Ce cauta oamenii pe lumea asta ? O intrebare pe care si-au pus-o multi oameni, daca nu cumva toti, in diferite forme.

Si-au pus intrebarea asta si au dat raspuns la ea atat oameni mai simpli sau necunoscuti, cat si oameni mai complicati sau celebri. Cu siguranta s-au intrebat ce vor oamenii atat Freud cat si Nietsche, atat Marx cat si Buddha, atat Iisus cat si Maslow, atat oameni religiosi cat si atei, atat asceti cat si oameni "de viata", …

Cand a fost sa dea raspunsurile, parerile au fost extrem de impartite. Ce cauta oamenii ? Sexul, puterea, munca, sa scape de suferinta, sa fie morali pentru a ajunge in Rai, sa-si acopere nevoile fundamentale, sa aiba o relatie cu Dumnezeu, sa supravietuiasca, sa-si perpetueze specia, autocontrolul, distractia, superioritatea, simplitatea, … ?
________________________

1. Oare toti oamenii cauta acelasi lucru ? Sau ar trebui sa caute acelasi lucru, si nici intr-un caz pe celelalte. Oare toti oamenii cauta acelasi lucru, si toate celelalte sunt doar consecinte ale acestei cautari fundamentale ?

Pornind de la ipoteza ca exista o astfel de cautare fundamentala, ea ar trebui sa se aplice tuturor oamenilor. Ar trebui sa fie ceva ce e cautat de toti oamenii. O cautare pe care o avem cu totii in comun.
______________________

2. Ce cauta atat Bdl cat si Copernic, atat E.B.E. cat si Yuanescu, atat Zed cat si Flu, atat Denise_d cat si Ovidiu Bufnila, atat Secunda cat si Halcyon_III, atat Afrodita cat si Genicon, atat Omu'Bun cat si Carmi, atat Ypsilonalpha cat si Cameron, atat Catalin cat si Numarul de Aur, atat Mihai cat si Ancuta, dar si Nicodim, Cain, Ghost, Motzart, Marky, Ryan, Atta, Colectionara, Misttinguet, si toti ceilalti oaspeti ai Hanului, pe care fara voia mea i-am discriminat, nepomenindu-i aici ?

Sa fie sexul, puterea, Dumnezeu, eliberarea, …, distractia, … ?
________________________

Voi face si aici o ipoteza. De ce nu ar fi satisfactii ceea ce cautam noi toti ?

Daca asta ar fi raspunsul, si ar fi raspunsul comun tuturor celor de mai sus, atunci inseamna ca acesti oameni cauta satisfactia sexului bine facut, satisfactia puterii exercitate, satisfactia muncii rodnice, satisfactia eliberarii de suferinte, satisfactia ca daca vor fi morali vor ajunge in Rai, satisfactia ca si-au acoperit nevoi fundamentale, satisfactia de a avea o relatie cu Dumnezeu, satisfactia de a supravietui, satisfactia de a-si perpetua specia, satisfactia autocontrolului, satisfactia distractiei, satisfactia superioritatii, satisfactia simplitatii, … ?

Poate nu toti oamenii cauta toate aceste satisfactii in acelasi timp, oamenii avand limitele lor. Poate ca nu pot fi cautate in acelasi timp toate aceste moduri de a obtine satisfactie, unele dintre ele fiind ireconciliabile. Poate ca sunt si oameni despre care se poate spune ca nu cauta nici o satisfactie, fie pentru ca sunt destui care sa o faca, fie pentru ca nu se hotarasc la niciuna, fie pentru ca cred ca intotdeauna altii o fac mai bine, …, dar si ei obtin tot satisfactii, fie de a fi diferiti, fie de a se pastra pentru mai tarziu, fie din placerea de a se simti victime, …, chiar daca nu le cauta.

Sau poate ca altceva cautam noi toti.

Sau poate cautarea de care vorbesc e o simpla iluzie. Poate nimeni nu cauta nimic.
____________________

Si, la urma urmei, ce caut eu punand aceste intrebari ?

