Despre Masonii Romani Cu Obiectivitate Optiuni

[March]

Va propun sa discutam aici despre contributia masonilor romani la viata politica ,economica, sociala, culturala (si nu numai) din Romania, de la aparitia Masoneriei la noi si pana in ziua de azi .
Desigur pe langa faptele bune, sa-i aratam ( bine motivat !) si pe cei care au calcat stramb , ca sa zic asa.
Va rog , comentarii bine documentate fie de la initiati fie de la profani , iar celor care au obiceiul sa bata campii le recomand sa sada in tribuna !

[shapeshifter]

Masoneria genuină nu are nimic de-a face cu politica, cu lupta pentru putere, cu guvernarea lumii. Faptul că unii masoni degeneraţi au fost implicaţi în activităţi revoluţionare şi politice, ca şi faptul că anumite societăţi au copiat superficial modul de organizare masonic, nu schimbă cu nimic caracterul iniţiatic şi spiritual al Masoneriei adevărate. Fiind bazată pe o iniţiere de meserie, Masoneria a păstrat un caracter de universalitate, ea fiind compatibilă cu diverse forme exoterice. Trecerea de la operativ la speculativ nu a alterat cu nimic sâmburele iniţiatic al Masoneriei, odata cu această trecere Masoneria a salvat diverse vestigii ezoterice occidentale care altfel s-ar fi pierdut. Ceea ce a întârâtat imaginaţia profanilor a fost carcaterul secret al lojilor şi riturilor masonice. În Masonerie noţiunea de secret se referă de fapt la un triplu secret.1. Primul secret: ,,secretul meseriei" - se referea la tainele geometriei şi arhitecturii, ale ritmului şi proporţiilor, la utilizarea echerului şi compasului.2. Al doilea secret (mai profund) se referă la RITURILE ÎNDEPLINITE ÎN LOJI. În biserica ortodoxă există rituri pe care preotul le săvârşeşte în taină, la adăpostul iconostasului, dar nimeni nu s-a gândit să acue biserica de practici necurate. Doar pentru cei care nu înţeleg ce înseamnă un rit autentic, riturile masonice pot să pară componente ale unui spectacol teribil deoarece cei care ignoră total esenţa şi forma acestor rituri, şi imagiează tot felul de lucruri, exteriorizându-şi de fapt propriile nelinişti şi pofte interioare. Şi totuşi riturile masonice nu mai sunt de mult secrete. De sute de ani au fost făcute publice şi evident că dezvăluirea riturilor autentice nu a însemnat nimic pt. publicul larg deoarece pt. omul obişnuit ele nu au nici o semnificaţie, şi mai ales nicio putere operativă. Pe de altă parte, riturile trădate s-au dovedit mult prea inocente.3. Al treilea secret: SECRETUL INIŢIATIC - riturile masonice au ca rol principal transmiterea unei influenţe spirituale care se va ,,întrupa" în neofit, iniţierea însemnând opera prin care influenţa spirituală de natură supra-umană se ataşează de suporturi umane, în particular de elementele vitale, în acest fel transformând virtual ,,viaţa" neofitului. Masoneria, ca organizaţie tradiţională autentică, are capacitatea de a săvârşi o astfel de iniţiere.Cuvântul ,,tradiţie" înseamnă trasmisiune, o transmitere iniţiatică a unor elemente sacre, astfel încât Masoneria, ca organizaţie iniţiatică, este pe drept cuvânt tradiţională, având în vedere calitatea influenţelor vehiculate n sânul ei, influenţe pe care le-a obţinut, printr-o TRANSMISIUNE REGULATĂ, DE LA CENTRUL SPIRITUAL SECUNDAR, legat el însuşi de CENTRUL SUPREM depozitar al TRADIŢIEI PRIMORDIALE.Din punct de vedere istoricist, e imposibil de înţeles că ,,secretul iniţiatic" al Masoneriei este o TAINĂ, în primul rând pentru că este inexprimabil, fiind vorba de adevăruri supra-individuale, ce nu-şi găsesc expresia în cuvinte. În al doilea rând, punctul de