Rataciri, [Jurnalul Alexei] Optiuni

[Mihai]

Ganduri, scrieri, amintiri din viata Alexei veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[mdA!]

ca de obicei, o zi in care m-am imprastiat in alergaturi, de la strazi innoroite pana la culoarele redactiei pe care le-am strabatut in toate sensurile si dupa toate traiectoriile posibile.
sunt franta de oboseala, am trei sandvisuri pe care nu le pot manca, dar nici bani de mancare nu am.
cam trist.
in principiu nu mai am bani de nici un fel.

maine si poimaine sunt libera, ceea ce inseamna ca voi avea timp partial pentru dormit dar si pentru repetat. la citit nu mai visez, desi patapievici parca imi naste in suflet puterea de a-mi invinge oboseala.

iubitul meu... de multa vreme ma muncesc sa iti scriu si ma opresc mereu la ganduri. ce as putea sa iti spun? mai bine nu iti spun nimic. o vorba ar tulbura poate linistea caminului tau. si toata iubirea de ti-o port imi interzice asta asa cum imi interzice sa ucid.
sa ucid......
.. si totusi am vrut sa ucid odata. am vrut sa ucid, am fost hotarata sa ucid si doar marea intamplare a facut sa nu ajung pana acolo. si tot tu, dragul meu, ai fost cel care mi l-ai gonit din viata, intr-un fel pe care nu il voi sti niciodata, dar intr-un fel pe care il cred si pe care il las asa, o frumoasa minune.

imi impart existenta intre vechi si actuale iubiri. imi impart existenta intre tanguieli si gesturi frustrate, culminand toate cu capul intins, asemeni lui Lisse, pentru o mangaiere.

acum stau intr-o redactie plina, prea plina, si ma gandesc ce caut aici. mai mult decat atat, ma gandesc cata vreme voi mai veni aici si daca toata vremea asta pentru mine a fost un plus sau un minus, daca m-am construit sau daca m-am ratat.
ar trebui sa fac o alegere si nu stiu exact ce alegere sa fac. ar trebui sa spun ceva, si nu stiu exact ce sa spun, ce sa imi spun, ca sa ma imbarbatez, ca sa ies din debusolarea, din deznadejdea asta de acum.
raman aici in virtutea inertitei, pana cand toate vor fi prea triste, prea bruste. pana cand toate se vor sfarsi. si stiu unde o pot lua de la capat, pe mult mai putini bani. bani. afurisitii astia de bani si afurisitele de lucruri care imi trebuie si care costa.

Si iar imi aduc aminte ca n-am mai fost de mult la medic. imi iau constiincioasa pastilele dar intre timp nimic nu s-a ameliorat. imi doresc iar sa fug, dar nu am unde sa fug. nu am unde sa ma ascund.

m-as ascunde in biblioteca prietenului meu, in camaruta aceea de serviciu, care ma asteapta sa lucrez intr-insa. dar prietenul meu poate nu vrea sa ma vada, poate nu vrea sa ma mai vada. poate si lui ii este penibila recenta manifestare barbateasca, venita de nicaieri.. venita din vin si din intamplatoarea apropiere dintre un barbat si o femeie(?!).

la naiba. !