Da’ chiar! Ce cauti?

Nu mai stiu...Tot cautand am uitat de ce am plecat la drum. Am inceput sa ma bucur de ce intalnesc pe calea catre tinta deja uitata. La fiecare colt ma asteapta cate o surpriza, cate o noua intrebare, cate o noua destinatie. Stiu doar ca trebuie sa merg, sa nu ma opresc. Ceea ce mi se daruieste de-a lungul pelerinajului este mai valoros decat ce voi primi cand voi ajunge la capatul drumului. Adun in desaga toate comorile descoperite pe drum. Poate ca atunci, odata ajunsa in varf, ma voi opri si voi admira privelistea, ma voi bucura de odihna, si atat. Urcusul a fost greu, dar interesant. Raspunsul definitiv, ultimele detalii, ultima bucatica de puzzle, le voi primi atunci. Sper sa se ridice la inaltimea asteptarilor. Oricum, voi fi “acasa”.
Pana atunci voi continua sa merg. Pietrele de hotar imi vor confirma daca sunt sau nu pe drumul cel bun. Daca nu, voi face un popas, apoi calea intoarsa si voi regasi poteca mea. Intre timp, ma bucur de peisaj.
Satisfactii? Putem primi chiar de la lucrurile pe care nu le cautam, de care ne lovim la fiecare pas. Trebuie doar sa stim sa le recunoastem, sa nu le respingem. Uneori primim cele mai minunate daruri chiar de la cei care nu ne sunt prieteni.

Doar detalii, amanunte... secvente... numai franturi din imaginea intreaga. Unii uita ca mai exista si altceva in afara dorintelor de moment. Cand si le indeplinesc, cu ce raman?

PS

calfa si ???

Cand “se cere punctat” – se cere!

Nu toti oamenii urmaresc aceleasi lucru in viata asta insa cred ca sunt niste dorinte comune, lucruri dupa care tanjeste orice om, indiferent cat de bogat/sarac, destept/prost, frumos/urat ar fi. In ceea ce ma priveste, tanjesc dupa o lume mai buna, fara durere, in care sa-i pot vedea pe toti zambind.

Stiu ca sunt utopica, dar asta e ceea ce imi doresc. Mai vreau sa fiu buna, cu toata lumea si sa nu intorc spatele nimanui care are nevoie de ajutorul meu. Poate ca nu am facut asta intotdeauna. Satisfactiile vietii mele nu sunt lucruri mari, dar sunt importante si acelea ma fac fericita, atat cat poti fi in mediul in care traim. Ma bucur de natura, de dragoste, de animale, de parintii care m-au crescut si de prietenii pe care mi i-am facut. Ma bucur de o carte buna si de niste fulgi de zapada....

Si daca tot ai mentionat satisfactia autocontrolului, as vrea sa cred ca ma pot stapani in situatii mai putin favorabile, ca nu cedez la o rautate sau la o ispita care pare dulce. Nu cred ca moralitatea este cea care iti garanteaza ajungerea in rai si satisfacerea nevoilor fundamentale nu imi este de ajuns pentru a fi fericita.

O cautare fundamentala.... poate s-au impotmolit gandurile mele, insa de cand am citit Tinerete fara batranete si viata fara de moarte (atunci cand eram doar un copil) am ramas cu ideea ca in sufletul fiecarui om se ascunde aceasta dorinta de a trai vesnic, intr-un cadru perfect. Afrodita spunea undeva ca ea chiar nu-si doreste o alta viata, ca ii ajunge asta pe care are acum. Eu nu pot spune acelasi lucru. Imi doresc mai mult decat viata asta, mai mult decat niste bucurii efemere, mai mult decat o situatie materiala, putere, dragoste, superioritate intelectuala... imi doresc ceva care nu seamana deloc cu lumea in care traim. Ramane "doar" sa descopar cum pot avea acel altceva...

@denise_d: Clar, cautai satisfactii !

