Panza De Cuvinte, [Jurnalul mironei] Optiuni

[punctt]

Buna, mirona!
Bine ai venit pe HA.
Vreau sa-ti daruiesc ceva... sper sa-ti placa.

Descarca fisierul/ele

 cosulet.gif ( 16.17K ) Numar descarcari: 25

 

[mirona]

Inca un inceput de saptamana, nu-mi place ziua de luni dar cui ii place? Azi mi-e somn, ma simt f obosita si vremea de afara nu ma ajuta deloc...si iar nu am chef de nimic....poate ca ar trebui sa-mi iau totusi concediu....
A trecut asa de repede week-end-ul si a lasat in urma un bal ratat.....am fost dezamagita de faptul ca rpmanii nu mai stiu sa aprecieze evenimentele de calitate, manifestarile culturale mai sofisticate sau sa fie de vina saracia in care se scalda majoritatea? Poate ca ne-am saturat de atata baluri, e al 3-lea in ultimele 2-3 luni daca imi amintesc bine. Mi-a parut rau pt organizatori, chiar s-au straduit, sala arata minunat, serviciile au fost de calitate.....ma bucur ca nu am fost in pielea lor! Si totusi ce a determinat esecul acestei manifestari? Macar a fost un prilej pt noi, cei mai putini norocosi sa ne simtim macar o seara, macar pt o noapte in pielea celor cu bani, sa stam la mesele pregatite special pt ei, sa ne infruptam din preparatele pregatite special pe ei, sa dansam pe muzica menita sa le incante lor auzul......dar nu am licitat pt obiectele soace la licitatie pt ei (sac!!!). Penibil momentul licitatiei.....
A fost o experienta si in final una placuta......


Multumesc pt flori, au fost binevenite intr-o zi ca asta!

[mirona]

Sunt nervoasa, obosita si nici nu ma simt prea bine.....m-am certat cu o prietena....m-am certat e un fel de a spune, doar am facut schimb de mail-uri....Recunosc ca uneori imi pierd controlul si sunt f irascibila dar acum chiar nu-mi pare rau, simt ca am avut dreptate, simt ca am spus ceea ce trebuia. Uneori imi spun ca nu e bine sa spun intotdeauna ce gandesc dar asa sunt eu, nici asta cu "asa sunt eu" nu-mi scuza comportamentul......
Of, uneori ma intreb cum ma mai suporta cei din jurul meu, imi dau seama ca de multe ori depasesc limita.....poate pt ca am prea multe pretentii de la mine si incerc sa fiu corect, sa ma port corect si astept acelasi lucru si de la cei din jurul meu, trebuie sa incetez sa-i mai analizez pe cei din jur prin prizma asteptarilor mele.
Am obosit sa incerc sa ma inteleg pe mine si pe cei din jur.....

[Promo Contextual]

[mirona]

Femeile trecute de 30 de ani

de Andy Rooney, CBS

Pe masura ce inaintez in varsta, apreciez cel mai mult femeile trecute de 30 de ani.
O femeie trecuta de 30 de ani nu te va trezi niciodata la miezul noptii sa te intrebe
la ce te gandesti. Ei nu-i pasa la ce te gandesti.
Daca o femeie trecuta de 30 nu vrea sa urmareasca un meci, nu sta prin
preajma miorlaindu-se. Face ceva ce chiar isi doreste sa faca. Si de
obicei e vorba de ceva mult mai interesant.
O femeie trecuta de 30 se cunoaste suficient pe ea insasi ca sa fie
sigura de cine este, ce este, ce vrea si de la cine. Sunt putine femei trecute de
30 carora le pasa de ce-ai putea gandi despre ele sau despre ce fac.
Femeile trecute de 30 au o mare demnitate. Rareori se apuca sa tipe la
tine la opera sau in mijlocul unui restaurant foarte scump.
Desigur, daca o meriti, nu ezita sa traga in tine.
Femeile trecute de 30 de ani sunt generoase cu laudele, deseori nemeritate.
Ele stiu cum e sa nu fii apreciat.
O femeie peste 30 are incredere sa te prezinte prietenelor ei. Una mai tanara cuplata cu un
barbat isi ignora deseori chiar si cele mai bune prietene pentru ca nu are incredere sa le aduca
in preajma lui. Celor peste 30 nu le prea pasa daca esti atras de prietenele ei pentru ca stie
ca ele nu o vor trada.
Femeile devin medium pe masura ce imbatranesc. Niciodata nu trebuie
sa-ti martusisesti pacatele unei femei peste 30. Ele stiu intotdeauna.
O femeie trecuta de 30 arata bine purtand un ruj rosu stralucitor.
Asta nu e valabila si pentru una mai tanara.
O data ce a trecut de un rid sau doua, o femeie peste 30 este de departe mai sexy
decat omoloaga sa mai tanara.
Femeile de peste 30 de ani sunt deschise si oneste. Ele iti vor spune imediat daca
esti un ticalos sau te porti ca un ticalos. Niciodata nu trebuie sa te intrebi cam pe unde
te situezi in relatia cu ele.
Da, pretuim femeile trecute de 30 de ani pentru o multime de motive.
Din pacate, nu e reciproc. Pentru fiecare femeie uluitoare, inteligenta si fierbinte,
trecuta de 30 de ani, exista o relicva cu chelie si burta in
pantaloni galbeni facandu-se de ras alaturi de o chelnerita in varsta
de 22 de ani.
Doamnelor, imi cer scuze. Iar pt toti barbatii care au spus "de ce sa
cumperi vaca cand poti avea laptele gratis" pt a-si justifica burlacia
un update la zi: astazi 80% din femei sunt impotriva casatoriei. De ce? Au
realizat ca nu merita sa cumpere tot porcul pt un carnat mic."

