Cred ca injuratura este preferata altor forme constructive de defulare pt ca rezultatele sunt (mai) vizibile mult mai repede.
In ceea ce ma priveste,doar de vreo cateva ori s-a intamplat sa-mi pierd controlul si sa-i poluez fonic pe cei din jurul meu.

Poti sa 'atingi" o persoana si in alt mod decat injurand si poate o jignesti si mai tare ... sa nu uitam,orice om are punctele lui sensibile .
Nu-mi place sa injur ,singura injuratura care imi mai scapa este "la naiba"

injuraturile sunt bune cateodata. si doar se spune ... cainii care latra nu musca. asa ca mai bine sa te injure decat sa te "atinga" altfel. pe mine ma supara insa "injuratorii" de meserie , cei care folosesc injuraturile pe post de efecte stilistice de orice fel, de la manifestat placerea si admiratia pana la profunda indignare. cand ii aud imi vine sa le cos gura.

Fi-ar 'mnezeii, casa, prescura si pasca cui injura, ca eu nu..

Pentru mine exista doua categorii.. Oamenii ale caror injuraturi nu deranjeaza si oameni carora pur si simplu nu le sta bine sa injure. Am o prietena care in ciuda aspectului de papusa (mignona, cu ochii mari si parul moale) si imbracamintei elegante, injura ca un birjar, foarte vulgar, de tot ce-are si ce nu are Venind din partea ei, pentru mine cel putin, injuraturile sunt extrem de iritante. Cred ca de la bisnitarul din colt, taximetristul sau 'baietasii' din fata blocului e de asteptat sa fie in gura de dimineata pana seara cu o larga varietate de organe, neamuri, sarbatori, etc... si, pe mine cel putin, nu ma mai afecteaza cu nimic abundenta de vulgaritati venite din partea unor anumite categorii e oameni. Totusi, nu as suporta niciodata sa o aud injurand pe mama, pe chelnerul de la restaurant, manechiurista sau fosta mea invatatoare Mie personal mi se pare ca nu mi-ar sta bine ijurand intr-un anumit fel, asa ca ma abtin pe cat posibil. Imi mai scapa totusi din cand in cand cate una dar fiind o persoana care se enerveaza foarte greu sunt destul de rare momentele.

Injuratura deci....pai..hmmmmm....sa vedeti.....
Exista un mod viclean de a folosi injuratura.
Atunci cand simtiti ca furia va iese pe urechi faceti urmatorul exercitiu: gasiti'va un spatiu in care sa fiti singuri, luati'va o postura relaxata, eventual inchideti ochii, si incepeti sa injurati in gol. Este foarte important sa nu le adresati cuiva anume. Daca le dati o adresa nu rezolvati nimic. Din contra...
Eu am testat de curand aceasta metoda de "curatenie psihica"....si merge:D

Se ridica mainile sus, se strang pumnii, se zdrobeste tastatura de cateva ori.

injur. mult si cu patima. imi bag si imi scot tot ce gasesc la indemana si la indegand, imprumut de la toti mosii si stramosii mei. injur pentru ca nu stiu exact cum sa ma calmez. adica as sti cum , dar nu pot cand sunt la serviciu.
cand sunt injurata.. ? nu stiu. imi e greu sa imi amintesc cand am fost ultima data injurata. desi cred ca mi s-a intamplat pe teren, cel mai recent. si atunci am incercat sa ignor, sau sa raspund maimutei pe un ton calm. cred ca ma enerveaza, dar nu intru in polemica. nu prea imi place mahalaua. nu stiu cum se pupa aceasta ultima fraza cu ce am spus mai sus. adica se pupa, fiindca arareori injur oameni. sau ii injur, dar.. cand nu sunt acolo. suna aiurea, stiu, dar desi pot sa ma rastesc si sa imi exprim nemultumirea, cu vreun ton sau altul, nu prea imi permit sa injur oamenii instiutiilor cu care lucrez. in rest, mai mult injur situatiile decat oamenii.

Eu nu injur in sensul clasic, cu cuvinte obscene. Prefer sa "imi bag picioarele" si sa trimit sa vorbeasca cu piscii diversele questii care ma enerveaza (in general se spune despre mine ca sunt calm).

