HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

 
Reply to this topicStart new topic
> Tema Nr. 3: Pornind De La Un Titlu De Carte, Septembrie - Octombrie
Mihai
mesaj 25 Sep 2006, 09:42 AM
Mesaj #1


Gazda Hanului
******

Grup: Admin
Mesaje: 8.578
Inscris: 22 February 03
Din: Hanu Ancutei
Forumist Nr.: 1



Detalii referitoare la Forumul "Creatii Pe O Tema Data"


Iata a doua tema, pe baza careia va invit sa creati si sa trimiteti materialele dumneavoastra literare in cadrul acestui topic. Este vorba de titlul unei carti. Nu este necesar sa fi citit cartea respectiva pentru a participa in cadrul acestei teme. Realizati un material avand ca tema titlul respectiv. smile.gif

===



Binecuvantati animalele si copiii



("Binecuvantati animalele si copiii", Glendon Swarthout)

===


Va reamintesc ca, avand ca baza acest titlu, materialele pot fi orice tip de creatie literara, de la poezie si pana la parodie, de la epigrama, pana la roman. Puteti participa cu mai multe creatii trimise pentru aceeasi tema si totodata puteti participa la mai multe teme. wink.gif
Materialele pot fi trimise pana pe data de 18 octombrie.


Mult succes! thumb_yello.gif

(Intrebarile sunt asteptat in cadrul acestui topic: http://www.hanuancutei.com/forum/content/Creatii-pe-o-Tema-Data/7832/http-www-hanuancutei-com-forum-index-php-showtopic-7832/ )

Acest topic a fost editat de Mihai: 10 Oct 2006, 03:42 PM


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Mihai
mesaj 27 Sep 2006, 11:47 AM
Mesaj #2


Gazda Hanului
******

Grup: Admin
Mesaje: 8.578
Inscris: 22 February 03
Din: Hanu Ancutei
Forumist Nr.: 1



Nu se incumeta nimeni? unsure.gif


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Kristin
mesaj 27 Sep 2006, 01:53 PM
Mesaj #3


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 979
Inscris: 29 August 06
Forumist Nr.: 8.611



Cum sa nu ? Rabdare si tutun. laugh.gif "Fumand" rofl.gif


--------------------
Oamenii se impart in doua categorii: cei care impart oamenii in doua categorii si cei care n-o fac.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 27 Sep 2006, 01:53 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
Kyklos
mesaj 27 Sep 2006, 03:02 PM
Mesaj #4


Ex-Colimator
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.439
Inscris: 25 November 05
Din: Cosmos , Cetatean al Cosmosului
Forumist Nr.: 7.332



Dansul de imperechere la maimute

Trecand codri seculari
Prin indepartata oligofrenie
Nascuta din geme de primat biped
Descoperi plozi fatati din vid
Si patrupede circuland
In sens circular prin Pampas
De ce micul E si mica Z
Imita fratele circopitec
O fi vreun mister ?
Siguranta bate viata
Copilului oligofren
Zambetul fortat al micului E
Intunecat de Z va fi oare ?
Cu ochi negri ca abanosul
Circopitecul se zgaltie in amitirile
Apuse nu de mult
Doar timpul se oligofreneaza
Pe zi ce trece
In intunecimea lui Z
Noaptea se asternuse pe furis
Si-n tiga lui E.
Suflul veni din senin
Pampasul se lumina
Noapte deveni ziua
Si oligofrenia frate cu E ,sora cu Z
Disparu in negura timpului .


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
factura
mesaj 27 Sep 2006, 06:34 PM
Mesaj #5


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.278
Inscris: 3 March 06
Forumist Nr.: 7.944



orbii

fluturii /orbii
dac-ar putea sa vorbeasca
am visat azi
ciudat
aveam o fetita pe care-o iubeam mult mult mult
atat de mult incat atunci cand ma uitam la ea
atunci cand ma uitam la ea si ea se uita la mine
atunci
plangeam
parca simteam toata iubirea lumii
se revarsase tot
o imbratiseam si mainile mi se faceau lungi lungi lungi
lungi in tacere
strangeam in brate globul
si fluturii orbii nu mai erau
strangeam in brate globul
nu-i mai simteam
imi intrasera in carne in suflet in sange.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Kitty
mesaj 27 Sep 2006, 06:53 PM
Mesaj #6


Pisoiul Hanului
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.096
Inscris: 16 December 04
Din: Away...
Forumist Nr.: 5.205



Binecuvantati animalele si copiii

Binecuvantati animalele si viata lor plina de necunoscut,
Caci lumea e plina de oameni ce nu le-nteleg graiul,
Binecuvantati-le asa cum binecuvantati un nou-nascut,
Caci peste ani copiii nostri langa ele isi vor duce traiul.

