ei. Nu pretindem însă aplicarea tuturor acestor reflexii la fiecare membru luat individual. Printre aceştia cu siguranţă că se pot întâlni unii chiar într-un număr notabil care, deşi nu lipsiţi de vina de a fi aderat la asemenea societăţi, nu se murdăresc totuşi în acţiunile lor criminale şi ignoră datorită naivităţii scopul final pe care aceste societăţi satanice se străduiesc să-l atingă. Mai mult decât atât, se poate întâmpla uneori ca unele grupuri să nu aprobe concluziile extreme pe care logica ar trebui să-i constrângă să le adopte deoarece ele decurg în mod necesar din principii comune oricărei organizaţii. Însă răul poartă cu el o mârşăvie care de la sine respinge orice conştiinţă curată sau produce teama.

Primul principiu al „naturismului” este ca în orice lucru trebuie să prevaleze natura sau raţiunea strict umană, prin definiţie limitată (negând deci partea spirituală sau Sinele Divin al fiinţei umane). După această aserţiune ei fac prea puţin caz de Dumnezeu sau alternează esenţa oricărui demers religios prin opinii vagi şi sentimente eronate. Ei neagă că Dumnezeu ar fi autorul vreunei revelaţii. Pentru ei, în afară de ceea ce poate să înţeleagă raţiunea umană comună nu există nici dogma religioasă, nici adevăr şi nici maestru realizat spiritual în care să poţi avea încredere. Şi cum misiunea proprie şi specială a Bisericii constă în receptarea în toată plenitudinea lor a doctrinelor revelate de Dumnezeu şi-n păstrarea lor într-o stare de puritate incoruptibilă, ca şi în autoritatea stabilită pentru a le împărtăşi împreună cu celelalte ajutoare dăruite de Providenţă pentru desăvârşirea oamenilor, împotriva ei adversarii au manifestat cea mai mare înverşunare şi au îndreptat cele mai violente atacuri.

Faptul că membrii sectei francmasonice nu sunt cu toţii obligaţi să renege explicit religia creştină, departe de a dăuna planului general al francmasoneriei care vizează distrugerea oricărei instituţii divine pe pământ, îi serveşte mai degrabă interesele. Astfel, mai ales prin aceasta masoneria poate înşela mai uşor oamenii simpli şi fără discernământ şi face posibilă admiterea mult mai multor persoane în organizaţie. Mai mult chiar, prin deschiderea largă faţă de adepţii care provin din cele mai diverse religii ea devine capabilă să acrediteze o eroare fundamentală a acestei epoci, şi anume, dezinteresul faţă de religie şi mai general, faţă de credinţa în Dumnezeu.

„Naturaliştii” merg însă şi mai departe. Angajaţi cu multă îndrăzneală pe calea erorii în cele mai importante probleme ei sunt antrenaţi logic până la consecinţele extreme ale principiilor lor, fie datorită slăbiciunii naturii umane, fie prin pedeapsa dreaptă cu care Dumnezeu le loveşte orgoliul. De aici rezultă că ei nu mai au certitudinea şi integritatea adevărurilor accesibile doar raţiunii superioare, iluminate de Conştiinţa Divină, cum ar fi existenţa lui Dumnezeu, spiritualitatea şi nemurirea sufletului. Purtată într-o nouă aglomerare de erori francmasoneria nu a putut evita aceste pericole. Într-adevăr, deşi luată în ansamblu francmasoneria admite existenţa unui anumit Dumnezeu, mărturia propriilor săi membri stabileşte că această credinţă nu este obiectul unui asentiment ferm şi al unei certitudini de nezdruncinat pentru fiecare membru individual.

