Calfa, ala e pasul 2 spre mediocritate, nu spre intelepciune.

willie, e posibil ca tu sa stii mai bine. Totusi, sunt mai multe feluri de intelepciune, cum sunt mai multe cautari ale omului, cum sunt mai multi "ochi" (in definitia colectionarei).

Topicul propus de mine (Raspunde la Ce Cauta Oamenii Pe Lume ?, Intrebari, Ipoteze, Speculatii) punea intrebarea, e o cautare fundamentala ?
Lansa o ipoteza, satisfactiile cunt cautarea fundamentala.
Iar noi facem speculatii.

Sunt 2 moduri de a raspunde la aceasta intrebare. Voi dezvolta doar unul. Oamenii cauta fericirea. Este cel mai important lucru in mod cert pentru oricine.

Tyra, astept cu interes sa ne spui care este si cel de-al doilea mod de a raspunde la intrebarea topicului.

Primul tau raspuns a fost fericirea. Iti cer prea mult daca te rog sa dezvolti ideea ? Ce e fericirea, in opinia ta ? Cat difera de satisfactie ? Pot fi interpretari particulare ale unui concept mai general ? Fericirea include cumva satisfactia, sau invers ?

__________________

Poate ca a venit timpul sa mai adaug ceva la enuntul initial, la primul meu mesaj, cu care am initiat topicul. Am pus o intrebare, am formulat o ipoteza, am discutat pe marginea lor. Dar asta nu inseamna nici ca punctul meu de vedere este exclusiv reflectat in ipoteza propusa, si nici ca punctul meu de vedere pe acest subiect ar fi unul clar sau definitiv.

Mai clar. Unii poate au inteles ca eu caut satisfactii. Ipoteza satisfactiilor e o idee noua, de cel mult cateva zile, pentru mine. Mai importanta decat ipoteza asta, initiala, e sa incercam sa vedem daca e ceva ce noi toti cautam, si daca da, ce anume ?

Adica, sa incercam sa ajungem de la ipoteze la o posibila teorie. Nu pentru ca am fi noi experti in domeniu, ci doar pentru ca ne place arta de a conversa. Daca nu se va putea ajunge la o concluzie, totul va ramane la nivelul speculatiilor, dar nici asta nu e un lucru rau. Exercitiile mentale au si ele rostul lor.

___________________

Prin urmare, ma bucur sa citesc ipoteze noi, in special daca sunt argumentate, si m-as bucura sa imi vad ipotezele daramate de o teorie mai buna decat ele.

Eu incerc sa vad dincolo de cuvinte , incerc sa "descifrez" omul si sa-l inteleg . Pentru ca eu consider ca merita .
Nu stiu dar cuvantul satisfactie imi este putin cam dur si prea se refera la "eu si nimic mai mult". L-as inlocui cu multumire .
Satisfactia suna , pentru mine , a egoism .
Daca s-ar face o scara de la 1 la 5 , mi-as dorii sa existe un punct comun la toti . Sa ne pese de ceilalti .

@calfa
Cred ca ceva mai off topic nici nu puteam scrie . Sorry .

@Zed: E complet on topic ce ai spus, si sublinierea finala e doar o cursa ...

Da, am remarcat ca asupra anumitor persoane formula "satisfactie" genereaza imagini mai dure sau sugereaza egoism. Nu e aici topicul pentru a discuta egoismul, dar cred ca toti il avem, numai ca in proportii diferite, si ii dam interpretari diferite.

Tu Zed, propui "multumire". Asadar, noi, oamenii, cautam "multumire". Si eu incerc sa vad dincolo de cuvinte (cat reusesc oare ?), incerc sa "descifrez" omul si sa-l inteleg. Prin urmare, preferinta ta (si nu numai a ta !) pentru "multumire" in loc de "satisfactie", imi spune ceva despre tine (ceva ce banuiam deja).

Ok, nu tin la "satisfactie", repet. Sa fie "multumire". Dar ... ca intotdeauna mai e si un dar ... "satisfactie" si "multumire" sunt, in opinia mea, partial suprapuse, sunt mai degraba aspecte, abordari diferite ale unui concept unic.

Noua ipoteza ar fi: omul cauta multumire (careia unii prefera sa ii spuna satisfactie). Se leaga de ce a spus colectionara. In opinia ei, oamenii cauta sa isi multumeasca acei "ochi".

