Jurnalul Lui Misti Optiuni

[Mihai]

Bine ati venit la Jurnalul lui Mistinguett!

Ocazional, ea va prezenta aici momente din viata ei, noutati, ce considera ea interesant.

[Mistinguett]

Uite ca nu stii cand te apuca inspiratia...

Am intentia sa scriu aici nu numai intamplari si noutati, ci si ganduri, constatari, pareri... Un fel de "ce-ti trece prin cap acum" personal. Dar la care va invit sa participati - caci altfel il scriam pe hartie si-l tineam ascuns.
Glume, poante si contre sunt binevenite, dar singura rugaminte care o am la voi este daca nu aveti ceva frumos de spus mai bine nu spuneti nimic.

[Mistinguett]

De la inceput o sa-mi cer scuze pentru faptul ca voi generaliza. Cand spun "noi" ma refer la umanitate per total si fac asta pentru ca eu consider ca o mare majoritate are dreptul la o generalizare de genul "noi". Si ma includ si pe mine in "noi", ca altfel spuneam "voi".

Am revazut asta-seara la tv un film care nu stiu cum mi-a scapat nementionat la "filmul preferat", caci este unul din filmele foarte dragi mie: "Powder" - care sa-mi fie cu iertare, dar nu stiu cum or fi tradus romanii titlul asta, asa cum ii stiu eu poate fi orice de la "Albinotul" pana la "Vinatorul".

Si admit ca m-a facut (iar) sa plang. Si nu-mi plac filmele lacrimogene, dar sunt niste momente in filmul asta unde iti vine asa, sa-l iei in brate pe Jeremy, ca pe un copil, si sa plangi durerea lui.

"Umanitatea a fost depasita de tehnologie". Da, si uite inca ce dovada: scriu pe un ecran unde imi "vars" gandurile si sute de necunoscuti le pot citi daca vor.

Am o mare intrebare (retorica pana la urma). De unde avem atata rau in noi?

Ne consideram cea mai inteligenta specie de pe Terra. Posedam constiinta de sine, cuvantare, putem plange, putem rade, avem sentimente - si totusi, din toate calitatile care le posedam alegem sa ne folosim zilnic de ingustime de minte, ura, invidie, teama... Incercam zilnic sa ne dovedim superioritatea fata de altul, sa ne aratam mai duri, mai intelepti, mai priceputi. Uram tot ce nu e ca noi sau de acord cu noi, dar in acelasi timp incercam sa ne dovedim deosebiti fata de ceilalti. Face sens? Nu mie.

Am marea convingere ca la baza oricarui sentiment negativ sta teama (hei, un psiholog a zis-o - eu doar ii dau dreptate). De ce ne este teama? Cand "latri" la un alt om ca sa te dovedesti mai "tare" nu este teama de moarte. Ce teama e atunci? Ca te pierzi in noianul mediocritatii? Ca esti slab de inger?

De ce ne e mai usor sa ne imbatosam zilnic, la munca-in metrou-cumparaturi-acasa, decat sa zambim unui strain? Ce rau ne poate aduce asta?
De ce preferam sa plangem (fie si in sinea noastra) plini de fiere, cand poti face pe altcineva sa planga lacrimi de fericire dintr-o mangaiere?

Exista un moment in film unde mi-am amintit de discutia noastra pe forum referitoare la telepatie. Cand Jeremy o lasa pe fata cu care se place sa-i "simta" interiorul. Sufletul. Si pana si lui i se face teama cand ea incepe sa inteleaga prea mult - si m-a facut sa ma intreb de ce i-a fost teama? Evident ca nu se putea intampla nimic mai mult decat sa fie inteles pe deplin - ceea ce ar fi fost tot ce avea nevoie, macar un om sa-l inteleaga. (Va spun, e un film genial daca-l priviti cu atentie si-l ganditi.)

"Poate va veni ziua cand umanitatea va depasi tehnologia". De ce ma indoiesc de asta? Si mai am pretentii sa nu fiu trista.

[Promo Contextual]

[Mistinguett]

Azi am o mare lene-n mine. Nu am chef sa fac nimic si am atatea de facut. Dar merg pe principiul ca si maine e o zi si daca intre timp mor lumea merge mai departe chiar daca eu nu am pus aspiratorul.

Am realizat azi ceva insa, am avut niste scadente si am reusit sa impart 2 paie la 3 magari (exact 3 note de plata am avut).

N-am chef nici de citit, nici de iesit... Ce naiba e asta? Amorteala, plictiseala...

[bdl]

Se cheama hastenie de primavhara, halite-as.

[Mistinguett]

Suna mai bine decat puturosenie! Merci, esti dragut
Dar care primavara, neica? cica iar ploua saptamana asta o zi da una nu, si tot cu geaca pe mine sunt... La noi n-a venit primavara inca.

[bdl]

Urasc vremea de anul asta. De sase saptamini o tine asa.Si regula e ca in cursul saptaminii mai e cite o zi doua insorita, da un week-end insorit n-am mai vazut cam demult.
Da iese el soarele si pe strada mea, stai linistita.In august, surioaro.

[black ice]

Aceeasi stare o am de o saptamana...eu ii spun..lene.
Desi am o groaza de facut...n-am chef de nimic. Cand ma apuc de ceva ma plictisesc repede...si e o caldura, doamne! Nu stiu cum e la voi dar aici sunt 35 de grade.

[Mistinguett]

Azi e o zi superba. Cam a 4-a pe anul asta cand temperatura este peste 25 de grade, e soare si senin. O iarna foarte lunga, friguroasa si in ultimul timp, ploioasa. Mi-a scris o prietena azi, ma invita la plaja - mi se pare atat de ciudat sa ma gandesc la plaja cand doar ieri nu puteam sa merg pe-afara fara geaca-ceva. Dar gandind pozitiv, vine ea si vremea de plaja. Tre' sa dau jos din sunculite


In alta ordine de idei: aseara, la telejurnal, au dat imagini de la parada Porto-Ricanilor care a avut loc duminica in Manhattan, si unde primarul nostru "iubit" a fost huiduit ca pe terenul de fotbal. Reactia lui a fost: "criticismul este constructiv" - sper, musiu Bloomberg. Bineinteles ca dupa aia a dat cu mucii-n fasole si a zis ca orasul e bine si ca economia e in floare...

Pentru cei neavizati - si banuiesc ca mai toti care citesc nu stiu nimic de el, si foarte probabil nici nu-i intereseaza, si le dau dreptate - in treacat fie spus, musiu B, primarul NY-ului, este un multi-miliardar care cica a plecat de la 0 in tineretile lui, are un imperiu financiar foarte destept conceput, dar problema este ca incearca sa conduca orasul precum o companie. Ceea ce nu functioneaza. Sau vrea sa faca orasul asta un oras al bogatilor. Si-o sa spele mama lui vase la restaurante atunci.
Din minunile lui in ultimele luni:

- a re-instituit taxele la toalele sub $110 (care Giuliani le abolise acum vreo 2 ani, ca a zis sa le fie mai usor celor cu venituri mici) si nu doar atat, ci le-a si marit de la 8,25% la 8,65%.

- a aprobat companiei de transport o marire de salarii, ceea ce a dus la marirea taxei de transport de la $1,50 la $2 - mai tarziu sa se descopere ca este nejustificata, si ca nu era nevoie de marirea asta. Un judecator a ordonat revenirea la $1.50 si reimbursarea calatorilor (circ), dar au facut apel si inca se dezbate. Noi intre timp platim tot $2.
Acelasi lucru cu taxa de poduri si tuneluri - si astea ridicate $0.50-$2.

- a inchis statii de pompieri - asta intr-un oras unde un apartament arde in aproximativ 5 minute.

- a redus din numarul de politisti - probabil pentru ca rata de criminalitate era prea redusa pentru renumele NY-ului.

- a semnat legea sa nu se mai fumeze nici in baruri (era singurul loc public unde se mai fuma). Acum se fumeaza in grupuri in strada, spre deliciul nefumatorilor care trec acum vrand-nevrand prin nori de fum.

Eh, si-astea sunt doar cateva din minunile facute de el. Si mai are, fratilor, vreo 2 ani la dispozitie.

[Oana]

Aaaa Misti, am vazut si eu Powder,chiar de cateva ori, dar niciodata n-am putut sa il vad pana la capat, ma durea sa vad cum se confirma ideea ca ne temem de ceea ce nu cunoastem.

[(Afrodita)]

Misti, daca mi se permite un raspuns mic la jurnalul tau, as vrea sa spun un lucru: cand spuneai de baiatul din film, ca s-a speriat de fata ce-i simtea sufletul....Ancuta mi-a simtit o parte din suflet...Primul lucru pe care l-am simtit eu a fost teama...De ce? Pt ca, oricat as vrea ca cineva sa ma cunoasca foarte bine, mi-e frica de ce ar putea descoperi...Daca descopera ceva ce nu-i place si atunci imi pierd un/o prieten/a? Daca descopera cat de adanc e sufletul meu si cat de puternic traiesc unele experiente si se sperie de atata sensibilitate? Pt ca, la un moment dat, cineva mi-a zis:"L., imi pare rau, dar nu pot fi cu tine...Esti prea profunda pt mine, esti prea complexa si prea sufletista...Ma simt responsabil de fiecare lacrima a ta...Si nu vreau asta, e o responsabilitate prea mare pt mine..." ....Si atunci aveam doar 17 ani si nu trecusem prin multe chinuri prin care am trecut dupa relatia aia...Si acum stiu sigur ca omul ala m-a cunoscut intr-adevar in profunzimea mea...Deci, cum ziceam, cand cineva ne poate citi in suflet, nu ne e frica de moarte, ci, probabil, de singurate...Cel putin mie de asta mi-e frica...Caci e oribil sa traiesti printre atatia oameni si sa fii atat de singur....

[Mistinguett]

QUOTE (afrodita @ Jun 11 2003, 05:18 PM)

Caci e oribil sa traiesti printre atatia oameni si sa fii atat de singur....

Ha! spune-mi mie cum e sa traiesti printre atatia oameni si sa fii singur... Poate intr-o buna zi o sa ating si subiectul asta - de fapt cred ca o sa fie inevitabil daca o sa continui jurnalul...

Afrodita, inteleg ce spui cu teama de a fi descoperita... dar o gasesc fara sens. Esti (ca si mine) o persoana deschisa si asta o faci tocmai ca lumea din jurul tau sa afle ce fel de suflet esti, sa te cunoasca in profunzime si sa fii inteleasa (sau mai bine zis, ca sa nu fii prost inteleasa). Atunci de ce sa-ti fie teama?

Teoria mea este: asta sunt, ma placi bine, nu ma placi iarasi bine, nu trebuie sa ma placa toata lumea. Am auzit si eu multe caracterizari - si sunt adepta criticii constructive - dar nu o sa alterez cine sunt pentru nimeni. Imi pot modifica comportamentul, dar nu sufletul. Mai bine traiesc singura dar sa ma respect eu pentru cine sunt si ce fac, decat sa traiesc printre oameni superficiali care ma accepta ca asa le convine lor, dintr-un motiv sau altul. Plus ca, asa cum nimeni nu e perfect, ma astept ca oricat ar tine un/o prieten/a la mine, ceva sa nu-i placa la un moment dat... Dar un prieten adevarat te accepta asa cum esti, nu? asa cum si noi ii acceptam pe ei.

Sensibilitate... Da, hm... Daca pe cineva (mai ales barbat) ar speria ca sunt sensibila inseamna ca nu apreciaza dragostea. O femeie care nu e sensibila nu stie sa iubeasca. Zic eu.


Prietena mea, nasul sus si fii mandra de cine esti si nu-ti fie teama. Nu te mira ca lumea te citeste ca pe o carte deschisa, caci tu esti cea care-ti deschizi sufletul. Cat despre baiatul care "s-ar simti vinovat pentru fiecare lacrima a ta" - oh, pleeeaaase. Se cheama in fond fuga de responsabilitate. Ala era ori un tip slab ori n-a stiu ce alt text sa bage, iar tu, frageda de 17 ani, ai picat si ai ramas marcata de cuvintele lui. Daca te iubea ar fi stat sa-ti stearga lacrimile si ar fi facut totul ca sa-ti puna un zambet pe buze. Ne-am inteles?

Oana, bine ai revenit pe forum si trebuie sa vezi Powder pana la capat. E o lectie de viata. Asa, metafora cum o fi. Trebuie sa avem curaj sa ne privim in oglinda sa ne vedem asa cum suntem.

Altfel, ce am mai facut eu azi: am iesit la o cafea cu o prietena, la terasa recent descoperita pe langa casa, dupa o ploaie torentiala de vara. Apoi am facut pe magarusul, 2 excursii la supermarket sa-mi fac aprovizionarea cu papica pe urmatoarele cateva zile. Deci nimic interesant. Doar ca va ploua in continuare urmatoarele 2 zile, cica. Dar nici asta nu mai e noutate.

