Scrieri, ganduri, amintiri din viata mironei veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Felinuto, telefonul apartinea unui copil!

M-am intalnit cu mama lui care a fost destul de mirata ca l-am inapoiat, mi-a spus ca nici nu i-a spus sotului ca altfel cel mic se alegea cu o chelfaneala zdravana! De fapt mama a fost mult prea amabila, mi-a adus flori, bomboane si cafea! M-am simtit tare aiurea!!!!


S-a schimbat instructoarea la dans si nu-mi place deloc, aseara am avut impresia ca sunt in regres. Dar lasa ca am rezolvat: am discutat si merg la vechea instructoare care-i o super fata!

Mi-e somn si cafeaua asta nu ma ajuta deloc, s-a si racit in ceasca...nu-mi prea place gustul de cafea. Cred ca as fi avut mai multe sanse daca beam Colo, dupa un pahar nu mai reusesc sa dorm. Dar incerc sa-mi revin si sa ma concentrez asupra muncii mele de fiecare zi. Nici macar vremea asta nu ma ajuta, oare unde o fi plecat soarele asta?

Noaptea trecuta am fost la nunta si am dansat asa cum nu am mai facut-o de mult, am uitat de oamenii din jurul meu care se putea sa ma priveasca ciudat, de pantofii care ma jenau putin, de locul in care ma aflam si doar am inchis ochii si am dansat! M-am simtit bine, asa cum poate nu m-am mai simtit de mult! A fost o nunta frumoasa, o nunta simpla a unor oameni modesti dar care se iubesc mult! M-am bucurat mult pt ei!

Sambata am fost la cinematograf si pt ca nu mai fusasem de mult am vrut sa recuperez asa ca am vazut 2 filme! Unul a fost un film romanesc "Legaturi bolnavicioase", mi-a placut, imi plac filmele romanesti in general, poate pt ca sunt mai aproape de realitatea in care traiesc, poate pt ca-i cunosc pe unii actori....A avut si "marea actrita" Mihaela Radulescu o aparitie scurta si jenanta....

Al doilea a fost "Misiune imposibila 3" asta la cerinta partii masculine a grupului! Desi nu-s o pasionata a jocurilor pe calculator si nu prea stiu ce si cum, filmul asta mi-a creat impresia unui joc pe calculator. Nu am prea reusit sa inteleg cine cu cine e si impotriva cui dar nici nu m-am straduit decat vreo 15 min. Nici macar Tom Cruise nu-mi place in mod deosebit! Macar ne-am amuzat pt ca am stat in ultimul rand si am putut comenta!

Acum sunt sunt trista, deprimata si dezamagita.
Prea multe dezamagiri in ultima perioada, prea multe sperante risipite, prea multa incredere irosita. De unde ideea ca o gandire pozitiva ajuta? Pe mine de ce nu ma ajuta? Uneori e chiar mai rau sa speri din tot sufletul, sa speri ca de data asta va fi mai bine, va fi altfel, va fi asa cum vreau eu dar rezultatul se incapataneaza sa fie mereu acelasi. Acum stau si ma intreb unde gresesc, unde gresesc mereu? Poate daca as afla as reusi sa inteleg unele lucruri, asa reusi sa nu ma mai simt asa....

Iar nu-mi mai place nimic din ce este in jurul meu, iar numar minutele care au mai ramas pana plec de aici.....
Iar vreau sa plang dar si dupa suvoiul de lacrimi starea e aceiasi...
Iar vreau sa fug de toata viata mea si iar nu am unde....

Stiu ca trebuie sa merg mai departe, ca trebuie sa-mi adun iar puterile, ca trebuia sa gasesc iar speranta intr-o zi de maine mai frumoasa.