Tocmai pentru ca nu mai stii ce cauti, si te bucuri de satisfactiile caii pe care ai pornit !

@Ryan: Nici eu nu caut nemurirea. Incerc sa iau viata drept ceea ce e, o minune data noua, pe care e posibil sa nu o mai obtinem inca o data. Daca va mai fi ceva si "dupa" ... asta e alta poveste.

1.Oamenii cauta in viata acel lucru care nu se poate gasi,dar nu isi dau seama.Nu cunosc acel lucru,fiecare personal trebuie sa-l afle.Sunt sigur ca daca as descrie aici cea ce cauta oamenii in viata si instructiuni pentru gasirea acelui lucru nu m-ar crede nimeni si bine ar face deci inapoi la pasul 1.Se intelege ca nu e un lucru material,unii oameni nici nu stiu ca il cauta.

(daca e ciudat ce am scris,asta e.Am folosit niste imaginatie)

Calfa, I like you! Uite ca m-ai scos din hibernare cu subiectul asta, desi nu am mare lucru de spus.
Cred ca ai dreptate in ceea ce priveste satisfactia. Multi ar spune "fericirea" dar nu cred in asta - fericirea vine doar sa ne puncteze viata, din cand in cand, ca o floare rara care face contrast cu restul si care ne ofera doar un crampei de imbold, atat cat sa nazuim spre mai mult.
Dar in viata de zi cu zi, cred ca "satisfactie" descrie cel mai bine ce cautam. Facem orice sa ne simtim bine, uneori constient, alteori inconstient.
Si cred ca e important sa constientizam satisfactiile si sa le apreciem la justa lor valoare - caci uneori sunt doar superficialitati de moment.

Mistinguett, I like you too ! Doar m-ai aprobat, nu ?

Da, ca nu-s prea vorbareata zilele astea.

Am vazut ! De la studentimea romana din Romania ma asteptam sa-si ia o pauza de "virtual", dar cu tine ce e ? Munca ? Oricum, va astept pe toti sa va "intoarceti", sa-mi pot lua si eu o pauza.

Adica, veniti voi ca plecam noi?
Ce satisfactie iti da asta?

Aici nu e vorba de satisfactie. Ci de faptul ca uneori ma intreb, ce mai caut eu pe la Han ? Cand sunt altii care sa spuna ceea ce as fi spus si eu ?

Nu esti in primejdie calfa, nu sunt multi care sa spuna ceea ce ai spune tu. In plus, oricand e bine sa fie si cineva care puncteaza.
Sau trage concluziile.
Misti, daca plecati voi , plecam si noi!

"Ce cauta oamenii pe lumea asta?"
Cred ca mai important e sa raspundem la intrebarea "De ce este aceasta o preocupare majora pentru oameni?". Ce-mi poate veni acum in minte, citind ipoteza "cautarii fundamentale" e obsesia sensului, a rostului, ca o consecinta a gandirii de tip logic-rational a civilizatiei. Nu am cercetat mai in detaliu, dar cred ca aceasta preocupare, mai precis amploarea ei s-a facut simtita nu mai devreme de epoca moderna.

Bun venit la Han, khali !

E importanta si intrebarea "De ce este aceasta o preocupare majora pentru oameni ?".

Cat priveste "cautarea fundamentala", si vechii greci si-au pus problema, dar si orientalii. Desigur, e mai "vizibila" in epoca moderna europeana, si in cea contemporana euro-americana, pentru ca noi suntem rezultatul acestor epoci ale "ratiunii".

Revenind la intrebarea "ta", legand-o de ipotezele prezentate de mine, cautarea ar putea fi o preocupare majora pentru ca existenta satisfactiilor presupune uneori existenta unor teluri, scopuri, sensuri, motivatii, etc. Uneori pentru ca poti obtine satisfactii si in lipsa unor tinte, a unor planuri constientizate. In zilele noastre, in lumea "occidentala" (din care chiar daca nu facem parte cu totul, macar ne inspiram destul si noi, romanii), a avea un tel, un plan, un scop, un sens, e un fel de conditie de baza a "reusitei". Asta fiind insa o alta poveste ...

