Poezia cea mai tare dupa parerea mea este Salul Negru de Negruzzi.Un pic sadica dar frumoasa.Nu ma apuc acum s-o scriu ca e cam lunga,dar cine e curios, s-o caute si s-o citesca.

Romanta celor ce se vand

Se-ingroapa soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca si mormantul
Inselatoarelor ce mor
Neplanse de amantii lor!

Pe la ferestre-si plange vantul
Tomnaticele-i vesti
Pe cand,
Din strunele de-arama,
Cantul
Chitarelor,
Isi ia avantul.

Si fara voie,
Rand pe rand,
O ceata de amanti artisti -
Toti neintelesi si mari, toti Christi -
Isi plang trecutul fredonand
Romanta celor ce se vand.

(I. Minulescu)

Catre cititori


Aici e casa mea. Dincolo soarele si gradina cu stupi.
Voi treceti pe drum, va uitati printre gratii de poarta
Si asteptati sa vorbesc. - De unde sa-ncep?
Credeti-ma, credeti-ma,
despre ori si ce poti sa vorbesti cat vrei:
despre soarta si despre sarpele binelui,
despre arhanghelii cari ara cu plugul
gradinile omului,
despre cerul spre care crestem,
despre ura si cadere, tristete si rastigniri
si inainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
asa de mult sa planga si n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele.
de-aceea - lasati-ma
sa umblu mut printre voi,
sa va ies in cale cu ochii inchisi.

(L. Blaga)

MAMA Erau trei sarmani:doi copii si-o mama , Si paine! ...un singur codru intr-o mahrama, Mama-l franse-n douasi dete pe rand La fiestecare cate-o particea. -Mama! atunci copiii ziseraplangand, Tie ce-ti ramane?Voi raspunse ea. AL.DEPARATEANU

De-ar fi sa-ti impartesti odata
Tu bogatiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ti-as cer-o lacrima sa-mi dai.

Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adincuri îmi rasare,
Caci numai din adincul marii
Se pescuiesc margaritare...

Octavian Goga - O lacrima

Lucian Blaga
--------------------------------------------------------------------------------
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte

Memento Mori!!!!!

Imi plac poeziile lui Lucian Blaga
Nu prea citesc poezii, astea imi plac sunt 12 poezii haiku scrise de japonezi :

Vechea baltoaca
O broasca sare plonjand
Zgomotul apei.

Drumul pe care
nimeni nu ma urmeaza:
seara de toamna

La fiecare adiere,
fluturele isi schimba locul
pe salcie.

Schitul in deal;
Clopotul suna:
Ciorile zboara.

Umbre dinspre dealuri
Se lungesc pana la jumatatea campului
De narcise aurii

Pietrele de pe fundul raului
parca se misca;
apa limpede.

Un hototogisu !
Am incercat sa-l vad-
dar zabrelele...

Din pat asternut,
Dimineata,
Poetul priveste muntele inzapezit
Dupa ce a ridicat
Storul de bambus.

Vrabiuto
da-te la o parte din drum
vine Domnul Cal

Nu se prea potriveste:
florile infloresc
Buddha doarme.

Pisoiul
cantarit pe balanta
tot se zbenguie

Du-ma fericire in sus
Izbeste-mi tampla de stele pana cand
Lumea mea prelunga si nesfarsita
Se face coloana sau altceva
Mult mai inalt
Si mult mai curand

Ce bine ca esti,
ce mirare ca sunt
Doua cantece diferite
Unindu-se, amestecandu-se
Doua culori, ce nu s-au vazut niciodata
Una foarte jos, intoarsa spre pamant
Una foarte sus, aproape rupta
In infrigurata, neasemuita lupta
A minunii ca esti, a intamplarii ca sunt
Nichita Stanescu
P.S. datorita faptul ca nu o am scrisa nicaieri ci doar memorata s-ar putea ca versurile sa nu fie impartie asa..si sa aiba mai multe semne de punctuatie...dar poezia e oricum superba...