Poate mai detaliezi ipoteza multumirii, Zed ? Multumire in general, sau in special o parte a ei ? Multumire de sine ? Multumire pentru ca existam ? Multumirea celor care ne inconjoara ?

De ce ti se pare ca nu ne pasa ? Cum se vede cui ii pasa ? Poate creezi un topic nou pe tema asta, daca nu exista cumva.

@calfa

Da , sunt de acord , este un concept unic , dar prefer definirea lui , prin prisma cum vad si simt eu , multumirea .
Fiecare om are principii , sau sa le spunem lucruri la care tin , pe care se bazeaza si pe care le urmeaza .
Multumirea celor care ne inconjoara si apoi de sine .
Ma refer la "sa ne pese sincer" .

Bun, deci tu esti o dovada ca sunt persoane carora le pasa "sincer" (cum definim exact conceptul ... alt subiect de topic).

Asadar, oamenii cauta multumirea. Unii cauta mai mult multumirea celor din jur (si avem exemple ), pe cand altii mai mult multumirea personala. Ca primii obtin multumire personala din multumirea pe care o ofera celor din jur, asta e o alta poveste ...

@Zed: E mai important sa te apropii de adevar (ajutandu-i pe cei din jur sa devina mai multumiti), decat sa ai dreptate. Si intr-un caz si in celalalt obtii o multumire. "Luat repede" (in momentele de "ratacire" ) mi se mai intampla sa o prefer pe a doua, dar Sinele profund (manifestat in momente de liniste, meditatie), cel care imi conduce deciziile pe termen lung, o prefera pe prima. De aici ... confuzii si inconsistente.

@calfa , desigur ca se intampla sa ai momente de "ratacire" (asa dam mai mult in egoism) , dar principalul este sa fie numai momente cat mai rare . Si cel mai important este ca suntem constieti de acest lucru . (exista multa lume care nu vede sau nici macar nu sunt sinceri pentru a le recunoaste ) .
Un exemplu bun la

, cred ca este cel cu telecomanda .

Ce cautam noi pe lume? Sunt multe lucruri, poate prea multe ca sa fie enumerate... Fiecare poate cauta un alt lucru. Eu una caut sa fiu fericita si iubita. Si mai caut un sponsor cu un cont mare in banca care sa ma iubeasca

Bine-ai venit la Han, Mistique!

@Mistique

E o gluma , nu ?!

ca sa fiu eficienta sa o iau pe puncte:

1. calfa.
Cu siguranta s-au intrebat ce vor oamenii atat Freud cat si Nietsche, atat Marx cat si Buddha, atat Iisus cat si Maslow
- nu cred ca poti pune Marx cu Buddha si Iisus cu Maslow in aceeasi balanta; eventual Buddha si Iisus; adica totusi, respectam valorile;
- nu cred ca Iisus s-a intrebat ce vor oamenii, El stia asta si inca stie;
- "cu siguranta" induce aici o oarecare generalizare, o oarecare facilitate a gandului; ori, nu e asa.

Ce cauta atat Bdl cat si Copernic, [...] atat Secunda cat si Halcyon_III
-pardon?! atat...cat si - constructie folosita spre a scoate in opozitie un termen fata de altul; de ce atat secunda cat si halcyon_III? am avut eu vreun " conflict " cu el? precum e cel dintre Bdl si Copernic? sau e doar o simpla enumerare? atunci, te rog, enumara, nu pune in balanta.

2. axel
Chiar daca nu-s moderator, va rog sa nu mai postati offtopic, ca nu este Poiana lui Iocan.
- chiar daca nu sunt Mihai , va rog sa ...etc? ;pai nu dragutule, nu esti, atunci nu iti iei atributii de moderator ca de aia exista optiunea Report this post to a moderator prin care iti faci cunoscuta reclamatia, doleanta, moderatorului, cel in masura sa judece si sa ia masurile corespunzatoare;
- pe de alta parte, tu nici nu ai participat la discutii, doar ai stiut sa arati cu degetul;
- interventia ta m-a deranjat, eu fiind o persoana care acum descoperisem topicul si citeam postarile cand, brusc apare unul care zice faza aia fara sa aiba vreun drept;
- apoi, nici nu ai spus clar, cine e offtopic, astfel incat fiecare putea sa se uite putin mirat, la modul "ce am zis?"