Mergand pe strazile pitorescului meu oras am constatat ca o parte din populatia feminina de o anumita varsta poarta pantaloni cu talie fffff joasa si bikini pe jumatate la vedere si neaparat de culoarea roz bombon! Ajunsa acasa am scotocit si eu prin garderoba mea si am constatat ca e nu am nici macar o pereche din categorica obiectelor vestimentare mai sus amintite. Acum am o mare nedumerire: chiar asa de tare am imbatranit de nu mai tin pasul cu moda asta?
Dar voi reglementa imediat situatia: maine ma opresc la primul magazin si cumpar o duzina de bikini roz!!!!
La pantaloni ma multumesc doar cu talie joasa nu ffff joasa!

Aseara am vazut un film interesant, trist si frumos in acelasi timp, un film care te pune pe ganduri, care ridica unele semne de intrebare. Coloana sonora e deosebita, mare parte din film a constat in momente dedicate muzicii, momente in care puteai inchide ochii si te puteai lasa purtat de acordurile pianului. Imi place pianul f mult, cred ca este instrumentul meu favorit desi am atins doar de curiozitate clapele unui pian.

Intr-o zi, vecinul meu, muzicantul mi-a spus ca mai canta la pian doar tangouri pt placerea mamei lui. Vreau si eu un copil care sa-mi cante tangouri la pian! Imi place si tangoul! Valsul nu-mi mai place, si-a pierdut farmecul in viziunea mea....

Constat ca-s destul de categorica, imi plac sau nu-mi plac oamenii, unele lucruri, anumite activitati, stari, momente,....putine lucruri imi sunt indiferente, putine lucruri sunt gri la mine, majoritatea sunt albe sau negre!

A fost un week-end cu mult soare, dupa multe vreme am simtit ca vara este aproape dar asta nu mi-a creat neaparat o stare de bine. Ar fi trebuit sa zambesc mai mult pt ca si soarele imi zambea dar nu s-a intamplat asa.

Am fost la cumparaturi intr-unul din marile supermarketuri care au invadat Bucurestiul si care au facut viata romanilor mai frumoasa. Vreau nu vreau, de 2 ori pe saptamana trebuie sa merg acolo pentru a reface proviziile de alimente, mancam prea mult cred....dar nu despre asta vreau sa "scriu" acum!!!
Vremea de afara m-a trimis cu gandul la mare, la plaja asa ca nu am ezitat sa probez cateva costume de baie. Am fost cam dezamagita de oferta celor de la Jolidon, parca toate seamana intre ele, au doar cate o singura masura din fiecare model...mi-a ramas gandul la unul portocaliu pe care o sa-l si cumpar cu prima ocazie. M-am consolat doar cu o crema pt plaja in final dar va urma si costumul. Nu stiu de ce dar toate ultimele mele costume de plaja au fost albastre sau bleoumarin (oare asa se scrie???) asa ca rand pe rand toate accesoriile mele de plaja au inceput sa capete diverse nuante de albastru. Acum vreau o schimbare, imi plac schimbarile si cred ca se si potreiveste portocaliul cu albastru?! La plaja oricum se potriveste orice.....

Nu am mai scris de mult in jurnal, incerc sa gasesc un raspun la intrebare de ce? dar nu stiu...poate nu am avut chef, poate nu am avut ce sau poate nu m-am mai simtit de mult asa cum ma simt astazi.
Azi si maine sunt libere, prea multe zile libere anul asta, prea multe zile in care am avut nevoie de repaus, am simtit nevoia sa ma reculeg, odinesc, gandesc.....Dar toate zilele astea libere au fost pline de tristete si de lacrimi, de mult prea multe lacrimi. Incerc sa nu ma mai gandesc la toate problemele, nemultumirile, frustrarile mele dar se aduna si vin zile cum este cea de azi in care ies la suprafata toate si nu pot lupta cu toate si atunci ma las coplesita. Ma las coplesita pt o vreme pt ca apoi putinul spirit de luptator care mai salazuieste in sufletul meu isi face simtita prezenta si-mi sopteste la ureche ca nu trebuie sa ma las dominata de ceea ce simt, de dezamagiri, de tristete, ca trebuie sa-mi fac loc cu dintii, cu mainile sa ies la lumina. Uneori ratacesc drumul asta catre lumina dar de cele mai multe ori il gasesc, doar ca ma epuizeaza cautarea asta....Asa s-a intamplat si acum!