[Mistinguett]

Am dat de greu, prieteni. Ne-au taiat macaroana cu cumparatul tigarilor pe internet.

Deci trebuie sa va spun ca in orasul NY pachetul de tigari premium (adica Marlboro si cele ca el) sunt peste $6 din cauza taxelor de stat si oras. La duty-free cartusul este cu putin sub $20, iar rezervatiile de indieni (care au statul special din partea guvernului) vand tigarile pe internet fara taxe cu $20-25 cartusul, sau mai luam duty-free din Elvetia, cu $20. Si asa se aprovizionau toti fumatorii care ii cunosc.

Mai trebuie sa spun ca am mai incercat sa ma las de fumat de cateva ori pana acum. Motivele principale fiind dependenta (urasc ca "trebuie" sa fumez, si senzatia asta e cunoscuta numai de fumatori) si deja a inceput sa ma enerveze ca nu se mai poate fuma nicaieri (tot de dependenta tine intr-un fel) si ma deranjeaza si cum miros hainele si casa (da, simt). Am incercat sa ma las cu vointa ($0) si patch-uri ($45), cu guma anti-tutun ($40) si cu sedinte de preso-punctura cu laser ($125, in Canada ca in SUA nu-s aprobate). Am fost la Boston la un rus care cica are puteri miraculoase si ne-a facut "pufff" in fata si cica trebuia sa nu-ti mai vina sa fumezi ($60 de caciula si 10 ore cu masina dus-intors). Mai am de incercat acupunctura si hipnoza.

Cel mai mult nu am fumat o saptamana, timp in care am "inselat" - dupa 3 zile am tras 3 fumuri si am ametit. La munca nu ma puteam gandi la altceva decat ca vreau sa fumez. In pauza imi bagam unghiile in carnea bratelor iar stomacul meu imi era in gat. Ma gandeam la dependentii de droguri prin ce trebuie sa treaca daca doar de la tigari treci prin asa chinuri. Dupa 5 zile am fumat o tigara, a 2-a zi 3, si dupa alte 5 zile eram iar la un pachet pe zi.

As vrea sa ma las. Citesc o carte care te invata cum sa rationezi cu tine insuti (cica) - pana acum nu m-a convins. O sa incerc acupunctura si probabil o sa trec iar pe leucoplaste. $6 pe zi nu o sa dau pe tigari ca ar insemna sa ajung sa renunt la mancare. Iar al meu fumeaza mai mult ca mine...

E groaznic cum numai gandul ca o sa ma las ma face sa aprind alta tigara. Nu vreau sa fac jurnalul asta sezatoare de batrani care dau sfaturi, dar fratilor, daca puteti sa va lasati acum fara probleme, lasati-va.

Asa as vrea sa ajung sa traiesc ziua aia cand o sa pot spune "M-am lasat, nu mai fumez de n-spe luni". Dar nu ma vad nefumatoare. Cum mi-au spus odata "ai mei" (frate-meu si prietenele mele): nu ni te putem imagina fara tigare, nu ai fi tu. Ce as vrea sa le dovedesc altfel...

[(Afrodita)]

Puiule, daca tot ai incercat atatea , mai incearca ceva: e un medicament care se cheama zyban.De la alte fete de pe net(pe care le-am cunoscut si la bucuresti) am inteles ca e foarte bun..Dupa 3 saptamani de tratament nu-ti mai vine pofta de tigari...Din cate am inteles vreo 5-6 fete s-au lasat cu ajutorul lui...E in jur de 90 euro un tub de pastile..Nu mai stiu exact cat e in dolari..Si am inteles ca reteta ti-o prescrie medicul de familie...Incearca-l si pe asta daca tot ai incercat orice si nu a mers pana acum...Cica actioneaza cumva asupra centrilor nervosi, iti dispare dorinta de a fuma, necesitatea aceea de care stim toti fumatorii...Caci vad ca vointa ai avea...Io inca nu vreau sa ma las de tigari...Dar il voi incerca si eu in scurt timp...

[Mistinguett]

Oops, de ala am uitat. Am luat si zyban 2 saptamani si nu mi-a trecut nimic.

[bdl]

Misty,
Muta-te mai jos un pic,in DE, probabil ca nu o sa te lasi de tutun da macar nu o sa mai platesti taxe la nimic ce cumperi.
Daca totusi vrei sa te lasi nu mai da banii pe vraci ,medicamente, leucoplaste si alte gume.Daca deja fumezi peste 1 pachet pe zi ia-o pe pasi mici. Amina ora la care fumezi prima tigare din ce in ce mai jos. Impune-ti un anumit interval intre tigari. Cind sotul isi aprinde o tigare impune-ti sa-ti aprinzi si tu una peste 10 minute.Incearca sa le pufai mai mult.Dupa jumatea tigarii arunc-o.Si alte chestii de genul asta, sa fie un pas cit de mic dar sa fie si tine-te de el.
Bafta.

[Mistinguett]

Ai dreptate, bdl, asa e, am incercat sa fac ce zici tu, si ajunsesem la 15 pe zi, dar mai jos nu am reusit. Dar tot cum zici tu, trebuie sa te tii. N-am putut, simt ca am nevoie de ajutor.

Va multumesc ca va pasa de "durerea" mea. Am un pachet pe drum care o sa mai tina o luna dar intentionez sa nu mai cumpar tigari dupa aia. Poate in timpul asta ma duc si la acupunctura. Si o sa va zic eu, ca atunci o sa am nevoie de tot suportul posibil.

Azi sunt suparata rau. Poveste lunga si n-are rost - plus ca m-ar apuca niste draci de zile mari sa povestesc - dar atat zic: speram ca ceva bun s-ar intampla si nu se poate, si e un cerc vicios din care nu stiu cum sa ies. Si are tot de-a face cu sistemul asta de aici. Sunt intr-unul din momentele alea cand nu stiu ce sa fac, incotro s-o iau.

Imi cer scuze tuturor care citesc jurnalul asta. Sunt o persoana vesela si nimic nu ma bucura mai tare decat sa am vesti bune, dar vad ca de cand am inceput jurnalul numai plangeri ati citit. Promit sa ma redresez

[(Afrodita)]

Puiule, cauta-ma pe yahoo, sunt invizoaca si mai vorbim acolo...Nu de alta, dar chiar nu vreau sa se transforme jurnalul asta in zidul plangerii...Te pup si te sprijin cu sufletul si cu gandul...Te iubesc si ai grija te tine, iubita! te astept pe yahoo sa vorbim si eu am sa-ti zic ceva....Tot dureros si tot aiurea

[bubu]

QUOTE (afrodita @ Jun 14 2003, 12:01 PM)

...Te iubesc si ai grija te tine, iubita!

Ori va cunoasteti de mult si eu nu stiu, ori tu Afrodita habar nu ai ce inseamna a iubi...sau mai este o varianta...mesaj de curtoazie

[(Afrodita)]

Sau mai este o varianta:exista mai multe feluri de a iubi...Dar, nu vreau sa ma cert cu tine, cel putin nu aici...Nu vreau sa-i "murdaresc" jurnalul cu vreo disputa de-a noasta....

[Mistinguett]

Ei, bubule, bubule... Bag seama ca ai nevoie sa cunosti ce-i aia dragostea... Sa te invat eu sau sa te las sa o descoperi singur? Bine, accept ideea ca nu pot sa te invat eu, dar pot sa-ti dau o idee unde sa te uiti dupa ea: e sentimentul ala care il ai cand ceva iti provoaca admiratie si respect. Se poate intampla cand intri in contact cu o floare, un animal sau un alt om, dar lista nu se opreste aici. Iti promit ca nu e greu, sa incerci si tu sa iubesti. Nu trebuie decat sa vrei.

M-am sculat azi scaldata de soare, cu "pretendentul" zgariind plasa de la geam si pisica mea cea mica chemandu-ma in ajutor.
Dupa ce mi-am baut cafeaua, m-a apucat o dorinta acuta sa ma tund si sper sa reusesc, dar fiind ca e sambata si e aglomerat la saloane. Am chef de ceva drastic dar coafeza mea refuza sa-mi schimbe tunsoarea pentru ca cica asta face parte din alura mea. Hm, ma rog, orice numai sa nu-l mai vad ca ia forme de matura folosita cu prea mult sarg.

Plus ca diseara trebuie sa trec pe la un botez si nu vreau sa dau motiv de barfa micii comunitati romanesti care o sa fie prezenta. Ei, stiu ca daca vor, gasesc ei motive, dar macar sa stiu ca eu am facut tot ce am putut.

Si va anunt din timp ca luni s-ar putea sa fac cu mana spre webcam-ul din Times Square - http://www.earthcam.com/usa/newyork/timessquare/ asa ca cine e curios sa ma vada trebuie sa stea treaz pana pe la 1 din noapte ora Romaniei. E un festival al mancarii de la care nu pot sa lipsesc si care incepe chiar la o strada de unde e webcam-ul si dat fiind ca e in drumul meu...

[SORIN]

Bubule...lasa fetele in pace, cat mai poti....ca daca nu, nici Oden nu te mai scapa din mana lor.

Nu ca ma intereseaza, dar sa nu zici ca nu ai stiut

Un sfat prietenesc de la :

Sorin.

[bdl]

Bubule,
Inca un sfat mic de la un prieten: fi baiat destept.

[Mistinguett]

Mai, mai, mai, ce cavaleri avem aici!

Si nah, ca nu m-am tuns. N-am stiut ca aia inchid la 6 si era 4 cand am sunat eu sa ma anunt.

[bubu]

QUOTE (bdl @ Jun 14 2003, 11:36 PM)

Bubule, Inca un sfat mic de la un prieten: fi baiat destept.

Accept cu placere sfatul lui Bdl, mi se pare cel mai inteligent...

[Mistinguett]

O cunostinta pleaca in tara in cateva zile, plus ca ieri am vorbit la telefon cu frate-meu si nepotelul meu cel mare (8 ani jumate si e sufletul meu) si uite cum mi s-a facut dor de Romania. Fara sperante prea mari sa ajung pe-acolo anul asta.

Mi-e dor de "sezatorile" de sambata seara, cand ne adunam cati putem si stam la glumite si mai un dans, mai o busuioaca... Mi-e dor sa-mi rup gleznele pe troatuarele sparte din Bucuresti in drumurile mele neobosite... Mi-e dor sa stau cu frate-meu de vorba nopti intregi, pe balcon...
Dar stiu ca o sa fie, cand o fi sa fie. Zambesc nostalgic, dar zambesc la toate amintirile astea.

[Oana]

Misti, apropos de fumat sa vezi ce-am facut acu' 2 zile: era 6 seara si am vazut ca mai am un singur pachet de tigari nedesfacut (asa de rau am ajuns, cand mai am 20 de tigari zic ca nu mai am deloc) stiam ca pana vine sota-miu a doua zi nu ajunge, cele pe care le comandasem nu mai veneau, am vrut sa ies sa cumpar, dar nu aveam cu ce sa ma deplasez in momentul ala, pe site de unde comandam cam la toate scria sold out si brusc m-au apucat niste draci pe prostia din capul meu, mi s-a parut ca sunt asa de jalnica cu chestia asta in jurul careia se invarte toata viata mea, asa ca mi-am spalat scrumiera, am pus pachetul nedesfacut in dulap cu bricheta cu tot si..asta e...azi deja e duminica, sa vad ce se intampla mai departe, n-am incercat in viata mea sa ma las de fumat, habar n-am daca am vointa. Socra-miu, fost fumator, ma descuraja zicand "sa te vad peste o luna de zile daca tot asa increzatoare esti", m-a pus sa ii dau pachetul de tigari ramas, culmea e ca a doua zi mi-au venit si cartusele intarziate pe care el le-a luat si le-a ascuns, am aproape incontinuu ca un bolovan care ma apasa pe piept, tigarile sunt neincetat in capul meu, am si visat noaptea ca din reflex imi aprind o tigare...da' incerc sa rezist cu stoicism, nu tu patch-uri, nu tu bomboane, ca imi fac si mai rau pofta, beau lichide, incerc sa o fac ca si cand e un lucru simplu. Cand imi fac cafea dimineata ma gandesc sa o iau cu metoda raritului dar am realizat ca n-as putea asa, ACUM e momentul, daca pot sa ma abtin, atunci va fi definitiv. Doua zile nu e mult, da' pt mine e enorm, sa trec de la un pachet jumate pe zi la zero.