MORGENSTIMMUNG
de Tudor Arghezi

Tu ti-ai strecurat cântecul in mine
Intr-o dup-amiaza, când
Fereastra sufletului zăvorâta bine
Se deschisese-n vânt, Fara sa ştiu ca te aud cântând

Cântecul tău a umplut clădirea toata,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavanda sonora. Iată,
Au sărit zăvoarele,
Si mănăstirea mi-a rămas descuiata.

Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape,
Cu cântecul, si degetul tău mic,
Care pipaia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta făptura, aproape.

Cu tunetul se prabusira si norii
In încăperea universului închis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele… Mi-s
Şubrede bârnele, ca foile florii.

De ce-ai cântat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat in mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieţi, eu veneam din morţi.

"Si acum, ca la inceput,
tot ce se mai poate juca intre noi
ar fi un joc de noroc

cu privirile focos atintite
spre zaruri
sa asteptam asa cum asteptam
de la petalele margaretei
ma iubeste-nu ma iubeste
un peu-beacoup- a la folie

in timp ce pana si pamantul cel rodnic
crapa de seceta si de asteptare
un pamant pe care traisem si era rotitor
te iubesc-te-am iubit
un peu-beacoup-a la folie
intr-o sfera cu rotunjime imperfecta
creste iarba molateca pe surpatura
de tije, flori si imagini-
ne intoarcem de unde-am plecat



Si acum
jocul cel mai cinstit intre noi
ar fi un joc de noroc."
Joc de noroc-D.R. Stanescu

Acest topic a fost editat de flower: 17 May 2004, 11:48 AM

Sunt un om viu
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain
Abia am timp sa ma mir ca exist, dar
Ma bucur intodeauna ca sunt
Nu ma realizez niciodata pe deplin
pentru ca,
Am o idee din ce in ce mai buna despre viata
Ma cutremura diferenta dintre mine
si firul ierbii
dintre mine si lei
dintre mine si insulele de lumina ale stelelor
Dintre mine si numere,
bunoara intre mine si 2, intre mine si 3
Am si un pacat, un delict: iau in serios iarba,
iau in serios leii
si miscarile aproape perfecte ale cerului
O rana intamplatoare la mana
ma face sa vad prin ea
ca printr-un ochean
Durerile lumii, razboaiele.
Imi place sa rad desi,
rad rar avand mereu cate o treaba
...
E un spectacol de neuitat acela
de-a sti
de-a descoperi
harta universului in expansiune
in timp ce-ti privesti o forografie din copilarie.
E un trup al tau vechi,
pe care l-ai ratacit
si nici macar un anunt dat
cu litere groase
nu-ti ofera vreo sansa
sa-l mai regasesti

probabil ca o sa primesc avertisment pentru asta... dar, arta cere sacrificii.

Dylan Thomas - And Death Shall Have No Dominion

And death shall have no dominion.
Dead mean naked they shall be one
With the man in the wind and the west moon;
When their bones are picked clean and the clean bones gone,
They shall have stars at elbow and foot;
Though they go mad they shall be sane,
Though they sink through the sea they shall rise again;
Though lovers be lost love shall not;
And death shall have no dominion.

And death shall have no dominion.
Under the windings of the sea
They lying long shall not die windily;
Twisting on racks when sinews give way,
Strapped to a wheel, yet they shall not break;
Faith in their hands shall snap in two,
And the unicorn evils run them through;
Split all ends up they shan't crack;
And death shall have no dominion.

And death shall have no dominion.
No more may gulls cry at their ears
Or waves break loud on the seashores;
Where blew a flower may a flower no more
Lift its head to the blows of the rain;
Through they be mad and dead as nails,
Heads of the characters hammer through daisies;
Break in the sun till the sun breaks down,
And death shall have no dominion.

de asemenea

Still I Rise - Maya Angelou

You may write me down in history
With your bitter, twisted lies,
You may trod me in the dirt
But still, like dust, I rise.

Does my sassiness upset you?
Why are you beset with gloom?
Cause I walk like I've got oil wells
Pumping in my living room.

Just like moons and suns,
With the certainty of tides,
Just like hopes, springing high,
Still I'll rise.

Did you want to see me broken?
Bowed head and lowered eyes?
Shoulders falling down like teardrops,
Weakened by my soulful cries.