De luni voi merge la un nou job! Nu stiu daca va fi mai bine sau mai rau, in ultima perioada incep sa ma indoiesc de deciziile pe care le iau. Ieri a fost ultima zi de lucru la vechiul job si nu am simtit nimic, absolut nimic, a fost o zi normala, nu am simtit nici un regret, nici o urma de parere de rau, nici o emotie, NIMIC. Nici in ceea ce priveste noul job nu simt nimic, nici speranta ca va fi mai bine, nici dorinta de a imi face treaba bine, NIMIC, acelasi nimic care ma face sa ma intreb daca eu chiar nu mai pot simti nimic, nu mai pot visa, nu mai pot spera....

Este a patra oara cand imi schimb locul de munca, de fiecare data am fost fericita, am sperat in mai bine si de fiecare data am fost dezamagita. Nu mi-a fost teama niciodata de schimbare, ma integrez repede, sunt o persoana sociabila, nu am primit nici reprosuri in ceea ce priveste activitatea mea dar tot timpul locul de munca a fost sub asteptarile mele. Poate astept eu prea mult, poate nu stiu sa evaluez corect situatia dar lasa ca de data asta nu o mai fac deloc, ce va fi va fi......si totusi, asta e o atitudine fireasca?

In plus pt ziua de azi aveam o gramada de treburi in program dar nu am reusit decat sa lancezesc si sa ma lamentez.

Ce bine este sa stai acasa! Mi-ar placea sa stau mai mult timp acasa, poate 1 an sau 2!!! Nu mai retin cine mi-a povestit, unde am citit sau am auzit ca cineva si-a luat "concediu" 2 ani, i-a spus sefului ca are nevoie de o perioada de reapaus si a fost ok, i-a spus ca atunci cand va simti pregatita sa se intoarca la serviciu sa o faca. Ar fi bine sa revin totusi la realitatea din Romania in care seful te ameninta ca te da afara daca indraznesti sa ramai insarcinata! Vineri seara ma suna o prietena sa-i imprumut si ei Codul muncii deoarece sora ei este insarcinata in 5 saptamani si deja a primit amenintari ca-si pierde postul daca se gandeste sa pastreze copilul!

Ok, deci 2 ani acasa nu voi sta doar pt ca am eu chef! Ideea cu copilul nu-mi surade asa ca iese din discutie!

Azi am fost la stomatologie, nu am mai fost de ceva vreme, aceleasi cozi si acelasi dezinteres si pasivitate. Aseara in timp ce mancam cirese fara viermi mi-a cazut o plomba asa ca de dimineata am sunat la cabinet pt o programare dar doctora la care mergem eu nu mai lucreaza la respectivul cabinet de 1an, fiind vorba doar de inlocuirea unei plombe mi-am spus ca pot merge la oricine dar d-na doctor care era in tura de dimineata nu prea avea chef de pacienti asa ca mi-a recomandat sa merg la ora 15 la cabinet. M-am prezentat la ora indicata la cabinet dar asistentele se intrebau una pe alta ce si cum si dupa vreo ora si jumatate m-a poftit pe scun. Bine ca am fost libera si ca mi-am pus totusi plomba! Inca o problema bifata pe ziua de azi! Dar tot lume multa la cabinetele astea de stomatologie, toti romanii au oare probleme cu dintii?