[John B]

foarte corect!

[mirona]

E a treia zi de cand plang, de cand nu mai gasesc nimic placut in viata, de cand ma intreb de ce atata suferinta...Pur si simplu nu pot sa-mi revin, nu pot sa sper la un maine mai bun. De ce maine va fi mai bine decat azi?
Azi m-a chemat colegul meu care-mi este si sef (nu-mi place formularea asta cu seful) in birou sa-mi spuna ca in ultima vreme sunt foarte agitata si ca asta imi faca rau in primul rand mie, mi-a sugerat sa-mi iau concediu, o saptamana, doua cat consider ca am nevoie sa-mi rezolv problemele. Este un om deosebit, este mare lucru sa observi oamenii din jur (in cazul meu nici nu era dificil!!!) si sa te opresti macar un minut sa te gandesti la ei si la problemele lor. Uneori am impresia ca nu merit atata intelgere din partea celor din jur, ma gandesc ca asta ma indatoreaza, ca trebuie sa fiu si eu mai buna, mai intelegatoare, sa ma opresec mai mult asupra problemelor celor din jur, sa le spun mai des ceea ce simt pt ei....sau poate ( ca sa nu fiu modesta ca doar modestia e apanajul prostiei!!! ) acum culeg roadele, poate ca vremea buna am oferit si eu ceva din toate astea....

Trecand peste aceste nelamuriri ramane evident faptul ca am devenit exact genul de persoana si colega pe care-l urasc cel mai mult: nervoasa, irascibila, ciufuta, nervoasa, vesnic nemultumita, incruntata si epitetele pot continua....(accept sugestii!!!). Si ce fac eu ca sa schimb toate astea, ca sa redevin persoana care am fost? Pai imi pun intrebari existentiale al caror raspuns nu-l gasesc...

Bun, imi iau o saptamana sau doua concediu si ce fac cu tot timpul ala liber? Vremea de afara nu prea imi permite sa ma plimb si nici nu prea as avea bani de vreo iesire din peisaj, rude care sa ma invite in vizita pt ochii mei frumosi si bunadispozitie ce o revars in jur nu am, prieteni plecati prin alte colturi ale lumii nu am pt ca noi tinem asa mult unii la altii ca nu ne-am putut despartii Si totusi trebuie sa fac daca voi avea liber, de fiecare data cand mi-am luat concediul a fost cu un scop nu ca sa ma redescopar.....Daca ar nu ar mai ninge sau ploua poate as iesi la alergat, bicicleta am epuizat-o deja, am dus-o o data la reparat si acum a trecut si perioada de garantie, cartile preferate le-am citit si recitit de cel putin 3 ori, la capitolul filme cred ca sunt la zi, ar mai fi ultimele premiate la Oscar dar nu ma atrage nici unul....

[mirona]

Ma doare capul, ma doare tot mai des capul in ultima vreme....si cand ma gandesc ca inainte nici nu stiam ce-i aia durere de cap. Sa dau si eu vina pe vremea de afara? sau mai bine pe problemele mele sau pe neuronii care topaie? Dar ce importanta are cauza, efectul tot ramane.....!?!?