You may shoot me with your words,
You may cut me with your eyes.
You may kill me with your fatefulness,
But still, like air, I'll rise.

Does my sexiness upset you?
Does it come as a surprise
That I dance like I've got diamonds
At the meeting of my thighs?

Out of the huts of history's shame
I rise
Up from a past that's rooted in pain
I rise
I'm a black ocean, leaping and wide,
Welling and swelling I bear in the tide.

Leaving behind nights of terror and fear
I rise
Into a daybreak that's wondrously clear
I rise
Bringing the gifts that my ancestors gave,
I am the dream and the hope of the slave,
I rise...I rise...I rise.

Acest topic a fost editat de ComicDiva: 24 May 2004, 05:24 PM

asta e doar una din poeziile preferate:


Melancolie

Abia plecasesi
Te-am rugat sa pleci
Te urmaream de-a lungul molatecei poteci
Pan'te-ai oprit la capat de trifoi
Nu te-ai uitat o clipa inapoi
Ti-as fi facut un semn dupa pecare
Dar ce-i un semn de umbra-n departare

Vroiam sa pleci,vroiam sa si ramai
Ai ascultat de gandul cel dintai
Nu te oprise gandul fara glas
De ce-ai plecat,de ce-ai mai fi ramas

Tudor Arghezi

Am descoperit si eu de curand ca Paunescu a scris unele poezii chiar superbe si ma gandeam sa le postez aic1.



Barbatul


Am dat un telefon la mine acasa
Am spus "Alo!" si-apoi am asteptat
Si mi-a raspuns o voce-aproape groasa
O voce sugrumata,de barbat.

Si am inchis si-am mai format o data
Si-aceeasi voce mi-a raspuns, abrupt
Si-n mine ca-ntr-o mina inundata
Ceva s-a luminat si-apoi s-a rupt.

Era baiatul meu,o,doamne sfinte,
Si eu care uitasem ca-s batran,
Ca am ajuns si eu un biet parinte
Si-o amintire,doar,am sa raman.

"Alo,baiatul tatii,masa-i gata?"
Si el mi-a zis sa vin cat mai curand
Si l-am simtit in trupul meu pe tata
Cu o cazma de purpura sapand.

Asa ne ingropam la noi in oase
Pe-naintasii ce se sting mereu
Si inca sun la telefon acasa:
"Tu,spune-mi ce mai faci,baiatul meu?"

Urmatoarea...


Trenul spre neant


Eu vin cu toata viata mea si gulerul deschis
Si pe peron astept un tren ce merge spre abis
De-aici incolo nu mai sunt nici gari si nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari si pomii tot mai rari.

Voi lua un tren catre neant,mi-am cumparat bilet,
Mai tare muzica o dau si inima incet,
Se-aude-un zumzait marunt,terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se tipa un raport.

Dar eu ii las pe pasageri sa zica tot ce vor,
Eu,daca ei se urca-n tren,sunt gata sa cobor,
Sunt pasagerul spre neant si mi-e destul atat,
Cu cei din urma bani ai mei nu vreau sa mor urat.

Calatoria tot o fac,oricat ar fi de greu,
La cap de linie astept sa vina trenul meu,
Dar mi se pare ca aud un glas cum n-a mai fost
Certandu-ma pentru ceva,luandu-ma la rost.

E umbra mea sub felinar,sinistrul ei desen
Ce va cadea la randul ei in umbra unui tren,
Nu mai e nimeni pe aici,toti au murit candva,
Eu sunt de-o viata in neant si nu am cum pleca.

Cand greieri duc din loc in loc luminile din cer,
M-asez la geam in trenul meu si simt ca-ncep sa pier,
Nu-i nici un tren catre neant,ci fapt interesant,
Voi lua neant catre neant,neant catre neant.

Va mai aduceti aminte de poeziile care ne-au incintat copilaria?
Pentru toate sufletele de copil de la han, o poezie de Elena Farago:

Cãtelusul schiop

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia mã misc: top, top,
Râd când mã-ntalnesc copiii,
Si mã cheama "cutu schiop".