Despre injuraturi am retinut doua opinii: una din popor (empirica poate??) si una ca proprietate intelectuala:
-medicii si militarii injura pentru a se pastra mereu in contact cu realitatea, pentru a le pasa, pentru a depasi monotonia repetarii momentelor de stres la care sunt supusi (N.Steinhardt)
-in general, cu cat un mascul foloseste mai des injuraturi (expresii) cu un puternic continut de denumiri de organe sexuale, cu atat mai rar si mai putin bine isi poate indeplini functia de mascul (ca urmare a unei pronuntate lipse de potenta).

Nu injur, sau cel putin incerc sa ma abtin de la a fi vulgara. In ultimul timp am incercat sa-mi gasesc un cuvant care spus la nervi sa echivaleze cu o injuratura (mai nou, acela e pixul ). Sincer, nu-mi place sa aud fete injurand si ma zgarie pe creier cand le aud pe o prietena si pe sor-mea folosind cuvinte mai mult sau mai putin obscene... Parca le-ar rapi din feminitate, din inocenta si nu stiu daca se merita. Nu ar fi mai usor sa dai cu pumnul intr-un zid daca tot esti furioasa decat sa folosesti anumite expresii?

Scade cu o viteza fenomenala atractia care o am catre vreo tipa, daca o aud injurand!

Si totusi exista barbati care aparent nu sunt deranjat de asemenea izbucniri...
In ceea ce il priveste pe prietenul meu, o singura data m-a vazut explodand de furie... Mi-am dat seama imediat ce impresie i-am produs si mi-am cerut scuze, replica lui a fost cel mai dulce lucru pe care l-am auzit vreodata "nu-i nimic, imi place sa vad cum lupti pentru tine"(era vorba de ceva ce ma privea in mod direct, dar nu era "negociat" de mine, ci de o colega... care nu se prea descurca )

Una e a exploda de furie si alta e a injura (la multi oameni prima conduce la a doua )
Una e a te lupta, alta e a injura! (mi se pare mult mai eficient sa lupti fara sa folosesti cuvinte jignitoare)
De ce am impresia ca n-ai ajuns totusi la "a injura"?

Ceea ce am spus nu a fost prea elegant... Dar nici prea... urat. A fost ceva de genul "mai fata, ce pixul meu stai si'i lasi pe astia sa hotarasca?nu fii p...... si baga-te si tu in seama..." Ceva de genul asta
Oricum, in situatiile in care sunt furioasa si-mi vine sa spun ceva urat folosesc urmatoarea expresie "mda, in fine, sa lasam... hai mai bine sa trecem peste si sa vorbim despre altceva".
Vineri chiar am avut o discutie cu cineva care inainte de a ma cunoaste auzise tot felul de zvonuri despre mine, cum ca as avea iesiri necontrolate si as folosi anumite expresii obscene mai ales la adresa profesorilor. Saptamana viitoare se implinesc 2 luni de cand resprectiva persoana ma cunoaste si am intrebat-o daca mai crede in acel zvon, raspunsul a fost ca NU. I-am zis si lui de "mda, in fine, sa lasam... hai mai bine sa trecem peste si sa vorbim despre altceva" si si-a dat seama ca am folosit-o si in prezenta lui de cateva ori Acum isi explica saracul ce era in capul meu in acele momente

Eu injur. Ma enervez rapid si atunci bag de-alea nasoale. Insa pe mine injuraturile zise de cei din jurul meu de obicei ma distreaza. Si ca sa exemplific - injuratura care ma distreaza cel mai tare dintre toate cate le-am auzit pana acuma e: "Baga-ti-ai p..a-n ma-ta!" (na ca e mai greu de scris )