Cred ca ar trebui sa inchid calculatorul si sa incerc sa-mi strang lucrurile pt maine!
Am o gramada de luat ca doar merg la o nunta in familie, familie care se gaseste in provincie. Poate ar fi bine sa-mi fac o lista sa nu uit ceva: parfumul sau si mai grav rujul!!! sau poate pantofii. Iar voi avea un week-end plin: plecare de dimineata cu toata familia aranjata si cu tot calabalacul dupa ea, prima oprire la bunici unde ii lasam pe parinti si unde ne vom imbraca pt seara (sa nu uit placa de intins parul e singura coafura pe care mi-o pot face in conditiile respective!) apoi inca 30 de km la biserica si restaurnat, dimineata iar bunici si sper destul de devreme acasa. Imi plac nuntile, chiar imi plac dar la asta nu prea am tragere de inima sa merg, cam stiu cum va fi atmosfera, macar de-as prinde macar 5 melodii pe care sa ma pot zbantui ca altfel iar stau toata noaptea la masa cu paharul de apa plata cu lamaie in fata, nici sa ma imbat nu pot ca cineva mai trebuie sa si conduca. Asta e discriminare! Nu inteleg de ce in astfel de situatii femeile sunt cele care trebuie sa se sacrifice! Mie imi place sa conduc asa ca am o scuza!

Mi-e somn......

Nunta asta mi-a reamintit de o mare nedumerire de-a mea: cine a constatat ca bretele de plastic, asa zis transparente se potrivesc la rochiile de seara? Cum se poate asorta o rochie de seara cu niste plastic sau silicon lasat la vedere? Consider o lipsa totala de bun gust sa te imbraci in rochie cu corset din care sa iasa 2 astfel de decoratiuni. Oare cine o fi lansat moda asta? O fi doar pe plaiurile mioritice sau nu? Sincera sa fiu nu am vazut in nici o revista de moda sa se promoveze asa ceva! Nici prin filmele americane nu mi-a atras atentia vreo actrita care sa-si fi decorat rochia de seara cu plastice din astea. Stau si ma intreb cum ar arata Angelina Jolie intr-o rochie de seara din care sa iasa 2 bretele transparente??
Aceiasi intrebare imi gadila cerebelul: cine a lansat aceasta tendinta? De vina sa fie oare tigancile din fata de la Cocor?
Toate vrem rochii sexy si cu spatele gol dar daca nu ne permit sanii mai bine schimbam rochia!
Rochia mea a fost cu spatele gol! sac!!!

Cei ce n-au sunt exceptii


E ilegal ce face nenea patronu cu fatuca insarcinata. Daca-l reclama unde trebe o sa-i faca probleme. Garantat!


Edit: o sa-i faca probleme la patron voiam sa zic. adica sa-l reclame. abuzurile astea nu trebuiesc tolerate. in romania oamenii nu sunt educati sa-si rozolve problemele apeland la drepturile pe care le au. eu in irlanda am invatat ca am drepturi. si mie patronul din ro, dupa ce m-am casatorit, mi-a sugerat asa finut ca n-ar fi bine sa raman gravida, ca vezi doamne, mai era o colega insarcinata... bla bla. Si n-am stiut ca sa-i zic... Fraiera ce-am fost. Acum i-as spune ca nu ar trebui sa-l priveasca viata mea personala si ca statul im i da dreptul sa raman insarcinata cand vrea muschiu meu.

Acest topic a fost editat de Felina: 6 Jun 2006, 12:46 PM

Mirona, ca sa scapi de plans, eu zic sa-ti propriu un tzel, oricare si sa-l urmaresti. Azi un tzel maine inca unul si uite-asa
Nu-ti place serviciul? Gaseste-ti un hobby super egoist, fa lucruri doar pentru tine si bucura-te de ele

...te asteptam sa mai treci noutati in Jurnal! ...cu siguranta ca printre lacrimile tale s-au strecurat zambete si dulci evenimente fericite care ne-ar bucura!

daaa! vrem noutati!

Mironaaaaaaaaaaaaaaa!
Mironaaaaaaaaaaaa!