vedere al unei organizaţii iniţiatice nu este deloc lumesc, şi aşa cum e imposibil să fie judecat Sf. Pavel după standarde lumeşti, tot aşa e absurd de a încerca explicarea iniţierii prin prisma profană.Ceea ce caracterizează toată ,,literatura" neserioasă care s- ocupat şi se mai ocupă de secretul Masoneriei, este încercarea de a inventa ceva senzaţional şi material care să reprezinte ,,secretul". De regulă şarlatanii şi răuvoitorii, unelte ale CONTRA-INIŢIERII, ignoră total esenţa ,,secretului iniţiatic", ei evită tratarea ,,secretului de meserie", căci sunt incapabili să înţeleagă simbolismul şi arta geometriei. Ceea ce le rămâne este falsificarea riturilor msonice sau inventarea altora, astfel încât să se potrivească cât mi bine cu ideea teoriei conspiraţiei sau a luptei revoluţionare. nul dintre masonii deviaţi, supărat pe Masonerie, şi anume Samuel Prichard, a încercat să se răzbune publicând riturile acesteia. Prichard vorbeşte în cartea sa din 1730, Masonry Dissected, despre ,,Loja Sf. John". Masoneri anglo-saxonă a păstrat simbolismul sfinţilor Ioan, ilustrat de o figura geometrică, cei doi sfinţi corespunzând celor două feţe ale lui Janus (zeul iniţierii) şi porţilor solstiţiale.Figura geometrică descrisă mai sus pare ca un cerc cu centrul marcat şi două tangente verticale, aceste tangente simbolizează pe cei doi sfinţi Ioan şi staţiile limită ale soarelui, fiind echivalente cu coloanele lui Hercule. Cele două tangente sunt de asemenea în corespondenţă cu coloanele lui Enoch şi cu coloanele Templului lui Solomon, Jachin şi Boaz.Pentru ca învăţăturile iudaice să nu se piardă, tinând cont de prezicerea lui Adam că lumea va fi distrusă o dată de foc, şi altă dată de apă, rmaşii lui Adam au ridicat două coloane, una de cărămidă şi ata de piatră şi au înscris pe ele toate cunoştinţele, deoarece în cazul în care coloana de cărămidă ar fi fost distrusă de potop, cealaltă de piatră ar fi rămas intactă. Legendele masonice povestesc că Enoch, scârbit de ticăloşia lumii, s-a retras pe muntele Moria (Axis Mundi) unde, inspirat de Cel Prea Înalt, a construit un templu subteran care era format din 9 hrube boltite de cărămidă, una în interiorul celeilalte, în cea mai ascunsă Enoch depozitând un triunghi de aur pe care era înscris numele inefabil al Domnului (de aceea este nevoie de 3 maeştri masoni să pronunţe Cuvântul, ei corespunzând laturilor triunghiului). Apoi Enoch a înălţat 2 coloane, una din marmură (să reziste la foc) şi una din aramă (să reziste la apă).Aceste coloane Jachin şi Boaz sunt pomenite şi în Biblie, dar ele apar şi în ritualul masonic ,,divulgat" de Prichard, dar devreme ce coloanele Templului sunt pomenite şi în Biblie, ele nu reprezintă un secret în sensul superficial al cuvântului, taina lor fiind de altă natură şi operativitatea numelor lor depinzând de ritul sacru efectiv.Simbolismul spiritual al Împăratului Lumii a ajuns azi întors pe dos şi prezentat ca şi cel mai de jos materialism. Când Pilat l-a întrebat pe Iisus; ,,Eşti tu Împăratul iudeilor?", Hristos a răspuns: ,,Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta." Or, pentru mentalitatea modernă, ca şi pt. cea a precursorilor lui Iisus, este imposibil de înţeles o împărăţie neistorică, nematerială, nelumească. De aceea, azi, ideea STĂPÂNIRII LUMII perisabile şi schimbătoare, e folosită ca SCOP SUPREM în tot felul de scenarii. Marele secret al organizaţiilor iniţiatice din trecut este, în viziunea modernă, fie un document, fie o comoară materială, fie o altă dovadă a dreptului la conducerea lumii.Teoria conspiraţie este