Poezie Romana Religioasa, Poezie Culta de Inspiratie Religioasa |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac. [Matei 23:3]
Forumul Ecclesia este dedicat exclusiv crestinilor de diferite confesiuni. Ateii si personanele care critica aceasta religie sunt rugate sa foloseasca forumul de Religie si pe cel de Filosofie.
Va multumesc pentru intelegere. (Figaro)
Poezie Romana Religioasa, Poezie Culta de Inspiratie Religioasa |
3 Sep 2005, 04:10 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Acest topic va avea ca principala sursa bibliografica lucrarea "Poezie Romana Religioasa", aparuta la Editura Coresi Bucuresti, in cadrul colectiei Scriitori Clasici, in anul 2002.
Voi incepe prin a trimite una dintre poeziile ce mi-au placut cel mai mult din cadrul acestei culegeri: Mater Dolorosa de B.P. Hasdeu, 1873 Esti Dumnezeu, Isuse, si mantuiesti o lume Prin moartea-ti nascatoare de noile idei: Dar mama e Maria... ce-i pasa unei mume De lume si nelume cand moare fiul ei? Tu mori. Cel far'de moarte, caci alte cruci Te cheama In alte lumi d-a randul pe buni a-i mangaia. Esti Dumnezeu, Isuse, Maria-i insa mama. Piroane, ea le simte; otet, il soarbe ea! S-alearga ratacita, turnand Fecioara sfanta Margaritari de lacrimi pe calea lui Isus; Si plansu-i nu-i mai seaca, ci-ti pare ca s-avanta, S-avanta-naripata spre sferele de sus. Taranul povesteste - a lui e poezia! - Ca din acele lacrimi albina s-a nascut: Amar i-i acul; mierea-i dulce ca Maria; Si tot pen flori colinda catand pe cel perdut... -------------------- |
|
|
3 Sep 2005, 04:42 PM
Mesaj
#2
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Ratacire
de Stefan I. Nenitescu Stiind ca adevarul este-n Tine M-am ratacit aiurea si-am catat Lumina-n lut; iar cand eu n-am aflat M-am plans urland, asa cum plang jivine. Acum mi-e teama sa inalt privirea: Dezmierzi adesea, dar adesea certi - Si vei putea, stapane, sa ma ierti, Cand eu, stiind, iubit-am ratacirea? -------------------- |
|
|
6 Sep 2005, 10:49 PM
Mesaj
#3
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Sonet
de Al. Vlahuta Din nou coboara-Te-ntre noi, Isuse, Caci iarasi turma ta e ratacita, Si iar se-ntinde noaptea cea cumplita A vechii uri, de Tine-atunci rapuse. De-abia se mai zareste ca prin sita A mantuirii stea. Dar cat de sus e! Se departeaza parca... Cine spuse Ca stingerea ni-i singura ursita?... O, vino, iubitorule de oameni, In sufletul batranei lumi sa semeni Din nou credinta cea mantuitoare... Cunoaste-L vom? Pleca-vom fruntea oare Cand intinzandu-si mainile amandoua Asupra-ne, va zice: "Pace Voua!"? -------------------- |
|
|
Promo Contextual |
6 Sep 2005, 10:49 PM
Mesaj
#
|
ContextuALL |
|
|
|
6 Sep 2005, 10:55 PM
Mesaj
#4
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Părinte, unde să te caut ?
de Vasile Voiculescu Părinte, unde să te caut şi pentru ce te-ascunzi mereu ?!... Pe urma ta în brazda vieţii alerg de la-nceputul lumii... Cu hidrele în fundul mării, cu viermii orbi în noaptea humii, Cu şerpii... m-am târât alături. Apoi m-am înălţat cu greu... De-am zăbovit atât pe cale, tu ştii, de la-nceputul lumii, De-a lungul vieţilor, pe tine te caut doar, Părinte-al meu! Ce slab mă surghiunişi şi totuşi prin ce adâncuri am trecut; În ce-ntrupări, ca-n nişte temniţi, încătuşat am stat, Părinte! Prin ce ocoluri dureroase am străbătut mai înainte, Cu ce puteri infricoşate m-am măsurat cum m-am născut! Şi nu ştiam ce va să-ntâmpin de fac un pas mai înainte. Ci singur spintecai noianul îngrozitorului trecut. E drept că, după atâta trudă, azi sunt puternic şi bogat... Ca-ntr-un ogor rodit-a-n mine, sporind, sămânţa nemuririi; Ce-mi răsădişi pentru vecie când m-ai zvârlit în matca firii... În suflet astăzi port o holdă, un lan întreg îmbelşugat, Şi lutul sterp de-odinioară e plin de rodul nemuririi... Părinte, unde ţi-e grânarul şi când porneşti la secerat?! -------------------- |
|
|
7 Sep 2005, 08:33 AM
Mesaj
#5
|
|
care este oPsedata Grup: Membri Mesaje: 1.061 Inscris: 27 September 04 Din: Timisoara Forumist Nr.: 4.566 |
mihai, nu am vazut culegerea la care te referi, dar mi s-ar parea normal sa fie acolo si "psalmii" lui arghezi
-------------------- prietenia e o chestiune de opinie!