Nu stiu altii ce or cauta, dar stiu ca eu caut intelepciune, ca multa imi mai lipseste

Am incercat sa fiu on-topic, nu te-ai prins...

Nimeni nu le spune ca tine.

"Mai"? Adica misiune indeplinita? Nu cred. Cauti tu ceva si ai sa stii ce dupa ce vei gasi. Poate.

Nu plecam nicaieri, Denise - eu chiar daca nu-s vorbareata citesc mai tot ce se scrie pe Han. Nu-mi scapa nimic (cred eu).

Pentru ca altfel am trai inconstient. Am trai robotic, luand totul asa cum vine, fara sa ne facem prea multe probleme - si viata ar fi tare plicticoasa. Poate de-aia ne place sa ne complicam cu intrebari existentiale.
Intre "m-am nascut ca sa mor" si "mor pentru ca m-am nascut" sunt un puhoi de zile in care ceva trebuie sa se intample cu mine. Traiesc cu speranta ca imbunatatesc rasa umana, chit ca asta inseamna mai putin decat o picatura intr-un ocean. Si asta tot la satisfactie personala duce. Daca tot trebuie sa traiesc, de ce sa nu-mi fac sederea cat mai placuta?
Aberez. Mai bine tac.

Acest topic a fost editat de Mistinguett: 30 Jan 2004, 03:19 AM

Toata lumea are un scop, un tel pe care tinde sa-l atinga.
Din punctul meu de vedere acesta difera de la o etapa la alta a vietii. In fiecare astfel de etapa mi-am dorit sa realizez ceva. Nu ca as fi inconsecventa, dar ceea ce mi-am dorit cu ardoare acum 10 ani azi nu mai este o dorinta, este deja o realizare si o iau ca o stare de fapt, face parte din ceea ce am si mi-e atat de proprie incat am uitat aproape cat m-am zbatut in acea vreme sa-mi ating scopul. Am alte prioritati, alte aspiratii, iar peste cativa ani sunt sigura ca voi avea altele.
S-a vorbit de satisfactii de moment. Orice satisfactie de moment ma impinge sa vreau mai mult. Daca am putut o data, de ce nu as putea si a doua oara? Merita macar incercat.
Poate cel mai acut constientizez esecurile. Ma "razboiesc" nu numai cu factori externi, cat mai ales cu mine.
Uneori este numai vina mea, alteori cred ca nu sunt principalul factor al esecului. Sunt cazuri in care sunt convinsa ca, desi am facut tot ce trebuia, nu am obtinut ceea ce doream numai din cauza unor factori externi.

In alta ordine de idei, cred ca toata lumea tinteste acea stare de a se simti "confortabil". Am intalnit des aceasta notiune si are valente diferite, incepand de la "incheiem aceasta discutie pentru ca imi strica buna dispozitie" pana la "ceea ce e bun pentru mine nu este suficient pentru tine".

Nu stiu exact ce cautam, dar un lucru e cert... Cel mai important lucru este dragostea.

Chiar daca nu-s moderator, va rog sa nu mai postati offtopic, ca nu este Poiana lui Iocan.

In alta ordine de idei, imi place Cioran. Faptul ca e controvesat sau nu, poate conteaza mai putin.