Binecuvantati copiii si fiecare zambet al copilariei,
Cateodata uitam ca si noi am zambit ca ei in trecut,
Binecuvantati-i de dragul acelor ani ai bucuriei,
Pe care doar ei ne aduc aminte ca i-am petrecut.


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fargakos
mesaj 28 Sep 2006, 05:08 PM
Mesaj #7


Autorul celui mai interesant Editorial din 2004
*****

Grup: Membri
Mesaje: 740
Inscris: 19 February 04
Din: in centrul salii
Forumist Nr.: 2.276



Eu nu am ghiozdan!

Ma uitam cu ochii mari si albastri la doamna invatatoare. Intr-o mana tineam un buchet imens de trandafiri albi pe care il cumparase mama cu o zi inainte, iar cu cealalta strangeam cu cata putere aveam mana tatalui meu. Aveam emotii dar inca nu stiam ce inseamna acest cuvant.
- Sa asculti tot ce-ti spune doamna invatatoare si sa faci tot ce-ti zice ea! imi spuse tati pe un ton porunicitor.
- Bine, am spus eu, contiunand sa o fixez din priviri pe doamna aceea blonda cu tocuri si cu parul prins in coada.
- Copii, urmati-ma pentru ca vom intra in sala de clasa!
Tati se uita la mine.
- Iti iau eu ghiozdanul ca sa nu-ti fie greu. Mergi repede ca sa nu pierzi randul!
Am incuviintat din cap si mi-am marit pasii, tinand in mana acelasi buchet, pe care incercam sa nu-l tarasc dupa mine.
- Copii, luati loc!
Mi-am ales asa cum m-a sfatuit tata locul din prima banca de pe randul de la usa. Langa mine s-a pus un baiat cam de aceeasi inaltime ca si mine, care mi se parea cunoscut, dar nu stiam inca de unde.
- Eu sunt invatatoarea dumneavoastra si ma numesc Corda Minerva! Bine ati venit in clasa intai. In fata voastra pe banci aveti manualele. Cu ajutorul lor vom invata impreuna sa scriem, sa citim si multe alte lucruri interesante. Va doresc mult success si un an in care sa invatati cat mai bine! Acum va rog pe fiecare sa va luati manualele din dreptul vostru si sa le puneti in ghiozdan.
Daca pana atunci ma tot foiam in banca incercand sa-mi gasesc o pozitie comoda, ultimele cuvinte ma palisera ca un ciocan. <… va rog pe fiecare sa va luati manualele din dreptul vostru si sa le puneti in ghiozdan. Ghiozdan! Iti iau eu ghiozdanul ca sa nu-ti fie greu. Sa asculti tot ce-ti spune doamna invatatoare si sa faci tot ce-ti spune ea! Tot ce-ti spune ea! Dar..dar cum? Nu am ghiozdan. Eu ce fac?> Ma uitam speriat la invatatoare si am ridicat incet si tremurand mana in sus.
- Eu.. eu nu am ghiozdan. E la tata afara. De emotii, de frica sau de nu stiu ce, am inceput sa plang. Nu stiam cine se uita la mine sau daca se uita, dar mi-era ciuda si rusine ca eu n-am ghiozdan, n-am ghiozdanul cu mine. <De ce mi l-a luat? Nu stia ca-mi trebuie?>
- Puiule cum te cheama?
- Stefan, zic eu printre sughituri.
- Nu face nimic, cand vine tatal tau, luam si cartile astea. Veni la mine si ma saruta pe frunte.
***
A doua zi venind de la scoala ma gandeam cum sa ascund pachetul. Nu vroiam sa ma certe mama ca nu l-am mancat.
- Tati, am spus eu strangadu-i mana si mai tare, mi-a mai ramas un sanvis si nu vreau sa ma certe mama. Pot sa i-l dau la cutu de la bloc?
Tati zambi dand din cap ca nu, dar spuse:
- Da, numai sa nu te vada. Insa ar fi bine sa mananci tot. Trebuie sa cresti mare si sa ai putere sa inveti bine.
***
Acum stau si zambesc. O fosta iubire de-a mea mi-a spus la telefon sa am grija sa nu-mi pierd niciodata inocenta. Atunci am ras, dar stiu prea bine la ce se referea.
“Binecuvantati animalele si copiii!” De ce? Pentru ca doar aceste fiinite poseda puritatea si inocenta pe care noi, oamenii mari, le murdarim de fiecare data cand uitam de suflet…