Si iar nu am chef de nimic, si iar nu ma pot concentra la nimic, si colega asta vorbeste continuuuuuuuuuuuuuu....fiecare cu problema ei, suntem o tara plina de oameni cu probleme!! Eu macar incerc sa ma tratez, joi merg iar la medic si de luni imi iau concediu. Nu stiu ce voi face in concediu in luna martie dar sper sa ma descurc, ma bazez pe varianta " suna un prieten".
Sunt obosita, obosita de viata, mult prea obosita sa traiesc......

[Felina]

[mirona]

Lacrimi si furere, asa s-ar putea defini ziua de azi pt mine....deja plang si nu mai gasesc nici o consolare, am impresia ca incet dar sigur dispar toate lucrurile bune si frumoase din viata mea. Stiu ca nu am dreptul sa ma supar dar nu pot sa nu spun ca ma doare cumplit vestea primita. Ar trebui sa ma bucur pt prietena mea si incerc sa o fac dar in acelasi timp stiu ca va fi f greu pt mine, probabil ca si pt ea. Se muta la Brasov si eu am asa multa nevoie de ea! E vina mea ca m-am atasat mult de ea, ca eram obijnuita sa vorbim zilnic, ca era omul caruia ii spuneam multe din secretele mele, ca de multe ori a fost un sprijin real pt mine....plang.....si deja ii simt lipsa.
Stiu ca si ei ii este greu, ca eu mai am si alte prietene in afara ei aici dar ca ea nu il are decat pe sotul ei si pe bebelus acolo, dar are suficient, are tot ce si-a dorit mai mult pe lumea asta. De ce nu pot zambi pt ea? Pentru ca doza de egoism a fiecaruia face sa ne gandim intai la noi si apoi la cei de langa noi, pt ca e greu sa te desparti de un om drag si pt ca eu am urat intotdeauna despartirile.
Nu pot sa nu ma intreb de ce tocmai ea trebuie sa se mute? de ce nu oricare alta prietena?

Nu trebuie sa fac o tragedie din asta, e doar cursul firesc al vietii......doar in viata mea nu se schimba nimic...
si iar plang.....si iar am primit o palma de la viata....
nu vreau sa mai plang....
de ce a trebuit sa ma atasez chiar de ea?

[Felina]

Ai citit ceva de Panait Istrati?

[mirona]

nu, nu cred.....
sau nu-mi amintesc acum.....

[Felina]

[mirona]

Promit ca voi merge cat de curand la un anticariat.....poate chiar azi....cine stie....

Acum ma doare capul dar ma simt ceva mai bine sufleteste. Mi-am amintit ca am citit candva ceva despre usile pe care le inchide si deschide Dumnezeu. Poate ca asa trebuie sa fie, sa pierd un prieten ca sa castig altceva......
Atunci de ce ma doare asa rau?
Incerc sa nu mai plang.....

[Felina]

Daca te doare, plangi, de ce sa nu plangi. E normal si firesc sa te doara despartirile. Plangi tot si apoi va fi mai bine.

[mirona]

Iata-ma si in concediu care nu a debutat deloc bine...
Mi-e dor de ceva frumos, mi-e dor sa visez, sa sper, sa zambesc dar nu stiu daca se vor mai intampla vreodata toate astea...

Vineri la 4.04 a nascut o prietena un baietel frumos si scump si dulce si cumintel pana acum, asa ca toata dimineata am petrecut-o la telefon afland detalii si amanunte mai ales ca nu trebuia sa nasca chiar acum dar s-a simtit f rau si a mers la spital ca nu mai putea respira si tusea ingrozitor si asta a grabit evenimentul. Surpriza a aparut sambata dupa-amiaza cand am vrut sa mergem in vizita si am aflat ca pe ea o multa la alt spital de infectioase pt ca are rujeola iar bebele ramane singur la Municipal. Bine, bine dar acum exista riscul ca si bebele sa iba rujeola pt ca deja alaptase o data. Si uite asa sambata dupa-amiaza am alergat la toate farmaciile din oras dupa un vaccin sau ce era acel medicament. Mi se pare inadmisibil ca in secolul 21 si cu un picior in lumea moderna sa nu gasesti un medicament care si asa este scump. Dupa alergaturi pe la zeci de farmacii si telefoane pe la toate cunostintele am aflat nr de telefon de la Farmacia Academiei si mare ne-a fost mirarea sa ne spuna ca au vaccinul. Dar era deja ora inchiderii asa ca am rugat sa ne astepte ca ajungem imediat. F ambili cei de la farmacie....
Inarmati cu medicamentul a trebuit acum sa trecem de paznicii spitalelor care nu au voie sa lase pe nimeni in spital chiar daca este o urgenta. Cu destula usurinta am spart zidul de netrecut al paznicilor si am ajuns la bebe.
Duminica tatal s-a vazut nevoit sa-si ia copilul acasa deoarece cei de la spital nu aveau unde sa-l tina si nici cine sa iaba grija de el. Si uite asa, la numai o zi de la nastere tatal a trebuit sa semneze pe propria raspundere ca ia copilul acasa desi nu solicitase el asa ceva dar cei de la spital trebuiau sa scape de orice raspundere. Noroc ca ei locuiesc cu parintii si are cine sa-i ajute in conditiile in care mai exista un copil de 2 ani acasa.