Cred ca partea interesanta a problemei injuraturilor nu este atat varietatea si coloratura extrem de vasta a formelor (chiar amuzante de multe ori), cat intrebarea: ce ne deranjeaza de fapt la o injuratura. De ce ne simtim atat de jigniti, bineinteles in cazul injuraturilor 'serioase' venite din partea unora despre care chiar credem ca ne vor raul. De ce este atat de greu sa deosebim niste cuvinte de lucrurile pe care le denumesc ? Daca cineva iti spune ca urmeaza sa isi bage p*** in p**** mamei tale, ce te jigneste de fapt ? Posibilitatea ca chiar sa se intample asta ? E aberant, faptul ca o spune este departe de "materializare" ... Stim ca sunt doar vorbe, insa cateodata ucidem din cauza lor (vezi copilul care scoate arma si isi omoara 'dusmanul' pentru ca l-a numit "mother fucker"). Din pricina unei injuraturi, vrem un soi de razbunare. Le asociem cu tot felul de alte intamplari mult mai 'reale'. Injuram la loc, sau lovim. In cel mai bun caz ne abtinem, insa 'ceva' in noi se misca. De altfel, probabil ca de asta si ii injuram pe altii (stim ca chiar ii 'afecteaza' cumva).
Daca va arat un pix si va spun ca este ultimul model de mitraliera comandata prin satelit, mai mult ca sigur ca nu ma veti lua in serios si nu veti crede ce va spun. Dar daca va spun ca unul din parintii vostri se prostitueaza ? Pana la urma nu sunt decat cuvinte. Sigur ca aveti un atasament mai mare fata de parinti decat fata de pixul in cauza, insa de ce in cazul parintilor exagerati atat de mult niste cuvinte ?
Mi se pare amuzant cum tendintele violente si impulsurile colerice ale unor persoane care imi adreseaza injuraturi gratuite sau nu, se tempereaza brusc daca reactia mea este una calma, neafectata sau chiar hilara vis-a-vis de ce am auzit de la ei.
Injuraturile ca mod de refulare, sunt probabil un prost obicei dobandit. Ne 'refulam' facand ceva ce nu facem in mod obisnuit, si injuram tot felul de obiecte sau anonimi. Acest tip de injuratura nu mi se pare atat de periculos ca primul.

nu prea injur, sunt foarte rare cazurile in care ma manifest in genul asta....nu-mi plac oamenii care injura, mi se pare de prost gust acest lucru...oricum e si asta un mod de a te exterioriza, de a te elibera de furie, dar cel mai bine e sa o faci cand esti singur...parerea mea

Buna parerea ta, Andraa !
Eu azi am bodoganit o multime... am ,,blagoslovit" un politist...

Eu nu injur niciodata inapoi . Pentru ca efectiv nu simt nevoia . Nu am simtit-o niciodata .
In scoala daca ma injura careva le raspundeam cam asa : Wau , iar nu ti-ai luat tabletele azi dimineata si asta-i scotea din pantofi si mai mult . In rest mai folosesc expresii de gen : Pampalaule , prostanac ..
Pe mine nu ma enerveaza injuraturile , din contra , le arata unora adevaratul caracter si ca stau prost cu nervii iar pe mine ma amuza ca se enervau si mai tare cand le dadeam replici de genul :Ai absolvit cei 7 ani de acasa la FF ?!
Cand sunt singura ma mai scapa si pe mine gura si cand nu-mi reuseste ceva spun : fk!

Acest topic a fost editat de Zed: 28 Jan 2005, 04:10 PM

Injur destul de mult si cand sunt sigur si cand sunt cu cineva in preajma si asta ma face sa ma descarc, deoarece sunt o persoana energica. Niciodata insa nu injur persoanele din preajma mea...

Mai bine zici "Te-n ma-ta!" decat sa crapi capu'! Klaaar!

....mi-am redus dracismele la [B]tu-i ...clantza ,pisicii,pedala,ananasu....masiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii[SIZE=7]

Dom`le, cind fierbi ca o oala sub presiune, ceva ,,de dulce" zis cu naduf ne mai linisteste !

Mai nou, am trecut la injuraturi soft de genul 'tu-i prisaca ma-sii sau ce calu' lu' Hector se intimpla aici?!?. Face bine la creier, ca ma mai descarc de nervi, si nimeni nu poate zice nimic, pentru ca eu sint chiar un intelectual si vorbesc despre apicultura respectiv de razboiul troian, uite-asa!