Rataciri, [Jurnalul Alexei] Optiuni

[Mihai]

Ganduri, scrieri, amintiri din viata Alexei veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[mdA!]

Am incercat sa il sun. pe EL. pe EL-ul adolescentei mele. Pe singurul EL cu care dispaream dintr-o lume pe care nu o voiam. singurul langa care imi doream moartea. din prea multa iubire.
..

nu stiu ce se mai intampla cu el.. am vorbit de curand la telefon. as vrea sa il revad. habar nu am de ce. mi-e dor sa ii simt bratele ascunzandu-ma de intreaga realitate. mi-e dor sa ii tac si sa il simt ascultandu-mi tacerile. mi-e dor sa ne plimbam de mana in cimitirul nostru drag. intre umbre si cruci. in pragul altei lumi.
stiu ca nimic din ce a fost nu poate sa mai fie. nu stiu daca il mai iubesc sau nu, nu stiu cat nu mai pot sau cat nu imi mai dau voie sa il las sa existe langa mine.
cert e ca ce a fost nu mai este. nici unul dintre noi probabil nu mai e la fel. imi amintesc mesajele lui din vremea cand a fost plecat din tara. atat de profund legate de existenta mea. atat de mult dureau. atat de intens imi doream sa fie si sa nu fie simultan, incat ingerilor le-a trebuit o doza mare de algocalmin.
M.-ul adolescentei mele ... omul meu RAR. omul meu drag.

nu stiu de ce vorbesc de tine acum si cu atat mai putin nu stiu de ce vorbesc cu tine acum. poate doar pentru ca ma simt singura si mi-e draga amintirea ta. iti amintest scrisorile noastre?. plimbarile? noptile. plansul. sangele. visul meu de a cadea de la geamul garsonierei tale. garsoniera ta. iti amintesti garsoniera ta? iti amintesti noptile de la munte? haotica vreme.. slabiciunile mele de atunci. disperarea mea ca te pierd. iti amintesti de cate ori ai plecat.. si de cate ori ai venit.. pana cand ai mai uitat sa vii... iti amintesi, la dracu, iti mai amintesti ziua mea de nastere pe care.. ai uitat-o! desi erai atunci acasa, desi nu ne vazuseram de atata vreme iar eu eram dependenta de pielea ta.. iti amintesti toate zilele mele de nastere care au fost mereu altfel decat ar fi trebuit, pentru ca tu nu erai nicioadata acolo iti amintesti cum iti rasteai nesigurantele la mine, iar eu te asteptam. inca te asteptam.

n-as sti sa iti spun pana la urma unde am ajuns. intre timp eu am decis sa plec. febra tineretii mele n-a mai putut astepta. nu s-a mai putut indoi. nu mai putea fi pe locul n-şpe dupa droguri, si dupa prietenii tai, si dupa filosofii, si totul impanat cu nesigurantele si cautarile si, da, ratacirile tale, ca si ale mele, dar nu in aceleasi lumi. si imi spuneai ca ma iubesti, si apoi uitai ca ma iubesti, si oscilam intre a fi EU si EA, EA-femeia perfecta, jumatatea existentei tale. de parca ar fi fost un personaj pe care uneori il jucam prost. nici acum nu stiu exact cine sunt.
dar tie ti-e dor de ochii mei verzi. nu ti-e insa dor si de mine. de mine, cea care sunt acum si care, din vremea aceea, nu mai pastreaza decat amintirile ... si ochii...
nici macar verigheta nu mai este la mine. iti amintesti logodna noastra? ciudata noastra logodna din metrou.
de ce nu pot eu uita nimic.


**********

nu inteleg ce m-a apucat. nu m-am mai gandit la perioada aceea de multa vreme. simt nevoia sa plang.

vlad m-a sunat. cred ca isi simte amenintata pozitia de "prieten" al meu. desi el e primul intre cei care ameninta acest mare si important statut. (sunt ironica, fireste). am ales sa il vad. imi spune la telefon ca asteapta sa nu mai fiu la serviciu. am de scris in jurnal, deci i-am raspuns ca in jumatate de ora parasesc redactia.
nu stiu de ce fac asta. probabil pentru ca merita, desi cel mai simplu ar fi sa spun clar - alba sau neagra. nici macar gri nu este. e... batuta de vant. da. situatia e de culoarea furtunii.

eu ce culoare am?