[Mistinguett]

Oana, 2 zile e fantastic si iti tin pumnii. Si bag seama ca nu ti-a fost prea greu asa ca tine-te tare. Si sfatul meu e sa nu inseli - nu te lasa atrasa de gandul ca "doar un fum..." - acolo am gresit eu cand am incercat sa ma las.
Sper din toata inima sa reusesti, spre binele tau si al meu - o sa am si eu nevoie de suport. Aseara m-am gandit ca ar fi trebuit sa fac alta comanda de tigari (btw, ca sa vedeti ce stupida e noua lege, poti comanda tigari prin telefon fara probleme, doar pe internet nu se mai poate) dar as vrea ca ce am in casa sa fie ultimele tigari fumate. Incerc sa-l conving si pe al meu sa se lase - e racit rau de 2 zile, cu febra si tuse din plamani si tot a fumat, desi mai rar decat de obicei.

Oana, sa nu renunti. Cand ti-e greu, vino si scrie aici ca sa te descarci.

[Oana]

Eh, mi-e foarte greu, am vrut sa divortez ieri si sa plec in Romania de nervi ce aveam, ma durea tare de tot in capu' pieptului, parca nu aveam aer sa respir, nu stiu cat tin craving-urile astea ca pe mine ma istovesc pur si simplu.

[Mistinguett]

Sunt ca orice om, un amalgam de bune si rele, pasarele si ciudatenii. Un motiv important pentru care ma apreciez ca om este ca nu am simtit niciodata invidia. Nu stiu daca e corect sa spun ca ma apreciez pentru asta pentru ca pare a fi defect genetic si nu un efort.

Nu inteleg invidiosii. Chiar daca nu pot sa ma bucur pentru succesele altcuiva, nu simt invidie - cel mai mult imi e indiferent. In rest, ma bucur - o iau ca pe un triumf al rasei umane. Orice are cineva mai mult ca mine este un exemplu de urmat si un motiv de admiratie.

Dat fiind ca mi-as dori sa am mai multa ambitie insa, ma intreb: este oare ambitia un produs al invidiei? Asta sa fie forta care da putere in a urca scari sociale si materiale? Este rau sa fii multumit cu putin? Teoretic, valoarea unui om nu sta in posesiunile sale materiale, dar in practica este oare adevarat?

[Mistinguett]

Imi place sa cred ca sunt un om onest, ca ma arat in lume cu adevar. Imi spun parerile chiar daca stiu ca nu oricine va fi de acord cu ele, nu imi calculez reactiile, nu imi place sa insel si nu mint decat in cazurile unde diplomatia face bine ambilor interlocutori.

Si totusi, intr-un proces de "soul searching" ma intreb cat sunt cu adevarat eu insumi.
De-a lungul vremii am invatat sa-mi tin gura - caci adevarurile trantite in fata nu-ti aduc prieteni (desi prietenii mei aici probabil vor avea alta parere ).
Mi-am schimbat intr-o mare masura felul de a ma imbraca - caci trebuie sa te potrivesti "mediului" ca sa iti castigi o paine de ex. (iar acum ca nu lucrez, nu am bani sa-mi cumpar haine noi care mi-ar exprima mai bine stilul - ironic, nu?).
Am invatat sa-mi ascund sentimentele pentru a nu fi considerata o persoana slaba (sau stiu eu ce alte catalogari). Nu ca nu spun celor dragi cat tin la ei, caci asta o fac, dar in multe instante trebuie sa ma arat mai "dura" decat sunt in realitate.
Am alungat intr-un colt al mintii dorinta de aventura, si am inlocuit-o cu necesitatile cotidiene.
Am schimbat profunzimea mintii cu practicalitatea necesara supravietuirii zilnice. De ex., petrec mai mult timp preocupata de contabilitatea casei decat citind vraful de carti care isi asteapta randul. Iar la sfarsitul zilei, e mai usor sa rasfoiesc o revista superficiala decat sa ma arunc in abisul gandirii.

Si mai sunt exemple, dar si atat e suficient sa ma aduca la intrebarea: cat sunt cu adevarat eu insumi si cat sunt produsul social al unei vieti? Ma indoiesc ca-s unica persoana care trece prin schimbarile astea, si imi cunosc adevarata valoare cu bune si rele, si totusi imi simt sufletul innabusit de atatea straturi de neadevar.

Raman visele... Dar despre ele, cu alta ocazie.

[Mistinguett]

Se spune ca ochii sunt ferestrele sufletului.

Am inceput sa privesc in ochii oamenilor, necunoscuti si cunoscuti, si este uimitor ce poti citi in ei. Tristete, indiferenta, ironie, rautate, durere... Cred ca doar in ochii indragostitilor poti vedea cu adevarat fericire.
Si doar in ochii copiilor inocenta.
E ca si cum in spatele ochilor sunt camarute in care ne-am ascuns secretele cele mai adanci - camarute inchise cu lacate, pe veci - doar ca intunecimile lor razbat prin ferestre.
Copiii inca nu au secrete - in ochii lor vezi oricand uimire, curiozitate, placere.

Doar un gand.

[(Afrodita)]

Scuze, dar uite ca nu m-am putut abtine sa nu postez, desi, dupa cum bine stii, nu sunt tocmai in starea necesara...
Chestia cu oglina sufletului am citit-o de mult, nu mai stiu prin ce roman sau povestire...Si atunci am inceput sa observ..Parca pana atunci am fost cu ochii inchisi, legata la ei, parca pana atunci nu vedeam nimic...Insa mai bine ar fi fost sa nu ii fi deschis niciodata...Pt ca vad prea multa tristete, prea multa indiferenta...Fericire? Rar vad asta in okii cuiva, dar si atunci parca vad cum tristetea se prelinge ca o umbra in spatele fericirii si stiu sigur ca va reveni in fata curand....As prefera sa nu vad atata lume trista...Nemultumita...Suferind...Ce tot zic? Ca de multe ori cand ma uit in oglinda ochii mei acelasi lucru exprima..De aceea prefer ochelarii de soare sau mersul cu privirea in pamant...Nu vreau sa citeasca si altii pe fata mea tristetea din sufletele lor...Mi se rupe sufletul cand citesc dezamagirea sau suferinta in ockii celor dragi..Acestea sunt momentele cand as fi preferat sa nu fi stiut niciodata sa citesc in ochii oamenilor....
Si de cand am citit si despre gesturi, mi-am facut un prost obicei: observ lumea din jurul meu.Dar in sensul ca incep sa-mi imaginez ce nenorociri s-au abatut asupra celor ce merg garboviti, aplecati de atatea griji...Fiecare om de pe strada are povestea lui...Si e tare aiurea sa i-o citesti...
Totusi, cand stiu ca nu ii merge bine cuiva, primul lucru care imi apare in minte sunt ochii tristi..Atat de tristi....

[Mistinguett]

Afrodita, e mare lucru sa stii sa privesti un om in suflet...
Sa-ti alunece privirea peste ce culoare are pielea lui, ce haine poarta, sa-i ignori cuvintele (care de multe ori izvorasc din durere, fie ca-s bune, fie ca-s rele...) s.a.m.d.
Sa fii fericita ca poti vedea ce multi nu vor sa vada.

[Mistinguett]

ODA PENTRU MANCARE

Am decis: am o mare simpatie pentru oamenii care gasesc placere in mancare. Si dau o bila neagra oricui nu intelege cum sa aprecieze o mancare buna, oricat de draga mi-e persoana - ramane in mintea mea ca o persoana cu un mic handicap. Nu e asa de grav cum suna, doar imi pare rau ca e o placere pe care nu o pot imparti cu toata lumea.

Povestea incepe acum cativa ani, la un timp cand mancarea era doar o necesitate cotidiana pentru mine - asa cum este pentru multi, si e unicul motiv pentru care le gasesc circumstante atenuante si ii iert. Dar nu pot trece cu vederea incapatanarea de a nu incerca ceva nou - desi inteleg ca nu toata lumea este omnivora in adevaratul sens al cuvantului. Imi este peste putinta sa inteleg insa o persoana care traieste pe pizza si burgeri (sa zicem), cand lumea e plina de mancaruri orgasmice.

Caci exista acel moment cand, muscand intr-un Mic (sa zicem), aromele si suculenta te fac sa inchizi ochii, sa dai capul pe spate si sa simti placerea pana in varful picioarelor, si nu te poti abtine de la un geamat de placere. Nu suna a orgasm? Acelasi lucru se intampla muscand dintr-un fruct (sa zicem o capsuna - care imi aduce aminte de una din putinele scene memorabile din "9 saptamani 1/2"), mai ales cand sucul tasneste obraznic si ti se prelinge pe barbie - te face sa te simti murdar in cel mai delicios sens al cuvantului.

Intotdeauna am fost o carnivora fara speranta. O amica m-a convins sa incerc o vreme sa mananc vegetarian, si pentru motive logice (sanatate, purificarea organismului, bla-bla-bla) am incercat. Dupa 2 zile traite cu senzatia de mere verzi mancate pe stomacul gol, am facut o criza de ceva care m-a facut sa chem salvarea. Degeaba, caci intre timp luasem un algocalmin si mi-a trecut, asa ca nu am aflat niciodata motivul adevarat si iau de buna ce mi-a zis medicul: indigestie.
Dar in ziua aia m-am convins ca organismul meu nu poate trai fara carne. Scuze tuturor animalelor comestibile din lume. Sincer va iubesc. Cu recunostinta. Imi gasesc scuza neanderthaliana ca exista un echilibru biologic.

Niciodata nu mi-a placut painea insa. Imi aduc aminte de copilarie cand fiecare masa era insotita de insistentele mamei sa mananc paine. In mintea mea era o singura intrebare: de ce sa stric gustul mancarii cu masa aceea de coca cleioasa?

Dar inapoi la amintiri. O vreme cand mancam aproximativ divers si singura mancare exotica era cea chinezeasca. In treacat fie spus, primul contact cu mancarea chinezeasca a fost ok, dar nu m-am innebunit. In scurt timp insa am invatat sa o apreciez (daca e bine facuta) si a devenit un eveniment saptamanal in casa noastra. Apoi am incercat mancarea greceasca - dupa care nu ma innebunesc nici in ziua de azi - e ok, dar nu ceva de care sa mi se faca pofta prea des. Si turceasca, si japoneza, dar voi reveni asupra lor mai departe.
Apoi... Mi s-au trezit la viata mugurii gustativi. Dupa un zbor de povesti (o zi si-o noapte, fara sa socotesc fusul orar) prima mancare care am ales-o in Singapore a fost o supa, crezand ca e o mancare usoara. Laksa cu peste si fructe de mare. Soc total. Zeci de arome indescriptibile ascunse sub o iuteala cu care nu eram obisnuita. Cerul gurii, limba si buzele imi erau amortite, dar atat de delicioasa supa incat cu toata usturimea m-am incapatanat sa mananc pana mi-am potolit relativa foame.

In 28 de zile am mancat o singura friptura la gratar si aia de dragul obisnuintei. In rest, am haladuit micul oras-stat in cautare de senzatii noi, si nu am fost dezamagita niciodata. Cand m-am intors acasa, am pornit in cautarea mancarii Nonya, specifica Singapore-ului si putin deosebita de Malayesiana si Indoneziana. Si cu fiecare incercare, am descoperit cate ceva care ma afunda si mai adanc in placerile mancarii.

VA URMA

Acest topic a fost editat de Mistinguett: 29 Jun 2003, 07:54 PM

[Mistinguett]

In urmatoarele capitole o sa scriu despre cateva din mancarurile mele favorite, ca tot m-am pornit pe mancare. Sunt exotice, adevarat, dar si in Bucuresti acum exista tot felul de restaurante cu profil international. Poate urmatoarele vor fi un ghid folositor cuiva, candva. Plus, ca ce rost are sa vorbesc de mici, fripturi si altele care le stim cu totii?

Foarte posibil ca intre capitolele despre mancare sa mai scriu si altele...

SUSHI si SASHIMI

Parte din bucataria japoneza, sushi (si sashimi) este un fel de mancare mai cunoscut decat mancarea lor gatita, care nici ea nu e de lepadat.
Este bazat pe peste crud. Suna dezgustator unora. Mie nu: cand eram copila zvapaiata, la noi in casa se manca peste destul de des. Ca sa ma aibe in fata ochilor, mama ma tinea de multe ori in bucatarie - cand curata pestele la chiuveta de ex., eu stateam pe masa. Si intotdeauna intindeam mana spre pestele curatat si spalat, pus pe scurgator si cu un deget incercam sa scurm in carnea lui alba ca apoi sa-mi sug degetul. Imi aduc si acum aminte cu placere de gustul curat si dulce al pestelui.