Acest topic a fost editat de fargakos: 28 Sep 2006, 05:09 PM


--------------------
"Daruind vei dobandi!"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Kristin
mesaj 4 Oct 2006, 10:34 AM
Mesaj #8


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 979
Inscris: 29 August 06
Forumist Nr.: 8.611



Labirint

Lui Flori, pentru prietenia noastra de ATUNCI

Motto: Nu ai cum fura copilaria cuiva care nu a avut-o niciodata.

Incerc sa scormonesc trecutul si sa gasesc momentul cand am cunoscut-o, dar tot ceea ce imi amintesc este un buchet imens de liliac alb, pe care mi l-a daruit.

Probabil ca eram printr-a-ntaia, si ea intr-a doua.

Era singura din sat care avea liliac alb in curte. Si rosu. Un rosu spre mov, o culoare pe care nu o mai vazusem pana atunci.
M-am aburcat peste gardul ros de vreme si am rugat-o sa imi dea cateva crengute.

"Eu sunt Florentina", mi-a spus. "Toata lumea imi spune Flori. Poti sa imi spui si tu asa".
"Multumesc pentru liliac. Chiar acum il voi duce mamei, se va bucura mult."

Locuia impreuna cu mama ei, o femeie inalta, dura, care nu zambea aproape niciodata, iar cand o facea, zambetul ii era batjocoritor. Tatal ei avea un suflet bun, insa era bolnav, schiopata si in loc de bratul stang avea doar un ciot. Insa mereu ii intampina pe toti cu o gluma, in loc de "Buna ziua". In casa lor mai locuia si bunica lui Flori, mama mamei ei, care era mereu in plus acolo. Era bolnava, batjocorita si plangea mai mereu in spatele casei, fiindca nu trebuia sa stie lumea ca ea duce asa o viata si ca cea care ar fi trebuit sa o ingrijeasca, o batea.

Locuiau intr-o casuta mica, modesta, dar ingrijita. Aveau si o gradinita in spatele casei, care ii ajuta sa isi duca zilele. In fata casei aveau un nuc batran, un mar si un caine prapadit.

Flori era o fata mai degraba uratica, slabuta, tunsa baieteste. Purta mai mereu niste pantaloni negri. Era un copil trist, chiar speriat si nu zambea aproape niciodata. Probabil mostenise asta de la mama ei. Insa in ochii ei caprui erau niste luminite care nu isi gasisera calea sa se exteriorizeze altfel.

La inceput ma privea cu reticenta. Ea nu avusese pana atunci prieteni. Nici nu prea ar fi fost posibil, pentru ca nu avea timp de joaca.

"Flori, treci la treaba". "Cred ca stii ca ai de mers la camp, da ?", "Pe unde ai umblat atat?" "Ea nu are timp sa vina cu tine" erau replicile taioase ale mamei ei, insotite si de priviri pe masura. Privirea lui Flori devenea dintr-o data plina de cea mai adanca tristete, de cea mai pura frica, insa niciodata nu plangea. Cel putin, nu de fata cu mine.

Probabil ca lua si bataie de la mama ei. Insa nu mi-a spus asta niciodata.

Cu toate acestea, au existat si momente frumoase.

