Ajutor - Cauta - Forumisti - Calendar
Versiune completa:Poezie Romana Religioasa
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Comunitatea Credintei - Religie > Ecclesia
Mihai
Acest topic va avea ca principala sursa bibliografica lucrarea "Poezie Romana Religioasa", aparuta la Editura Coresi Bucuresti, in cadrul colectiei Scriitori Clasici, in anul 2002.

Voi incepe prin a trimite una dintre poeziile ce mi-au placut cel mai mult din cadrul acestei culegeri:

Mater Dolorosa
de B.P. Hasdeu, 1873

Esti Dumnezeu, Isuse, si mantuiesti o lume
Prin moartea-ti nascatoare de noile idei:
Dar mama e Maria... ce-i pasa unei mume
De lume si nelume cand moare fiul ei?

Tu mori. Cel far'de moarte, caci alte cruci Te cheama
In alte lumi d-a randul pe buni a-i mangaia.
Esti Dumnezeu, Isuse, Maria-i insa mama.
Piroane, ea le simte; otet, il soarbe ea!

S-alearga ratacita, turnand Fecioara sfanta
Margaritari de lacrimi pe calea lui Isus;
Si plansu-i nu-i mai seaca, ci-ti pare ca s-avanta,
S-avanta-naripata spre sferele de sus.

Taranul povesteste - a lui e poezia! -
Ca din acele lacrimi albina s-a nascut:
Amar i-i acul; mierea-i dulce ca Maria;
Si tot pen flori colinda catand pe cel perdut...
Mihai
Ratacire
de Stefan I. Nenitescu

Stiind ca adevarul este-n Tine
M-am ratacit aiurea si-am catat
Lumina-n lut; iar cand eu n-am aflat
M-am plans urland, asa cum plang jivine.

Acum mi-e teama sa inalt privirea:
Dezmierzi adesea, dar adesea certi -
Si vei putea, stapane, sa ma ierti,
Cand eu, stiind, iubit-am ratacirea?
Mihai
Sonet
de Al. Vlahuta

Din nou coboara-Te-ntre noi, Isuse,
Caci iarasi turma ta e ratacita,
Si iar se-ntinde noaptea cea cumplita
A vechii uri, de Tine-atunci rapuse.

De-abia se mai zareste ca prin sita
A mantuirii stea. Dar cat de sus e!
Se departeaza parca... Cine spuse
Ca stingerea ni-i singura ursita?...

O, vino, iubitorule de oameni,
In sufletul batranei lumi sa semeni
Din nou credinta cea mantuitoare...

Cunoaste-L vom? Pleca-vom fruntea oare
Cand intinzandu-si mainile amandoua
Asupra-ne, va zice: "Pace Voua!"?
Mihai
Părinte, unde să te caut ?
de Vasile Voiculescu

Părinte, unde să te caut şi pentru ce te-ascunzi mereu ?!...
Pe urma ta în brazda vieţii alerg de la-nceputul lumii...
Cu hidrele în fundul mării, cu viermii orbi în noaptea humii,
Cu şerpii... m-am târât alături. Apoi m-am înălţat cu greu...
De-am zăbovit atât pe cale, tu ştii, de la-nceputul lumii,
De-a lungul vieţilor, pe tine te caut doar, Părinte-al meu!

Ce slab mă surghiunişi şi totuşi prin ce adâncuri am trecut;
În ce-ntrupări, ca-n nişte temniţi, încătuşat am stat, Părinte!
Prin ce ocoluri dureroase am străbătut mai înainte,
Cu ce puteri infricoşate m-am măsurat cum m-am născut!
Şi nu ştiam ce va să-ntâmpin de fac un pas mai înainte.
Ci singur spintecai noianul îngrozitorului trecut.

E drept că, după atâta trudă, azi sunt puternic şi bogat...
Ca-ntr-un ogor rodit-a-n mine, sporind, sămânţa nemuririi;
Ce-mi răsădişi pentru vecie când m-ai zvârlit în matca firii...
În suflet astăzi port o holdă, un lan întreg îmbelşugat,
Şi lutul sterp de-odinioară e plin de rodul nemuririi...
Părinte, unde ţi-e grânarul şi când porneşti la secerat?!
carrad
mihai, nu am vazut culegerea la care te referi, dar mi s-ar parea normal sa fie acolo si "psalmii" lui arghezi smile.gif
Mihai
Rasai asupra mea
de M. Eminescu

Rasai asupra mea, lumina lina,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioara;
O, maica sfânta, pururea fecioara,
In noaptea gândurilor mele vina.

Speranta mea tu n-o lasa sa moara
Desi al meu e un noian de vina;
Privirea ta de mila calda, plina,
Induratoare-asupra mea coboara.

Strain de toti, pierdut în suferinta
Adânca a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic si n-am tarie.

Da-mi tineretea mea, reda-mi credinta
Si reapari din cerul tau de stele:
Ca sa te-ador de-acum pe veci, Marie!

@MihaiEminescu.ro

(sunt si psalmii in acea culegere, intr-adevar wink.gif)
Mihai
Ingerul cu o carte in mana
de N. Stanescu

Trecea un înger,
pe un scaun negru aşezat.
Trecea prin aer, liniştit
şi mândru.

