Colectie de Poezii - Poeziile Preferate Optiuni

[YoyoMan]

Un tip de care mi-e scarba ca om nu are cum sa imi placa nici ca poet. Poate ca la 80 de ani dupa ce o sa moara o sa imi placa... dupa ce voi uita magariile pe care le-a facut Si in general cred ca va fi placut cu adevarat dupa ce vor trece cateva generatii de oameni care l-au cunoscut cine e...


PS Ma gandeam ca a doua nu e Paunescu

[Eclectic]

Eu

de eclectic

Şi viaţa mea s-a dus…
Şi sunt prin faptul că lipsesc…
Mă-nalţ doar pentru c-am apus…
Şi mor doar pentru că traiesc.

[Diana-Maria]

Magda Isanos

Murim... ca mâine

E-asa de trist sã cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or sã mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o sã mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o sã mai rasara,
iar luna tot asa o sã se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o sã fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

Asta sper sa iti placa,Yoyo!

[Promo Contextual]

[Joyeuse]

uoff, ce senzatie de melancolie m-a apucat citind poeziile pe care le-ati postat...Voiam sa dau un exemplu mai vesel, dar tot ce-mi vine in minte acum e :

"Am legat copacii la ochi/Cu-o basma verde/Si le-am spus sa ma gaseasca.
Si copacii m-au gasit imediat/Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi/Cu-o basma de nori/Si le-am spus sa ma gaseasca.
Si pasarile m-au gasit/Cu un cantec.

(...)

Nu te mai ascunde,/Mi-au zis toate lucrurile/Si toate sentimentele/Pe care am incercat sa le leg/la ochi."

(M. Sorescu)

Incerc sa revin cand ma voi trezi din amorteala asta

[thext]

[mogaldeatza]

PUTEREA SA ALEGI

Intre noi e atata pamant,
Echilibrul e frant
Si nu stiu de ce sunt cat mai sunt
In gradina cu lujerul frant.

Intre noi sunt si varste si legi
Si dreptul ce-l ai sa ma negi
Dar ca oameni si vii si intregi
Eu iti las puterea s-alegi.

E un film idiot, insolent
Viata-n care te duci spre urgent
Si pe-al carui murdar firmament
Scrie grabnic "The End" .

Si dintre florile anilor tai
Vor lua si cei prosti si cei rai
Dar te rog cat ai inca vapai
Da-i inimii tale mai da-i.

[ComicDiva]

Forgive me
If you are not living
If you beloved, my love
If you have died
All the leaves will
Fall on my breast
It will rain on my soul
All night all day
My feet will want to march
To where you are sleeping
But I shall go on living

pablo neruda

[ComicDiva]

Love Sonnet XI

I crave your mouth, your voice, your hair.
Silent and starving, I prowl through the streets.
Bread does not nourish me, dawn disrupts me, all day
I hunt for the liquid measure of your steps.

I hunger for your sleek laugh,
your hands the color of a savage harvest,
hunger for the pale stones of your fingernails,
I want to eat your skin like a whole almond.

I want to eat the sunbeam flaring in your lovely body,
the sovereign nose of your arrogant face,
I want to eat the fleeting shade of your lashes,

and I pace around hungry, sniffing the twilight,
hunting for you, for your hot heart,
like a puma in the barrens of Quitratue.

Pablo Neruda again.

[Diana-Maria]

Sbal...
Bcovia... ce?!


Ion Minulescu

Trei lacrimi reci de călătoare

Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.

Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!

[ally]

imi plac Blaga, Marin Sorescu, Nichita Stanescu, dar am o poezie de suflet, scrisa de un fost poet (acum calugar, daca ati auzit de Savatie Bastovoi)

Cantec de inmormantare
Intristeaza-te
si adu-ti aminte de inima ta.

Asculta bataile ei
ca pe orologiul unui oras,
un oras din care n-ai mai ramas
decat tu singur.

Fuga spre campul cu ciori

Da, el poate sa se desprinda de propria-i minte
ca de un bulgare,
ca de o streasina singuratica
la intampinarea serii.

Singuratic, strain, mereu pe fuga
cu inima strapunsa si naiva,
crezand pana acum ca
toate ciorile au cate 300 de ani,
desi nici el nu mai tine bine minte
cine anume i-a bagat in cap
una ca asta.

In fiecare zi face acest zbor
peste lucrurile acestea trecatoare
si zadarnice,
peste propriile ganduri, aceste ganduri
care ii sunt la fel de straine
ca si restul lumii.