Duminica am fost si la prietena mea la spital si acum ma rog sa nu fi luat si eu virusul rujeolei. Deja tatal nu-mi mai da voie sa vad copii iar o alta prietena nu vrea sa ne mai intalnim pt ca e insarcinata si nu vrea sa riste.

Si toate astea intr-o tara civilizata, cu un sistem sanitar "bine" pus la punct.

[mirona]

De sambata am si o freza noua pt ca nu ma puteam prezenta in fata noului nascut oricum, amtrecut mai intai pe la coafor si "stilistul" meu care-i un tip super m-a intrebat daca nu vreau un look nou iar eu nu l-am refuzat pt ca-mi plac schimbarile. In viata mea nu se mai intampla de mult schimbari majore asa ca ma multumesc cu astea mici....Ma uit in oglinda si constat ca mi s-a intins tot machiajul de la atata plans si cat m-am chinui dimineata sa-l fac....
M-am pregatit 3 zile pt marele interviu din dimineata asta cu marele director al unei super firme si super firma e o firmulita cu cativa angajati, cu 2 tanati demodate si dezorganizate care abia se organizeaza desi firma functioneaza de ceva vreme. Acum trebuie sa recunosc ca directorul e un super tip, dragutel, amabil si chiar sexy dar e si foarte casatorit.....
Ideea este ca imi facusem ceva sperante care s-au cam prabusit si astea.....
Ma doare capul, voi iesi la o plimbare cu pantofii cei noi si cu ochelarii de soare (multumesc Felina!!!)

[mirona]

A treia zi de concediu e si a treia zi in care plang....pur si simplu nu ma pot opri, cu cat incerc mai mult cu atat lacrimile imi inunda si mai mult ochii. Orice as incerca, totul pare in zadar si ma intreb cand se vor termina toate astea si daca se vor termina vreodata. Merg pe strada si nu vad nimic din ce este si se intampla in jurul meu....

Ma uit pe geam si vad soare, animatie pe strada, oamenii parca sunt mai veseli si mai plini de energie, doar sufletul meu este la fel de gol, cu ce ma ajuta pe mine ca afara este primavara? Sufletului meu nu i-a spus nimeni ca afara e soare si asta e un motiv suficient ca sa ai o zi frumoasa si luminoasa...Au mai trecut si alte primaveri si veri peste sufletul meu dar asta nu a schimbat cu nimic ceea ce simt, ceea ce traiesc, ceea ce numesc acum viata mea.

Mi-e atat de greu sa mai traiesc, sa mai sper, sa mai cred ca se intampla si lucruri bune pe lumea asta....Ma uit in jur si vad doar probleme, dezamagiri, insatisfactii, oameni tristi, incovoiati sub poverile vieti si eu la ce pot spera? As vrea macar putina liniste, macar o zi fara lacrimi

[ilie]

Ar trebui sa schimbi numele jurnalului tau in "Lacrimi si Dureri de Cap (cu repetitie)".
Aceste cuvinte se repeta nemasurat in acest jurnal.
Poate ar trebui sa dotezi jurnalul cu o guma de sters...iar viata ta cu doua.

[mirona]

Bine punctat Quantum! Merci de sugestie!!!
Orice critica e binevenita.....

Sa sti ca mi-am luat cele "2 gume de sters" : terapeutul la care merg si care e super si cursurile de dans la care tocmai m-am inscris!!! Sper sa ma ajute!!!