De fapt, se lasă iniţiaţilor deplina libertate de a se pronunţa într-un sens sau altul, fie pentru a afirma existenţa lui Dumnezeu, fie pentru a o nega. Cei care neagă cu îndârjire această realitate sunt la fel de uşor primiţi la iniţiere ca şi cei care, într-un anumit mod o admit dar, denaturând-o precum panteiştii, reţin din aceasta doar nişte aparenţe absurde, pierzând esenţialul adevărului existenţei lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, atunci când acest fundament necesar este distrus sau numai zdruncinat, în mod automat şi celelalte principii ale ordinii naturale devin confuze în mintea umană, care nu mai are atunci nici un punct de sprijin de care să se agaţe. Tocmai de aceea atunci nu se mai poate vorbi nici de Creaţia lumii printr-un punct liber şi suveran al Creatorului (DUMNEZEU), nici de guvernarea Providenţei, nici de supravieţuirea sufletului şi nici de realitatea Spiritului esenţial Divin. Prăbuşirea adevărurilor care stau la baza ordinii naturale, care susţin într-o măsură atât de mare o conduită raţională şi practică în viaţă va avea cu siguranţă un impact puternic asupra moravurilor particulare şi publice. Lăsăm la o parte acum acele virtuţi şi calităţi superioare pe care nimeni fără un dar special de la Dumnezeu sau care fără Graţia Divină nu le poate dobândi sau manifesta; şi atragem atenţia că toate acestea sunt însuşirile spirituale din care nu vom găsi nici măcar o urmă la cei care îşi fac o veritabilă profesiune de credinţă din a ignora dispreţuitor Mântuirea umanităţii, Graţia Divină, Sacralitatea, Beatitudinea supralumească (FRANCMASONII). Ne referim aici pur şi simplu la îndatoririle ce rezultă din principiile onestităţii naturale.

Un Dumnezeu care a creat lumea şi o guvernează prin Providenţa sa, o Lege eternă ale cărei prescripţii ne orientează să respectăm legile Divine universale ale firii fără a le încălca niciodată, o finalitate ultimă a evoluţiei sufletului într-o regiune superioară lucrurilor lumeşti, iată sursele, iată principiile oricărei justiţii şi onestităţi. Faceţi-le să dispară (ori chiar aceasta este pretenţia “naturaliştilor” şi a tuturor francmasonilor) şi va fi după aceea aproape imposibil să se mai ştie în ce consta ştiinţa dreptăţii şi a nedreptăţii sau pe ce se bazează ea. Cât despre morală, singurul lucru care a găsit oarecum deschidere în faţa francmasonilor şi-n care ei vor să fi instruit cu grijă tineretul este ceea ce ei numesc “morala civică” (morala independentă, morala liberă), sau cu alte cuvinte morala care nu lasă nici un loc ideilor religioase şi creştine.

Dar cât de insuficientă este această morală şi în ce măsură este ea lipsită de soliditate, înclinându-se sub suflul pasiunilor şi al instinctelor necontrolate, se poate vedea deja foarte bine prin tristele rezultate pe care ea le-a dat. Într-adevăr, acolo unde după ce s-a înlocuit morala creştină ea a început să stăpânească cu mai multă libertate şi s-a constatat totodată prompt dispariţia probităţii şi integrităţii moravurilor, s-a constatat extinderea şi întărirea opiniilor celor mai monstruoase şi de asemenea îndrăzneala crimelor care debordează peste tot. Aceste rele multiplicate provoacă astăzi plângeri şi lamentări la scară mondială.

Pe de altă parte, natura umană obişnuită fiind mult mai înclinată spre viciu decât spre virtute, onestitatea este absolut imposibilă dacă mişcările dezordonate ale sufletului nu sunt înfrânate şi controlate iar dorinţele inferioare nu se supun raţiunii şi bunului simţ.

Dimpotrivă, acum vedem cum se multiplică şi cum ajung la îndemâna oricui modalităţile ce pot aţâţa pasiunile inferioare. Ziare şi broşuri din care decenţa şi pudoarea sunt alungate, opere “artistice” în care se etalează cu un cinism revoltător principiile a ceea ce se numeşte astăzi “realism” (iar alteori doar urâtul, dizgraţiosul şi dizarmonia dobândesc valenţe “estetice”), invenţii ingenioase destinate să stimuleze şi să satisfacă plăcerile materiale, într-un cuvânt totul este pus în mod diabolic de inteligent în joc pentru a dezlănţui şi a cultiva în rândul oamenilor viciile şi plăcerile perverse, pe fondul unui somn al virtuţii şi raţiunii.

