Eu o aud foarte des şi în tot locul... Oamenii între ei dar şi cînd sînt singuri şi nu le iese cîte o treabă o folosesc mai mult sau mai puţin...

Voi o folosiţi? Cît de des şi în ce împrejurări? E bună la ceva? Cum reacţionaţi atunci cînd sînteţi, pe drept sau nu, înjuraţi?

O stii pe aia cu sertarul farmacistului din colt ?

de jnurat nu prea injur. Decat in situatii in care nu imi iese cate ceva intr-un programel si incep sa ma ofitic, la un moment dat imi mai scapa cate una.

Nu obisnuiesc sa inujur, insa atunci cand o fac prefer sa "trag" cate una in franceza si astfel nu prea se prinde lumea

Nu-mi place sa injur. Urasc limbajul vulgar. Consider ca aceia care injura se coboara la un nivel inferior ratiunii.
As minti daca as spune ca eu nu injur deloc, dar cand o fac, injur foarte rar oamenii, dar o fac intr-un moment irational.
Cand sunt injurat ma enervez (logic) dar nu raspund cu aceeasi moneda, decat in cazuri deosebite.
Daca ma injura in numele cuiva drag, de cele mai multe ori sar la bataie.
Oricum, nu injur aproape niciodata din proprie initiativa, sa fie clar.

Nici mie nu-mi place sa injur, insa din cauza anturajului, mi-au intrat in vocabular tot felul de expresii colorate, pe care nici nu le mai constientizez cand le rostesc. Sunt deja ticuri verbale. Ma straduiesc cat pot sa le elimin, ce-l putin in preajma familiei sau a fetelor, insa e dificil. Deci Marcus, nu cred ca daca injur, ma cobor la un nivel inferior ratiunii. Cred ca e mai mult o problema de autocontrol.

Injur destul de des, cel mai mult cand nu-mi iese ceva. Pe locul doi in top e cand sunt in masina... E bine sa mai injuri, dar nici prea mult asa cum fac eu. Ar fi o idee buna sa incep sa ma mai controlez

Si injuratura, ca si minciuna, e vorba.... asa ca hai sa vorbim....
Si ar fi bine sa dam exemple.... care sint cele mai urute, cele mai "plastice", cele mai savuroase....

...zău mamii voastre, azi şi mâne! Hă? Ce?



Acuma, daca incepem sa dam exemple, nu cred ca dureaza prea mult topicu'...

Daaa, pai, de exemplu, ce aflam noi azi din Curierul National? Noi aflam, printre altele, injuratura favorita a Stelei Popescu: "Minca-mi-ai drobu'!"

Auzi vorba la ea ...

Mie imi place asta: Mincati-as bomboanele de pe coliva matii....

Io am o varianta mai dura... cu cruce... si cu ciorapi... da nu o zic ca e urata...

magistrul meu spunea ca poti injura in limba romana 10 minute fara sa te repeti si inca mai ai resurse!
acelasi lucru se poate spune si despre limba sarba si limba maghiara...

injuratura e o forma de defulare (parerea mea!)
eu, ca o adevarata doamna, injur mult si sanatos, cu patima si convingere...mai ales la volan. e urat? poate! insa si injuraturile sunt doar cuvinte. in plus, mai nasol e cand vorbim de blesteme...blestemul e cu adevarat nociv, atat pentru cel care o face, cat si pentru "obiectul" vizat.

de obicei nu raspund la injuraturi cu injuraturi, ci cu un comentariu acid despre nivelul discursului persoanei respective etc etc

si, in final, o kestie care mie imi place: ma, eu nu te-amenint, dar sa nu dea dracu'...

Si aia cu taratul unor bilute pe coliva mamei destinatarului...

Sa fim seriosi ! Toata lumea injura... Macar in gand.

eu stau mult timp singur shi nu m-am obishnuit sa ma injur ... shi sa injur ...
... da' mi-a ramas in minte una a lui paunescu "cristosu' mamii vastre de nemernici " ... nu am timp acum sa caut poezia ... dar e din ultimele volume oricum ...

... dupa mine injuratura ( ca shi lovirea )... se foloseshte atunci cand nu s-a gasit cuvantul potrivit ....

De la yuanescu :

Si poti spune sincer ca nu ai injurat niciodata ?