In ultima vreme am devenit "mama bolnavilor"! Saptamana trecuta a fost bunica in spital, nimic grav doar neplacut si un stres in plus. Azi au venit niste cunostinte din provincie care au oarece probleme de sanatate si pt ca sunt f amabile, amuzante, au suflet bun si cald imi face placere sa le ajut. Si uite asa am alegat in tot orasul, le-am asteptat la autogara, le-am dus la cabinet unde au programare la ora 14 si eu am mai dat o fuga la birou (ca sa stau pe Han! ) si mai tarziu ma duc sa le iau de la cabinet sa le duc acasa!!!

Si nu e tot pt ca mai am un bolnav, o prietena care e cumplit de racita, i s-au inflamat amigdalele de nici sa vorbeasca nu e capabila si pt ca locuieste singura nici nu are cine sa-i faca un ceai asa ca m-am oferit eu sa trec dupa-amiaza!!!
De rujeola am scapat, sper sa nu se prinda vreo gripa acum de mine!!!

Multumesc lui Dumnezeu ca am o sanatate de fier, ca nu prea am situt ce-i aia boala ( doar cu capul am probleme ). Ajutandu-i pe ceilalti macar nu mai am timp sa ma gandesc la problemele mele!!!

Mi-e si somn, Campionatul asta Mondial din Calgari mi-a dat peste cap tot programul de somn dar a meritat!!!

[Michelle]

Ma bucur ca-ti place cu Cristina Tine-te de sedinte si-o sa vezi in ce perspective noi vei vedea lucrurile si viata.

[Felina]

Eu ma bucur ca vad al doilea mesaj din acest jurnal.

(Primul a fost ala cu "plang, nu ma simt bine, inca o zi nasoala... samd'.)

[mirona]

MI-E FOAME!!!!!
...cam asa s-ar caracteriza pe scurt ziua de azi
da, stiu, stiu, ca ma plang cam mult, ca ori ma doare capul, ori mi-e somn, ori sunt pur si simplu suparata pe viata asta, dar asta am devenit: o mare, mare plangacioasa!!!

Noaptea trecuta nu am dormit in patul meu asa ca nu mi-am luat pachet la mine si nici de iesit la cumparaturi nu am avut chef, nu am avut chef sa-mi fluture vantul parul, nu folosesc fixativ la care coafura rezista!
Nu am avut o noapte plina de voluptate, lumanari parfumate si mai stiu eu, a fost doar una de barfa cu buna mea prietena! Am fost sa caut prin sifonierul ei o pereche de pantofi de dans care sa-mi intregeasca echipamentul, abia astept sa ma las purtata de valurile muzicii!

Pana atunci mai rontai un biscuite si astept sa plec acasa, nu-mi place vremea asta....

[actionmedia]

Draga mirona,

Daca tu ai scris la mine in "jurnal" si ti-a placut cum scriu, imi permit sa scriu si eu la tine, mai ales ca tot vad ca plangi si te doare capul. Spuneai ca ti-a placut ideea "a trai bine este o atitudine". Ce ar fi sa o si aplici? Nu stiu cum se intampla dar de obicei cu cat gandurile noastre sunt mai pronuntat negative, cu atat necazurile si problemele se lovesc de noi si invers, cu cat gandurile noastre sunt mai optimiste, mai pozitive, cu atat mai mult avem parte de succese in viata, de impliniri.

Este necesar un efort urias sa inveti sa spui stop gandurilor negative si sa incepi sa iti traiesti viata dar rasplata este uriasa in final.

Poti incepe prin a te inconjura de prieteni optimisti si prin a te feri cat mai mult de informatii care iti pot strica buna dispozitie. Incearca sa ignori problemele o vreme, pur si simplu nu te mai gandi la ele. Cel mai usor este daca ai alte preocupari.

[mirona]

Gata, mi-am propus sa fiu mai optimista sau macar sa nu ma mai plang , pai ce asta e atitudine in fata vietii?
Nu stiu cat va dura noua mea stare de spirit dar pot macar sa incerc!
Acum stau si ma intreb daca optimismul inseamna sa uiti sa-ti clatesti parul dupa ce iti dai cu balsam, sa speli sosetele cu Calgon in loc de detergent si sa versi toata cutiuta cu ace de gamalie si toate astea intr-o singura zi? Oare optimismul inseamna sa te concentrezi mai putin la realitatea inconjuratoare? Dar nu-mi mai bat capul cu intrebari din astea grele acum!!!