3. likurici
- multumesc pentru acea trimitere la Cioran

4. Aragorn
as intreba ce cauta utilizatorii acestui forum pe el.
- daca tu ai curajul sa spui, spun si eu

5.willie
- cauti cel mai frumos lucru: intelepciunea.
- cred ca nu ma insel daca spun ca David, cand a fost intrebat de Dumnezeu ce doreste, acum ca ajunsese imparat, acesta a cerut: intelepciune.

6. Julia
- cauti cel mai greu lucru: supravietuirea
- presupune sa fii mereu un luptator, sa mergi mereu inainte, ori, nu toti au puterea aceasta si nici nu cauta sa o aiba.

7. yuanescu
- m-ai facut sa zambesc usor si apoi sa recitesc raspunsul tau;

8.DaC
- si totusi tu, tu ti-ai descoperit scopul pe care sa il urmezi?

####

hai ca m-am lungit prea mult cu mesajul .
eu caut sa mor frumos, in cele din urma.

in speranta ca nu am suparat pe careva,
v-am pupat pe toti,

Secunda , ai reusit sa justifici superb interventia mea de-atunci prin al tau mesaj!
Da, nu sint moderator, sint cititor, asa ca sint deranjat la fel de mult de offtopic-uri in acest topic pe cate e deranjat un moderator; am fost deranjat poate la fel de mult cum ai fost tu deranjata de interventia mea.
Cat despre a participa la discutii - imi place sa cred despre mine ca nu postez doar de dragul incrementarii numarului de sub nickname-ul meu, asa ca fac si eu ca multi alti useri ai hanului - anumite topicuri le tratez doar citindu-le.
Cat despre cel care era offtopic, sunt sigur ca a realizat si singur, fara sa fie nevoie sa-l arat cu degetul. Mama mea m-a invatat cand eram mic ca nu e frumos sa arati cu degetul.

Multe scuze de eventualul off topic.

@secunda:
Multumesc pentru sublinierea ta "nu cred ca Iisus s-a intrebat ce vor oamenii, El stia asta si inca stie".

Imi retrag "cu siguranta" si propun sa fie inlocuit cu "probabil". Am scris destul de in viteza textul respectiv, fara a-l pregati anterior sau "peria" dupa.

Recunosc ca "atat Freud cat si Nietsche, atat Marx cat si Buddha, atat Iisus cat si Maslow" poate da impresia ca am comparat personalitati egale. Sunt si eu de parere, ca si tine, ca "valorile" lor (cum le definesti, apropo ?) nu sunt egale. Totusi, sa fie ce am scris eu lipsa de respect ?

Imi pare rau ca ai observat (sau doar subliniat ?) doar "atat Bdl cat si Copernic, [...] atat Secunda cat si Halcyon_III".
Despre "atat Omu'Bun cat si Carmi", sau despre "atat Ypsilonalpha cat si Cameron", sau despre "atat Mihai cat si Ancuta" ai acelasi comentariu ? E sigur faptul ca acea constructie e exclusiv folosita pentru a sublinia pozitii opuse sau eventuale conflicte ? In orice caz insa, am enumerat si nu am pus in balanta.

Acea formulare "atat ... cat si ...", si in cazul unor personalitati Universale dar si in cazul oaspetilor Hanului, a vrut doar sa sublinieze diversitatea. Si, eventual, sa atraga atentia.

Cat despre off topic ... am recunoscut ca am fost in acea situatie.

Imi pare bine, secunda, ca ne-ai spus ce anume cauti tu. Suna bine acel "sa mor frumos".

Insa banuiesc ca nu ai fost in cea mai buna dispozitie atunci cand ai scris textul tau de mai sus. Parca nu te recunosc. Bafta !

Acest topic a fost editat de calfa: 9 Feb 2004, 03:56 PM

Tyra, esti sigura ca oamenii cauta fericirea ?

Eu as spune ca oamenii in drumurile lor spre ceea ce cauta, ajung sa dea de momente (sau daca sunt mai norocosi, de perioade) de fericire. Pot sa ma insel, desigur.