O, cum ar fugi si s-ar amesteca
in forfota de ciori de pe campul arat,
dar nu, nu pentru a se impartasi
de cei 300 de ani de care zice lumea
ca i-ar trai aceste vietati. Nu pentru asta.
Acum el nu mai este macinat
de o dorinta ca aceasta. Aflase el,
aflase ca, de acum, e vesnic. Ca el,
cel framantat atat de mult de moarte,
e vesnic. Credea si stia asta.
De fapt, nici nu mai avea cum sa fie altfel!

Si totusi, pasarile acestea negre si ciudate
il atrageau prin multe feluri.

[aurasupacurasu]

De poti...
de Rudyard Kipling

"De poti sa nu-ti pierzi capul, cind toti in jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, gasindu-ti tie vina;
De poti, atunci cind toti te cred nedemn si rau,
Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine;
De poti s-atepti oricit, fara sa-ti pierzi rabdarea,
De rabzi sa fii mintit, fara ca tu sa minti,
Sau cind, hulit de oameni, tu nu cu razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;

De poti visa, dar fara sa te robesti visarii,
De poti gindi, dar fara sa-ti faci din asta un tel,
De poti sa nu cazi prada nicicind disperarii,
Succesul si dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvintul rostit cindva de tine,
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;
De poti sa-ti vezi idealul distrus, si din ruine
Sa-l recladesti cu-ardoarea fierbinte din trecut;

De poti risca pe-o carte intreaga ta avere,
Si tot ce-ai strins o viata sa pierzi intr-un minut,
Si-atunci, fara a scoate vorba de durere,
Sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;
Si daca corpul tau, uzat si obosit,
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca,
Numai cu strasnicia vointii tale, si-astfel
Sa steie peste vreme asa cum sta o stinca;

De poti vorbi multimii,fara sa minti, si daca
Te poti plimba cu regii, fara a te-nginfa,
De, nici amici, nici dusmani, nu pot vreun rau sa-ti faca,
Pentru ca doar dreptatea e calauza ta;
Si daca poti sa umpli minuta trecatoare,
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom,
Al tau va fi pamintul, cu bunurile-i toate
Si, ceea ce-i mai mult chiar, sa stii, vei fi un OM!"

[Diana-Maria]

Ion Barbu
Margini de seară

Pendulul apei calme, generale,
Sub sticlă sta, în Ţările-de-Jos.
Luceferii marini, amari în vale;
Sălciu muia şi racul fosforos.

Un gând adus, de raze şi curbură
(Fii aurul irecuzabil greu!)
Extremele cămărilor de bură
Mirat le începea, în Dumnezeu.

[Catarzis]

[B] O mie de usi inainte
o mie de usi inapoi
respiratia - prag leganat
din care
pornesc in siruri
contrare
doua fugi infinite
de usi

o usa
care naste o usa
care naste alta si alte
pana in cel mai
indepartat
punct
din care toate usile
vin
inapoi

si ultima usa esti
tu .
Un prag
din care pornesc
toate usile .


( Cezar Baltag- Leagan in oglinda)

[Joyeuse]

da, If, frumoasa poezie, m-a adus deseori in

~Song of the Leannan Sidhe~

I am a creature of the Fey
Prepare to give your soul away
My spell is passion and it is art
My song can bind a human heart
And if you chance to know my face
My hold shall be your last embrace.

I shall be thy lover...

I am unlike a mortal lass
From dreams of longing I have passed
I came upon your lonely cries
Revealing beauty to your eyes
So shun the world that you have known
And spend your nights within my own.

I shall be thy lover...

You shall be known by other men
For your great works of voice and pen
Yet inspiration has a cost
For with me know your soul is lost
I'll take your passion and your skill
I'll take your young life quicker still.

I shall be thy lover...

Through the kisses that I give
I draw from you that I will live
And though you think this weakness grand
The touch of death, your lover's hand
Your will to live has come too late
Come to my arms, and love this fate!

I shall be thy lover...

I am a creature of the Fey
Prepare to give your soul away
My spell is passion and it is art
My song can bind a human heart
And if you chance to know my face
My hold shall be your last embrace.
[/B]

[abis]

Risipei se deda florarul
Lucian Blaga


Ne-om aminti cindva tirziu
de-aceasta intimplare simpla,
de-aceasta banca unde stam,
timpla fierbinte linga timpla.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda florarul.

Polenul cade peste noi,
in preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.

Ne cade-n gura cind vorbim,
si-n ochi, cind nu gasim cuvintul.
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis, avintul.