Am fost si la dansuri si am ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi reevaluez aptiudinile, credeam ca macar la asta ma pricep dar am constatat ca nu-i chiar asa simplu cum pare!!! La tango m-am descurcat cel mai bine, poate si pt ca-mi place. Intotdeauna cand ma gandesc la tango imi amintesc scena din "Parfum de femeie" cu Al Pacino...oare pot sa indraznesc sa sper ca voi ajunge si eu vreodata sa dansez asa??

Cand faceam scoala de soferi gandeam ca sofatul e tare complicat: sa-ti coordonezi miscarea picioarelor cu a bratelor, cu privirea si sa mai iei si decizii in fractiuni de secunda si dupa ce m-am vazut cu permisul in buzunar am plecat ca nebuna, de una singura, cu masina la serviciu....Acum mi se pare dansul complicat: trebuie sa fi atent la pozitia bratelor care imi cam amortesc, la pozitia degetelor care-mi aminteste de lectiile de balet din copilarie, la pozitia bazinului ca de aia am facut febra musculara si toate astea coordonate cu miscarea picioarelor. Ei dar si dupa ce voi invata....

[mirona]

In dimineata asta, in drum spre serviciu m-am intalnit cu vecinul meu. Canta in orchestra Operei Romane din Bucuresti. Am crescut in acordurile lui de pian si vioara, peretii fiind suficient de subtiri iar prietenia parintilor nostrii ii forta pe el si pe sora lui sa sustina mici recitaluri unei audiente putin interesate. Imi amintesc ca mama ne atragea mereu atentia mie si fratelui meu sa fim cumintei si sa ascultam in liniste dar tiai gasit, ne plictiseam repede si incepeam sa ne inghiontim....

Il invidiez pe vecinul meu pt ca a reusit sa transforme un hobby, o pasiune intr-o meserie, ca e printre putinele persoane carora chiar le place ceea ce fac si care nu se plictisesc niciodata. Ma intreba cate ore stau eu la serviciu si cand a auzit fericita (pt unii!!!) cifra de 8 s-a infiorat, mi-a spus ca el nu ar rezista, el are 2-3 ore repetii si 2-3 ore spectacol si nu in fiecare seara.

Mi-a deschis pofta de opera asa ca am pus mana pe telefon si am facut rezervari pt sambata la "Simfonia fantastica" a lui Berlioz, care e balet!!! Imi place opera foarte mult dar prefer baletul, poate pt ca am facut si ceva ore de balet la viata mea, poate pt ca imi place orice forma de dans.....

[mirona]

Cu greu mi-am mai gasit jurnalul....
De cand am hotarat sa nu ma mai plang, sa nu ma mai lamentez nu am mai scris pt ca nu prea am avut ce, sau nu am vrut eu sa dau importanta lucrurilor....cine stie?
Asa sunt eu, traiesc la maxim si clipele de fericire si pe cele de tristete iar celelalte evenimente care nu se incadreaza in nici una din categorii le ignor. Despre tristetile mele nu mai vreau sa vorbesc pt ca am impresia ca mai mult le amplific iar bucurii nu am prea multe....sau nu le mai vad eu.

Vine Pastele! Ei si ce? Eu nu simt nimic legat de acest eveniment? Cu ce-mi schimba mie viata sarbatoarea asta? Aceiasi nebunie in oras, pe strazi oamenii sunt grabiti in goana dupa cumparaturi, la colturi gospodinile discuta despre pretul mielului (asta am auzit cand am iesit din scara blocului in dimineata asta!!!! ), toata lumea spala geamuri si bate covoare dupa care urmeaza 2 zile de mancat si baut in fata televizorului!!!

Probabil ca voi merge in ateva vizite in care toate gazdele se intrec care-ti umple mai tare farfuria, parca e o competitie! Nu am inteles de ce oamenii nu pot pricepe ca exista o limita si pt mancare

Oare chiar nu ma mai pot bucura eu de nimic?!

[mirona]

Iar a trebuit sa-mi caut jurnalul...ce harnici sunt forumistii aici!

Azi am fost la biserica, m-am spovedit, nu o mai facusem de mult si asa am simtit eu nevoia astazi. Am avut si timp pt ca am stat acasa. A fost ok, mult mai bine decat speram...m-am simtit mai bine cand am plecat de la biserica!