Cu siguranţă că francmasonii sunt vinovaţi de această stare de fapt dar în acelaşi timp ei sunt şi consecvenţi, suprimând oamenilor speranţa într-o fericire spirituală, coborând ideea de fericire doar la nivelul lucrurilor perisabile, mai joase şi mai degradate chiar decât orizontul terestru. În sprijinul acestor aserţiuni se pot constata uşor la o privire atentă fapte sigure, deşi aparent incredibile.

Francmasonii au ajuns să susţină că ar trebui utilizate sistematic toate mijloacele de a sătura multitudinea de perversiuni şi vicii la nivelul maselor, asigurându-se astfel că în aceste condiţii ele vor fi în întregime în mâinile lor, putându-le servi cu uşurinţă drept instrument docil în realizarea planurilor lor celor mai îndrăzneţe şi diabolice.

Francmasoneria îşi concentrează de asemenea toate energiile şi toate eforturile ei satanice pentru a lua în stăpânire educarea tineretului. Francmasonii speră că vor putea să formeze uşor conform ideilor lor această categorie de vârstă atât de delicată pliindu-le flexibilitatea în această direcţia, pentru pregătirea unei rase de cetăţeni ai societăţii civile după metodele promovate de ei. (A se vedea la noi eforturile susţinute de îndoctrinare a copiilor de la vârsta cea mai fragedă - “Şoimii patriei” – ai francmasonului Ceauşescu).

Deja, în mai multe ţări ei au reuşit să elimine complet din educaţia morală a tinerilor marile şi sfintele îndatoriri care unesc omul cu Dumnezeu.

Referitor la situaţia politică, statul trebuie, în viziunea lor să fie ateu.

A trecut deja mult timp de când ei acţionează făţiş pentru realizarea acestor doctrine, utilizându-şi pentru aceasta forţele şi toate resursele, creând astfel cale liberă altor francmasoni mai numeroşi şi mai îndrăzneţi care sunt gata să tragă din aceste false principii concluzii încă şi mai detestabile, cum ar fi ideile socialiste şi comuniste.

Faptele pe care le-am rezumat pun suficient de bine în lumină constituţia intimă secretă a francmasonilor şi arată în mod clar pe ce căi se îndreaptă ei spre scopul lor final. Principalele lor dogme sunt într-un complet dezacord cu raţiunea, încât nu se poate imagina ceva mai pervers. Într-adevăr, a vrea să distrugi religia şi biserica stabilită de Dumnezeu însuşi nu este culmea nebuniei şi a celei mai neruşinate profanări? Însă ceea ce este, nici mai puţin oribil şi nici mai puţin suportabil, constă în tendinţa lor fermă de a repudia binefacerile pline de compasiune şi graţie divină dăruite de Domnul Iisus atât indivizilor cât şi oamenilor grupaţi în familii şi naţiuni, binefaceri care, chiar după mărturia duşmanilor creştinismului sunt de cea mai mare valoare. Desigur, într-un plan atât de nesăbuit şi de criminal ne este permis să recunoaştem cu uşurinţă aici ura înverşunată de care este animat Satana faţă di Iisus Cristos, precum şi de teribila lui dorinţă de răzbunare.

Celălalt scop diabolic, la realizarea căruia francmasonii îşi aruncă în joc toate forţele, constă în distrugerea oricărui fundament important al justiţiei şi onestităţii. Prin aceasta, ei se fac colaboratorii acelora care ar vrea ca omul, asemenea animalelor, să nu aibă altă regulă de acţiune decât dorinţele inferioare şi instinctele. Acest scop duce nu mai puţin decât la degradarea şi decăderea umanităţii şi la precipitarea josnică a dispariţiei sale. Răul creşte astfel mereu cu toate primejdiile care ameninţă mediul familial şi societatea civilă.