Pestele de ocean care se foloseste in sushi (somon, ton, mackerel si altii) are paraziti, niste viermisori albi, aproape invizibili cu ochiul liber, care isi fac veacul de-a lungul sirei spinarii a pestelui, motiv pentru care pestele este curatat imediat ce este scos din plasele de pescuit si inghetat instantaneu (flash freezing) - metoda asta distruge parazitii. Care nu sunt baieti rai, sunt un fel de veri ai viermilor din fructe.
Deasemeni, este demn de mentionat ca numai anumite parti din corpul pestelui sunt folosite pentru sushi - de obicei filetul dinspre coada. Pestele la japonezi este selectat dupa standarde foarte stricte, numai pestele de foarte buna calitate ajunge sa traiasca o viata de cateva minute in aceasta incarnare minunata care este sushi. Poate asta e motivul principal pentru care o bucata de sushi este extrem de frageda, "se topeste in gura" cum se spune pe la noi.
Un bucatar de sushi trece printr-o scoala lunga si amanuntita, si putini sunt aceia care au dreptul sa prepare sushi din otravitorul peste-balon - care este otravitor in principiu, dar o mica portiune din el nu este decat o feliuta sau doua de un deliciu deosebit. Nu am avut onoarea, dar asa am auzit.

Deci pestele ajunge la bucatar, care il fileteaza dupa o arta antica, si il taie in feliute de aprox. 3x5 cm la momentul cand bucatarul primeste comanda. Acum pestele poate deveni sushi sau sashimi.

Pentru sushi, orezul (neaparat japonez, care are bobul rotund, robust) este fiert si marinat in otet de orez, apoi format in mici ovaluri, atat cat sa sustina felia de peste. Deasupra se pune un strop de wasabi* si apoi se aseaza cuminte deasupra feliuta de peste.

Sashimi este acelasi lucru, doar ca pestele se serveste separat pe un platou si orezul intr-ul bol, in felul asta mananci numai atat orez cat vrei.
Ambele sunt insotite pe platou de un guguloi de wasabi*, sos soia si ghimbir marinat. (Oribil, desi imi place ghimbirul proaspat sau pudra in alte mancaruri, marinat nu imi place - nu este obligatoriu, caci nu face parte din condimente, ci rolul lui este sa "curete palatul" ca fiecarui peste sa i se savureze aroma specifica). Intotdeauna masa va fi asezata cu un platou micut, dreptunghiular, care se foloseste pentru sosul soia in care poate fi amestecat un pic de wasabi daca bucatarul nu a pus suficient pe orez.

Bucata de sushi se ia cu betele si se pune in sosul soia cu pestele in jos (Ha! cine s-ar fi gandit) si tot asa se baga in gura, ca primul contact cu limba sa fie partea aromata, si ca orezul sa nu traga prea mult sos, stricand astfel gustul delicat al pestelui. Sushi trebuie preparat suficient de mic sa fie o imbucatura. Aici in State, de multe ori bucatarul vrea sa impresioneze cu darnicia lui si bucatile sunt de neam prost (pe romaneste ) ceea ce face foarte dificil consumul. E greu sa musti dintr-o bucata de sushi si jumatatea ramasa sa nu se desfaca.

Exista si alte feluri de sushi, fara peste crud. Mai poate fi crevete gatit la aburi, poate fi o feliuta de caracatita fiarta, tzipar afumat, sau o feliuta de omleta presata.

Apoi mai sunt rulourile, dupa care eu personal nu ma innebunesc (prea mult orez, prea putin peste), dar pot face deliciul altora. Astea se fac cu alge uscate si presate in patrate, ca un pergament. Inainte de preparare se tin in apa calda cateva secunde, apoi se intinde (cam 1 cm grosime) orezul, iar in mijloc se pun morcovi taiati subtire ca scobitorile, castravete, uneori fasiute foarte subtiri de peste, depinde de "model" - se ruleaza, rezulta un rol cu un diametru cam de 3-4 cm, care se taie in bucati de 2-3 cm inaltime.

O experienta incredibila la un restaurant japonez este "omakase". Asta inseamna sa fii asezat la "bar" (locul unde gateste bucatarul, caci bucataria lui nu e ascunsa, este chiar in restaurant, si are o "tejghea"), si sa "te dai pe mana lui". Fiecare restaurant are diferite nivele de omakase, puse pe meniu - sa zicem, $75 - $100 - cerul e limita. Spui bucatarului ce nivel vrei si el, dupa ce te intreaba ce preferinte ai sau daca e ceva care iti displace in mod deosebit, iti serveste un sir de preparate incepand cu supa si terminand cu desert, incluzand sushi si sashimi dar si alte mancaruri. De obicei isi pune sufletul in ele. Daca nu isi pune sufletul, e mandria lui si de japonez si de bucatar, deci experienta este garantat reusita.

Visul meu este sa am un omakase in Tokio. Poate se va intampla, cine stie?

*Wasabi este un fel de hrean japonez. Numai in Japonia se gaseste in stare pura, in rest este importat ca pudra (care se amesteca cu apa) sau pasta dar, desi este un deliciu, nu este lucru adevarat. Oricum este, este verde deschis la culoare si este iute ca hreanul (ha!) dar cu o anumita... dulceata greu de descris. Excelent amestecat in piure de cartofi.

Este un restaurant japonez in Bucuresti de care am auzit lucruri bune, cica ambasadorul Japoniei mananca acolo. Am inteles ca e in jur de $25 pentru un gust, caci din sushi nu prea te saturi cu adevarat.
A, si ca veni vorba, sushi este foarte scump oriunde in lume. Pe menu este oferit atat la bucata ($1-3) sau combinatie ($16-40 pentru 10-12 bucati). Preturile astea le-am intalnit in State si Singapore. Am auzit ca in Japonia e si mai scump. Totul e mai scump in Japonia.

Ma duc sa fac o tocana de cartofi cu porc afumat acum. Viata e nedreapta cateodata

Acest topic a fost editat de Mistinguett: 1 Jul 2003, 04:34 AM

[Mistinguett]

Copil fiind, mi-am dorit sa fiu actrita. Probabil in subconstient stiam ca va urma o viata intreaga traita cu o masca a Thaliei pe fata. Care dintre ele a fost cea adevarata pana la urma?
Cea care rade? cautand cu optimism zile mai bune, frumusetea in lucrurile cele mai simple, dragostea adevarata - fara interese pamantesti, un zambet in cele mai simple, triviale lucruri...
Sau cea care plange? in spatele careia sufletul se chirceste in durere, unde inima a simtit fizic ce inseamna sa fie franta, si unde gandurile nu fac altceva decat sa caute sa inteleaga, zbatandu-se inutil, lovindu-se de gratiile imaginare ale limitelor pamantesti...
Fapt este ca joc scenariul improvizat al vietii mele. Cand masca trista ajunge sa se schimonoseasca de durere, sora ei trebuie sa ii ia locul. Durerea trebuie ascunsa, caci nimeni nu vrea sa vada durere. Nici eu nu vreau sa o vad, sa o simt, si atunci o ascund in adincuri, o ingrop cu ganduri triviale, in speranta ca odata si odata isi va gasi linistea si nu va mai iesi la suprafata. Si intotdeauna, in lupta asta, durerea invinge - oricat incerc sa o ignor. In neputinta mea mi se pare atat de inutil sa vreau, nu e suficient. Nu mi-am dorit niciodata niciuna din durerile mele, si nici sa mi le amintesc in amanunt nu vreau. Pe fiecare, pe rand, am ingropat-o cu bolovanii uitarii - asa au devenit mortarul sufletului meu. Poate de-asta din cand in cand am sufletul greu.

[(Afrodita)]

Misti, ai reusit sa ingropi tot? Cu bolovani?...Eu nu reusesc sa ingrop nici macar cu nisip...Arunc o lopata, bate vantu' si-mi azvarle nisipul...Pamant sau bolovani nu gasesc in zona...
Ciudat...Si eu tot actrita mi-am dorit sa fiu..Dar intai si-ntai am vrut sa fiu balerina...Sa ma contopesc cu muzica, sa-i inteleg versurile nerostite, sa arat lumii durerea compozitorului sau fericirea lui..Din pacate nu prea reuseam asta, poate pt ca eram prea mica...Apoi am vrut actrita...Nu sunt actrita la hollywood, dar in viata de zi cu zi cred ca de foarte putine ori am reusit sa fiu eu insami, sa nu joc nici un rol...Din cauza firii mele melancolico-dramatice, orice suferinta capata proportii uriase, orice bucurie cat de mica e resimtita ca o bucatica de fericire...Partea cu fericirea e buna, insa aia cu durerea nu mai e...As vrea sa nu trebuiasca sa mint atat, sa ascund atat, sa imi pun zeci de masti zilnic...Dar, in definitiv, cine sunt eu? As sti cum sa ma comport ca si mine insami? Nu cred ca mai stiu sa fac asta...Prea sunt prinsa in valtoarea vietii, iar al meu are nevoie de cineva "tare" alaturi, nu de o boema, un suflet ranit si slab...Al meu...Dar eu de ce am nevoie?...Din pacate nici eu nu ma mai intreb asta, dar'mite altcineva....
Suferinte? Cine le vrea? Nimeni nu le vrea, insa incerc sa-mi zic ca prea roz ar fi viata fara ele si ca ne-am plictisi de atata bine...Altfel ajung in haul disperarii...Gandul asta totusi ma mentine la suprafata, dar e cam subtire pojghita de pamant de deasupra haului.....Suferintele mele? Habar nu am daca o sa pot vreodata trece peste ele...Ma chinui, cum am zis, dar nu stiu daca voi reusi, cel putin nu prea curand...

[Mistinguett]

Partea buna a suferintei este ca amplifica importanta micilor placeri in viata...
Si cum, cu toata lenea, trebuie sa ies din casa sa cumpar o paine, subiectul este

PAINEA

Dupa cum spuneam mai devreme, nu am gasit niciodata placerea painii. Painea pentru mine strica gustul mancarii, sandwich-urile le consider "paine gadilata" (expresia apartine Rodicai Ojog-Brasoveanu, dar exprima atat de bine sentimentele mele incat am adoptat-o).

Asta pana am mancat paine la Paris. Aproape orice paine acolo este indescriptibil de buna. Si Bucurestiul are paine buna, si Belgradul, dar painea la francezi este adusa la hram de arta. Brutarii viseaza ca intr-o buna zi sa castige dreptul de a se numi "brutar artizanal", cea mai inalta si pura onoare posibila in bransa lor. Un mic numar reusesc, standardele sunt crunte.

Si voi vorbi in primul rand de bagheta taraneasca, preferata mea. Coaja ii este urata, crapata si auriu-maronie, pudrata de faina - dar groasa si crocanta. Miezul este o dantelarie in mare parte aer si exista doar ca sa sustina ce va sa vina sa o completeze - aproape inexistent dar consistent in acelasi timp prin gust.

Bagheta este o paine greu de facut, multi incearca si din pacate se nasc multe baghete care nu-si merita numele decat prin forma lor lunguiata. Umiditatea in timpul dospirii si al coacerii, calitatea apei, sunt factori importanti - si nimeni nu poate replica asta, oriunde in lume.

Faptul ca am cunoscut placerea painii ma pune in si mai mare incurcatura. Inainte painea era ceva care nu ma incanta deloc, acum o iubesc ca pe un fel de mancare - dar in dragoste, odata ce cunosti nirvana restul nu este suficient.

[Mistinguett]

Sunt momente cand fara sa vreau, imi aduc aminte de oameni pe care i-am cunoscut in trecut. Sunt insotiti de intamplari sau vorbe si in unele cazuri regretul ca au disparut din viata mea.

Cand eram pustoaica, mi-am facut un caiet de ganduri (nu jurnal, mai mult note) pe care l-am ars pe margini (simbolic - sufletul meu in flacari, cica ). De la bun inceput, pe ultimele 2 pagini am scris numele prietenilor, amicilor, cunostintelor cu care ma vedeam frecvent - de obicei la petrecerile obligatorii de sambata seara. Am depasit suta (nu-mi amintesc daca era 107 sau 130siceva...) si m-am oprit. Era prea mult pana si pentru mine. Din toti astia, putini mi-au lasat o impresie, placuta sau neplacuta. Putini mi-i amintesc dar cei care au ramas in mintea mea sunt tineri si frumosi si nestaviliti - si de cele mai multe ori imi aduc un zambet pe fata.

Imi imaginez traiectoriile vietilor noastre, plecand din acelasi punct, ca o explozie de artificii (ca tot e 4 iulie azi...) Nu imi aduc aminte cum ne-am despartit, cum ne-am indepartat unii de altii si ma intreb daca eu am ramas in memoria cuiva si daca am reusit sa las un zambet vesnic in viata lor. As fi foarte fericita daca da.

Regret imens ca am aruncat caietul ala.

