Rataciri, [Jurnalul Alexei] Optiuni

[Mihai]

Ganduri, scrieri, amintiri din viata Alexei veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[mdA!]

perspectiva de a-mi pierde serviciul imi seaca pana si ultima resursa de calm si siguranta. se nasc in mine starile, de berbec si de olteanca, de a dovedi eu ceva. de a le dovedi eu lor ca sunt, ca stiu, ca pot. dar am nevoie de mai mult decat incrancenarea asta a mea pentru a reusi.
ieri mi s-a pus in vedere, pentru a cata oara?, ca am nevoie sa ma linistesc. mai mult decat atat s-a spus clar ca am nevoie de ajutor specializat. cred ca am reusit sa o sochez pe mama cand am privit-o foarte clar in ochi si i-am spus ca nu am timp. nu am fizic timp pentru asta. si mama, daca ar avea curajul sa isi recunoasca macar siesi asta, ar intelege ca este unul dintre cei care a pus presiune asupra mea. prea multa vreme. ma intreb daca a inteles momentul in care i-am spus ca am mai facut o data terapie, dar ca nici atunci nu am avut toate resursele necesare pentru a o duce la capat. poate ca ar fi trebuit atunci sa ma incapatanez si sa continuu programul. poate ca ar fi fost altfel acum. mai bine?

frate-meu a incetat sa ma mai impinga in vreun sens. mi-a amintit ca am nevoie de prieteni si m-a busit plansul. in ultima vreme, ori de cate ori ma intalnesc cu el sfrasesc plangand si simtindu-ma profund nefericita. e o minunata depresie de 24 de ani, punte spre un salt mortal in prapastie.

perspectiva de a-mi pierde serviciul, perspectiva de a-mi pierde viata asa cum am cunoscut-o in ultimul an, cu implinirile, bucuriile si presiunile invariabil create, cu tot cu afurisitii de colegi ai maca-mii, care asteapta sa ma vada la teveu in fiece seara, imi naruie orice forma de siguranta, de acceptare.
ii spuneam fratelui meu ca nu inteleg nimic, nici cine sunt, nici ce vreau de la viata mea, totul impanat cu temerile ca nu sunt in stare sa fac ceea ce mi-as dori sa fac, si nu stiu deci daca ar trebui sa imi limitez sperantele sau sa ma duc capcaun inainte, asa cum am facut toata viata. in sfarsit, te faci si tu adolescenta. pana acum ai fost un copil imi raspunde, si stiu ca nu glumeste. dar daca la maturitate nu voi sti sa ajung?

incep sa cred ca pot face televiziune. exact acum, cand sunt la un pas de a pleca din domeniul asta, fara perspectiva de a ma intoarce aici.

cred ca sunt un pic nebuna. ma duc sa beau o bere, din ultimii bani. ma duc sa beau o bere si sa repet o parte din text. fiindca la proiectul cu piesa chiar nu vreau sa renunt. ma duc sa beau o bere, si poate asta e cea mai mare greseala pe care o fac, dar tot ma duc.