Adica de ce sa nu injuri cand vrei sa te descarci? Ca "vezi Doamne ce zice lumea"?
De ce sa nu fim bucurosi de limba asta asa de bogata si colorata si sa savuram injuraturile pe care le avem har Domnului din mosi-stramosi, mai??
Hai fiti patrioti si injurati cand v-apuca

Eu injur, nimic interesant, doar formule consacrate, doar cateodata, si doar daca sunt singura. Pentru mine e un mod de exprimare a "neputintei extreme". Ce fac cand nu sunt singura si simt nevoia? Inghit in sec. Nu-mi place sa agresez urechiusele interlocutorilor mei nici chiar daca ma provoaca. Oricum cred ca injuratura e ceva benefic cum e si sacul de box cateodata .

Era vorba despre :

... dupa mine injuratura ( ca shi lovirea )... se foloseshte atunci cand nu s-a gasit cuvantul potrivit ....

Soooo.... am subliniat lovirea pentru ca despre aiasta'i vorba si cred ca nu are justificare chiar cand :

Ce sa zic, injur si io ca omu, insa nu ma leg de sfinti, ca sunt destule altele. Am fost in vara la
un eveniment, oarecum cu pretentii si, spre uimirea mea, de la vladica pana la opinca, fara diferente
de sex toata lumea era, vorba aia din Seinfield " cu dinsa in gura'. Acu, pe barbati ii inteleg , da
doamnele de ce pusca lu Hector ( na, c-am zis-o ) vorbesc de ce n-au in dotare?
E cam ciudat sa auzi o tipa in fusta zicand " Dute-n ....mea", da, daca intram in chestii pshihanalitice,
printr-un lung sir de aberatii speculative,poate ca asa o fi

@mogaldeatza
ba, dupa cei care stiu "care e cea mai grea operatie la femei", s-ar putea spune ca au in dotare instrumentul despre care vorbesti!
fara psihanaliza

Ai si tu dreptate, cum a zis rabinu

Sa ma auziti pe mine in masina, citeodata injur minute in sir fara sa ma repet ....Pe moto e mai naspa ca ma fac mai greu auzit din cauza castii integrale, dar daca ridic vizorul si urlu mai tare tot ma fac remarcat

Mda, asta e. Cand le auzeam pe colegele de scoala zicand asa le intrebam
discret daca le-a crescut respectivul organ si uite asa pe unele le-am vindecat.

Eu zic altceva:
,,Cred ca va e draga tare , ca prea stati cu ea in gura !"
Poate parea vulgar, dar da niste rezultate....

Am spus-o odata uneia: Hai fii serioasa, zi si tu "ce, vibratorul meu"

... chiar daca ridic totzi oaspetzii hanului de la masa ... raman la parerea mea : ... injuratura e varianta cea mai usoara de a raspunde ... ca shi violentza ... tzin de instinct primar shi preistoric ...
imi vine in minte un episod din viata lui eminescu ... cand intuind probabil situatzia ... intr-o seara pleaca de la v. micle shi se intoarce in momentul in care inculpata il primise pe caragiale ... in amvon ...

ce ar face badea gheorghe. daca o prinde pe floarea lui cu ion deshalatu' ? ... o injura de mama focului shi pe el (ion) pune prajina de-l transforma in ion cocoshatu' ...

.. ce a facut eminescu ? ... un catren ! ...

"n-am venit sa-ti tulbur somnul
nici sa-l pup in fund pe domnul
am venit sa-mi iau bastonul
palaria shi paltonul "

ei d'aia zic eu ca decat sa ne predam instinctelor ... mai bine ramanem calmi shi gasim cuvantul potrivit ...

Mie mi-e rusine...injur urat cand ma enervez rau...sunt o lady, ce sa mai!
O data l-am injurat pe-un nene in trafic si m-a urmarit pana am ajuns la destinatie...si mi-a cerut explicatii...mare noroc am avut de n-am mancat bataie!

Mie imi place sa injur, ma descarc. Cand nu e de ajuns ma mai si bat cu diversi...

Mai, oameni buni, cred ca acum, odata cu alegerile, in juratura este la maaaaare pret !
Ca, de, omul se mai descarca !

Cred ca injuratura este preferata altor forme constructive de defulare pt ca rezultatele sunt (mai) vizibile mult mai repede.
In ceea ce ma priveste,doar de vreo cateva ori s-a intamplat sa-mi pierd controlul si sa-i poluez fonic pe cei din jurul meu.

Poti sa 'atingi" o persoana si in alt mod decat injurand si poate o jignesti si mai tare ... sa nu uitam,orice om are punctele lui sensibile .
Nu-mi place sa injur ,singura injuratura care imi mai scapa este "la naiba"

injuraturile sunt bune cateodata. si doar se spune ... cainii care latra nu musca. asa ca mai bine sa te injure decat sa te "atinga" altfel. pe mine ma supara insa "injuratorii" de meserie , cei care folosesc injuraturile pe post de efecte stilistice de orice fel, de la manifestat placerea si admiratia pana la profunda indignare. cand ii aud imi vine sa le cos gura.