[(Afrodita)]

Uite de asta imi pastrez eu jurnalele...Desi am aruncat si eu un carnetel in care imi notasem prietenii si cunostintele...Si, Misti, cel putin in sufletul meu vei fi o amintire frumoasa...Asta pana cand ne vom vedea Zic amintire, pt ca nu pot sa te vad si cand imi amintesc de han si de cei de aici, imi amintesc cu placere si de tine...Si cred ca sunt multi amici din tineretea tare care la fel isi amintesc de tine

[Mistinguett]

Afrodita, merci cu mana pe inima. Sper sa ai dreptate, dar probabil ca nu o sa stiu sigur niciodata.

Quote din C, o cunostinta fugara intr-o vara in timp ce curta o prietena a mea - tip superb:
"Nu stiu cum se face, dar toate femeile care le intalnesc imi spun ca eu sunt al 2-lea barbat cu care se culca. Ca nu-s niciodata primul nu e problema, dar vreau si eu sa fiu al 3-lea, al 5-lea...Nimic, tot al 2-lea sunt".
Culmea culmilor este ca ar fi fost al 2-lea pentru prietena mea pe bune, dar n-a fost sa fie.

[Mistinguett]

Azi am fost in Chinatown si mi-am facut cumparaturile - peste, creveti, un cozonac cu stafide asemanator cu cei din comertul romanesc, dar mai pufos, cirese si alte minuni.
Doua intamplari care vreau sa le mentionez pentru ca s-au potrivit atat de bine cu ce-i spusesem lui black ice mai devreme...
M-am oprit la un magazin de genti sa ma uit dupa ceva anume. Femeia care era acolo m-a intrebat cam acru daca ma poate ajuta (orientalii nu se omoara sa fie prea amabili acolo, e "teritoriul" lor). Am intrebat-o daca are un model anume de borseta-geanta si mi-a spus ca nu si mi-a aratat alte modele. I-am explicat cu greu ca imi trebuie un anume model, si atunci mi-a zimbit si mi-a spus ca-i pare rau ca nu-l are. I-am multumit oricum, mi-am luat la revedere, cand mi-a spus: "You nice lady". Am zambit si eu la ea si i-am intors complimentul. Feels good.
A 2-a intamplare, cand asteptam liftul sa urc intr-un magazin, o pustoaica (negresa) de vreo 6-7 ani ma intreaba firav, din senin, unde locuiesc. Am repetat intrebarea ei pentru ca vorbise incet si am vrut sa fiu sigura ca am inteles corect, la care maica-sa ii trage o palma si o cearta cum indrazneste. Am mustrat-o pe mama, i-am spus sa o lase si ca nu trebuie sa faca asta, si i-am spus pustoaicei cartierul unde stau, si am intrebat-o daca stie pe unde vine. A dat din cap ca nu, si urcand in lift i-am spus ca undeva in Queens. A zimbit Aveam mainile prea pline cu sacose si urcasem deja in lift, dar i-as fi dat o imbratisare. Am facut-o in gand.

In alta ordine de idei, tocmai am vorbit cu o amica de la mare distanta, si printre altele m-a intrebat ce gatesc. I-am spus si mi-a zis ca vrea si ea. I-am spus si ei, si spun si aici. In drumurile mele astazi ma gandeam ce frumos ar fi sa am companie prin Chinatown, sa am cuiva caruia/careia sa-i arat toate secretele/mancarurile bune, si apoi sa ajungem la mine si gatesc asa cum o sa fac oricum, si sa ne imbuibam cu placere.
Si mi-am adus aminte despre vorbele marelui Leonard Bernstein: "orice experienta frumoasa neimpartasita nu bucura decat pe jumatate". Sau ceva de genul asta.
E adevarat ca o sa mananc cu sotul meu, dar asta e doar jumatate din jumatate...
Asa ca dragilor, care treceti vreodata prin New York si vreti sa impartasiti cu mine experienta asta (si altele) - considerati-va invitati formal. Doar sa ma ajutati cu caratul sacoselor acasa

[Mistinguett]

Azi am avut o intamplare care iar m-a intristat, dar aleg sa o ignor si voi scrie iar despre mancare, cu toate ca nu am mancat mai nimic pe ziua de azi.

Unul din locurile unde as duce pe oricine ar vizita NY-ul este o carciuma vietnameza din Chinatown, o cheama Nha Trang. Sincer, ultima data cand am fost acolo m-am gandit la Mosh - nu stiu de ce, dar am eu impresia ca ar aprecia locul asta.

Din toate bucatariile orientale (lasind deoparte sushi care ramane pe locul I, dar ala e doar un fel de mancare) am ajuns sa consider pe cea vietnameza numarul I. Am incercat thailandeza, malayeziana, bineinteles arhi-omni-prezenta chinezeasca, coreeana, hong-kongoneza (fara gluma, e tot chinezeasca, dar e diferita, asa cum e chinezeasca de nord cu aia de sud) si altele. Per total, cea vietnameza are numarul cel mai mare de feluri care-mi plac, mai ales la carciuma asta de care zic. Inca nu am mancat la ei ceva sa nu-mi fi placut. Si in mod special, e o supa care as putea sa o mananc in fiecare zi: o supa cu fructe de mare, fara fidea in ea (supele cu paste de orez se cheama Pho, asta se cheama pur si simplu supa cu fructe de mare).

E o supa care arata simpla - niste legume si verdeturi aruncate in castron impreuna cu fructele de mare, intr-o zeama limpede si cu ceva frunze de coriandru pe deasupra. Supele orientale nu se fierb, zeama este pregatita dinainte si la momentul servirii se "asambleaza" - adica se arunca legumele in castron si se gatesc singure in supa aia fierbinte (fructele de mare sunt gatite la abur inainte de asamblare). Ei, supa asta de care zic eu ca pare asa simpla, e de fapt foarte complicat de facut - zeama, aia e minunatia. O supa de oase de vita, concentrata dar limpede - cum ziceam, apoi dreasa cu sos de peste si o planta de-a lor care se cheama lemongrass (si nu, nu-s frunze de lamai ci o planta lunguiata cu o vaga aroma de lamaie). Superlativa supa. Am incercat cu esec sa o reproduc. Nici nu merita efortul, cand e de gata acolo - si o portie mica hraneste bine 2 persoane.

Si mai au ei si un barbeque bun, si multe altele. Se spune ca din cauza influentelor franceze bucataria vietnameza este mai rafinata decat celelalte.

Pentru cine are o doza de sado-masochism si curiozitatea pisicii, asta e meniul de la Nha Trang:
http://www.amazon.com/exec/obidos/ASIN/B00...0660111-5283915

[Mistinguett]

Generalizand...

Baietii europeni au mana grea cand vine vorba de parfum. Am trecut pe langa baiatul asta tare frumusel si purtand o pereche de jeansi care mi-au atras atentia (ultima colectie Levi's pentru cine e curios), vorbea ori ceheste ori ceva asemanator, si wow...jumatate de sticla de colonie.
Baieti (si fete), colonia e sa fie adulmecata de aproape...

[(Afrodita)]

Aham, dar unii nu stiu asta Chiar deunazi a trecut un tip pe langa mine, la prima vedere dragutel, insa kilu' de parfum sau ce-o fi fost mi-a mutat nasu' din loc

[Mistinguett]

Tot generalizand...

Se pare ca din toate natiile cu care am intrat eu in contact (si-s multe), romanii sunt cei mai constipati cand vine vorba de greseli gramaticale, de exprimare sau de scriere. (Disclaimer: nu este cazul pe forumul asta si ma bucur).
Fratilor, soarta lumii nu depinde de unde-i pusa o liniuta... Va rog eu, inspirati adanc si treceti peste...fara sa faceti observatii.

[(Afrodita)]

Ohooooo, cata dreptate ai! Lucrand o buna perioada pe net si cunoscand mii de oameni de toate natiile am observat si eu chestia asta.Insa sa stii ca am intalnit si un singur american obsedat de ortografie care ma corecta de cate ori greseam.Faza mai dura e ca, la vreo cateva cuvinte ma corectase gresit, adik alea se scriau cum le scrisesem eu, nu cum zicea el Adevarul e ca si eu mai fac unele fitze la faze din astea, dar doar cand acel om mi-e antipatic sau, cand am chef de caterinca

[cris]

Mistinguett, te cunosc de undeva, dar nu-mi amintesc de unde... Povestea ta nu-mi este deloc straina.

Acest topic a fost editat de cris: 14 Jul 2003, 10:51 AM

[Mistinguett]

Cris, friend or foe?

In alta ordine de idei: am spus vreodata ca urasc minciuna si dispretuiesc mincinosii?
O minciuna prost spusa este o insulta. O minciuna bine spusa este o iluzie si poate influenta viata celui care o primeste in feluri nebanuite la prima vedere.
Majoritatea minciunilor sunt gratuite. De ce nu avem curajul sa spunem adevarul, mai ales cand e vorba de lucruri minore? De ce ne incalcim in vorbe si cand minciuna e primita cu gratie, continuam sa oferim explicatii inutile si ridicole?
Aseara mi-am pierdut parte din respect pentru cineva pentru o minciuna atat de minora incat incerc sa-i gasesc scuze respectivului. Este tragic insa faptul ca nu pot sa schimb ceea ce simt.

[SORIN]

QUOTE (cris @ Jul 14 2003, 10:50 AM)

Mistinguett, te cunosc de undeva, dar nu-mi amintesc de unde... Povestea ta nu-mi este deloc straina.

Prietene....daca vrei sa tragi...trage, nu vorbi

Sorin.

Sa vedem cat timp tine mesajul...

Sorin.

[Mistinguett]

Sorin, te declar oficial cavalerul meu Dar nu cred ca ce a spus cris a spus cu rea intentie, nu e asa, cris?

Ei, vorba e ca aseara am fost la o sarbatoare italieneasca in Bronx, unde a ramas singura Little Italy cu adevarat in vremurile noastre. Italienii au avut cateva cartiere in trecut, in ziua de azi s-au raspandit si nu prea mai exista comunitati ca pe vremuri, cu exceptia acestei strazi, Arthur Ave. Si zilele astea sarbatoresc Sf. Tereza, motiv pentru care au inchis circulatiei cateva strazi si poftim - targ de strada.

Din pacate, trebuie sa spun ca am fost dezamagita. Ma asteptam sa aiba mult mai multi vendori cu mancare italieneasca - au fost doar cativa, mai mult au fost jocuri pentru copii. Oricum am mancat scoici si l-am vazut in carne si oase pe primar (care e o piticanie de om, n-am stiut ca are un metru jumate).

Cam regret ca nu ne-am dus la ziua Bastiliei, in Manhattan.

Acest topic a fost editat de Mistinguett: 14 Jul 2003, 07:57 PM

[Mistinguett]

Cateva poze:

Descarca fisierul/ele

 arthur_ave_009.jpg ( 34.78K ) Numar descarcari: 37

 

[Mistinguett]

Mai sus, primarul dansand Tarrantella.
Aici, scoici, bune-bune...

Descarca fisierul/ele

 arthur_ave_005.jpg ( 46.03K ) Numar descarcari: 28

 

[Mistinguett]

Si asa arata targul in mare.

Descarca fisierul/ele

 arthur_ave_003.jpg ( 46.24K ) Numar descarcari: 31

 

[cris]

Sorine draga, de unde ai dedus ca am intentii rele ? Am recitit textul mesajului de cateva ori ca sa ma asigur ca nu am folosit cine stie ce cuvinte care sa-ti fi inspirat astfel de suspiciuni, dar...nimic! Pur si simplu, am scris ceea ce am gandit.
Povestea lui Misti mi se pare cunoscuta, atata tot ! Poate e doar o impresie, poate este o confuzie- nu stiu.
Nu-mi plac razboaiele, dar stiu sa lupt. Hai sa gasim o cauza dreapta !

Acest topic a fost editat de cris: 15 Jul 2003, 08:06 AM

[cris]

Misti, scuze, nu am intentia sa lansez o disputa in paginile jurnalului tau.

[Mistinguett]

QUOTE (cris @ Jul 15 2003, 01:58 AM)

Hai sa gasim o cauza dreapta !

Cris, nici nu stiu daca esti fata sau baiat dar da-mi voie sa imi imaginez ca 2 baieti lupta pentru mine
Hai nu fiti copii... cris, chiar ma faci curioasa - poti sa ma contactezi pe mp si sa-mi spui ce ti se pare cunoscut din povestea mea, poate cine stie? ne stim.

[SORIN]

Adica Misti nu e o cauza dreapta??????????

Atunci care e cauza???

