Sunt tanar, Doamna
versuri: Mircea Dinescu

Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange,
cum as putea intoarce copilul care-am fost
cand carne-mi infloreste si doar uitarea plange.

Sunt tanar, Doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
dar bulgari de lumina dac-as manca, satul
nu m-as incape inca in pielea mea de tigru.

Sunt tanar, Doamna, tanar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele in os
si sa dezmint zapada pierdut in piureta.

Sunt tanar, Doamna, inca aripile ma tin
chiar de ating pamantul pe-aproape cu genunchii,
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgand printr-insa bunicile si unchii.

Sunt tanar, Doamna, tanar, de-aceea nu te cred,
oricat mi-ai spune, timpul nu isi ascute gheara
desi arcasii cetii spre mine isi reped
sagetile vestirii. Sunt tanar. Buna seara!

(Pornind de la poezia lui Mircea Dinescu s-a realizat un Concurs de Parodii... reusind sa se califice in ultima faza 5 parodii)

S-o crezi tu!

-Deci ai venit ! Ia loc, te rog, asculta,
O sa-mi trag sufletul, apoi ti-l dau.
Reazama-ti coasa de perete o secunda ;
Oricum o sa ma iei cu tine, vreau – nu vreau.

Am aparut pe lume ca oricare altul,
Tarandu-ma–nainte de-a-nvata sa merg,
Si-am inceput in suflet sa-mi cladesc palatul
Cu dalele de vise, de-adolescent imberb.

Asa trecut-au toamnele, zburdand, prin mine,
Cu primaveri navalnice, torent, urmand,
Si imi dau seama acum, vorbind cu tine,
C-am invatat sa rad mai mult decat sa plang.

Mi-a pus poveri de vise–n carca viata,
Le-am mostenit cu ADN-ul ancestral,
Pe Eros l-am avut sa-mi lumineze ceata,
Si-acum te am pe tine – grandios final !

Indiferent de acte sau de carne-s tanar,
Si nici macar tu, Doamna, nu-mi negi asta.
Asa ca vreau inca un infinit de ploi sa numar.
- Iesi dracului de-aici !...si ia-ti si coasa !

Acum trag oblonul... promit sa revin.

Din nou poezia lui Mircea Dinescu, de la care s-a pornit... concursul de parodii

Adio, Doamnă

Sunt tânăr, Doamnă, şi mă doare-n cot
De vorbele-ţi mieroase şi absurde
Ce le împrastii-n juru-mi peste tot
Cu insistenţa unei babe surde.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr şi n-am chef
Să te mai văd pândind la cotitură
Cu balele-ţi curgând în relief
Poftind să muşti din mine-o-mbucătură.

Sunt tânăr, Doamnă, am obrazul fin,
Prin vene-un râu de votcă se întrece
Cu un şuvoi ameţitor de vin
Aşa că … nu mă-mbeţi cu apă rece!

Sunt tânăr, Doamnă, fraged şi frumos
Dar n-am să-ţi fiu eu morcovul din supă,
Degeaba jinduieşti la al meu os
Căci n-ai tu carnea care să-l corupă.

Sunt tânăr, Doamnă şi de-abia aştept
Să-ţi rup vreo două coaste, fără milă,
Să îti proptesc cu ele capu-n piept
Şi-ntr-un muzeu să te expun, fosilă.

Sunt tânăr, Doamnă, lasă-mă acum,
N-ai să mă-nchizi pe mine-n cimitir,
M-aşteaptă-o demoazelă peste drum
Adio Doamnă, deci! Şi hai sictir!

Nu pot scrie mai mult acum, am intrat doar in graba... revin.

One_Last_Dance, genial!!!!!
Sunt tanar, Doamna e una din poeziile mele preferate de la Dinescu, iar parodia e de`a dreptul mortala. U made my day

Multumesc, Cinnamon_Girl... te simt aproape

Daca nu te superi, te invit sa citesti si urmatoarea parodie, promit s-o postez intr-o zi, acum am fugit, pur si simplu, prin preajma...

Sunt vested, Doamna

Sunt veşted, Doamnă, toamna mă ştie pe de rost
şi ochiu-abia distinge lumina de-ntuneric,
cum aş putea întoarce bărbatul care-am fost
când carnea mi-e uscată şi râsul mi-e himeric.