una dintre cele mai eficiente metode de a folosi şi manipula istoricismul. Tactica este următoarea: dacă cineva sparge o farfurie, de vină e vremea plioasă sau copilul care l-a enervat sau rezultatul ed la meci, ceva exterior, n nici un caz neîndemânarea sa proprie. Grav este când o asemenea atitudine se generalizează şi devine, nu carcateristica unui individ, ci unui întreg popor. Dacă o naţiune are probleme, nu ea este de vină, nici pomeneală. Nu conducătorii naţiei sunt incompetenţi. Vinovate sunt istoria (care e f. uşor de manipulat)şi geografia. De obicei guvernul nou va da vina pe ,,greaua moştenire" de la precedentul sau precedentele guvern(e), o altă cale sunt popoarele vecine (geografia), o a treia cale este teoria conspiraţiei.Cel mai grav este de a amesteca în această teorie a conspiraţiei profanul cu sacrul, temporalul cu spiritualul, de-al acuza de pildă pe Iisus că a conspirat să devină rege al Iudeii, aşa cum Nero - se spune - i-a acuzat pe creştini de incendiul Romei. Nenumăratele teorii ale conspiraţiei ce astăzi se vântură nu se bazează pe vreo dată tradiţională şi mai mult nu fac referire la doctrina ciclurilor cosmice. Ele profită în primul rând de apetitul crescut al publicului pt. bârfe şi secrete de cafenea. Franc-Masoneria a fost folosităca element preferat de autorii acestor teorii.Exemple:1. Teoria care pretinde existenţa aşa-numiţilor Iluminaţi, care sunt în acelaşi timp masoni, având scopul de a domina lumea2. Teoria care se referă la Protocoalele Înţelepţilor Siomului, de care sunt legaţi şi Iluminaţii.Numele Iluminaţi, provine de la ,,iluminaţii" bavarezi ai lui Weishaupt, o sectă antitradiţioală care nu a avut nimic în comun cu Franc-Masoneria veritabilă. Cât despre Protocoalele Înţelepţilor Siomului, aceasta este o poveste veche, reluată mereu doar doar i se va da crezare.De reţinut pt. cine nu ştie: O ORGANIZAŢIE SERIOASĂ ŞI CU ADEVĂRAT SECRETĂ, ORICARE I-AR FI NATURA, NU LASĂ NICIODATĂ ÎN URMA SA DOCUMENTE SCRISE!,,Sursele" de unde Protocoalele au ,,împrumutat" aproape contextual sunt: un pamflet dirijat împotriva lui Napoleon al III-lea, de Maurice Joly, publicat în 1865, romanul Biarritz al lui Herman Goedsche şi romanul Le Baron Jehova al lui Sidney Vigneaux, publicat n 1886 (exită aemănări şi cu introducerea de la romanul lui Al. Dumas, Joseph Balsamo). Protocoalele nu sunt autentice, dar asta nu înseamnă că nu există un ,,plan" al forţelor CONTRA-INIŢIATICE ŞI ANTITRADIŢIONALE.Franc-Masoneria prin legăturile sale cu Ordinul Templierilor şi cu rozacrucianismul a constituit o ţintă ideală pt. amatorii de teorii ale conspiraţiei. Distrugerea Ordinului Templierilor este un bun exemplu al reacţiei mentalităţii profane în privinţa unei organizaţii tainice. În general, când o societate şi-a piedut caracterul tradiţional, ideea unui ,,stat în stat", adică a existenţei unei grupări care să se autoconducă după reguli diferite de cele oficiale (dar nu împotriva legilor în vigoare) este de neconceput. Ca şi Franc-Masoneria mai apoi, Ordinul Templierilor a devenit de nesuportat şi a fost distrus. Dacă Fran-Masoneria nu a păţit acelaşi lucru (deşi au existat perioade istorice când a fost complet interzisă), acesta s-a datorat trecerii de la ,,operativ" la ,,speculativ" şi, mai ales, în timpurile moderne, datorită deschiderii faţă de lume.Este foarte important a se face deosebirea între o organizaţie iniţiatică precum Templierii sau Masoneria, şi o societate, sectă sau asociaţie, fie ea şi secretă. Organizaţiile iniţiatice aparţin domeniului ezoteric, în vreme ce sectele religioase, de