Cris...scuze de impresia facuta, dar nu-s asa de rau cum par

Bine ai venit pe Han

Cu prietenie

Sorin.

ps. Misti explica-i si tu

[(Afrodita)]

La' ca-i explic io O fi fost omu' cu mintea imprastiata si de aia nu a interceptat bine mesajul, oricum e un baiat de nota 10
Uhh, Misti, bine mai arata scoile alea sau ce sunt ele in farfurie, insa nu cred ca as avea curajul sa le mananc, desi la foamea pe care-o am acumaaaa

[Mistinguett]

Sunt la ultimul pachet de tigari si ieri am fumat doar 5 tigari. Azi doar una si imi arde buza si de a 2-a. Sper sa ma tina si fac pshihologie cu mine de fiecare data cand imi zboara gandul la tigara (des). N-am mai vorbit asa mult cu mine insumi niciodata cred.

Dar vreau sa ma tin ocupata (desi asociez scrisul in jurnal cu fumatul, hm ) si o sa scriu astazi ultima parte (cel putin pentru o vreme) la capitolul mancaruri preferate. Si mai pun si vreo 2 poze. Sau una, sau 3, vad eu.

Deci azi: Xiao Long Bao

Sau "soup dumplings", sau coltunasi cu supa - doar ca, hehe, surpriza, nu sunt IN supa, ci CU supa, supa e inauntru. Arata asa: http://www.shanghaisoup.com/xiaolong/

Am vazut cum se prepara si nu se pune nici o supa in ei. Un disc de coca foarte subtire in mijlocul careia se pune o biluta de carne tocata (favoritele noastre sunt cele cu porc, dar se fac si cu crab) si o atingere dintr-un amestec care arata ca o pasta (oare asta este ceea ce se preschimba in supa in timpul gatitului? foarte probabil). Cu multa dexteritate, marginile discului de coca se inchid ca niste pliuri mici, apoi se aseaza pe frunze de varza chinezeasca intr-un vas "steamer" si se aburesc pentru 10 minute.

Se servesc fierbinti, cu un mic castronel cu un sos facut din sos soya, otet de orez si fasiute subtiri de ghimbir.

Si exista o modalitate de a fi mancati acesti coltunasi, ca sa obtii efectul maxim al deliciului lor. Se ia un coltunas cu betele, cu atentie ca sa nu se rupa, se scufunda un pic in sosul mentionat, se pune in lingura (de preferat lingura chinezeasca, e mai mare si are loc mai bine), si se musca un pic de coca alaturi de "coronita" cu pliuri. Se soarbe parte din supa si apoi se musca din coltunas. Oh, delicios...

Si bineinteles ca exista un loc in C-town care ii face absolut perfecti. Coca este delicata dar usor elastica, supa este aromata ca si umplutura... Nu imi pot imagina altii mai buni ca astia.
Duminica trecuta am fost in Flushing (Chinatown-ul din Queens) la un restaurant chinezesc mult laudat - dar ca in proverbul cu pomul laudat, am fost dezamagiti de mancarea lor, si mai ales de coltunasi. Coca se faramita la cea mai mica atingere si nu numai ca se imprastie toata supa, dar ce placere e sa mananci ceva care arata ca o ferfenita?

Si iata una din pietele de peste si alte animale marine din C-town.

Descarca fisierul/ele

 hood_011.jpg ( 53.55K ) Numar descarcari: 36

 

[Mistinguett]

Asta este alt deliciu despre care nu am pomenit - ratza Peking. Si cand decid sa bag in mine calorii fara numar, de la magazinul asta iau pentru acasa o jumatate, taiata de ei in fatza ta in bucatele - e ca o micuta carciuma chinezeasca, desi numele e vietnamez, dar ce conteaza? Astia fac o rata super, nu prea sarata si suculenta.

Descarca fisierul/ele

 hood_010.jpg ( 45.27K ) Numar descarcari: 29

 

[Mistinguett]

Acum 2 zile, 3 tigari. Ieri, 4. Despre azi, sa vedem, sunt la a 2-a acum. Trag doar cateva fumuri (3-4), doar cat ma ia ameteala
Pe bune, sper sa ma dezintoxic in felul asta si in cateva zile sa nu mai vreau deloc. Cine stie, poate o merge.

Inca o poza din seria Chinatown - magazine dupa magazine de falsuri (copii de firme) de ceasuri si genti, ochelari de soare, argintarie si tot felul de alte minuni. Facute foarte bine, preturi rezonabile.

Descarca fisierul/ele

 hood_013.jpg ( 48.84K ) Numar descarcari: 33

 

[Mistinguett]

De doua zile mi-am facut de cap cu fumatul - cam 5 tigari/zi. Reusisem sa fumez doar 2-3/zi. Ma multumesc cu gandul ca si 5 e mai bine decat 25 - dar as vrea sa le reduc si pe astea.

Peste week-end am avut vizitatori de la distanta, si am fost 2 seri la rand la carciuma romaneasca de langa casa. Super mancarea, zau daca nu e aici mancarea mai buna decat in Bucuresti.
Am mancat salata de boeuf, de vinete, cascaval pane, sarmale, mici, momite si papanasi.

Daca prietena mea imi trimite pozele care le-a facut sambata, le postez.

[Mistinguett]

Asa cum am promis candva, scriu un pic despre New Orleans. Voi mentiona lucruri care cred eu ca nu sunt chiar asa de cunoscute, sau care mi-au atras mie atentia in mod deosebit.

Deci: "Laissez les bons temps ruler!" (deviza orasului)

Desi bine-cunoscut oras american, New Orleans este atat de diferit de restul Americii incat de multe ori te simti in Europa, sau intr-o poveste, fie ea si cu vampiri si vrajitoare...

Oras cu influente spaniole si (predominant) franceze, ai caror urmasi se numesc Creoli si Cajun si care vorbesc o franceza doar de ei inteleasa (creola), oras temperamental si viu, care a devenit sinonim cu distractia (si uneori dezmatul...).

Arhitectura, mancarea si felul de viata este Creole si Cajun. Diferenta dintre unii si ceilalti este aceeasi dintre oraseni si tarani, dar ambii se considera francezi. Strazile au denumiri in engleza si franceza, de multe ori floarea regala de crin inca vizibila pe semnele vechi de ceramica.

Orasul simbol al misticismului adus din Africa de catre cei ce-au fost rapiti ca sa devina sclavi, credinta care se numeste Voodoo (originea cuvantului fiind Voudon sau "creator al marelui Spirit"). In New Orleans nimeni nu ia in deradere ideea de Voodoo. De fapt aici afli ca Voodoo nu inseamna papusi cu ace infipte in ele, ci este o credinta a caror practicanti cred in in existenta unui singur Dumnezeu si cauta intelegerea spirituala a vietii. Departe de imaginea creata de povestile cu sacrificii umane si credinta in Diavol.
In 1830, o fermecatoare Maire Laveau, de descendenta indiana, alba si africana si-a asumat indiscutabil rolul de Regina Voodoo. Frumoasa si impunatoare, cu darul vorbirii si in aceeasi masura cel al ascultarii, ea si-a facut drum in casele cele mai bogate si influentabile ale orasului, ascultand istorii de familie, secrete si povesti - capatand astfel puterea cunoasterii. A infiltrat in religia sa o doza de Catolicism si o aura de mister si senzualitate - si astfel s-a nascut legenda celei mai faimoase vrajitoare din New Orleans.
La mormantul sau inca se aduc ofrande si ceea ce noi numim acatiste - dorinte scrise pe hartie - si multi mai cred inca in puterea Mariei care ii ocroteste si ii ajuta. Caci Marie este o vrajitoare buna si de acolo unde se afla, se zice ca inca ajuta cu deosebire indragostitii si bolnavii.
Legenda? Adevar? Nimeni nu stie. Dar parte tacuta din atmosfera orasului, la fel cu jazz-ul si mlastinile, arhitectura si mancarea specifica.

O alta curiozitate a orasului o constituie cimitirele - care nu au morminte ingropate - de mult s-a renuntat la ele. Din cauza panzei freatice si pentru ca orasul se afla sub nivelul oceanului, cosciugele abia ingropate erau gasite plutind lugubru la suprafata. S-a incercat innecarea acestora, dar pana la urma s-a ajuns la concluzia ca un cavou ar fi mult mai decent. De aceea cimitirele in New Orleans sunt formate numai din cavouri.
Si ca sa inchei acest capitol lugubru, inmormantarile in acest oras sunt insotite de o fanfara care canta muzica vesela celui trecut in nefiinta, pe ultimul lui drum. Va suna cunoscut?
Puteti vedea o inmormantare in New Orleans in filmul "Double jeopardy" cu Ashley Judd si Tommy Lee Jones.

Descarca fisierul/ele

 Aug06_03.JPG ( 37.64K ) Numar descarcari: 41

 

[Mistinguett]

Cea mai frumoasa casa pe care am vazut-o in viata mea - sau hai sa-i spunem cea mai atragatoare pentru mine - a fost in New Orleans, in Districtul Gradina (hm, suna mai bine Garden District). Un cartier cu strazi linistite, inconjurand un parc imens, care la randul lui inconjoara un lac... Casele sunt care mai de care mai superbe, mai impozante, mai pline de flori. Desi albe in marea lor majoritate au accente colorate - cerdacuri sau stresini roz, rosii sau verzi, lilac sau azurii, decorate cu dantelarii din lemn care imi aduceau aminte de traforajele create de baieti la orele de practica in scoala generala. In Garden District, fiecare casa are un petec de gradina la strada (si am auzit ca in spatele casei este gradina adevarata) si fiecare petec de gradina are copaci si flori multicolore. Casa care mi-a placut mie era mai mult de jumatate invelita in superbitatea lilac a glicinei cu ciorchini bogati penduland imperceptibil in aer, parca dansand in contratimp cu razele de soare strecurate prin frunzisul pomilor de la strada. Coloane albe, subtiri si inalte incadrau intrarea si totul parea atat de vesel si linistit in acelasi timp. Nu cred ca am sa uit vreodata casa asta. Am vazut case mult mai mari si mai interesante arhitectural, evident mai scumpe si mai impunatoare - dar nici una nu mi-a atins inima asa.
In treacat fie spus, in cartierul asta locuieste scriitoarea Anne Rice.

Al doilea mare cartier al orasului - si cel mai important - este French Quarter (renunt sa le traduc pentru ca isi pierd farmecul). Un patrat de strazi inguste cu sens unic, case lipite strans, fatadele lor de fier forjat o dantelarie menita doar sa adauge florilor de pe balcoane - atat de frumoase incat iti vine sa crezi ca au fost construite si decorate sa fie filmate sau fotografiate.
In French Quarter se afla vestita Bourbon Street, unde la timp de Mardi Gras fetele sunt atatate de baieti sa isi arate sanii, rasplata fiind siraguri ieftine de margele.
Mai mult despre Mardi Gras in "capitolul" viitor.

Plimbandu-te printre strazile cartierului auzi rasete sau jazz venite din baruri, te lovesti de baieti veseli care abia se tin pe picioare de cat au baut, esti tras de maneca sa intri in cluburi topless. Este o debandada totala in centru cartierului - si pe unii turisti ii amuza, pe altii nu.

Inca un amanunt legat de arhitectura orasului: statistic se pare ca NO este orasul cu cele mai multe case istorice - 88% parca din totalul caselor au fost construite inainte de 1935. Izul anilor trecuti e gasit in numarul impresionant de antichitati - mobile, arta, bijuterii - toate de o superbitate rara.

O poza din French Quarter:

Descarca fisierul/ele

 Aug06_04.JPG ( 50.86K ) Numar descarcari: 43

 

[Mistinguett]

Multe se pot spune despre Mardi Gras - dar ma voi rezuma la cat pot de putine cuvinte.
In a 12-a zi de Craciun, adica 6 ian., incepe lungul sezon al carnavalelor in New Orleans, care culmineaza cu Mardi Gras, sau Fat Tuesday, in ultima marti dinaintea Postului de Paste. Obiceiul a fost introdus de colonistii francezi prin anii 1700.
Exista mai multe societati (Krewes) care organizeaza parade lungi, participantii imbracati cu costume bogate sau pur si simplu haioase, purtand masti sau nu, cei mai importanti dintre ei aflandu-se pe care de parada aruncand favoruri (margele, bani de parada - dubloni, care marcheaza anul paradei, sau mici memento-uri de plastic) multimii adunate sa-i aclame. Majoritatea paradelor se tin in saptamana premergatoare Mardi Gras-ului. Peste 60 de parade au loc in sezonul carnavalului.
Culorile care reprezinta Mardi Gras-ul si implicit New Orleansul sunt galben, verde si mov.

In saptamana cat am stat noi in NO, au fost 2 parade la care am asistat. Una dintre ele a fost organizata de Mystical Krewe of Barkus iar participantii principali sunt caini - imbracati in costume bineinteles. Stapanii uneori se imbraca in costume si ei, alteori nu.