Sunt veşted, Doamnă, vânturi m-au bântuit destul
ca să pricep că moartea nu-nseamnă echilibru,
dar bulgari de ţărână de-aş mistui, sătul,
m-aş spânzura de lampă cu dungile de tigru.

Sunt veşted, Doamnă, veşted cu spatele bubos,
şi vreau să muşc din sfârcuri măcar şi cu proteza,
îmi creşte noaptea-n suflet, cuţitul mi-e la os,
zâmbesc un pic pieziş, ca să-mi ascund pareza.

Sunt veşted, Doamnă, foşnesc precum o frunză,
iar fulgii din aripă s-au dus în patru zări,
cuvintele-balsam nu mai fac mare brânză
când timpul se măsoară doar în însingurari.

Sunt veşted, Doamnă, veşted, de-aceea te-nţeleg
când spui că pentru tine contează numai vara,
cu un descântec invers de mine te dezleg,
la tine-i înca ziuă. Sunt veşted. Bună seara.

...parodie dupa "Sunt tanar, Doamna!" - Mircea Dinescu

27

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
de la chiolhanuri crunte doar amintirea plânge
(nu-mi mai vedeam nici mâna cum adormită-n post
strângea spasmodic sticla purtând urme de sânge).

Sunt tânăr, Doamnă, fumuri aveam în cap destul,
pe când plecat de-acasă plimbam maluri de Tibru,
dar valurile vieţii m-au scufundat – sătul
de-un trai prea previzibil pierdut-am echilibru.

Sunt tanar, Doamna, tânăr ajuns piele şi os,
vânez un colţ de pâine cu ochiul drept lunetă,
m-aş apleca îndata să îl culeg de jos,
cu riscul de-a rămâne blocat în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, poate, dar şalele mă dor,
aproape-ating pământul, sleit îndoi genunchii,
de nu găsesc o pâine, de foame am să mor,
deja zăresc prin ceaţă bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
orice mi-ai spune - carne n-am mai gustat de-o lună,
degeaba-n decolteu-ţi de ceaţă mă reped
cu arşiţa dorinţei. Sunt tânăr... noapte bună!

(acelasi concurs de parodii)

One_Last_Dance, Cinnamon_Girl tocmai a deschis un nou topic în acelaşi subforum, intitulat sugestiv "Parodii". Dacă ai putea să depui viitoarele poezioare amuzante acolo, ar fi ideal. Topicul cu pricina poate fi găsit accesând acest link.

Mai exista un topic asemănător în secţiunea de "Bancuri", topic numit "Poezii hazlii", dacă-mi amintesc bine .. Rămane la latitudinea ta unde depui, normal. Mersi fain.

rebel... e atata realitate in ce spui , incat ca o fetita cuminte (asa cum cred eu ca sunt) m-am conformat imediat... o sa postez la topic-ul "Parodii". Multumesc fain, noroc cu tine... esti de o exigenta dragalasa

Mulţumesc şi eu.

Sunt pasi de dincolo de lume
Si lumi de dincolo de pas.
Rasar de sub ciudate brume
Si-n umbra iar adanc s-au tras.

Noi nu vedem nici pasii stranii,
Nu stim nici ce taram ating,
Dar ca un freamat de litanii
Fosnesc in aer si se sting.

Nici lumea unde pas nu duce
N-o pipaim cu ochi de lut.
O clipa-n noi sublim straluce
Si piere - fara de-nceput.

Si nu mai stim daca de fum e,
Nici pasii unde s-au retras.
Sunt pasi de dincolo de lume
Si lumi de dincolo de pas.

ptr Şefa de la "Zi-ne ce-ai in cap"

I love you atat de tare
incat I belive ca mor
you are so incantatoare
oh my dear cat te ador.
When I go la brat cu tine
ma simt very magulit
caci are looking toti la mine
oh, I'm so, so fericit.

All ar fi atat de bine...
but you see, nu-i chiar asa
caci I tell ce simt in mine
dar tu smile si smile intr-una
And I think ca spun traznai.
Please don't face pe nebuna
si mai look in ochii mei.