Ea m-a invatat ca ploaia nu e un motiv sa stam in casa, ci sa ne udam pana la piele si sa alergam prin cele mai adanci baltoace, chiar daca urma morala de rigoare acasa. M-a invatat sa plantez liliac alb la mine in gradina. Sa altoiesc ciresii. Sa privesc firele de iarba, care se invart dupa soare. Sa alerg pana la epuizare pe imasul verde. Sa sap dupa radacini de brusturi. Sa nu imi fie frica de caini si sa vorbesc cu ei. Sa scot apa din fantana fara frica. Nici acum nu inteleg cum putea cara doua galeti de apa, de 10 litri fiecare... de cate 4-5 ori la rand, ca sa ude gradina...

Ii placea mult sa invete, dar nu prea avea conditii. Invatam impreuna, cand mai furam ceva minute de "joaca". Invatam in podul casei ei, acolo unde ne ascundeam in fan si ii povesteam ce aflam si eu de la parinti, ca exista tari minunate pe care e posibil sa le vedem numai in poze. Am rasfoit impreuna cartea mea preferata, cea cu Laponia. I-am aratat si alte poze, cu peisaje si oameni din alte tari. I-am povestit ca sunt oameni care vorbesc si alte limbi si pe care nu ii intelegem daca nu invatam limba lor. Ii placeau mult atlasele zoologic si botanic ale tatalui meu, care erau nelipsite de la orele noastre de "scoala". Era, totusi, o eleva mediocra. Invata pe apucate. Dar ii placea mult la scoala.

Ii placeau mult bezelele pe care le facea mama mea. Chiar daca era la camp sau nu avea voie la joaca, aveam noi un loc secret unde faceam schimb de jucarii sau ii duceam prajituri. Ea imi dadea gutui sau dulceata de gutui cu o aroma naucitoare. Ii dadeam jucariile mele, fiindca ea nu prea avea. Ii placea, insa, sa colectioneze bucatele de staniol colorat de la gumele de mestecat si cioburi de sticla colorate, "colectii" pe care mi le prezenta si mie din cand in cand. Era foarte mandra de ele.

Mama ei era o femeie extrem de mandra si nu accepta "mila" nimanui. De aceea, era o adevarata aventura sa ii "donez" jucarii sau carti.

Nu ma invita la ea decat rar, cand era mama ei plecata de acasa. Nici acum nu stiu cate camere erau in total, fiindca ma ducea numai in camera "de zi", unde mai jucam din cand in cand Domino.

Mai era o camera "de curat", dar acolo am intrat numai o singura data, la ziua ei, cu indicatii stricte sa nu murdarim ceva. Erau niste camere mici, cu sobe de teracota, fiecare camera avand cu un recamier mare, acoperit de o cuvertura inflorata. Existau si nelipsitele bibelouri asezate cu minutiozitate pe niste mileuri de dantela, adevarate lucruri sacre pentru mama ei. In bucatarie nu am fost niciodata, nici in camerele pline de secrete din spatele casei. Probabil ca in total mai erau doua camere.

Imi mai amintesc clar doua momente: cand a purtat o rochita cu flori, de ziua ei, si cand a ras in hohote, intr-o iarna, la derdelus.

Era ca si cum luminitele acelea evadasera din ochii ei si ii umplusera intreaga fiinta. Mi s-a parut tare fericita.

Insa nu am sa uit niciodata cum entuziasmul meu a putut sa o umple de deznadejde, dar si de speranta: tocmai fusesem la mare si ii aratam poze. Incercam sa ii explic faptul ca marea e ca un iaz urias, cu valuri, cu nisip.... Se chinuia sa inteleaga. A inteles cu siguranta ca e un loc frumos, dar inaccesibil pentru ea.

"Eu nu am fost niciodata la mare, sper sa ajung vreodata.... " mi-a spus...

............................................................................................................................................................................

Intr-o zi, am aflat ca are timp liber mai mult. Mama ei era plecata toata ziua de acasa. Asa ca am invitat-o sa jucam un joc mai putin obisnuit, pe care nici eu nu il mai jucasem.

Trebuia sa iesim dintr-un labirint destul de complicat, doar ca de data asta labirintul nu era pe hartie, ci era unul real, cu pereti de piatra, mai inalti ca noi.

Am luat-o de mana si i-am spus: "parintii mei m-au sfatuit mai demult ca, daca voi intra in vreun labirint, sa merg mereu in partea stanga, la orice intersectie. Astfel, daca ma ratacesc, voi sti cum sa ma intorc. Sa nu uitam asta si nu cumva sa imi dai drumul la mana !"