Ne-om aminti cindva tirziu
de-aceasta intimplare simpla,
de-aceasta banca unde stam,
timpla fierbinte linga timpla.

Visind, intrezarim prin doruri-
latente-n pulberi aurii-
paduri ce ar putea sa fie,
si niciodata nu vor fi.

[Olaf]

Tot cu Blaga, si eu:

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

Dati-mi un trup,
voi muntilor,
mărilor,
dati-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcasul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măretii mei pasi
si-as apare năvalnic si liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-as întinde spre cer toate mările
ca niste vânjoase, sălbatice brate fierbinti,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când as urî,
as zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieti sori
călători
si poate-as zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

[Minerval]

Iubire de vara

Stam amandoi
pe tarm
privind in larg
pescarusii
ce se avanta
spre infinitul albastru.
Suntem singuri pe pamant,
nimeni nu mai exista.
Deasupra cerul,
in jur
multa apa si doar noi
degustandu-ne trupurile
intr-o perfecta armonie.
Sub picioarele prabusite,
valuri caramizii de nisip
ne desfata si ne ard
cu saruturile lor
incandescente.
Pasarile cerului
mai canta o balada,
prevestind asfintitul
calatoriei,
a iubirii solare
de-o vara.

[Diana-Maria]

Lucian Avramescu
Singurul lucru care contează

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor

[Vexx]

Macar visand...


Sa mai inchid portile
dinspre tine nu stiu,
simt doar ceva ca o mare tristete
cutreierandu-ma
precum o caravana pustiul,
si dragostea ta ca o seceta...

Daca n-ar fi decat
zadarnica, perpetua cautare
si inca
ar trebui sa te incumeti
macar sa visezi, suflete al meu,
macar sa te cutremuri visand
la un tarmure de mare...

[carrad]

ce suflet trist mi-au daruit/ parintii din parinti/de-au incaput numai in el/ atatea suferinti....
ce suflet trist si far' de rost/ si din ce lut inert......

am citat din memorie....e o postuma a lui eminescu....am citit-o prima data in clasa a 12-a si...m-a lasat fara suflare

[N.V.]

Sah
(Marin Sorescu)

Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.

Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.

[halcyon_lll]

Don't cry for me


Break me down
To the ground
Don't try picking me up
This is where I'm bound.

I fell here long ago
This place just called to me
People see me as trapped inside
But I am already free

This place was my destiny
I was not conned into coming here
Do not fear this place where I am
All you're loved ones are near

This place makes you sad
This is where you'll be lead
And so don't cry for me,
I'm already dead

[Serenity]

Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă
Si somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă.
Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,
S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte;
Ci cumpăna gîndirii-mi şi azi nu se mai schimbă,
Căci între amîndouă stă neclintita limbă...

[N.V.]

...in asteptarea cuiva tare drag mie...

Dialog de iarnă
G. Bacovia

Fereastra e-o poemă de plumb si de scântei,
Orasul adoarme troienit.
Mult mai târziu de miezul noptii sunt orele trecute...
În haosul vietii nici noi nu ne-am găsit...
O, vino, cel putin, acum, prin fortele necunoscute;
-- Să viu ?
-- Oh ! mi-i frică...
-- Vezi !
-- Hai !
-- Am venit ;
-- Unde ?
-- Lângă tine ;
-- Plâng...
-- Plâng...
-- Taci...
-- Hai...
-- Hai ;
-- În infinit...
-- În infinit ;
-- Cântă...
-- Vis ;
-- Da...
-- Nu.
-- Nu...
-- Minus ;
-- Minus...
-- Plus ;
-- Plus...
-- Armonie.
-- Armonie...
-- Când ?
-- Când...
-- Poate ;
-- Poate...
-- Of !

Fereastra e-o poemă de plumb, si de scântei.
O zi de promoroacă în cameră pătrunde...
Sirenele de muncă vibrează, plângător ;
Orasul e-un ghetar de fum, de clopotei,
Si de fior...
-- Unde... Unde ? !

Acest topic a fost editat de N.V.: 23 Nov 2004, 11:54 AM

[indubitabil]

Cu mine se intampla ceva
...O viata de OM...

M. Sorescu

[mogaldeatza]

Blaga- Psalm

O durere totdeauna mi-a fost singuratatea ta ascunsa,
Dumnezeule, dar ce era sa fac?
Când eram copil ma jucam cu tine
si-n închipuire te desfaceam cum desfaci o jucarie.
Apoi salbaticia mi-a crescut,
cântarile mi-au pierit,
si fara sa-mi fi fost vreodata aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în tarâna, în foc, în vazduh si pe ape.