Understand? I love you draga
cum the hell sa-ti mai vorbesc
you are totul pentru mine
and I want sa te-ntalnesc.

But is dificult, vezi bine
caci your mother e pe faza
si din five in five minute
carefully te controleaza

Maybe sa ajung la tine
ca in Shakespeare, "Juliet"
I "Romeo" love pe tine
give me scara din boschet.

Oh, Pufos incintator,
Scara-i rupta, vezi tu bine!
Un mai vechi adorator,
Mort de dor si de amor,
Supraponderal din fire ,
A rupt scara prea firava ...
Bietul om e o epava,
Si-a rupt mina si piciorul
Turnu-i-nalt si in gradini
Totu-i numai maracini!

Da io nu-s gras... si ma pot catara pana sus la tine chiar si pe privirea ochilor tai cand te uiti la mine...

Ion Minulescu

Ecce homo

Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne'nţeles!...

Pentru Cactus :

De te cateri pe-o privire ,
Daune sa nu imi ceri !
Cind cazut, in amortire,
Dupa doctori o sa zbieri !

:

Singurătatea

Era târziu, mai către seară,
După o zi caniculară,
Când am intrat, găsind în casă
Singurătatea ! Mă aştepta de ieri...
Privind în gol şi nicăieri...

- Iar ai venit în pragul meu ?
Te du; când am nevoie te chem eu !
Mai lasă-mi sufletul în pace
Ca să viseze la ce-i place !
Tu n-ai habar de şoapte, vis, răsfătz,
Când te apropii simt că-nghetz;
Numai cu tine-o să mă frâng,
Te du, ca nu mai vreau să plâng !
Ai rătăcit cărarea ! Am ghicit ?
Aşa-i că nu la mine ai venit ?!

Ea tace, tace şi se-ncruntă,
Şi mă măsoară cu privirea-i mută:
- La tine am venit şi tu o ştii...
Căci tot cu mine-o să rămâi....!

Nemurire


Eu sunt mormantul meu spre nemurire
Si pot trai murind fara de-a sti.
Sa inchistez in sine-mi trista fire
Ce-o simt zbatand sa iasa inc-o zi.

Eu sunt mormantul meu spre nemurire
Si mii de ani în sir mai pot să mor,
Sa risipesc cu-a mea preafericire
Tristeti şi umbre care dor.

Eu sunt mormantul meu spre nemurire
Si-n tine să traiesc as vrea,
Caci viata vesnică e doar iubire
Si-n tine doar vad viata mea.

(creatie proprie)

Poveste cu sani si capsuni

As vrea sa-ti scriu pe sani
O poveste
Cu sarutari ca painea calda,
Despre un Zmeu credul ce a iubit
Si a pierit,
Intr-o lume neagra de cerneala.
Dar tare mi-e teama
Ca varful cel mic al sanului tau,
Dulce capsuna ,se va speria cand buzele mele
Povestea vor incepe sa spuna,
Astfel ca
Palmele caus le voi face

Si-n ele
Capsuni voi ascunde,
Pana cand Zmeul
Cuprins de inghetul uitarii
Va pleca in cea lume
Incotosmanat in povestile-bunde.


Nu stiu de cine e...am primit-o si eu.

Pentru a umple un Gol
Introdu insusi Lucrul care l-a cauzat
Blocheaza-l
Cu Altul-si Golul se va casca mai mult-
Nu poti suda un Abis
Cu Aer.

Emily Dickinson

oceansoul. Sper să ne vedem pe aici cât mai des.

Agonie

Albastrul verzui înnegreşte
maroul violet al albului gălbui.
Portocaliul mov însângerează
deschisul cer roşu.

În sus cobor
şi mă aplec
până la nori.

O voce urlă în şoaptă
prin stofa mătăsoasă
a urechii mele vii.

Aud voci tulburătoare,
Mă-nfior când îmi strigă murmururi,
Ape mă inundă,
Pământul mă umple,
Cerul m-atinge,
Zbor cu păsările,
Cânt cu ele
Vorbesc cu leii,
În haită-s cu lupii,
Un copac din suflet îmi iese,
Presiunea e mare…
Şi gata…
M-am dus…

Ochiul mi-e mort,
Degetele-mi nu simt nimic,
Nu mai aud dar părul şi unghiile-mi cresc.