Cred ca mi-ati facut pase magnetice de nu reusesc sa-mi scot la larg armada bufniliana!
E incantator acest subiect.
Eu cred ca oamenii nu cauta nimic. Daca ar fi cautare, eram demult plecati de pe Pamant. Gasesc ca e destul de plictisitor sa tot cauti in tine insuti cum ni se tot spune de mii de ani incoace. Cred ca am zis si eu tampenia asta de vreo cateva ori si cred ca acum mi-e rusine de mine. Nu cautam nimic. Cred ca trebuie sa privim altfel lucrurile. Nu cautarea pare sa fie cheia ci faptul ca nu reusim sa construim un ACORD valabil cu ceea ce presupunem ca ar fi ADEVARURILE pe care le cautam.

PS: Imi cer scuze ca tot folosesc LITERE MARI. E o copilarie, stiu. Imi imaginez ca in timp ce cautati prin lume, impiedicandu-va de aceste propozitii, unele dintre ele se ridica asemenea unor REPERE.
PS: Nu cred ca noi cautam ceva pe lume. S-ar putea sa descoperim ca inca nu am invatat ce sa facem cu milioanele de celule pe care le avem spre folosinta o perioada de timp data. Nu am constientizat de fapt procesualitatea noastra.

Multam de vizita, pe topicul asta, Ovidiu. Tu aduci de obicei o perspectiva originala (pentru mine), asa incat ma bucur sa te citesc (chiar daca nu inteleg, in momentul citirii, tot). E clar ca ai ceva de spus. E clar ca si tu cauti ceva.

Paranteza: Am vazut ca literele mari inseamna pentru destul de multi ca acel cuvant e "strigat". Banuiam ca tu nu strigi, ci subliniezi. Mai exista insa si Bold, Italic, Underline, si multe alte forme de subliniere. Pe mine ma dereanjeaza cu adevarat textele care contin excesiv cuvinte scrise complet cu litere mari. Nu e cazul tau.

Si tu s-ar putea sa ai dreptate, Ovidiu. Nu sunt sigur ca noi toti traim pentru a cauta ceva. De asta am deschis topicul, sa incerc sa aflu impreuna cu oaspetii Hanului care e realitatea. Poate vom reusi, poate nu. Incercarea, stradania, ca proces, conteaza, nu ?

Acel pasaj "nu reusim sa construim un ACORD valabil cu ceea ce presupunem ca ar fi ADEVARURILE pe care le cautam" parca s-ar lega de ceea ce scria mai sus colectionara ...

Off topic: Pase magnetice si orice fel de practici mistice de influentare nu fac. Dar care e "armada" aia "bufniliana" ?

"Invincibila Armada" dar va raspune Ovidiu la asta.
Cert este ca trec prin niste vartejuri bufniliene, pentru ca ce citesc aici pare a veni in contradictie cu ce apare la celelate threaduri ale lui Ovidiu. Sau asa pare la prima citire

Acest topic a fost editat de Likurici: 11 Feb 2004, 11:35 AM

Asa pare...Exploratorii pleaca la drum fara a sti cu siguranta ce vor gasi. Columb cauta drumul spre Indii si a gasit America.
Adevarul, franturi din el, se afla la tot pasul...

Acest topic a fost editat de denise_d: 11 Feb 2004, 11:38 AM

Si mie mi s-a parut... Cat despre a nu cauta ceva, cred ca in momentul in care nu reusim, avem instinctul imediat sa cautam sa reusim.

Asa ca nu pot fi de acord ca nu cautam nimic. Pe de alta parte, sa nu cautam nimic ar putea fi cea mai buna metoda de a gasi ceea ce merita cautat.

O sa ma explic, pentru ca sa nu credeti ca numai jocul de cuvinte e de mine . In momentul in care cauti ceva, te canalizezi pe obtinerea acelui ceva si iti inhibi, poate, unele din metodele naturale de cautare - cele care nu par sa iti serveasca. Problema e ca de multe ori nu intelegem exact ceea ce cautam sau acest ceva se schimba mai repede decat putem noi sa ne adaptam metodele de cautare in mod constient. Avem o inertie prea mare in ceea ce am faurit din noi insine. Avem o tendinta prea mare de a cauta raspunsuri, principii, metode in care sa credem, care sa ne defineasca si pe care sa nu le mai inspectam ulterior - ca pe niste teoreme care nu trebuie demonstrate de fiecare data. Dar ipotezele se mai schimba.