pildă, se referă la exoterism, etimologic cuc. ,,sectă" înseamnă sciziune, deci dispersare, or a nega ezoterismul în favoarea exoterismului religios, înseamnă a nega însăşi legătura şi comunicarea efectivă cu centrul spiritual al lumii. A pretinde că o organizaţie iniţiatică provine dintr-o sectă religioasă este echivaent cu a pretinde că interiorul este produs de exterior, centrul de circumferinţă, superiorul de inferior sau spiritul de corp. Ori adevărul este tocmai pe dos, deoarece în realitate NU SPIRITUL SE AFLĂ ,,ÎNCHIS" ÎN CORP, CI COPRUL ESTE CUPRINS ÎN SPIRIT, mai micul neputând cuprinde mai marele.Infiltrarea unor preocupări de ordin social, sentimental si moral, duce la decăderea organizatiei initiatice; dar mai ales când aceste preocupări iau o formă „politică”, degenerarea riscă să devină iremediabilă. Pe de altă parte, au fost situatii în care o organizatie initiatică a inspirat una sau mai multe organizatii exterioare, dar autentic traditionale prin atasamentul lor veritabil la organizatia initiatică ce le-a „produs”, aceasta din urmă dirijându-le „invizibil” prin „non-actiune” (wu wei): este cazul civilizatiei extrem-orientale unde au existat astfel de organizatii secrete constituite numai pentru un scop special, ele având în general o existentă temporară, dispărând fără a lăsa urme după îndeplinirea misiunii.Franc-Masoneria speculativă, prin deschiderea ce a creat-o, la care trebuie adăugat momentul ciclic nefavorabil, a permis o diluare ce a favorizat nasterea a o multime de organizatii asa-zise masonice, de fapt niste contrafaceri provenite din initiative individuale. Dacă Franc-Masoneria adevărată se bazează pe o transmisiune regulată si neîntreruptă, toate societătile si asociatile pseudo-masonice au o origine fantezistă. De aceea, când se scrie, de către diversi autori neavizati, că Masoneria a fost la baza Revolutiei franceze, de pildă, introducându-se teoria conspiratiei, se uită cu bună stiintă că, pe vremea aceea, în Germania, Scandinavia, Franta si Rusia, regii si printii erau mari demnitari ai Franc-Masoneriei, ceea ce a făcut-o pe regina Maria Antoaneta să exclame: „Toată lumea este franc-mason! Unde este atunci primejdia?” (pe de altă parte, opinia că revolutiile sunt spontane este la fel de gresită); dar primejdia nu a constituit-o Franc-Masoneria în sine, ci în primul rând chiar faptul că „toată lumea este franc-mason”, diluarea Masoneriei fiind o adevărată nenorocire ce a permis aparitia unor indivizi deviati (printre care, evident, si masoni accepati în loje regulate) si a unor societăti deviate care au preluat haina masonică. Este important de înteles că, odată ce nu mai exista un mod de verificare a calificării initiatice, au putut ajunge masoni indivizi ce erau incompatibili cu acest statut. Este o chestiune generală în cadrul unei civilizatii ce si-a pierdut caracterul traditional. Aceasta a fost problema papalitătii si regalitătii, când indivizi necalificati au ocupat functii ce nu li s-au potrivit deloc; si de aceea în Povestea lui Harap Alb, tatăl-urs îi verifică la începutul călătoriei initiatice pe cei trei frati, numai mezinul fiind admis la initiere.Una dintre chestiunile legate de Franc-Masonerie, care a bântuit imaginatia lumii moderne, a fost cea a „secretului”. Din punct de vedere istoricist, e imposibil de înteles că „secretul initiatic” este o taină în primul rând pentru că e inexprimabil, fiind vorba de adevăruri supra-individuale ce nu-si găsesc expresia în cuvinte. Apoi, punctul de vedere al unei organizatii initiatice nu este deloc lumesc, si