Am mers asa pana s-a inserat. Ne-am afundat atat de mult in labirint, incat nu am fi avut timp sa ne intoarcem pana se intuneca. Asa ca am decis sa mergem mai departe, poate gasim vreo iesire...

Flori era de-a dreptul speriata. Se gandea ce tare o va certa mama ei si ii era frica. La un moment dat, s-a desprins de mana mea si a pornit, alergand, in alta directie. Am strigat dupa ea, am implorat-o sa se intoarca, dar nimic. "Stanga. Nu uita sa mergi in stanga!" parca ii auzeam pe parintii mei. Asa ca m-am oprit sa ma odihnesc. Oricum, pe intuneric, nu mai vedeam nimic.

Am adormit si i-am visat pe mama, pe tata, care ma priveau cu blandete si imi spuneau sa fiu linistita, ca atunci cand voi avea nevoie, ei vor fi acolo. Mi-au spus ca nu am cum sa ma ratacesc... trebuie doar sa continui drumul. Doar sa continui.

Nu stiu cate zile, cati ani au trecut, insa acest joc a devenit parte din viata mea. Imi placea, fiindca imi apareau mereu in fata ochilor acele orase minunate din albumele tatei, marea, oameni deosebiti, iar cand aveam nevoie de parinti, ei erau mereu acolo, aratandu-mi drumul. Invatasem si limbile pline de neintelesuri ale acelor oameni din albume.
Ma gandeam des la Flori. As fi vrut sa vada si ea minunatiile astea.... oare a gasit drumul spre casa?.... ma intrebam daca a certat-o mama... daca i-a placut jocul... Nu, cu siguranta nu i-a placut.

Trebuie doar sa continui drumul.

....................................................................................................

In dimineata aceea am simtit ca se va intampla ceva special, pana si razele soarelui se reflectau altfel pe ziduri....

Mi-a aparut in fata ochilor si nu stiam de ce imi e asa de familiara. Era casuta aceea modesta, mica, cu gard ros de vreme, cu liliac alb in curte. Era casa lui Flori.

Oare cat timp trecuse de cand nu o mai vazusem ?

Sufletul imi era atat de plin de emotie, incat am intrat val-vartej pe poarta si am strigat-o. Ma asteptam sa apara in prag, sa rada, cu gura pana la urechi, sa se bucure.

Au aparut, insa, o fetita si un baietel. Fetita era mai mare. Avea, probabil, vreo 4 ani. Ambii aveau acele luminite in ochisori, care nu reusisera sa se exteriorizeze altfel....

Ma priveau mirati. Nu am reusit sa spun nimic, pentru ca a aparut Flori. Parea imbatranita si ochii erau de un caprui mat, fara urma de stralucire.

"Buna", i-am spus. "Vad ca ai gasit drumul spre casa".

"Buna".

Atat. Sec. Cu o privire rece, intunecata, lipsita de orice urma de emotie, de bucurie, de tristete. O privire de sticla.

"Inteleg ca acestia sunt copiii tai", i-am spus, nestiind ce alta replica sa ii dau.

"Da. Ea e Petruta, iar el e Mihai". "Hai, fuga in casa, stiti ca nu aveti voie sa stati de vorba cu strainii", le-a spus pe un ton poruncitor.

"Ce mai fac ai tai ? Mama, tata, bunica ?"

"Bunica a murit de mult. Tata, a murit si el acum vreo 2 ani. Mama e la camp."

"Nu trebuia sa imi dai drumul atunci la mana. Stii, am vazut lucruri minunate... as fi vrut sa le vezi si tu."

Nu a spus nimic. A disparut, pur si simplu, iar eu am ramas in prag, nestiind ce sa mai cred. Imi pare rau ca nu a vazut marea... i-ar fi placut.

Din acea zi nu am mai vazut-o. Uneori ma gandesc sa ma intorc din drum, de data asta mergand pe partea dreapta la fiecare intersectie... Am si incercat. Insa toate drumurile sunt inchise. Pentru totdeauna.

Asa ca nu imi ramane decat sa continui sa merg inainte. Sa continui.

user posted image

3 octombrie 2006
La multi ani, draga Flori, oriunde te-ai afla !