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când mã gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am sã traiesc.

Si când mã gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!...

Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea sã stau cu dansii,
Sã mã joc si sã-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din rautate
Cu o piatra în picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am sã mor...

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sã-mi fie bun,
Si-as putea sã-l musc odata
De picior, sã mã razbun,

Dar il las asa, sã vada
Raul, cã un biet catel
Are inima mai buna
Decât a avut-o el.

Doamne cat de frumoasa si de trista e... Multumesc Diana ca mi-ai adus aminte de ea...

Sfarsit de joc

Am vrut sa inteleg ce vrei
De astazi,nu mai vreau nimic
Orice ai face,orice-ar fi
Jocul nostru s-ar opri.

Gata!Nu vreau sa inteleg!
De astazi nu ma mai implic,
Jocul nostru s-a sfarsit
Sa-nteleg nu vreau nimic!

De-acum,jocul s-a oprit
A murit un vis si-atat..
Totul,totul s-a sfarsit
N-ai sa sti,nici cum,nici cat.

Te iubesc si te-am iubit
Nicicand n-ai sa stii
Cum...Cat...

Autor necunoscut...

Acest topic a fost editat de RraLluCca: 15 Jun 2004, 08:09 PM

George Topirceanu

Vara la tarã...


Locuinta mea de vérã
E la térã...
Acolo era sã mor
De urît si de-ntristare
Beat de soare
Si pîrlit îngrozitor !

Acolo, cînd n-are treabã,
Orice babã
Este medic comunal.
Viata ce aci papitã
E lipsitã
De confort occidental.

Nu existã berãrie,
Nici regie...
Doar un hot de cîrciumar
Care are marfã proastã
Si-o nevastã
Ce se tine c-un jãndar'.

Cînd te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi:
Trec, miscînd domol din coadã
Spre livadã
Ale satului cirezi.

Si te poartã subt escortã
O cohortã
De tîntari subtiri la glas,
Inzestrati la cap c-o sculã
Minusculã
Cu pretentie de nas...

Cînd se ia cîte-o mãsurã,
Lumea-njurã
Pe agentul sanitar
Si-l întreabã fãrã noimã:
- Ce-ai cu noi, mã ?
Pentru ce sã dãm cu var ?...

Ale satului mari fete
Fãrã ghete
Ies la garduri pe-nserat...
(Am vãzut aci-ntro noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat !)

Lîngã foc, o babã surdã
Si absurdã
Spune, ca si alte dãti,
Tot povestea cu Ileana
Cosînzeana,
Plinã de banalitãti.

Doarme-apoi adînc comuna...
Numai luna
Galbenã ca un bostan
Iese, mare si ruralã,
La ivealã
Dintr-o margine de lan.

Cînd si cînd un cîne urlã
Ca din surlã...
Carul-mare s-a oprit
Suspendat, ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit...

Dar în zori încep cocosii
Pãcãtosii,
Ca sã facã iar scandal, -
Sã te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal !

D-aia zic eu, prin urmare,
Vorbã mare:
Cã de-acuma, sã mã tai,
Nu-mi mai trebuie altã c*rã
În naturã,
Sã mã duceti cu alai !

Meargã pictorii la tarã
Ca sã piarã
De cãldurã si de praf !
Mie dati-mi strãzi pavate,
Mãturate, -
Dati-mi cinematograf !

Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce sã mor asa ?
Nu mai vreau tãrãnci naive,
Primitive...
Mie dati-mi altceva !

Dati-mi, dati-mi strada-ngustã
Unde gustã
Omul viata mai din plin,
Cu trãsuri, femei cochete
Si cu gete
Încãltate cel putin !

OMAR KHAYAM in traducere din catrenele sale celebre


Vai! Aseara-am spart de-o piatra vas albastru de faianta...
Beat facui prostia asta sa ma-mpiedic de o zdreanta...
Amfora, cu graiu-i tainic, m-a certat cu soapte line:
Om am fost ca tine frate, amfora vei fi, ca mine


...................................................................
Si-are stanjenelul multe limbi, dar tace-ntruna
Si-are chiuparosul verde, multe maini, nu-ntinde una!