Eu îl priveam de la fereastră, cum
prin ziduri trece ca prin fum.

Primeşte-mi un cuvânt, strigai,
tu, îngere, împins din rai
de-un vânt stârnit, de-o apăsare
a vreunui gând cu mult mai mare.

Dar îngerul tăcea, trecea
pe-un scaun negru stând, citind
o carte veche, strălucind
în legătura-i de argint, şi grea.

Trecu prin blocul nou din piaţă.
Trecu prin chioşcul alămiu
al staţiunii de benzină,
abstras, divin.

Primeşte-mi, îngere, strigai,
paharul care-l beau, cu vin.
Pâinea primeşte-mi-o şi sarea...
Mi-apasă-n coastă înserarea.

Dar îngerul tăcea, trecea
prin soba din odaia mea.
Pe un scaun negru sta, citind
o carte grea cu solzi de-argint.

Când fu în dreptul meu, strigai -
o, îngere venit din rai,
mă lasă să m-atârn şi eu
de scaunul tău, de braţul tău.

Abia putui de un picior
de scaun, să m-agăţ din zbor.

Astfel prin aer şi prin ziduri
cu îngerul zburam şi eu,
la fel cum flutură în vânt
mătasa unui steag înfrint!

Şi mă răneam de-acoperişe,
de ramurile verzi, piezişe,

şi mă izbeam de stâlpii lungi,
de cabluri şi de sârme şi de dungi...

Mă desprinsei de sus căzând
în piaţa înserată, liniştită.
O, el se-ndepărta zburând,
prin aer şi prin ziduri străbătând
cu cartea-n mâini, citind cu patimă
necontenită.

O, el se-ndepărta şi eu
tot mai vroiam să-l văd, prin seară.
...Dar el s-a dus alunecând,
împins în rai ca de un vânt,
sau, poate, de-apăsarea unui gând
cu mult mai mare.

@RomanianVoice.com
Mihai
Psalm
de T. Arghezi

Ruga mea e fara cuvinte
Si cantul, Doamne, mi-e fara glas,
Nu-ti cer nimic. Nimic ti-aduc aminte.
Din vecinicia ta nu sant macar un ceas.

Nici rugaciunea, poate, nu mi-e rugaciune,
Nici omul meu nu-i poate omenesc.
Ard catre tine-ncet, ca un taciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gandesc.

Ochiul mi-e viu, puterea mi-e intreaga
Si te scrutez prin albul tau vesmant
Pentru ca mintea mea sa poata sa-nteleaga
Nengenunghiata firii pe pamant.

Sageata noptii zilnic varfu-si rupe
Si zilnic se-intregeste cu metal.
Sufletul meu, deschis ca sapte cupe,
Asteapta o ivire din cristal,
Pe un stergar cu braie de lumina.

Spune tu, Noapte, martor de smarald,
In care-anume floare si tulpina
Dospeste sucul fructului Sau cald?

Gatita masa pentru cina,
Ramane pusa de la pranz.
Sant, Doamne, prejmuit ca o gradina,
In care paste-un manz.

@AboutRomania.com
Thelma
Vizita
de Vasile Voiculescu



Eu nu stiu daca voi putea urca vreodata la Tine,
Tu însa, Doamne, cobori când vrei: macar în treacat.
Vino, Te astept în camaruta la mine...
... Cum n-am pe nimeni, nici zavor, nici lacat,

Pune straja Ta la usa si la fereastra,
Sa nu intre peste noi nici bine, nici rau
Care sa tulbure petrecerea noastra,
O zi întreaga, Doamne, sa fiu numai al Tau.
vio16
Ce-i viata ta?

Ce-i viata ta?E o penita.
cu caree scrii mereu pe drum.
Si apoi la ultima portita
tot ce ai scris tu ca pe o tablita,
nu se mai sterge nicidecum.

Sivorbe-n vint si fapte rele,
ramin pe veci ca intr-un album.
Pazit e scrisul tau de stele.
de-ai pune mari intregi sa-l spele
nu se mai sterge nicidecum.

In ceasul greu de judecata
iti vei citi intregul drum.
si vei zbugni in plins deodata
Dar nici o slova-nlacrimata
nu se mai sterge nicidecum.

N-o poate sterge decit singe,
dar singe sfint si nu oricum.
Ce inger,trupul sau va fringe?
Si astfel ,ce ai scris ,oricit ai plinge
nu se mai sterge nicidecum.

Isus cel drag veni din zare
ca tu sa scapi din foc si fum!
Prin El trecutul tau dispare
Dar daca azi nu -i ceri iertare,
nu se mai sterge nicidecum

Isus pe lemn rabda arsita
Isus e pretul tau acum
Prin El esti alb ca lamiita
Si tot ce-a scris cindva penita
nu se maisterge nicidecum....

Costache Ioanid
Kyklos
Psalm
de Lucian Blaga


O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă,
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.

Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai ţină şi rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coşciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.

În spinii de-aci, arată-te, Doamne,
să ştiu ce-aştepţi de la mine.
Să prind din văzduh suliţa veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească subt aripi?
Ori nu doreşti nimic?
Eşti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.

Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum.
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.