In momentul in care cautam ceva, exista riscul sa gasim. De fapt multi confunda viata cu o constructie care decurge firesc, creste incetul cu incetul, catre ceva stabilit ca scopul cautarii. Poate isi vor spune la un moment dat ca puteau construi ceva mai frumos, insa vor avea linistea ca au facut si asa ceva destul de bun. Au si ei dreptatea lor. Daca nu incerci sa construiesti, s-ar putea sa nu obtii niciodata ceea ce cautai, insa ai sanse mult mai mari sa afli ce era cu adevarat acest ceva. Vei vedea mai mult si vei intelege mai mult si vei darama multe constructii false (si poate aratoase, pe care multi ar vrea sa le aiba, dar pentru tine false).

Una din nevoile oamenilor pare a fi aceea de a sti ce cauta. Ea se consuma la nivel filosofic, insa dorinta lor (ascunsa, poate) este sa ii asocieze pana la urma un scop real. Vor sa spuna "iata, asta caut" si apoi "iata, asta este cel mai probabil sa imi aduca ceea ce caut". Si apoi vor fi linistiti, vor avea ce cauta si vor avea un principiu care sa le justifice cautarea. Un compromis considerat destul de intelept, pana la urma.

Imi cer scuze ca am transformat subiectul de "ce cauta oamenii pe lume" in "cum cauta oamenii pe lume" .

Nu incap scuze, eu vad topicul ca pe unul deschis catre directii diferite de cea initiala, in limita discutiei despre "cautarile oamenilor".

Acest topic a fost editat de calfa: 16 Feb 2004, 12:09 PM

(Vreau sa subliniez ceva, de aceea nu voi edita mesajul anterior.)

A construi presupune un plan de constructie. Asta incerc sa spun ca nu este cea mai buna metoda. Nu spun ca trebuie sa daramam totul. Ci ca ideea este nu sa construim ceva pentru noi, ci sa cream. A crea in sensul lipsei acelui plan, in sensul exprimarii cu mijloace proprii, in sensul exprimarii adevarurilor simtite la un moment dat, iar nu postulate candva.

O sa imi obiectati ca nu ne permitem mereu sa fim artisti.
Nimeni nu a spus ca ne permitem metodele cele mai bune .

Cea mai buna forumla de a crea este cea de a face un lucru din start. Planul este bun ca fir conducator, insa lucrurile se regleaza cel mai bine din mers. Diferenta dintre cei care viseaza si cei care isi transforma visul in realitate consta in curajul de a te pune pe treaba.

Necazul este ca multi oameni prefera sa caute decat sa aprofundeze. Valabil pentru orice domeniu. E o stare de spirit care se potriveste de minune unui secol grabit si superficial. In final te alegi cu o mine de drumuri trecute pe lista, nici un inceput, nimic parcurs pana la capat.

Un necaz mai mare decat sa aprofundezi ceva ce nu cautai?

Care vis? Ce reprezinta visul asta? Este ceea ce cauta ei? Cati stiu ce cauta? Si cati dintre ei nu se inseala?

Da, poate ca secolul ne grabeste. Insa in sensul ca ne forteaza sa alegem scopuri atunci cand noi nu putem alege. Crezi ca cei care se lasa fortati aleg bine? Cred ca sunt foarte multi care aleg gresit sau intamplator, si totodata foarte multi care recunosc ca nu pot alege si nu se forteaza sa produca ceva. De ce ii condamni numai pe cei din a doua categorie?

Revenind la "ce cauta oamenii pe lume", tu sustii ca isi cauta un drum pe care sa il aprofundeze?

Daca toata vitata iti devine o eterna cautare si nu te fixezi pe nimic ar putea sa fie. Dar asta tine de optiunea fiecaruia.

Depinde si de chemare. In general cei care au o anumita chemare merg pe un drum stabilit. E posibil sa se insele, insa regretele sunt ceva mai slabe decat in cazul celor care isi tranforma viata intr-o eterna cautare.

Nu inteleg. Cand vorbesti de o realizare, de o implinire, vorbesti de un lucru concret, finit. N-am auzit de nimeni care sa fie apreciat doar pentru ca viseaza sa realizeze ceva. Ok, e laudabil ca viseaza, dar in final care e rezultatul?

In consens cu Figaro :

Seuls ceux qui risquent d'aller trop loin peuvent probablement trouver jusqu'où ils peuvent aller.