asa cum e imposibil să fie judecat Sf. Pavel după standarde omenesti, tot asa e absurd de a încerca explicarea initierii prin prisma profană. Ceea ce caracterizează toată această „literatură” neserioasă care s-a ocupat si se mai ocupă de secretul Masoneriei, e încercarea de a inventa ceva senzational si material care să reprezinte „secretul”. Or, din păcate, oricât am lăuda imaginatia umană, posibilitătile sunt limitate la câteva scenarii. Iată câteva scenarii. O variantă ar fi să considerăm că Iisus a fost un extraterestru si Masonii sau Templierii detineau acest secret. Dar nu e nimic nou aici, căci cu ani în urmă s-a lansat o campanie în care se opina că toti zeii au fost de fapt niste extraterestrii. O altă variantă ar fi să considerăm „secretul” un document pretios (se poate considera „secretul” o comoară, dar de la Monte-Cristo încoace, acest scenariu nu prea mai face vâlvă); numai că, în acest caz, „secretul” e încă nedescoperit. Se poate imagina că documentul ascunde o taină mare, ca de pildă că adevăratul Dumnezeu e cel adorat de Templieri, si nu cel al Bisericii catolice, numai că o astfel de idee e foarte veche, de pe vremea sectelor gnostice si nu aduce nimic nou. Se poate presupune că Templierii si Masonii au fost niste satanisti, dar nu prea se poate vedea cum acest „secret” e un secret, când astfel de acuzatii s-au vânturat de când a apărut crestinismul, si Templierii, ca si Ioana d'Arc, au fost bănuiti public de asa ceva. O altă variantă ar fi să se considere că Templierii detineau un „secret” cu care au santajat Biserica catolică; întrebarea firească ce se pune imediat este: pentru ce santajul? Pentru putere? Pentru bani? Imposibil, căci atunci anulăm adevărul despre Templieri (si de altfel, o astfel de ipoteză e prea de tot modernă. Numai omul modern crede că scopul lumii si al omului e de a achizitiona putere si bani). Iar dacă Templierii detineau un secret cu care puteau santaja Biserica, acesta trebuie să fie legat de falsa credintă sau falsul Dumnezeu, or Templierii au fost înfocati apărători ai credintei Bisericii.Deci se vede că nu există prea multe posibilităti. Toate au fost încercate de diversi autori si toate lucrările, la final, s-au dezumflat căci nu puteau dezvălui nici un secret suficient de spectaculos ca să poată fi considerat cu adevărat „secret”. Toate lucrările aveau un element comun: ele făceau referire la Iisus si, mai direct sau mai subtil, erau împotriva Bisericii catolice. De fapt, pentru a scrie o carte de succes, privind acest subiect, e suficient de a întocmi o listă cu cuvinte-cheie, ca de pildă: gnosticism, Masonerie, Templieri, Graal, Cavalerii Mesei Rotunde, rozicrucianism, Iisus, Biserica de la Ierusalim, esenienii, Protocoalele Înteleptilor Sionului, teoria conspiratiei etc. si de a le lega între ele cât mai ingenios cu putintă: scenariului e sigur un best-seller. Evident, nu trebuie să fie si adevărat.Templierii au fost legati intim de Masoni, primii fiind gardienii, ceilalti constructorii Templului, ai Centrului. De aceea Templul lui Solomon a jucat un rol fundamental atat in Masonerie, cat si in Ordinul Templului (chiar numele Ordinului indicand acest lucru).