"cine se iubeste se (auto)tachineaza" (carmelita) oPsedatii stiu de ce :D |
|
|
13 Sep 2005, 01:24 AM
Mesaj
#6
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Rasai asupra mea
de M. Eminescu Rasai asupra mea, lumina lina, Ca-n visul meu ceresc d-odinioara; O, maica sfânta, pururea fecioara, In noaptea gândurilor mele vina. Speranta mea tu n-o lasa sa moara Desi al meu e un noian de vina; Privirea ta de mila calda, plina, Induratoare-asupra mea coboara. Strain de toti, pierdut în suferinta Adânca a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic si n-am tarie. Da-mi tineretea mea, reda-mi credinta Si reapari din cerul tau de stele: Ca sa te-ador de-acum pe veci, Marie! @MihaiEminescu.ro (sunt si psalmii in acea culegere, intr-adevar ) -------------------- |
|
|
23 Sep 2005, 01:10 PM
Mesaj
#7
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Ingerul cu o carte in mana
de N. Stanescu Trecea un înger, pe un scaun negru aşezat. Trecea prin aer, liniştit şi mândru. Eu îl priveam de la fereastră, cum prin ziduri trece ca prin fum. Primeşte-mi un cuvânt, strigai, tu, îngere, împins din rai de-un vânt stârnit, de-o apăsare a vreunui gând cu mult mai mare. Dar îngerul tăcea, trecea pe-un scaun negru stând, citind o carte veche, strălucind în legătura-i de argint, şi grea. Trecu prin blocul nou din piaţă. Trecu prin chioşcul alămiu al staţiunii de benzină, abstras, divin. Primeşte-mi, îngere, strigai, paharul care-l beau, cu vin. Pâinea primeşte-mi-o şi sarea... Mi-apasă-n coastă înserarea. Dar îngerul tăcea, trecea prin soba din odaia mea. Pe un scaun negru sta, citind o carte grea cu solzi de-argint. Când fu în dreptul meu, strigai - o, îngere venit din rai, mă lasă să m-atârn şi eu de scaunul tău, de braţul tău. Abia putui de un picior de scaun, să m-agăţ din zbor. Astfel prin aer şi prin ziduri cu îngerul zburam şi eu, la fel cum flutură în vânt mătasa unui steag înfrint! Şi mă răneam de-acoperişe, de ramurile verzi, piezişe, şi mă izbeam de stâlpii lungi, de cabluri şi de sârme şi de dungi... Mă desprinsei de sus căzând în piaţa înserată, liniştită. O, el se-ndepărta zburând, prin aer şi prin ziduri străbătând cu cartea-n mâini, citind cu patimă necontenită. O, el se-ndepărta şi eu tot mai vroiam să-l văd, prin seară. ...Dar el s-a dus alunecând, împins în rai ca de un vânt, sau, poate, de-apăsarea unui gând cu mult mai mare. @RomanianVoice.com -------------------- |
|
|
20 Oct 2005, 01:05 AM
Mesaj
#8
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Psalm
de T. Arghezi Ruga mea e fara cuvinte Si cantul, Doamne, mi-e fara glas, Nu-ti cer nimic. Nimic ti-aduc aminte. Din vecinicia ta nu sant macar un ceas. Nici rugaciunea, poate, nu mi-e rugaciune, Nici omul meu nu-i poate omenesc. Ard catre tine-ncet, ca un taciune, Te caut mut, te-nchipui, te gandesc. Ochiul mi-e viu, puterea mi-e intreaga Si te scrutez prin albul tau vesmant Pentru ca mintea mea sa poata sa-nteleaga Nengenunghiata firii pe pamant. Sageata noptii zilnic varfu-si rupe Si zilnic se-intregeste cu metal. Sufletul meu, deschis ca sapte cupe, Asteapta o ivire din cristal, Pe un stergar cu braie de lumina. Spune tu, Noapte, martor de smarald, In care-anume floare si tulpina Dospeste sucul fructului Sau cald? Gatita masa pentru cina, Ramane pusa de la pranz. Sant, Doamne, prejmuit ca o gradina, In care paste-un manz. @AboutRomania.com -------------------- |