Între rasaritul de soare si-apusul de soare
sunt numai tina si rana.
În cer te-ai închis ca-ntr-un cosciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viata,
mi-ai vorbi. De-acolo unde esti,
din pamânt ori din poveste mi-ai vorbi.

În spinii de-aci, arata-te, Doamne,
sa stiu ce-astepti de la mine.
Sa prind din vazduh sulita veninoasa
din adânc azvârlita de altul sa te raneasca subt aripi?
Ori nu doresti nimic?
Esti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici macar rugaciunea mea.

Iata, stelele intra în lume
deodata cu întrebatoarele mele tristeti.
Iata, e noapte fara ferestre-n afara.
Dumnezeule, de-acum ce ma fac?
În mijlocul tau ma dezbrac. Ma dezbrac de trup
ca de-o haina pe care-o lasi în drum.

[indubitabil]

Fac parte dintru acei foarte singuri
atat de singuri
incat au vreme sa priveasca
pasarile
care locuiesc in tipatul lor
care au timp sa astepte
ca pe o veste buna
fluviul
Sunt singura
De aceea mi se pare ciudat
ca am tinut usa deschisa
ca am tinut inima deschisa
ca am tinut toata noaptea ochii deschisi

Acest topic a fost editat de indubitabil: 24 Nov 2004, 09:39 AM

[indubitabil]

Dor - Nina Cassian

Dragostea mea,
ancora grea,
tine-ma strans;
toate ma dor:
gura de dor,
ochii de plans.

Vantul cazu -
poate ca nu,
dar s-a facut
liniste-n cer
fara puteri
ca la-nceput.

Nu mai visez
pasi pe zapezi,
urme de vulpi,
nu mai sunt flori,
sufletul lor
moare in bulbi.

Singuratati...
Nu te arati,
nu-mi trimiti vesti.
Cat fara rost.
Oare ai fost?
Oare mai esti?

[N.V.]

Poem
Nichita Stanescu

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...

[indubitabil]

Ai ochi fascinatori de sarpe
ai ochii vezi ca lacul blestemat
in care-atrasi de mincinoase ape
atatia muritori s-au inecat

Ai ochii mincinosi s-atat de verzi...
cand ma apropii si-i privesc de-aproape
eu vad un chip pe care tu-l pastrezi
in taina mincinoaselor lor ape

Un chip ciudat, un chip ce nu-i al meu
si ma gandesc atunci: al cui e oare?
cine-i straina care-mi fura gandul tau
si ochii tai, cu ape schimbatoare?

Cand vad privirea ta nepasatoare
tigara stinsa-n coltul gurii, muta
cum o urasc pe-acea necunoscuta
din achii tai cu ape schimbatoare

Magda Isanos

[N.V.]

BIOGRAFIE
Lucian Blaga

Unde si când m-am ivit în lumină nu stiu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind,
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
De vânturi si isprăvi visate îmi sunt
ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperisele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiasi vetre
fac schimb de taine cu strămosii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
povestile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea si luna.
Ziua trăiesc împrăstiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse în gură
am cântat si mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară.

[Yndra]

Salut tuturor! Ultima poezie care mi-a placut foarte mult este Adio scrisa de Eugénio de Andrade


Am consumat deja cuvintele pe străzi, iubirea mea,
Şi ceea ce a mai rămas nu ajunge
pentru a alunga frigul dintre patru pereţi.
Am consumat totul, mai puţin liniştea.
Ne-am epuizat ochii cu sarea lacrimilor,
ne-am epuizat braţele cu puterea îmbrăţişărilor,
am disipat orele ceasului şi pietrele străzilor
în speranţe inutile.

Îmi bag mîinile în buzunare
Şi nu găsesc nimic.
Înainte am fi avut atîtea să ne dăm unul altuia!
Era ca şi cînd toate lucrurile ar fi fost ale mele:
cu cît îţi dădeam mai mult, cu atît mai mult aveam să-ţi dau.

Adesea spuneai: ochii tăi sînt peşti verzi!
Şi eu credeam.
Credeam,
pentru că alături de tine
totul era posibil.
dar asta era în vremea secretelor.
Era în vremea cînd corpul tău era un acvariu.
Era în vremea cînd ochii mei
erau peştii tăi verzi.
Astăzi sînt doar ochii mei.
E trist, dar adevărat:
Nişte ochi ca oricare alţii.