În final, pentru Occidentul crestin s-au departajat doua centre: unul exoteric, Roma, si unul ezoteric, Templul din Ierusalim. Primul a preluat mostenirea imperiala romana, devenind sediul papalitatii; al doilea a fost centrul invizibil al gardienilor si constructorilor crestini, adica al Templierilor si Masonilor. Colaborarea dintre Negru-Voda si Mesterul Manole, pastrata de vestigiile traditionale ale românilor, este o exprimare mitica a unei realitati traditionale existente în Evul Mediu crestin si cunoscuta istoric ca o alianta misterioasa între Cavalerie si Masonerie. Sf. Vasile cel Mare (Omilii pp. 184-185) sugereaza aceasta colaborare dând exemplul albinei. Desigur, el a avut în vedere simbolismul mistic al albinei, noima sacra a albinei (inclusiv în raporturile ei cosmogonice cu ariciul). Sf. Vasile aduce laude albinelor care asculta de un conducator, respectiv o regina ce nu este aleasa în mod democratic sau prin tragere la sorti, nici nu e instalata prin mostenire parinteasca. Regina albinelor este regina datorita firii ei (si aceasta este legea fundamentala a diferentierii castelor!); mai mult, regina desi are ac nu îl foloseste, fiindca un rege trebuie sa fie în primul rând milostiv. Dar Sf. Vasile mai admira si priceperea albinelor la construirea fagurilor, considerându-le arhitecte perfecte si cunoscatoare ale artei geometriei.Povestire biblica: Si i-a dat Dumnezeu lui Solomon pricepere si foarte multa întelepciune si marinimie ca nisipul de pe tarmul marii. Întelepciunea lui Solomon era mai multa decât a tuturor celor din vechime si mai presus decât a tuturor înteleptilor Egiptului. Iar Solomon a trimis la Hiram (regele Tirului), zicând: Tu stii ca David, parintele meu, nu a putut sa-i dureze casa numelui Domnului Dumnezeului meu, din pricina razboaielor... Mie, însa, Domnul, Dumnezeul meu mi-a dat odihna din toate partile... Si, iata, am în gând sa-i zidesc casa numelui Domnului, Dumnezeului meu... Si acum porunceste sa se taie pentru mine lemn din Liban; si, iata, robii mei vor fi laolalta cu robii tai; iar pentru ceea ce faci pentru mine îti voi plati dupa cum vei zice tu... Hiram i-a dat lui Solomon cedri si pini dupa cât a dorit... Solomon lua bir de la întregul Israelul; birul era de treizeci de mii de oameni... Adoniram era mai-mare peste bir. Mai avea Solomon saptezeci de mii care purtau poverile si optzeci de mii care taiau piatra în munte; iar în afara de ispravnicii care se aflau peste lucrarile lui Solomon, mai avea trei mii sase sute de supraveghetori peste poporul care facea lucrarile; vreme de trei ani au pregatit ei piatra si lemnul (3 Rg 5:9-10, 16-20, 24:27-31)... Solomon a trimis la Hiram, regele Tirului, zicând: (...) trimite-mi un om întelept si iscusit în a lucra în aur si în argint si în arama si în fier si în tort purpuriu si stacojiu si rosu si vânat, si unul care sa stie sa sape înflorituri împreuna cu iscusitii mesteri care sunt la mine în Iuda si în Ierusalim... Si a zis Hiram: (...) ti-am trimis un om întelept si înzestrat cu pricepere, pe Hiram-Abi (2 Par 2:6, 12). ,,Si a fost ca regele Solomon a trimis si l-a adus pe Hiram din Tir, fiul unei vaduve din semintia lui Neftali, al carui tata era tirian, mester lucrator în arama... El a venit la regele Solomon si a facut toate lucrarile”(3 Rg 7:14-15) Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim pe muntele Moria, care fusese aratat tatalui sau David, în al patrulea an al domniei lui Templul pe care regele Solomon I l-a zidit Domnului avea saizeci de coti în lungime, douazeci de coti în latime si treizeci de coti în înaltime. În fata zidului templului a facut odai, de jur-împrejurul templului si al altarului Pe durata zidirii templului, el a fost zidit din pietre gata cioplite; nici ciocan, nici secure, nici vreo alta unealta de fier nu s'a auzit în templu pe durata zidirii. Intrarea în catul de jos era sub aripa dreapta a cladirii; o scara în spirala ducea la catul din mijloc, si de la cel din