|
|
20 Oct 2005, 11:57 AM
Mesaj
#9
|
|
Vornic Grup: Membri Mesaje: 328 Inscris: 21 April 05 Forumist Nr.: 6.171 |
Vizita
de Vasile Voiculescu Eu nu stiu daca voi putea urca vreodata la Tine, Tu însa, Doamne, cobori când vrei: macar în treacat. Vino, Te astept în camaruta la mine... ... Cum n-am pe nimeni, nici zavor, nici lacat, Pune straja Ta la usa si la fereastra, Sa nu intre peste noi nici bine, nici rau Care sa tulbure petrecerea noastra, O zi întreaga, Doamne, sa fiu numai al Tau. -------------------- Hesychia (gr.)
|
|
|
7 Feb 2007, 07:02 PM
Mesaj
#10
|
|
Haiduc Grup: Musterii Mesaje: 80 Inscris: 26 January 05 Forumist Nr.: 5.540 |
Ce-i viata ta?
Ce-i viata ta?E o penita. cu caree scrii mereu pe drum. Si apoi la ultima portita tot ce ai scris tu ca pe o tablita, nu se mai sterge nicidecum. Sivorbe-n vint si fapte rele, ramin pe veci ca intr-un album. Pazit e scrisul tau de stele. de-ai pune mari intregi sa-l spele nu se mai sterge nicidecum. In ceasul greu de judecata iti vei citi intregul drum. si vei zbugni in plins deodata Dar nici o slova-nlacrimata nu se mai sterge nicidecum. N-o poate sterge decit singe, dar singe sfint si nu oricum. Ce inger,trupul sau va fringe? Si astfel ,ce ai scris ,oricit ai plinge nu se mai sterge nicidecum. Isus cel drag veni din zare ca tu sa scapi din foc si fum! Prin El trecutul tau dispare Dar daca azi nu -i ceri iertare, nu se mai sterge nicidecum Isus pe lemn rabda arsita Isus e pretul tau acum Prin El esti alb ca lamiita Si tot ce-a scris cindva penita nu se maisterge nicidecum.... Costache Ioanid |
|
|
7 Feb 2007, 08:43 PM
Mesaj
#11
|
|
Ex-Colimator Grup: Membri Mesaje: 2.439 Inscris: 25 November 05 Din: Cosmos , Cetatean al Cosmosului Forumist Nr.: 7.332 |
Psalm
de Lucian Blaga O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă, Dumnezeule, dar ce era să fac? Când eram copil mă jucam cu tine şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Apoi sălbăticia mi-a crescut, cântările mi-au pierit, şi fără să-mi fi fost vreodată aproape te-am pierdut pentru totdeauna în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape. Între răsăritul de soare şi-apusul de soare sunt numai ţină şi rană. În cer te-ai închis ca-ntr-un coşciug. O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea decât cu viaţa, mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de-aci, arată-te, Doamne, să ştiu ce-aştepţi de la mine. Să prind din văzduh suliţa veninoasă din adânc azvârlită de altul să te rănească subt aripi? Ori nu doreşti nimic? Eşti muta, neclintita identitate (rotunjit în sine a este a), nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. Iată, stelele intră în lume deodată cu întrebătoarele mele tristeţi. Iată, e noapte fără ferestre-n afară. Dumnezeule, de-acum ce mă fac? În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care-o laşi în drum. Acest topic a fost editat de Kyklos: 7 Feb 2007, 08:45 PM -------------------- |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 6 May 2024 - 03:17 AM |