SCRISOARE PE COCORI
Valeriu Gorunescu

Nu te iubesc doar cu acest cocor
Cu cate trestii se arunca-n balta
Mai e in mine un luminis sonor
O stea, modelatoare ca o dalta.

Se-arunca noaptea-n cei din urma plopi
Mai vechi decat tarana, decat, bobul.
Din sacrul tau sarut nu pierd un strop.
De n-as mai fi acestor carnuri robul,

La fel te-as adora doar prea usor
Spre-a starui in stoluri pe aproape
Nu te iubesc doar cu acest cocor
Ci cu tot cerul, care nu ne-ncape!

Mihai Eminescu
--------------------------------------------------------------------------------
Criticilor mei


Multe flori sunt, dar putine
Rod în lume o sã poarte
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.

E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirind cuvinte goale
Ce din coada au sã sune.

Dar când inima-ti framinta
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sã le-asculte,

Ca si flori în poarta vietii
Bat la portile gindirii,
Toate cer intrarea-n lume,
Cer vesmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Nenduratii ochi de ghiata?

Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap iti cade cerul:
Unde vei gasi cuvintul
Ce exprima adevarul?

Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus -
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

Adrian Păunescu

Bătrânul cersetor
La coltul strazii e un cersetor
Cu mana-ntinsa, catre-o alta lume
Decat aceea unde, fara nume,
El ispaseste rasul tuturor.

Adolescentii se mai tin de glume
Si-i pun in palma semne de-ale lor,
El e batran si intelegator,
Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume.

Si cine observa, int-o doara,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, in acest tumult,
El, cersetorul, a uitat sa moara.

Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza,
In el e Dumnezeu, ce sta de paza.

9 aprilie 1997

Lucian Blaga
--------------------------------------------------------------------------------
Lumina raiului
Spre soare rad!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inima.
Sunt beat de lume si-s pagan!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atata ras far'de caldura raului?
Si-ar inflori pe buza ta atata vraja,
de n-ai fi framantata,
Sfanto,
de voluptatea-ascunsa a pacatului?
Ca un eretic stau pe ganduri si mă-ntreb:
De unde-si are raiul --
lumina? - Stiu: Il lumineaza iadul
cu flacarile lui!

Mircea Dinescu


Dodeskaden


Ce-ati facut cu nebunii din gari ?
Macar ei n-aveau limba de cirpa.
Saci cu piine,sudoare,tigari
si tacerea complice si tirfa.

I-au cam tras spre polul lor cald
institutele de binefacere ?
Le-au extras de sub teasta smarald,
i-au papat chiar în faza de coacere ?

Om-vagon, bou vagon, palid tren
cu baloturi de sila si ura.
Sint copilul din Dodeskaden
cu ziare aprinse în gura.

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 1 Jul 2004, 11:28 PM

Suav anapoda
Gheorghe Tomozei


Urca in fiecare noapte la mine,la etaj,
vanatorul cu calul lui.Suna,destup odaia,il asez in fotolii
si scot rachiul.Calul rontaie capodopere si bea
discuri de patefon.Discutam despre vreme.Mi se
prezinta vietatile impuscate;o caprioara,un urs,un mistret,
zvarlim totul pe plita si apoi motaim.Calul
isi pileste potcoavele,casca,apoi vanatorul zice:
Ti-am adus si niste mesteceni,un parau si
ceva luna(dar nu si cea mai buna bucata ca
statea sa ploua).Musc din luna,
asez paraul in scrin apoi mai torn rachiu,pun Aznavour
si stam,picior peste picior,pana se frige mistretul.
Apare pe prag dar nu ne place,nu-i fript de-ajuns,
el bombane si sare la loc,pe plita.Bag un ceas
chefere pe foc(cu pendula frig ursul iar cu
ceasul-bratara al iubitei,inima caprioarei)
e cald,e noapte,e cafea si cand intorc Aznavour
calul mananca discul ca pe o foaie de salata.
Mai fumam un mesteacan,rupem o ciosvarta de mistret
(Sunt bun?intreaba.Bunule,ii spunem,sa-l bucuram si pe el)
Apoi vorbim de amor,eu arat o poza:
marea in haine de duminica ,el un bilet de loterie,iar
calul,poza lui Cassius Clay,la doi ani,pe blana.
Ne distram grozav,ne facem comozi
(ne-am scos potcoavele de la mansete)si cand el pleaca
raman ingrozitor de trist.Sparg,ordonat,paharele,alung
moartea din ranile vietatilor si de la geam
ii vad pe prietenii mei suiti pe tramvai.Noaptea fantastica
se sterge si ea din pereti si caut somnul
cu ochii podiditi de frunze si pasari...