Descarca fisierul/ele

 Aug06_06.JPG ( 56.6K ) Numar descarcari: 37

 

[Mistinguett]

Si inca o poza care eu o gasesc super-amuzanta:

Descarca fisierul/ele

 Aug06_05.JPG ( 44.91K ) Numar descarcari: 48

 

[Mistinguett]

Cand eram copila, unul din filmele mele preferate era "Aventurile lui Tom Sawyer si Huckleberry Finn". La el m-am gandit cand am luat un vaporas pe Mississippi - cine-ar fi crezut ca voi ajunge sa plutesc pe apele lui ca personajele mele dragi?

Vedere a New Orleans-ului de pe Mississippi, cladirea inalta cu turnuri este Catedrala St.Louis care strajuieste un parc incantator, Jackson Square:

Descarca fisierul/ele

 Aug06_01.JPG ( 30.39K ) Numar descarcari: 38

 

[(Afrodita)]

Mmmm...Si eu as vrea sa calatoresc pe Mississippi....Tot ca Tom Sawer si Huck Finn ...Deocamdata visez si calatoresc cu gandul , datorita scrierilor tale!!

[Mistinguett]

Afrodita, ma bucur ca iti place - ma intrebam daca vorbesc singura aici (adica daca intereseaza pe cineva sau nu. De-aia imi place interactie in jurnalul asta).

Vreau sa mentionez ca azi am cunoscut o a 2-a persoana de pe forum in decurs de o saptamana. Si ambele fete sunt niste dulci si scumpe si imi pare tare bine ca le-am cunoscut. Si nu spun cine sunt decat daca vor ele sa dezvaluie (ca nu am cerut voie sa le mentionez pentru ca nu am discutat cu ele despre Han deloc, credeti sau nu).

Si acum voi continua cu incheierea povestirilor mele despre New Orleans.

La periferia cartierului French Quarter, Jackson Square este un parc mic, patrat, inconjurat din 3 parti de cladiri superbe: pe laterale de Apartamentele Pontalba (2 case identice, cu balcoane de fier forjat), iar in fundal de Catedrala St. Louis si Presbiterium. De Mississippi il desparte doar o strada si o faimoasa cafenea - Cafe du Monde, o imensa terasa acoperita care nu are pe meniu decat beignets (le voi explica in curand cand voi vorbi despre mancare) si cafea.

In jurul parcului sunt artisti ambulanti - pictori, ghicitori, cantareti de jazz, creatori de gablonturi, si pe latura dinspre cafenea trasuri cu cai pentru jecmanitului turistilor care vor sa vada orasul neaparat in pas de cal. La parterul Apartamentelor Pontalba sunt magazine de tot felul.

Parcul in sine este mic dar superb intretinut, are o statuie (a lui Andrew Jackson, erou al bataliei de la New Orleans, whatever) si o foarte mica fantana arteziana.

Mancarea in New Orleans... Heheeee...

Beignets sunt un fel de "fundite" de-ale noastre, dar nu asa uscate - mai mult ca o gogoasa subtire ca o fundita dar patrata. Mai mult ca o "pernita" . Pudrate din belsug cu zahar sunt un acompaniament perfect pentru cafeaua cu cicoare care se bea in New Orleans. Cafeaua se face la filtru francez, e destul de tare, si se serveste cu lapte fiert-spuma.

Mancarurile cajun si creole sunt in mare parte bazate pe orez - Jimbalaya, un pilaf condimentat care are in el carnati usor picanti (andouille) si eventual fructe de mare. Gumbo, o supa mai scazuta (sau o tocana mai lichida) cu fructe de mare, sau pui, sau pui si fructe de mare - atat de complicat de facut incat mai repede platesc un bilet de avion sa o mananc in NO - nu de alta, dar merita. Etoufee de creveti - tot in genul de supa mai scazuta - fiecare cu aromele ei.
Alte mancaruri specifice: mouffuletta - un sandvis enorm - rotund, 25 cm in diametru (inventat de un italian), format din straturi de salam si sunca si salata de masline dupa o reteta speciala. Alt sandvis se cheama Po' Boy (adicatalea baiat sarac) - nu foarte deosebit de orice alt sandvis, doar ca e suprasaturat cu de toate. Dar l-am mentionat ca-mi place de numele lui.
In New Orleans am prins gustul stridiilor (la amintirea carora salivez) - proaspat culese din mlastinile din jurul orasului, stridii al caror gust nu pot sa-l descriu decat a fi "cristalin". Tot aici am mancat pentru prima data aligator - o data pane la un restaurant cajun, o data la gratar intr-un targ din oras. Aaaa, gustul e ca de pui - cel la gratar mai atos, ca o gaina batrana.

Si ca ultima idee, orasul e inconjurat de plantatii - case impunatoare, vechi de pe vremea sclaviei, cu gradini interminabile si de o frumusete rara - si de mlastini umbrite de copaci seculari impodobiti cu siraguri de Spanish Moss (un muschi care atarna de pe ramuri) ca beteala pe un pom de Craciun.

Cantareti de jazz in Jackson Square, talente extraordinare de care nu te mai saturi sa-i asculti. Spera sa fie descoperiti - dar intre timp trebuie sa manance, va rog sa observatii galeata in care isi colecteaza rasplata.

Acest topic a fost editat de Mistinguett: 9 Aug 2003, 04:48 AM

Descarca fisierul/ele

 Aug06_02.JPG ( 57.41K ) Numar descarcari: 30

 

[Mihai]

QUOTE

Vreau sa mentionez ca azi am cunoscut o a 2-a persoana de pe forum in decurs de o saptamana. Si ambele fete sunt niste dulci si scumpe si imi pare tare bine ca le-am cunoscut. Si nu spun cine sunt decat daca vor ele sa dezvaluie

Pai...nu sunt multe fete din SUA la Han.
Sa zicem Dianna, Roxana sau Lilith?

[SORIN]

Adica Prietena mea Misti e baiat??

Oricum...ferice de cine cunoaste fetele noastre

Sorin.

[Mihai]

QUOTE (SORIN @ Aug 9 2003, 12:53 PM)

Adica Prietena mea Misti e baiat??

Cum ai ajuns la concluzia asta?

[SORIN]

In ouote-ul tau, nu apare numele celui de unde a fost citat, asa ca n-am bagat de seama ca a fost scris de Misti.

Asa ca m-a mirat faptul ca nu ai inclus-o pe Misti !!!

O mica neintelegere, dar se mai intampla printre oameni

Sorin.

ps. nu stiu de ce, dar asa am eu o slabiciune fata de fata asta Misti

[Mistinguett]

Mihai, n-ai ghicit nici macar una!
Nu vreau sa creez suspans, o sa le cer acordul si eventual o sa va spun.
Sorin

[bdl]

Una sint eu.Cea din stinga.Colega de balanganeala.

[Mistinguett]

Bld, mai bine ia-ti consoarta de brat si adu-o la NY, ca uite ce v-asteapta...
Si asta doar ca aperitiv:

Descarca fisierul/ele

 DSCF0003.JPG ( 39.72K ) Numar descarcari: 37

 

[Mistinguett]

Si asta ca felul doi... (cu dedicatie pentru Sorin - uite-aici masura pentru mici )

Si fetele au spus ca nu era nici un secret - deci, week-end-ul trecut, sambata si duminica am avut marea placere sa o cunosc pe Vegas si sotul ei, 2 porumbei foarte indragostiti. Si unul de altul, dar si de sarmale pe care le-au devorat in ambele seri. Poza cu sarmale o pun maine in cazul in care mi se deschid paginile mai usor.

Iar vineri m-am intalnit cu liana, cu care am fost la o cafea la terasa de langa casa. Ea a mancat si o ciorba de burta careia nu i-am facut poza.

Deci astia-s micii la Romanian Garden:

Descarca fisierul/ele

 Micii_cu_cartofi_prajiti.JPG ( 38.31K ) Numar descarcari: 31

 

[Mistinguett]

Din pacate, papanasilor nu am apucat sa le facem poza ca ne-am repezit in ei inainte sa ne dam seama.
Astea-s sarmalele (duh!).

Descarca fisierul/ele

 Sarmale_cu_mamaliguta.JPG ( 35.43K ) Numar descarcari: 36

 

[(Afrodita)]

Mistiiiiiiiiii, daca vrei sa ma omori, da cu tunu', cu bomba nucleara, da' nu ma chinui, draga, in halu' asta, ca-s rupta de foame si de pofte si acu' nu am cu ce sa fac sarmale si mor salivand langa comp!!!!Da' las' ca fac io neste pulpite de pui, cu cartofi pai si mamaliga (era sa zic tot sarmale )Sac, sac sac

[Mistinguett]

Ganduri nerostite.
Pentru ca nu e treaba mea si pentru ca nu cred ca ar fi schimbat cu nimic rostirea lor, dar oricum ele au venit in minte cu intensitate.

In autobuz, o calatorie relativ scurta (20 de minute daca nu prinde soferul toate stopurile).
La dus:
Draga muiere cu pantaloni pana sub genunchi, ori te razi pe picioare, ori porti pantaloni lungi. Mai ales cand ai par negru sarmos. Greata.

Fetita orientala, draguta si cochetuta, cand porti blugi extrem de mulati si cu talia joasa, trebuie sa renunti la chiloti de bumbac cu elastic roz cu Hello Kitty, 3 numere prea mari.

La intoarcere:
Muiere (aprox. 40 de ani) blonda, cu fusta larga si creata si sacou din anii '80, adidasi si 2 baietei, unul de vreo 5-6 ani, unul de vreo 9. Timp de 20 de minute a tinut un discurs non-stop (fara pauze de respiratie) celui mare (ca cel mic se suise cu genunchii pe scaun si se uita pe geam cu fundul la ea), in ungureste, deci nu stiu ce ii spunea, dar dupa fata lui vinovata pot sa banuiesc ca-i facea vreo teorie a chibritului. Cand am trecut prin fata ei indreptandu-ma spre usa mi-a venit sa ma aplec la urechea ei si sa-i spun: "daca as fi in locul lui, ori m-as omori pe mine, ori pe tine". De fapt nu m-am putut hotari daca sa i-o spun la ureche sau tare ca sa-i dau copilasului o satisfactie, sa stie ca nu e singurul pe care-l enerveaza, asa ca am tacut. Si tare rau imi pare ca zau ca o merita.

[(Afrodita)]

Tot gand nerostit:"Dumnezeule, iubitule, cand dreq ai sa te-n-veti sa ai grija unde-ti pui lucrurile de valoare? Si cu ce-s io vinovata de tre' sa le caut mereu?" Tare imi e ca fac scandal cand ajunge acasa.Am nevoie de un nr de tel care se afla in portofelu' lui disparut

[Mistinguett]

M-a apucat romantismul si mi-am cautat caietul de poezii. Rau am facut, ca am cazut mai rau in borcanul cu nostalgii. Dar am decis sa scriu aici cateva dintre ele. Daca va plictisesc, sa-mi ziceti si ma opresc, pentru ca o fi locsorul meu aici dar nu vreau sa-mi plictisesc musafirii. Oricum fiti indulgenti, ca eram si eu mica pe vremea aia.

Cu dedicatie, pentru cineva drag.

NEHOTARARE

Desculta, prin parc, singura de-as fi,
coroana pomului, lipsita de copii,
o dulce si usoara chemare ar rosti.
Dar n-as veni... Ba as veni...

Cu parul-cozi de m-as lega de soare
nu as mai auzi a vantului chemare,
nu as simti decat un soare ce ma doare.
Si as fugi... Ba n-as fugi.

O mana-n mana mea de as simti,
cu-o mangaiere-n par de m-ar dori,
dorinta mea de ar nesocoti,
nu as iubi... Ba as iubi.

Acest topic a fost editat de Mistinguett: 24 Aug 2003, 11:06 AM

[(Afrodita)]

Ooo, Misti ce frumoasa eeeeeeeee!!!! Mai vreaaaaaauuuuuu!!

[Mistinguett]

Ei, asta nu mai e de dragoste...

NOPTI

Cumplite nopti! De spaima-adanca...
Dureri umplute cu venin mananca,
nimic din relele lumesti nu scapa
si cine stie ce absurd prefac in apa...

Atatea ganduri pline cu otrava
inghite satios oglinda lor concava...
Pe fiecare fir de suflet prapadit
se leagana, se plimba, se lingusesc vadit...

Nu ar lasa un strop din dulcea lor putere,
chemarea spre abis e numai dor si miere;
inselaciunea nu trebuie s-arate.
Ca sa ucida, pana si visul si-l vor face frate.

In zemuri oarbe si clocite se rasfata,
dar picuri vii de stele vor straluci pe fata...
Mint si prostesc, se trec prin mii de site
doar spre triumful durerii linistite.