Fi-ar 'mnezeii, casa, prescura si pasca cui injura, ca eu nu..

Pentru mine exista doua categorii.. Oamenii ale caror injuraturi nu deranjeaza si oameni carora pur si simplu nu le sta bine sa injure. Am o prietena care in ciuda aspectului de papusa (mignona, cu ochii mari si parul moale) si imbracamintei elegante, injura ca un birjar, foarte vulgar, de tot ce-are si ce nu are Venind din partea ei, pentru mine cel putin, injuraturile sunt extrem de iritante. Cred ca de la bisnitarul din colt, taximetristul sau 'baietasii' din fata blocului e de asteptat sa fie in gura de dimineata pana seara cu o larga varietate de organe, neamuri, sarbatori, etc... si, pe mine cel putin, nu ma mai afecteaza cu nimic abundenta de vulgaritati venite din partea unor anumite categorii e oameni. Totusi, nu as suporta niciodata sa o aud injurand pe mama, pe chelnerul de la restaurant, manechiurista sau fosta mea invatatoare Mie personal mi se pare ca nu mi-ar sta bine ijurand intr-un anumit fel, asa ca ma abtin pe cat posibil. Imi mai scapa totusi din cand in cand cate una dar fiind o persoana care se enerveaza foarte greu sunt destul de rare momentele.

Injuratura deci....pai..hmmmmm....sa vedeti.....
Exista un mod viclean de a folosi injuratura.
Atunci cand simtiti ca furia va iese pe urechi faceti urmatorul exercitiu: gasiti'va un spatiu in care sa fiti singuri, luati'va o postura relaxata, eventual inchideti ochii, si incepeti sa injurati in gol. Este foarte important sa nu le adresati cuiva anume. Daca le dati o adresa nu rezolvati nimic. Din contra...
Eu am testat de curand aceasta metoda de "curatenie psihica"....si merge:D

Se ridica mainile sus, se strang pumnii, se zdrobeste tastatura de cateva ori.

injur. mult si cu patima. imi bag si imi scot tot ce gasesc la indemana si la indegand, imprumut de la toti mosii si stramosii mei. injur pentru ca nu stiu exact cum sa ma calmez. adica as sti cum , dar nu pot cand sunt la serviciu.
cand sunt injurata.. ? nu stiu. imi e greu sa imi amintesc cand am fost ultima data injurata. desi cred ca mi s-a intamplat pe teren, cel mai recent. si atunci am incercat sa ignor, sau sa raspund maimutei pe un ton calm. cred ca ma enerveaza, dar nu intru in polemica. nu prea imi place mahalaua. nu stiu cum se pupa aceasta ultima fraza cu ce am spus mai sus. adica se pupa, fiindca arareori injur oameni. sau ii injur, dar.. cand nu sunt acolo. suna aiurea, stiu, dar desi pot sa ma rastesc si sa imi exprim nemultumirea, cu vreun ton sau altul, nu prea imi permit sa injur oamenii instiutiilor cu care lucrez. in rest, mai mult injur situatiile decat oamenii.

Eu nu injur in sensul clasic, cu cuvinte obscene. Prefer sa "imi bag picioarele" si sa trimit sa vorbeasca cu piscii diversele questii care ma enerveaza (in general se spune despre mine ca sunt calm).

Despre injuraturi am retinut doua opinii: una din popor (empirica poate??) si una ca proprietate intelectuala:
-medicii si militarii injura pentru a se pastra mereu in contact cu realitatea, pentru a le pasa, pentru a depasi monotonia repetarii momentelor de stres la care sunt supusi (N.Steinhardt)
-in general, cu cat un mascul foloseste mai des injuraturi (expresii) cu un puternic continut de denumiri de organe sexuale, cu atat mai rar si mai putin bine isi poate indeplini functia de mascul (ca urmare a unei pronuntate lipse de potenta).

Nu injur, sau cel putin incerc sa ma abtin de la a fi vulgara. In ultimul timp am incercat sa-mi gasesc un cuvant care spus la nervi sa echivaleze cu o injuratura (mai nou, acela e pixul ). Sincer, nu-mi place sa aud fete injurand si ma zgarie pe creier cand le aud pe o prietena si pe sor-mea folosind cuvinte mai mult sau mai putin obscene... Parca le-ar rapi din feminitate, din inocenta si nu stiu daca se merita. Nu ar fi mai usor sa dai cu pumnul intr-un zid daca tot esti furioasa decat sa folosesti anumite expresii?