--------------------
Oamenii se impart in doua categorii: cei care impart oamenii in doua categorii si cei care n-o fac.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
contraste
mesaj 6 Oct 2006, 08:16 AM
Mesaj #9


Forumista Poeta
******

Grup: Membri
Mesaje: 6.498
Inscris: 20 April 04
Forumist Nr.: 3.171



Să fii mamă

Picură secundele stropii de târziu, şi mă gândesc în noapte la cum au fost nişte oameni, care, unii dintre ei sălăşluiesc acum doar în amintirea mea.
Între amintirea lor şi mine nu este nici o poartă. Flutură crâmpeie de imagini, fulguraţii ale altor clipe trăite de mine şi de alţii.
Oamenii cu omenia şi neomenia lor.
Îmi amintesec de ziua aceea-n care, copila de cinci ani îmi întindea un ceva inform cu rochiţă.
Mă uit mai bine şi văd că din rochiţa frez cu picăţele grupate câte două-trei, colorate alb/grena, se iţeau două mânuţe şi două picioruşe din nanchin roz deschis, modelate destul de grosier.
În locul capului, o terciuială de carton presat şi smalţ. Un ochi rămăsese să privească căprui şi expresiv.
Fetiţa tremura ca scuturată de curenţi electrici. În ritmul frisoanelor cădeau bucăţele din capul păpuşii - când si când.
Privea cu ochii disperaţi la mine şi am constatat o asemănare între ochiul păpuşii şi ochii fetiţei.
O fi fost fetiţa ei? Sau o considera soră ?
Iau trupuşorul mic în braţe şi involuntar îl strâng la piept.
Atunci, apare ea, o femeie trupeşă cu turban pe cap.
-Aşa o să-ţi fac şi ţie, obrăznicătură ! Să te duci la tac'tu, să scap de tine !
Şi către mine :
- Ce? Ţi-a împuiat şi ţie capul?
- Vezi-ţi de treaba ta ! - şi îmi smulge păpuşa.
- Nu vezi că se juca cu vechitura aia? Trebuia s-o pedepsesc şi să scap de ea !
- Mamă, ce-am facut ?!?
- Uite, vezi, nu ştii să vorbeşti frumos ! Mămico, nu mamă! Las'că te învăţ eu minte !
Fetiţa urmărea cu disperare chipul desfigurat al păpuşii !
- Dă-mi-o te rog, să o duc la doctor ! O s-o rog pe mamaia să meargă cu mine !
- Proasto ! Duci păpuşile la doctor ! Tâmpito !
Şi aruncă păpuşa către recipientul metalic plin de gunoi care, la marginea trotuarului aştepta maşina să îl ia.
Căzătura păpuşii mi-a spart mie capul.
- Cuchi ! Cuchi a mea ! - ţipa copila !
- Treci dracului în curte ! Altfel te dau şi pe tine la gunoi ! Mişcă din loc !
Fetiţa îşi smulse sufletul şi, cu mânuţele bătând aerul, frământându-l, se împiedică de pragul porţii. Îl trecu apoi.
- Nu eşti în stare nici să mergi, şi mai vrei păpuşi !
Prin poarta mică, deschisă, am văzut cum bunica fetiţei intrigată, a întins mâinile către copilă.
- Las-o dracului de nebună !
- Mă pun eu cu prostiile ei ? Ce, aia era păpuşă ?
Se întoarce şi îmi trânteşte poarta în nas.
Am rămas interzisă pe trotuarul cu dale mari de piatră.
Din curte, vocea stridentă, răpăia insulte la adresa copilei.
Am clipit, dar pleoapele mele nu voiau să-mi alunge chipul armonios construit al copilei, încadrat de un păr castaniu clair minunat, cu corespondenţa în culoare ochilor ei, şi, care se suprapunea involuntar peste cel mutilat al păpuşii, scurgându-se parcă în el.
Din cei cinci ochi ai fetei, ai mei şi ochiul păpuşii, curgea disperarea.
Mămica lui Cuchi...

Acest topic a fost editat de contraste: 6 Oct 2006, 08:35 AM


--------------------
Traieste ca si cum ai muri maine.
Invata ca si cum ai trai vesnic.