Emil Cioran - Scrisoare catre Bucur Tincu

Da, cred ca e o ipoteza buna. Totul se poate rezuma la satisfactii. Indiferent ca e vorba de satisfactii fizice sau psihice, toti cautam sa ne facem viata mai buna, sa ne simtim mai bine. Se poate vorbi si despre satisfactia de a fi cineva, de a fi amintit si peste ani sau, de ce nu, peste secole sau milenii. Viata este trecatoare, este efemera, cred ca suntem toti constienti de acest lucru. Din momentul in care constientizam acest lucru si ca urmare a acestei constientizari dorinta fiecarui om este de a lasa ceva in urma. Acele satisfactii de moment, pot sau nu duce la acest lucru. O satisfactie de moment poate fi premergatoare pentru alta, ne poate impinge sa incercam altceva sau sa mergem pe aceeasi linie, sau nu, unii se opresc la anumite satisfactii, altii vor mai mult mereu. Dar numai satisfactiile ne imping sa vrem mai mult sau si esecurile ? Pe unii esecurile ii descurajeaza, pe altii ii ambitioneaza si esecurile nu numai succesele. Succesele, satisfactiile, esecurile ... toate cred ca sunt efecte ale aceleiasi cauze si anume dorinta de afirmare,. de a lasa ceva in urma, asa cum am spus.
Offtopic, sau poate nu, as intreba ce cauta utilizatorii acestui forum pe el. Sa isi exprime gandurile, ideile ? Este cumva o dorinta de afirmare si aici ? Fiecare alege maniera prin care vrea sa se remarce. Dar cred ca toti vor sa iasa din anonimat, sa fie cunoscuti, apreciati, si, de ce nu, tinuti minte. Asta in masura in care un forum permite acest lucru.

nu stiu ce cauta ceilaltzi pe lume dar eu caut sa ma caut

nu m-atzi vazut pe undeva ?

Acest topic a fost editat de yuanescu: 1 Feb 2004, 06:12 PM

Recitind postarile am realizat ca, tocmai eu, cel care a initiat topicul, par sa fiu cel mai off-topic ...

@willie: Intelepciune e sa iei totul drept ceea ce este. Daca nu o ai, dar ii simti nevoia, pas cu pas o poti castiga. Fiecare nou pas inainte aduce ... satisfactie.

@BmwPower: Dragostea (fie ca o oferi, fie ca o primesti) aduce cu ea satisfactii aparte.

@Aragon: Da, e deocamdata o ipoteza. Dar poate se va gasi cineva sa ne arate ca dincolo de satisfactii cautam altceva, noi toti.

@yuanescu: Tu cauti niste satisfactii mai deosebite. E destul de vizibil.

To survive....

Julia, probabil ca sunt destui cei ce cauta in primul rand ... sa supravietuiasca. Nu zic ca atunci cand ma implic in diferite activitati nu imi doresc sa supravietuiesc termenului lor final. Dar nici nu pot sa spun ca eu as cauta in primul rand supravietuirea. Si am mai vazut si pe altii ca nu cauta supravietuirea. De asta nu subscriu la ipoteza "supravietuirii". Poate eu ma insel.

Calfa, stii care e problema cu intelepciunea? E aceasi ca si cu puterea, cu cat ai mai multa cu atat vrei mai multa.La fiecare pas mai castigi un pic din ea, si iti dai seama ca iti trebuie si mai multa.Cu cat ai mai multa , cu atat vrei mai multa, incat la un anumit punct ti se pare ca nu ai deloc in comparatie cu cata vrei.

Sa supravietuiasca in limtele posibilitatilor si dorintelor proprii. De aici porneste diferentierea intre oameni, zic eu. Daca inca din nastere nu suntem egali, diferenta dintre oameni se adanceste odata cu trecerea anilor, in functie de multi factori :educatie, autoeducatie, etc. Si fiecare cauta sa supravietuiasca in felul sau propriu. Eu am o vorba: cat il duce mintea si inima. Poate am vorbit prea general sau poate am divagat. Poate termenul "supravietuire" este exagerat.

Supravietuirea este instinctuala, nu cred ca e ceva ce cautam, sau ca depunem zilnic eforturi sa supravietuim. Ba din contra, cred ca suntem prea siguri pe viata si pe ziua de maine si ne concentram asupra "victoriilor", mai mari sau mai mici.