Am vorbit cu Z si am clarificat unele lucruri si asta e un lucru bun. E cea mai buna prietena a mea, persoana cu care discut cel mai mult despre mine si despre problemele mele dar si persoana cu care ma contrazic cel mai mult, asta pt ca suntem f sincere una cu alta!

Si pt ca azi toata suflarea Romaniei are treburi gospodaresti am participat si eu putin: am preparat oua umplute pe care le-am ornat f frumos, chiar am avut inspiratie!!! Trebuie sa recunosc ca-mi place sa arate bine mancarea si la decorarea mesei si a preparatelor ma pricep cel mai bine, macar ma pricep si eu la ceva!

Cred ca a fost o zi buna pana la urma!

[Felina]

Sigur a fost o zi buna daca ai ajuns la spovedanie!

[mirona]

Azi am primit un stilou frumos de la Z care tocmai s-a intors din Italia....cica sa-mi deschid si un altfel de jurnal!!! dar l-am stricat, nu jurnalul, stiloul, am stricat penita si nici macar nu l-am folosit, acum sunt necajita din cauza asta. Chiar nu stiu si nu inteleg cum reusesc sa stric toate lucrurile frumoase din viata mea!
Acum trebuie sa ma multumesc cu jurnalul asta in care nu prea mai am ce scrie de cand mi-am propus sa nu mao povestesc despre lacrimile si durerile mele!!!

Macar la dansuri m-am descurcat bine! Singurul lucru bun pe ziua de azi!!!

[mirona]

Paste fericit tuturor!

Intre doua mese copioase am poposit putin la Han.....
Uite ca a venit si Pastele si acum stau si ma intreb ce ar fi trebuit sa simt de fapt azi, in aceasta zi de sarbatoare?! Eu nu simt nimic! Doar o zi obijnuita de week-end!!! Dar poate ca nu-i asa obijnuita ca nu ascult in fiecare week-end acorduri de tango si ma intreb ce ar trebui sa simt! Important este ca ma simt mult mai bine decat ma asteptam!

[mirona]

A iesit in sfarsit si soarele afara dar mie tot imi este frig.....mi-a fost frig in dimineata asta, iar m-am imbracat subtire dar la meteo au anuntat 21 de grade! Poate vor fi totusi la amiaza dar de unde sa stiu eu daca stau inchisa aici si nu vad decat liliacul din fata ferestrei, bun si asa, pacat ca florile lui se imputineaza pe zi ce trece...trecatorii mai rup din cand in cand cate o craca.....colega mea le mai face observatii dar fara rezultat.

Vreau sa vina week-end-ul mai repede pt ca sambata plec la Sighisoara. Se pare ca va fi o gasca mare si multe persoane necunoscute! Imi place asta, intotdeauna mi-a placut sa cunosc oameni noi, sa descopar si alte personalitati chiar, daca uneori oamenii ne dezamagesc eu am avut sansa sa cunosc si multe suflete frumoase!

Nu prea stiu ce haine sa-mi iau la mine, vremea asta e destul de capricioasa! Noroc ca mergem cu masina asa ca nu am limita la bagaje! Nu-mi place sa fac bagaje si intotdeauna imi iau mai multe lucruri decat as avea nevoie.
Poate conduc si eu, macar putin, chiar am chef.....nu am mai condus de ceva vreme in afara Bucurestiului!

[mirona]

O zi grea, trista .....
iar multe lacrimi....
iar multe vorbe spuse la suparare....
iar reprosuri...
iar o mare durere in suflet...

si iar incerc sa-mi revin, sa-mi spun ca asa e viata, grea si dureroasa uneori, ca putine lucruri se obtin fara durere, fara sa strangi din dinti pe lumea asta. Nu stiu de ce trebuie sa fie asa dar eu simt ca am platit pentru tot ce a fost frumos si bun in viata mea. Spun a fost pt ca nu mai pot sa spun este, pt ca nu mai vad nimic din frumusetea vietii asteia, pt ca am sentimentul ca lupt in zadar si ca cu cat ma zabt mai mult, cu atat ma afund mai mult in noroiul vietii.

...la serviciu atmosfera este stresanta, rece, indiferenta, acasa sunt multe certuri, reprosuri, dezamagiri, pt prieteni sunt tot mai greu de suportat cu toanele si nemultumirile mele ( si au dreptate!) si atunci unde sa ma duc? unde sa gasesc putina liniste? putina afectiune?