Gata!
Am ajuns.
E rece, întunecos,
E fum…
Un înger sau demon…
Sunt…
Nu, mai bine zis,
Nu mai sunt.
Moartea…
6 februarie 2001

"The MovingFinger writes; and, having writ,
Moves on: nor all your Piety nor Wit
Shall lure it back to cancel half a Line,
Nor all your Tears wash out a Word of it."

Omar Khayyam by Edward FitzGerald

interesanta...

Mateiu Ion Caragiale

Mãrturisire

Sufletu-mi e-o mare moartã oglindind un cer de jale,
Arse stânci o-nchid în groaza sterpelor pustietãti,
Pe ea boarea nu adie, vesnic dorm undele-i pale,
Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi cetãti.

Sufletu-mi e-un turn de piatrã care cade în ruinã,
Iedera si muschiul verde zidurile-i nãpãdesc,
Strajã a singurãtãtii trist vegheazã pe colinã,
Si în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc.

Sufletu-mi e-o floare rarã ce muiatã pare-n sânge,
Spulberatã-i fu mireasma de-al restristii aprig vânt,
E-o cântare-ndepãrtatã ce visãri apuse plânge,
E o candelã uitatã ce se stinge pe-un mormânt.

Asta compune ceva bestial...

Oana Blaghi

Ce înseamnã a fi viu!

Când tu plângi eu îmi sterg lacrimile
Pentru ca puterea ce-ti strãbate simturile
În care mã pierd,
Sã te îmbrace, sã mã ocrotesti.
Cartea cu suspine asezatã ca un tablou tãcut
Pe podeaua plecãrii, îsi aratã copertile...
Coperti cu temeri, cu glasuri si clipe.
Copertile inexistente dar reale,
Ce-ti îmbracã vitrina spartã.
Te întorci cu frunzele înecate
Spre mine si realizez cã
Sunt jos, dar si sus...
Sunt acolo, dar si aici...
Sunt tristã, dar si veselã,
Pentru cã mi-am înãltat mâinile spre Cer
Si am strigat!
Plutesc peste mine si de jos îmi zâmbesc,
Mã uit într-un colt si vãd inima ruptã,
Privesc într-altul si vãd sufletul obosit,
Iar în jos trupul
Si în sus pe mine.
Îmi înalt mâinile spre Cer
Si strig!
...Acum stau din nou
În fata vitrinei sparte si vãd
când eu plâng tu îti stergi lacrimile
pentru ca eu sã zbor departe.


Fetele...

NERVI DE PRIMAVARA

Primavara...
O pictura parfumata cu vibrari de violet.
In vitrine, versuri de un nou poet,
In oras suspina un vals din fanfara.

O noua primavara de versuri si pareri...

O lunga desteptare zvoneste imprejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pala llucratoare
Arunca o privire in zarea de azur.

O noua primavara pe vechile dureri...

Apar din nou taranii pe haul din campie,
In infinit pamantul se simte tresaltand:
Vor fi acum de toate cum este orisicand,
Dar iar ramane totul o lunga teorie.

O ,cand va fi un cantec de alte primaveri?...

('Nervi de primavara',G.Bacovia)

ruga
de " cameleon "


Peste ochiu-mi plin de ger
desfasoara-te, tu, cer!
Deschide brate padure,
verdele-ti in miez ma fure!
Sufla, tu, vantule, tare
catre lumea viitoare,
lasa-mi sufletul sa zboare
da-le aripilor zare,
soaptei da-i mister adanc
netacerii da-i cuvant...
Fie toate cum nu sunt,
umbra-om, pamantul-fulg!

Incertitudini...

Lucian Blaga
Vreau să joc!

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă!"

imi place foarte mult...

Lucian Blaga
Melancolie

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.

Catren - Lucian Blaga
"Ingenunchez in vant. Maine oasele
Au sa-mi cada de pe cruce.
Inapoi nici un drum nu mai duce.
Ingenunchez in vant langa steaua cea mai trista".

G.

mai trista chiar decat cactus.... asha ceva nu-i voie....cel putzin ptr tine; love, be happy...

Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

Mircea Cartarescu

Am zărit lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

Marin Sorescu