Mie im pare ca aceasta cautare nu este decat o iluzie.
Fiecare cauta ceva. Ceea ce cauta este ceea ce ar trebui sa caute? Cine stie. Poate nici nu conteaza ce cauta, importanta e cautarea. Incercarea, de a atinge acel ideal, acea "iluzie" este importanta.
Principalul este ca fiecare sa stie ce cauta, nu conteaza ce: putere, dragoste, pe Dumnezeu, eliberarea, orice. In momentul in care ti-ai fixat scopul cautarii si esti convins ca asta trebuie se cauti, tot ceea ce faci va fi indreptat spre acest scop si iti va aduce satisfactie.
Cautare placuta!

Nivelul 2 de intelepciune e sa ajungi sa nu iti doresti mai multa. Sa o lasi pe ea sa vina la tine, pentru ca oricum stii ca vine.

O imagine in loc de raspuns:

Un ochi priveste un tablou. Tabloul poate sa incante ochiul sau sa il nemultumeasca (fie prin dizarmonii, fie prin incapacitatea de a produce vreo incantare). Cand isi indreapta privirea spre ceva, ochiul doreste sa fie impresionat. Vrea sa gaseasca sensuri, armonie si acea senzatie ca, in ceea ce vede, totul este cum ar trebui sa fie.

Viata este un tablou la care privesc o sumedenie de ochi: ochiul rational, ochiul etic, ochiul estetic, ochiul senzorial, ochiul armoniei... si altii. Toti acesti ochi vor acea senzatie ca in tabloul privit totul este cum ar trebui sa fie.

Omul cauta sa picteze astfel incat sa ii multumeasca pe toti. Unii isi mai scot din ochi si numesc asta intelepciune.

Frumoasa imagine ! Reflecta acea ... simplitate !

Asadar, dupa parerea ta, omul cauta armonie, iar intelepciunea il ajuta sa reduca (simplifice) "spectrul de armonici" pe care face cautarea.

Oarecum off-topic: Dar oare e o diferenta intre "frecventele joase" (nivelurile inferioare Maslow, de exemplu) si cele "inalte" ? "Inteleptul" aplica oare o reducere selectiva ? E un om mai intelept daca reduce mai mult niveluri joase ? Sau inalte ? Poate gasim alt topic sa discutam asta ...

Si felul in care ea se invata greu .

Mai exact, omul cauta o senzatie de "armonie" cu sinele; cauta sa se simta bine cu el insusi si cu viata pe care o duce. Sa poata spune "pentru asta am fost facut", sa nu simta ca s-a instrainat de destinul caruia ii apartinea.

Este foarte greu sa multumesti toti "ochii" care cauta aceasta armonie, de aceea s-a nascut si ideea de a cauta ce e esential si a inhiba celelalte perspective de natura sa tulbure si sa complice.

Nu as vrea sa generalizez ce anume este esential. La urma urmelor, pentru fiecare intelept pot exista alte esente, cele pentru care "a fost facut" . Fiecare isi va descoperi (sau nu) propria intelepciune. De la altii sau de la o doctrina poti sa te inspiri, dar nu sa preiei. Adica poti sa si preiei, dar eu nu as numi asta intelepciune .

Ei, asta am putea sa facem. Ca doar stim ca ne place .

Da, frumos. Omul cauta senzatia de armonie, pentru satisfactiile pe care i le produce atat cautarea cat si ceea ce obtine (daca obtine). Asadar, avem amandoi dreptate. Stiam eu.

Eu nu am zis si partea cu "pentru satisfactiile...". E drept ca daca reusesti sa obtii acea senzatie, ea este mai mult decat satisfacatoare. Dar nu inseamna ca din acest motiv cauti. Cauti pentru ca nu poti altfel. Cautarea despre care vorbim nu este neaparat un efort activ, e mai mult o dorinta: cautam in sensul de "ne dorim mult sa avem asta". De asta simtim nevoia, asta ne lipseste. Unii incearca sa faca ceva pentru a obtine asta. Unii isi scot "ochii", altii tot schimba unghiurile de "vedere", altii traiesc sperand ca vor fi dusi acolo de calatorie (si intre timp inalta o oda calatoriei/cautarii).