mijloc la cel de al treilea... Peretii templului i-a îmbracat pe dinlauntru cu lemn de cedru, de la pardoseala pâna la tavan si capriori totul era acoperit cu cedru, iar piatra nu se vedea... A îmbracat cu lemn de chiparos casa cea mare, a acoperit-o cu aur curat. A acoperit casa cu pietre scumpe ca podoaba. Altarul dinlauntrul templului l-a facut ca sa aseze acolo chivotul legamântului Domnului; el avea douazeci de coti în lungime si douazeci de coti în latime si douazeci de coti în înaltime; si l-a îmbracat în aur curat; iar aproape de fasa altarului a facut un jertfelnic de cedru, pe care l-a îmbracat cu aur. Si tot templul l-a captusit cu aur, pâna la capat. În altar a facut doi heruvimi din lemn de chiparos. Si pe heruvimi i-a îmbracat în aur (3 Rg 6:2, 5, 7-8, 15:18-23, 28) timp de sapte ani a zidit Solomon (Hiram) a turnat cei doi stâlpi de arama. A turnat doua acoperisuri de arama, ca sa le puna pe vârfurile stâlpilor� Si a asezat stâlpii pridvorului templului; l-a asezat pe primul în dreapta, si l-a numit Iachin; l-a asezat si pe cel de-al doilea, în stânga, si l-a numit Booz. Asa a ispravit Hiram toate lucrarile pe care regele Solomon i le daduse sa le faca pentru casa Domnului (3 Rg 7:16, 21, 40) [Biblia aminteste si de alte obiecte sacre de arama lucrate de Hiram pentru Templu, printre care "marea" rotunda (având "zece coti de la o margine la alta", iar "de jur împrejur se putea masura cu un fir de 30 de coti", de unde rezulta aproximatia numarului = 3), asezata pe 12 tauri grupati câte trei în punctele cardinale (3 Rg 7:23)]. Iar preotii au dus chivotul la locul lui, în altarul templului, adica în sfânta sfintelor, sub aripile heruvimilor Si a fost ca dupa ce preotii au iesit din naos, norul a umplut casa Domnului. Si nu puteau preotii sa stea la slujba în fata norului, fiindca slava Domnului (Sekinah) umpluse templul (3 Rg 8:6, 10-11). Iar în luna a cincea, în cea de a saptea zi a lunii, adica în cel de al nouasprezecelea an al domniei lui Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, capetenia garzii - cel dintâi între dregatorii regelui Babilonului - si a ars templul Domnului. Caldeii au sfarâmat stâlpii de arama din templul Domnului, sasiurile spalatoarelor si marea de arama din templul Domnului, iar arama lor au dus-o în Babilon" (4 Rg 25:8, 13).Zidirea Templului din Ierusalim reprezinta "sedentarizarea" evreilor, distrugerea lui corespunde reaparitiei nomadismului sub forma speciala a "diasporei", a "dispersarii".Asa graieste Cirus, regele Persilor: Domnul, Dumnezeul cerului, mi-a dat mie toate regatele pamântului si mi-a poruncit sa-I zidesc casa în Ierusalim, adica în Iudeea. Cine dintre voi face parte din poporul Sau?: cu el sa fie Dumnezeul sau!, si sa sa se duca în Ierusalim, adica în Iudeea, si sa zideasca templul Dumnezeului lui Israel (Ezr 1:2-3).Spune Anderson: "În fine pusera capisonul (cape-stone) în al saselea an al lui Darius, adica pusera ultima piatra, sau coronamentul, sau capisonul Templului capisonul fu dedicat cu bucurie si în mijlocul a numeroase sacrificii, de Zorobabel, preot si maestru-mason general al evreilor"; din acest text si din mentiunea pe care Anderson o face despre Tula si Masoneria primitiva ("În Imperiul Roman Arta Regala fu propagata cu grija pâna în Extremul Thule") ar rezulta, dupa unii, ca pastorul scotian nu era lipsit de anumite cunostinte initiatice, dar, chiar si asa, când se stie rolul sau ambiguu jucat în constituirea Masoneriei speculative, imaginea unui Anderson benefic si implicat efectiv pe drumul spiritual pare greu de sustinut.