Erorile satanice răufăcătoare pe care le-am semnalat anterior ameninţă naţiunile cu pericole dintre cele mai redutabile. Ameninţarea lor, neluată în seamă, poate aduce prin forţa lucrurilor un haos universal şi ruina tuturor instituţiilor dacă nu va fi stopată prompt. Acesta este cu adevărat scopul mărturisit şi explicit urmărit prin toate eforturile lor de organizaţiile socialiste şi comuniste. Francmasoneria nu are dreptul să afirme că este străină de atentatele lor pentru că ea le favorizează intenţiile, iar pe terenul principiilor este în întregime de acord cu ele, guvernându-le de fapt din umbră.

Să dea Dumnezeu ca toţi, şi cât mai repede, judecând după fructele otrăvite ale tuturor acţiunilor Francmasoneriei să poată recunoaşte cu luciditate germenele şi principiul relelor care ne ameninţă!

Avem de-a face cu un duşman viclean, foarte subtil şi prolific în capcane satanice perfide. El excelează în a gâdila plăcut urechile popoarelor şi conducătorilor lor, ştiind să-i învăluie şi pe unii şi pe alţii cu farmecul perceptelor şi cu seducţia linguşelilor sale. El îşi bate în realitate joc şi de unii şi de alţii, de fapt, flatându-i prin procedee similare şi având tot timpul pe buze cuvintele “libertate”, “egalitate”, “fraternitate” şi “prosperitate publică”. Departe însă de a fi mai fericite, popoarele copleşite de o oprimare şi o mizerie crescânde, se văd lipsite şi de speranţă şi de credinţă într-o realitate spirituală mult mai înaltă. Cu cuvintele Sfântului Augustin putem astfel afirma că: “… ei cred sau caută să-i facă pe ceilalţi să se creadă că doctrina creştină este incompatibilă cu binele statului de drept, pentru că în realitate ei vor să fondeze statul de drept, nu pe fermitatea şi stabilitatea virtuţilor, ci pe încurajarea şi tolerarea tuturor relelor şi viciilor.” (Epistola 157 către VOLUSIAN, cap.5, p.2).

Pentru a distruge acest duşman satanic puternic, sunt fără îndoială necesare mijloace divine eficiente care trebuie să fie proporţionate cu un rău atât de imens ale cărui ravagii sunt deja mult prea extinse pe tot globul pământesc.

Mai întâi însă, trebuie să i se smulgă cât mai grabnic masca francmasoneriei, scoţând la iveală toate tertipurile criminale folosite de această organizaţie satanică ocultă mondială pentru a seduce oamenii şi a-i atrage în rândurile ei.

Şi, mai cu seamă, trebuie să se invoce cu fervoare, în comun, graţia, puterea şi lumina lui Dumnezeu, a lui Iisus Cristos şi a Fecioarei Maria, a arhanghelului Mihail, a Sfântului Iosif şi a Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel.

Scrise cu zeci de ani înainte de unirea Românilor, ce bine se potrivesc aceste planuri cu cele ce se petrec acum la noi.

Conducătorii francmasoneriei, încă de la mijlocul secolului trecut, au declarat că cei mai mari duşmani ai lor sunt Monarhia şi Religia creştină, Tronul şi Altarul. Scopul lor tainic mărturisit este distrugerea oricărui Stat creştin, pentru ca apoi să ajungă ei stăpâni asupra întregii planete.

“Trebuie să dărâmăm credinţa în Dumnezeu şi să smulgem definitiv din spiritul creştinilor însuşi gândul Dumnezeirii şi al Sufletului, pentru a le înlocui cu socoteli şi lipsuri materiale”.

Si de ce crezi ca papii nu ai si ei obsesiile lor? Sau ce te face sa crezi ca sint destepti?
Oricum, am vazut, nu esti singurul cu pasarica asta....daca o sa ajungi si tu papa, o sa fiti doi...

Topicul încalcă câteva drepturi de autor, pe lângă faptul că n-are nici cea mai mică legătură cu secţiunea unde-a fost depus.

În urma unei căutări executate întru forum se pot găsi destule alte topicuri pe-aici unde puteţi discuta subiectul cu pricina.