Vasile Voiculescu

Contemporan

Nu mã-nspaimânta cerul, nici pamântul;
Pe unul calc, pe celalalt il strapung;
Sunt slab, samânta care-o sufla vântul
Pe stepele vietii indelung,
Dar el mã sufla unde vreau s-ajung!

Chiar daca esti la infinit de mine,
Dar stiu ca esti si-Ti cat Imparatia,
Nu-mi mai traiesc în van nimicnicia.
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
Si sunt contemporan cu Vesnicia.

Ana Blandiana
--------------------------------------------------------------------------------
Se face noapte
Se face noapte în genunchi,
Se insereaza langa buze...
Pe orice zare cel putin o stea
Si zarile zambesc lehuze.

Din orice munte cel putin un soarec --
Toti muntii lumii au născut cuminti.
O multumire generala
Peste scrasnitul meu din dinti.

Să mă-nconjoare alte zari
De suferinta mai cabrate,
Să piara muntii neinstare
A trece în eternitate,

S-apuna ochii mei modesti,
Să mi se stinga-n jur paunii,
Doar plansul sterp să nu mi-l rup
De marginea perfectiunii...

Adrian Paunescu

Orfani
A fi om e mai greu decat plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar cati oameni au nume?

Ne-ati uitat in camin si ni-i greu si rusine,
Mai cumplita, oricum, e uitarea de sine.

Suntem rai intre noi, tot ce-i rau ne-raieste,
Cei mai rai sunt acei ce urasc omeneste.

Noi - parinti nu avem, cum destinul ne arata,
Pe pamant, cei mai multi n-au nici mama, nici tata.

Poate ca, intre noi, peste traiul de caine,
Sunt cei supradotati pentru lumea de maine.

Si mai mare ca noi e, oricum, alta rana,
Un popor de orfani, intr-o lume orfana.

10 aprilie 1997

Poezia de mai jos este semnata cu pseudonimul Fenix. Nu mai retin de pe ce adresa de internet am transcris poezia. Am convingerea ca, macar, va va intriga.

Starea poeticã

Stau aici, fãrã sã stiu
unde încep, unde sfîrsesc,
refuzat de vise

În jurul meu sînt eu,
de mai multe ori,
tãcuti ca lacrima.

Ceea ce scriu este tãcere,
asemenea mãrii
ori vîntului.

Voi muri
înainte de-a mã naste
si voi fi vesnic.

Stau aici
si nu stiu
cînd voi începe.

Între douã nasteri
sînt eu,
mã numesc Poezie

numele meu e mare
cãci nu vorbesc
niciodatã.

Sînt vesnic, cãci nu exist.
Nu voi muri,
cãci nu sînt nãscut.

Stau aici,
aici e în mine,
iar eu nu exist.


F.'.

Draga Diana, mii de multumiri pentru afisarea poeziei "Orfani".

.'.

Ma bucur ca ti-a placut. Mie mi s-a incrincenat carnea cind am citit-o pentru prima data...



Ciob
Aduna-te suflete
Din cioburi prea sparte.
Reda-mi iar intregul
Din cioburi de noapte

In genunchi odihneste,
Coboara-ti privirea,
In cioburi razlete
Imi sta nemurirea.

Pierduta-s in zile,
Gasita-s in noapte
Aduna-te, ciob,
De vise desarte.

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 17 Jul 2004, 10:30 PM

@ Diana Maria

Adrian Paunescu?

Nu iti place Paunescu ?! Ca poet?!

Ultima nu e de Paunescu.