Am consumat deja cuvintele.
Cînd spun acum: "iubirea mea…",
nu se mai întîmplă absolut nimic.
Şi între timp, printre cuvintele consumate,
am certitudinea
că toate lucrurile ar tremura
numai să murmur numele tău
în liniştea inimii mele.

Nu mai avem nimic să ne dăm.
Înlăuntrul tău
nu mai există nimic care să-mi potolească setea.
Trecutul e inutil ca o zdreanţă.
Şi, aşa cum ţi-am spus: cuvintele sînt consumate.

Adio.

[One_Last_Dance]

ULTIMA SCRISOARE
(Mihai Beniuc)

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.

Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus, magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,

La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.

O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.

Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.

Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.

Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.

Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.
(Pasarea Colibri... cu vocea lor ne invata sa traim frumusetea poeziei la valoare maxima)


Mi-e imposibil fara tine

Nici nu mai stiu daca erai frumoasa
Si nici in ce culori iti sta mai bine,
Stiu doar ca amintirea nu ma lasa
Si ca mi-e imposibil fara tine.

Vizionez femei nenumarate,
Femei interesante ma mai suna,
Dar rece si strain ma simt de toate
Si nu ma vad cu ele impreuna.

Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama,
Care-a decurs din intalnirea noastra,
Dar vechiul dor al dragostei ma cheama
Si tu imi faci cu mana la fereastra.

Subtile explicatii cui i-as cere?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tacere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.

Si cum sa transformam iubirea-n ura,
De ce nu noi, ci solii sa lucreze,
Si sa patam simtirea cea mai pura,
Punand incendiul tot in paranteze?

N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii,
Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine,
Dar eu te-am adorat fara criterii,
Estet bolnav, al patimii depline.

De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta,
Te-am aparat de barfe si de crivat,
Si dupa toata veghea ne-ntrerupta,
Cedez numai in lupta impotriva-ti.

Si totusi tu ai fost cea mai frumoasa,
La mine-n brate iti fusese bine,
Obsesia iubirii nu ma lasa
Si-mi este imposibil fara tine.

ADRIAN PAUNESCU
Din volumul "Liber sa sufar" - 2003

[cipdecip]

Diana



Ce cauti unde bate luna
Pe un alb izvor tremurator
Si unde pasarile-ntr-una
Se-ntrec cu glas ciripitor?
N-auzi cum frunzele-n poiana
Soptesc cu zgomotul de guri
Ce se saruta, se harjoana
In umbr-adancade paduri?


In cea oglinda miscatoare
Vrei sa privesti un straniu joc,
O apa vecinic calatoare
Sub ochiul tau ramas pe loc?
S-a desprimavarat padurea,
E-o noua viata-n orice zvon
Si numai tu gandesti aiurea,
Ca tanarul Eudymion


De ce doresti singuratate
Si glasul tainic de izvor?
S-auzi cum codru frunza-si bate,
S-adormi pe verdele covor?
Iar prin lumina cea rarita,
Din valuri reci si umbre moi,
S-apar-o zana linistita
Cu ochii mari, cu umeri goi?


Ah! acum crengile le-ndoaie
Manute albe de omat,
O fata dulce si balaie,
Un trup inalt si mladiet.
Un arc de aur pe-al ei umar,
Ea trece mandra la vanat
Si peste frunze fara numar
Abia o urma a lasat.

[cactus]

Sfârsit

Paznicii Iadului miros un suflet împlinit,
Si atunci culeg din herghelia de crini negri
Pe cel mai alb si îl dãruiesc zâmbetului.
Îndatã acesta smulge din bratele Rãului
Imaginea ce-l salveazã si-l îndeamnã
La nemurire si la vesnica dorintã: fericire.
Creeazã ghirlande din aripile îngerilor
Si le aseazã pe apã,
Iar acestea devin spini cruzi ai condamnãrii.
Spicul cerului îsi leapãdã sãmânta,
Ce cade pe pãmântul cu cosmaruri
Si naste un boboc de luminã.
Se zbate în zadar chipul pe fundul oceanului,
Cãci perlele de lângã el sunt neputincioase,
Iar ochii sãi privesc un alt tãrâm departe.
Povesti ce cuprind visãri fãrã sfârsit
Sunt stele cãzãtoare pe vãzduhul tuturor,
Si lumini ce strãbat milenii de rãsãrituri
Sunt dorinte de a împrãstia petale de anotimpuri.
_________________
Schana