Si totusi exista barbati care aparent nu sunt deranjat de asemenea izbucniri...
In ceea ce il priveste pe prietenul meu, o singura data m-a vazut explodand de furie... Mi-am dat seama imediat ce impresie i-am produs si mi-am cerut scuze, replica lui a fost cel mai dulce lucru pe care l-am auzit vreodata "nu-i nimic, imi place sa vad cum lupti pentru tine"(era vorba de ceva ce ma privea in mod direct, dar nu era "negociat" de mine, ci de o colega... care nu se prea descurca )

Ceea ce am spus nu a fost prea elegant... Dar nici prea... urat. A fost ceva de genul "mai fata, ce pixul meu stai si'i lasi pe astia sa hotarasca?nu fii p...... si baga-te si tu in seama..." Ceva de genul asta
Oricum, in situatiile in care sunt furioasa si-mi vine sa spun ceva urat folosesc urmatoarea expresie "mda, in fine, sa lasam... hai mai bine sa trecem peste si sa vorbim despre altceva".
Vineri chiar am avut o discutie cu cineva care inainte de a ma cunoaste auzise tot felul de zvonuri despre mine, cum ca as avea iesiri necontrolate si as folosi anumite expresii obscene mai ales la adresa profesorilor. Saptamana viitoare se implinesc 2 luni de cand resprectiva persoana ma cunoaste si am intrebat-o daca mai crede in acel zvon, raspunsul a fost ca NU. I-am zis si lui de "mda, in fine, sa lasam... hai mai bine sa trecem peste si sa vorbim despre altceva" si si-a dat seama ca am folosit-o si in prezenta lui de cateva ori Acum isi explica saracul ce era in capul meu in acele momente

Eu injur. Ma enervez rapid si atunci bag de-alea nasoale. Insa pe mine injuraturile zise de cei din jurul meu de obicei ma distreaza. Si ca sa exemplific - injuratura care ma distreaza cel mai tare dintre toate cate le-am auzit pana acuma e: "Baga-ti-ai p..a-n ma-ta!" (na ca e mai greu de scris )

Cred ca partea interesanta a problemei injuraturilor nu este atat varietatea si coloratura extrem de vasta a formelor (chiar amuzante de multe ori), cat intrebarea: ce ne deranjeaza de fapt la o injuratura. De ce ne simtim atat de jigniti, bineinteles in cazul injuraturilor 'serioase' venite din partea unora despre care chiar credem ca ne vor raul. De ce este atat de greu sa deosebim niste cuvinte de lucrurile pe care le denumesc ? Daca cineva iti spune ca urmeaza sa isi bage p*** in p**** mamei tale, ce te jigneste de fapt ? Posibilitatea ca chiar sa se intample asta ? E aberant, faptul ca o spune este departe de "materializare" ... Stim ca sunt doar vorbe, insa cateodata ucidem din cauza lor (vezi copilul care scoate arma si isi omoara 'dusmanul' pentru ca l-a numit "mother fucker"). Din pricina unei injuraturi, vrem un soi de razbunare. Le asociem cu tot felul de alte intamplari mult mai 'reale'. Injuram la loc, sau lovim. In cel mai bun caz ne abtinem, insa 'ceva' in noi se misca. De altfel, probabil ca de asta si ii injuram pe altii (stim ca chiar ii 'afecteaza' cumva).
Daca va arat un pix si va spun ca este ultimul model de mitraliera comandata prin satelit, mai mult ca sigur ca nu ma veti lua in serios si nu veti crede ce va spun. Dar daca va spun ca unul din parintii vostri se prostitueaza ? Pana la urma nu sunt decat cuvinte. Sigur ca aveti un atasament mai mare fata de parinti decat fata de pixul in cauza, insa de ce in cazul parintilor exagerati atat de mult niste cuvinte ?
Mi se pare amuzant cum tendintele violente si impulsurile colerice ale unor persoane care imi adreseaza injuraturi gratuite sau nu, se tempereaza brusc daca reactia mea este una calma, neafectata sau chiar hilara vis-a-vis de ce am auzit de la ei.
Injuraturile ca mod de refulare, sunt probabil un prost obicei dobandit. Ne 'refulam' facand ceva ce nu facem in mod obisnuit, si injuram tot felul de obiecte sau anonimi. Acest tip de injuratura nu mi se pare atat de periculos ca primul.