....ma inchid si mai mult in mine si-mi spun ca trebuie sa fiu puternica, ca doar eu pot depasi momentul, ca doar la mine sta rezolvarea problemelor desi eu ma simt epuizata.

...ma doare ca-i ranesc pe cei din jurul meu, ma doare ca nu mai pot aduce nici o bucurie nimanui, dar nu mai stiu sa ma port normal, nu mai pot sa zambesc, zambetul meu este o grimasa, nu mai pot sa ma bucur de nimic....Cum sa le cer celor din jur sa ma inteleaga daca nici macar eu nu ma pot intelege? Simt ca altcineva traieste in locul meu, ca fac lucruri mecanice pt ca asa este bine. Ies din casa sa ma intalnesc cu prietenii pt ca se presupune ca asta trebuie sa ma faca sa ma simt bine dar nu se intampla asa, daca stau in casa tot nu ma simt bine, nu-mi gasesc locul, nu-mi gasesc linistea, nu ma pot concentra la nimic, nu pot sa trec de prima pagina dintr-o carte, nu pot sa vad mai mult de 10 minute dintr-un film decat daca e super interesant, sau vesel....Nu mai stiu ce vreau, nu mai stiu ce-mi place.....

[mirona]

Azi sunt bine dispusa...nu prea stiu de ce...poate pt ca am ascultat Vama Vache in drum de serviciu si mi-am amintit de mare:
In ochii tai rade marea
In ochii tai e visarea
In ochii tai sunt si eu
Gura si nasul de zmeu!!!

Aseara m-am vopsit dar mi-am vopsit mai mult decat parul, adica mi-am vopsit si fruntea si o ureche!! Nu am prea inteles de ce de data asta nu s-a curatat. Ba stiu, pt ca sunt imprastiata si zapacita si nu mi-am dat cu crema inainte. Asa se face ca aseara sunam disperata la prietena mea sa-mi aduca o tigare, cica se curata cu scrum, da de unde....sau la mine nu a functionat! Pana la urma m-am culcat cu speranta ca pana dimineata se va intampla o minune si vor disparea petele! Dar cand m-am uitat in oglinda ele erau la locul lor si nici fondul de ten nu le-a doborat. Noroc ca am o imaginatie bogata si asa mi-a venit ideea sa-mi pun o esarfa pe frunte. Cand ieseam eu frumos echipata din scara blocului dau nas in nas cu fratelo care-mi spune "Ce ti-ai pus aia pe cap? Arati ca dracu!" ii explic motivul si replica lui a fost "Daca nu sti sa te vopsesti!" Depasesc momentul, imi propun sa nu ma las doborata de nimic si ma rog in gand sa nu ma intalnesc cu prea multi cunoscuti cand apare salvarea mea: vecinul cu ochi albastrii de la scara vecina!!! Cred ca se citea disperarea in ochii mei pt m-a intrebat unde merg si daca nu vreau sa ma duca cu masina! Intru in masina cu viteza luminii si arunc oribila esarfa!

Si mai placut suprinsa am fost sa constat ca vecinul asculta Vama Veche asa ca tot drumul am visat la mare si la urmatoarea vacanta la mare!

La serviciu nu-mi fac probleme ca oricum nu observa nimeni nimic dar ma intreb ce voi face diseara la dansuri?!?

De parca nu ar fi fost suficient tot ieri mi-a iesit si un herpes din cauza unei prajituri cam vechi si nu am luat decat 2 inghitituri! Iah!!! Si de parca nici asta nu ar fi fost suficient duminica trebuie sa merg si la o nunta!! Daca imi mai julesc si vreun genunchi diseara la dansuri duminica voi arata ca Muma Padurii!!!! Si baietii care-si facusera planuri ca voi conduce eu....


Si toate astea tocmai astazi cand decisesem sa fac o fapta buna!!!!
Marti in drum spre dansuri, cum mergeam eu asa agale prin minunatul Cotroceni am zarit un telefon care se odihnea la umbra unui copac! Vorba ceea :prost sa fi noroc sa ai! Frumos telefonul dar si mai frumos gestul de a-l inapoia asa ca am ales a doua varianta! Asa ca dupa amiaza trebuie sa ma intalnesc si cu proprietarul telefonului...

[Felina]

Ooo! Cine stie ce mai iese din afacerea asta cu telefonul!

[Michelle]

pentru pete incearca cu zeama sau sare de lamiie...daca nu iese culoarea macar faci un peeling