Indira Gandhi
Go to the top of the page
 
+Quote Post
factura
mesaj 9 Oct 2006, 10:14 PM
Mesaj #10


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.278
Inscris: 3 March 06
Forumist Nr.: 7.944



pasageri intr-o barca

la dus
ar trebui sa-l hranim
din pupilele noastre sa-l insetam
sa-i cautam oasele mici
nebagate in seama
sa-l imbracam
cu degete groase
sa-l inchinam

la intors
macar sa-l presimtim

ucis
copilul poet
Go to the top of the page
 
+Quote Post
flori
mesaj 11 Oct 2006, 07:29 PM
Mesaj #11


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.020
Inscris: 6 September 04
Din: somewhere over the rainbow...
Forumist Nr.: 4.413



Catelusul schiop

"Eu am numai trei picioare,
Si de-abia ma misc: top, top,
Rad cand ma-ntalnesc copiii,
Si ma cheama "cuciu schiop".

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plang mult cand ma gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am sa traiesc.

Si cand ma gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!...

Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea sa stau cu dansii,
Sa ma joc si sa-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urati, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din rautate
Cu o piatra in picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am sa mor...

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sa-mi fie bun,
Si-as putea sa-l musc odata
De picior, sa ma razbun,

Dar il las asa, sa vada
Raul, ca un biet catel
Are inima mai buna
Decat a avut-o el."

Din pacate sint si copilasi cu sufletul schiop...
L-a intilnit intr-un spital. Era un baietel de-o schioapa sa tot fi avut 4-5 ani. A venit direct la patul ei, desi erau o multime de femei in salon :
-Tanti tu ai copii? O intreba uitindu-se direct in ochii eii ca si cum ar fi stiut cit de mult isi dorea un copil si cit de gol era sufletul ei din cauza ca nu-si putea realiza visul...
-Nu, nu am! Raspunse ea surprinsa si aproape ii dadusera lacrimile la vederea piciului cu privirea isteata, dar atit de trista.
-Vrei sa fii mama mea?
Intrebarea asta directa si ochii tristi ai pustiului au facut-o sa izbucneasca in lacrimi.
-Vino aici linga mine! Si l-a luat in brate linga ea, l-a mangiat si sarutat si asa a adormit in bratele ei.
Oare mai simtise bietul copil pina atunci acest sentiment de dragoste materna? Se uita la el cum dormea...era un ingeras.
Acum semana intr-adevar cu un copil normal nu mai parea un om matur si trist...


--------------------
Nu anii din viata mea sint importanti ci viata din anii mei...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
anisoara
mesaj 18 Oct 2006, 03:01 PM
Mesaj #12


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 36
Inscris: 24 June 04
Forumist Nr.: 3.929



Cântec de leagăn


inchide ochii
suavă rândunică... şi dormi uşor,
intinde aripa şi leagănă micuţii pui!
binecuvântarea şoptită a lunii, să vă acopere,
iar visele călătoare să zboare spre primitoare zări!

inchide ochii ager vultur... şi dormi uşor,
străjer destoinic al intinselor mări!
binecuvântat de soare, vei aşeza in zori, de-a curmezişul cerului,
punte-
să treacă sufletele curate spre Dumnezeu.

inchide ochii gingaş copilaş... şi dormi uşor!
surâsul inecat in lacrimile suferinţei lung suspină.
in taină,
printre stele venind,
din stele coborând
Mâicuţa Domnului:
va mângâia durerea,
va lumina calea
şi cu pacea sufletească te va binecuvânta.











--------------------
Indiferent ce ti se intampla, viata merita traita.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Mihai
mesaj 20 Oct 2006, 09:21 AM
Mesaj #13


Gazda Hanului
******

Grup: Admin
Mesaje: 8.578
Inscris: 22 February 03
Din: Hanu Ancutei
Forumist Nr.: 1



Participarile pentru concurs s-au incheiat, multumim pentru participare. smile.gif

La adresa http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...ST&f=127&t=8171 puteti nominaliza si comenta materialele trimise in cadrul acestei Teme.
In continuare, materialele ce vor fi trimise in cadrul acestui topic (ce nu va fi inchis), nu vor participa in cadrul competitiei.


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 18 October 2017 - 03:13 PM
Ceaiuri Medicinale Informatii despre Certificat Energetic