Viclene nopti! Ce vrajitoare!
In ochii limpezi ele-astern culoare...
Dar spaima si nesansa vara-n minte
si-apoi se-ascund sub valul cerului - cuminte...

[(Afrodita)]

Superb!!! Mai vreaaaaaaaauuu!!!

[Mistinguett]

Afrodita, multumesc de apreciere, si poate o sa mai scriu din ele - in alta zi.
Caci acum sunt total bulversata de un film pe care l-am vazut aseara si care nu stiu daca ar afecta in aceeasi masura pe cineva care nu traieste aici. Si din cate vad in jurul meu, nici pe cei care traiesc aici nu-i prea afecteaza. Si asta ma pune pe ganduri mai rau. E vorba despre "Bowling for Columbine", un film documentar care a luat un Oscar anul trecut. M-a facut sa ma intreb in ce lume traiesc, atat. Si nu pot sa-mi dau raspunsuri inca, sunt inca pe ganduri. Parte din mine ar vrea sa traiasca in continuare in dulce inconstienta (nepasare) si parte din mine se razvrateste, cu motivul ca nu poate trai nebagand in seama probleme atat de grave. Si totul se reduce la manipularea maselor. Nimic mai rau decat sa te simti o marioneta.

In cu totul alta ordine de idei, as vrea sa traduc (liber) un pasaj dintr-o carte pe care o citesc acum. Total neimportant, sunt aventurile culinare (internationale) ale unui bucatar cu o oarecare faima in NY, si mai recent, in State, datorita unor carti scrise cu sinceritate dura si a unui show tv cu acelasi nume cu aceasta carte din care voi cita - "A cook's tour". Nu am sa comentez pasajul - vreau doar sa spun ca m-a socat oleaca - m-a facut sa realizez ce lipseste romanilor (multora dintre ei) in starea in care sunt.

"E ceva ce vad peste tot in Vietnam; ceva ce face mancarea atat de buna, oamenii atat de dragi si impresionanti: mandria. E peste tot. De la un capat la altul, fiecare pare ca face absolut tot ce le sta in putinta, cat pot ei de bine, improvizand, raparand, inventand. E un spirit dezvaluit in fiecare stand de taitei, in fiecare barca sparta, in fiecare prispa maturata si cu praful greblat si fiecare petec verde de cultura de orez. O vezi in sistemul de irigatie plin de noroaiele secolelor, in fiecare pod, in fiecare pantof reparat, cauciuc prefacut in sanda, strazile urbane fara gunoi, acoperis peticit, si copilas leganat in brate, purtand o caciulita viu colorata tricotata. (...)
Nu poti decat sa fii impresionat la maxim de munca din rasputeri, de atentia la detaliu, grija care o au in fiecare fateta a vietii de zi cu zi, indiferent cat de triviala, indiferent cat de grele sunt conditiile.(...)
Oamenii astia au supravietuit bombardamente, distrugeri, patrule. Au invins CIA, NSA, sateliti, AWACS, avioane C-130 pacalite cu senzori si arme Gatling, atacuri B-52, ucigasi platiti, regim dupa regim de conducatori carora nu le-a pasat de ei. Au supravietuit (...) tot raul pe care America il doreste, si tot ce cultura americana are de oferit. I-au batut pe chinezi. Pe Francezi. Pe Kmerii Rosii. Si vor supravietui si comunismului. (...)"

Dedic pasajul asta tuturor celor care dispretuiesc Romania pentru un motiv sau altul.

[(Afrodita)]

Frumos spus Misti, insa...Nu ai mai trecut p-acilea, unde-s restu' de poezii??

[Mistinguett]

Mda, au trecut multe avioane peste Atlantic de cand am trecut pe aici. Si as fi vrut sa scriu multe, dar nu am idee de ce nu mi-a venit s-o fac.

De maine o sa "prezint" orasul unei vagi cunostinte care vine din Romania pentru cateva zile. Poate asa o sa mai scriu cate ceva. Poate vor fi si poze, sa vedem.

Vrei poezie? OK, here u go...

Cantec pentru crudul adevar

A lovit - a lovit cat de tare s-a putut,
manusa bruna a perfidiei.
A lovit cu dosul, mai dureros ca ieri,
ca alaltaieri sau ca altadata.
Ce lacrima imensa mi-au plans ochii!
Ce foc fierbinte m-a trecut...
...minciuna, minciuna, adevar...

[(Afrodita)]

Uhh, noi doua tre' sa vorbim ceva...Sper sa avem ocazia Te pup dulce de tot si sarumana de poezie, e superba...Acum sunt la partea minciuna-adevar...Pana la adevar-adevar mai e...

[Mistinguett]

Mda, si deci, daca ma repet, asta e. Urasc mincinosii, mai ales cei care mint gratuit, pentru chestii total nesemnificative, si care acum spun una si peste 5 minute alta, isi dau seama si incep sa le coasa cu ata alba. Consider asta o insulta adusa inteligentei mele, atata cat am. Si nu-mi plac nici neseriosii - sunt foarte pasionata cand spun ca daca ai spus ca suni la ora de..., e musai sa suni la ora de... - singurele scuze acceptabile fiind spitalizarea sau decesul. Detest cu pasiune sa imi fac un program si sa fie dat peste cap pentru ca x-ulescu a considerat ca nu e asa de important sa ne tinem de cuvant.

Asa, deci. M-am aerisit acum.
O sa pun cateva poze foarte proaspete. Poate unele le-ati mai vazut in vederi, altele nu. Eu sper sa va placa.

Unul din locurile mele preferate in New York, Pier (docul) 17, sau South Street Seaport. Navele care sunt stationate acolo permanent sunt muzee, iar alaturi este un mini-mall care la ultimul etaj are un "food-court", o sala mare cu standuri de diverse mancaruri, de la japoneza la greaca. Deasemeni vreo 2 restaurante serioase, si 1 stand de bauturi. Pe terasa sunt chaise-long-uri (prinse de podea cu suruburi) unde poti petrece catva timp cu o bautura in mana (sau fara), privind East River cum curge, vasele cum trec... sau doar simtind briza prin plete.
In piateta din fata mall-ului in fiecare week-end este cate o "intamplare". In ziua cand am dus pe Vegas si sotul ei acolo, era un grup care dansau tangouri. Duminica asta era o sarbatoare spaniarda. Mai mereu muzica, atmosfera de luna-park, sau promenada.

Alaturi de South Street Seaport se afla piata de peste. Muta in timpul zilei, se trezeste la viata la 2-3 dimineata cand sosesc camioanele cu marfa si reprezentantii restaurantelor din oras. Forfota tine cam 5-6 ore. In urma ramane doar mirosul de peste, cu toate ca pavajul este spalat cu jeturi puternice de apa. Dar nu-i nimic, asa te simti mai aproape de ocean...

Tot de aici pleaca vaporasele care fac o cursa de o ora in jurul varfului sudic al insulei Manhattan. Pe vremuri, in poza asta si-ar fi aratat capetele impunatoare Gemenii... Erau mai inalte de 3 ori decat cea mai inalta cladire care se vede aici.
In fine, poza este facuta de pe vaporas.

Descarca fisierul/ele

 mariana_002.jpg ( 44.29K ) Numar descarcari: 41

 

[Mistinguett]

Vaporasul pleaca din capatul cladirii cu rosu din poza anterioara, usor spre stanga. Trece pe sub Brooklyn Bridge (el e in poza, of course, stiu ca l-ati recunoscut), ajunge pana la Manhattan Bridge care e la o aruncatura de bat, apoi intoarce si o ia spre partea de vest a orasului. Trece de Wall Street, de Trinity Church (cea mai veche biserica din NY) si intra in Hudson River, care curge in pe partea de vest a Manhattanului, despartindu-l de statul New Jersey.

Battery Park, un parc refacut acum cativa ani, ofera un loc incantator sa privesti apusurile de soare, sau promenada ofera un parcurs de cativa kilometri de mers pe jos pe malul apei, ducand pana in Tribeca. Atat Tribeca cat si Battery Park City sunt cartiere unde poti sa visezi sa locuiesti. Apartamentele incep ca pret la 3 mil de dolari. Dar ai si doc, unde sa-ti "parchezi" iahtul, asa ca merita.

Am uitat sa va atrag atentia la poza: la picioarele podului, pe baraca aceea plutitoare, se afla unul din cele mai scumpe si cautate restaurante din NY: River Cafe. Programarile se fac cu luni inainte. Am auzit ca mancarea este buna, dar departe de nemaipomenita - insa ofera cea mai romantica cina din oras.

In spatele ei, in Brooklyn, dupa copacii din poza, este una din cele mai bune pizzarii din NY: Grimaldi. De-aia cu coaja subtire, crocanta... rosii proaspete...

Acest topic a fost editat de Mistinguett: 18 Sep 2003, 07:18 AM

Descarca fisierul/ele

 mariana_006.jpg ( 46.19K ) Numar descarcari: 33

 

[Mistinguett]

Odata ajuns in dreptul Tribecai, vaporasul iar o ia spre sud, trecand pe langa Ellis Island, care a fost portul de debarcare al imigrantilor pentru multe decenii. Aici erau triati, examinati medical (varianta oficiala este ca doar 1% din cei veniti pe vase erau intorsi inapoi) si li se intocmeau actele. Acum este un muzeu foarte emotionant, si multi americani vin din toate colturile tarii sa-si caute "radacinile"...

Imediat dupa Ellis Island, se afla mareata doamna. Ce priveliste trebuie sa fi fost pentru cei care veneau inghesuiti pe vapoare, cu speranta intr-o viata mai buna, sa fii intampinat de flacara Libertatii!

Descarca fisierul/ele

 mariana_014.jpg ( 21.03K ) Numar descarcari: 27

 

[Mistinguett]

Iar la coborarea din vaporas, iata ce ne-a intampinat... Si stiti ce? nu mi-am pus si eu o dorinta... Curcubeele nu-s asa de des intalnite in orasul asta, iar asta, care se termina chiar la picioarele podului a fost deosebit de spectacular.

Descarca fisierul/ele

 mariana_020.jpg ( 58.25K ) Numar descarcari: 30

 

[Mistinguett]

Nici o vizita in NY ar fi completa fara un hot dog...nu?? Unul din locurile mele preferate pentru hot dogs, Gray's Papaya (desi nu mananc mai mult de 1 pe an poate). Aici sunt 2 "with everything" (adica varza murata si ceapa calita) dar unul cu ketchup si unul cu mustar.
Pai ce credeati, ca nu arat eu ceva de papa?
Din pacate, aici se termina seria asta de poze, dar sper ca sa nu intre zilele in sac.
Acum asteptam uraganul maine seara, sa vedem ce belea o aduce si asta.

Acest topic a fost editat de Mistinguett: 18 Sep 2003, 07:50 AM

Descarca fisierul/ele

 mariana_031.jpg ( 45.09K ) Numar descarcari: 29

 

[(Afrodita)]

Vai, mi-ai lasat gura apa...Si dupa NY si dupa hot-dog-ii aia...Uhh, inund tastatura acusica...

Si care e faza cu uraganu?Cum naiba sa-l astepti??

[cameron]

Misty,..asta e o postare fara cuvinte. Eu nu o pot trimite fara cuvinte..ca nu pot. Dar tu trebuie sa stii ca e fara cuvinte!!
Azi am fost la NY via jurnalul lui Misty. Si sunt fericita!

[Mistinguett]

Ma bucur ca v-au placut pozele din NY. O sa va mai "arat" orasul cand o sa am ocazia.

Uraganul Isabel o sa treaca pe langa noi, un pic la vest de oras, dar o sa fie resimtit si aici. A trecut peste North Carolina si Virginia, se pare ca au ramas fara curent electric pe acolo. Vantul are viteze de aprox. 120/kmh, uneori mai slab uneori mai puternic.
In NY il asteptam mai pe seara, maine trece prin dreptul nostru, dar deja e o vantoasa afara de nu-ti vine sa iesi din casa. Trebuie sa ma duc sa-mi iau baterii pentru lanterna, ca cine stie... Aici vantul o sa aiba doar un 50/kmh, dar in oras o sa se resimta mai greu din cauza curentilor care se creeaza printre zgarie-nori.
Spuneau la tv referitor la cat e de periculos sa fii afara pe o vreme ca asta ca o masina lovita de uragan trebuie sa indure o presiune de aprox. 40 tone.

Mai mult despre uragan aici:
http://aolsvc.news.aol.com/news/article.ad...905222709990001

[Vegas2002]

Misti,vazind pozele astea,mi s-a facut dor din nou de New York si de "papa" buna pe care am mincat-o impreuna.Mai vreau...... Sint SUPERBE pozele