T.S. Elliot

Julia, te rog, pentru cei ce nu cunosc limba franceza, sa ne traduci ce ai scris mai sus. In primul rand asta e o cerinta in ragulamentul Hanului. In al doilea rand, in afara de acel citat nu ai dat nici o alta explicatie decat "consensul". De fapt, as prefera sa ne spui ce gandesti tu, dar desigur, nu am nici un drept sa iti sugerez ce si cum sa scrii.

Si totusi, hai sa conversam, daca se poate.

Acest topic a fost editat de calfa: 17 Feb 2004, 10:02 AM

O.K, scuze !
Traducerea suna cam asa :
"Doar cei ce risca sa mearga prea departe pot probabil gasi pana unde pot merge.", respectiv isi dau seama de propriile limite si realizeza ca pot ajunge mai departe decat isi inchipuiau sau, din contra, ca si-au imaginat mai mult decat pot.
Initial, la acest topic am raspuns ca omul cauta sa supravietuiasca: gandind, cautand, actionand sau asteptand (sperand). Cred ca pe parcursul unei vieti, omul parcurge toate etapele pe care le-am spus mai sus, in functie de intelepciunea pe care o dobandeste in timp, asa cum spune si Axel in semnatura lui, "De cele mai multe ori, greselile sunt puntile necesare dintre lipsa de experienta si intelepciune.". Actionand, inevitabil mai si gresesc si, daca vor, invata, daca nu, se poticnesc si se intorc din drum. Fiecare isi descopera propriile limite in timp, supravietuind in felul propriu.

Tendinta generala este de a-i considera pe cei care realizeaza ceva in viata ca pe niste visatori incurabili, cu capul vesnic in nori. Adevarul sta exact invers: pragmatismul unor asemnea persoane socheaza. Cei care o apuca pe un anumit drum nu prea mai se afla in faza experimentului. Se cunosc bine, stiu exact unde sa calce si unde nu. Exista cu siguranta si o doza de imprvizibil, de cautare, insa sistemul e deja pus la punct. In nici un caz nu e vorba de expresia "la plezneala" sau "dupa ureche". Sunt oameni care stiu foarte bine ce fac, si care in viata reala sunt de multe ori anosti si plictisitori. Cazul lui Charlie Chaplin e cunoscut: o persoana lipsita de stralucire, incapabil de conversatie, lipsit de umor. Pe platoul de filmare metamorfoza era completa: o adevarata masinarie, care functiona din plin si fara pierderi.

Concluzia ar fi ca cei care realizeaza ceva au un alt tip de cautare. Ei sunt centrati din start pe un domeniu, isi cunosc limitele si merg pe aprofundare, nu pe o cautare eterna.

Multumesc Julia. Ce ai scris tu se potriveste in general cu ceea ce gandesc si eu. Si despre "fortarea" limitelor, si despre rolul greselilor (esecurilor ...). Dar am mai scris despre astea, odata chiar discutand semnatura lui axel.

Figaro, nu faci decat sa sustii ceea ce am numit "un compromis intelept". Sustii ca trebuie sa ne fixam pe ceva si sa urmarim acest ceva, pentru a nu risca sa ne alegem cu nimic. Hai sa iti spun de ce nu ma combati de fapt deloc.

1. Threadul se refera la "ce cauta oamenii pe lume".
2. Facand acest gen de compromis, spui ca ei isi vor asigura o viata fara regrete foarte mari (cel putin in comparatie cu cei care nu fac acelasi compromis). Sa acceptam asta, desi sunt multi oameni care au regretat amarnic ca s-au grabit sa faca anumite alegeri. Regretele oamenilor se nasc atat din cauza ca e "prea tarziu", cat si din cauza ca "era prea devreme" (si ca daca nu s-ar fi grabit sa aprofundeze ceva gresit, ar fi reusit sa aleaga mai bine).
3. Pana acum nu a zis nimeni ca oamenii "cauta pe lume" sa isi asigure o limita superioara suportabila a regretelor. Deci ce spui tu nu are legatura cu ce cauta oamenii pe lume, ci mai degraba s-ar putea numi "cu ce se multumesc oamenii pe lume". Daca nu ma insel, am remarcat si eu ca asta fac ei. In acelasi timp, asta nu mi se pare metoda de a gasi ce cauti, mi se pare metoda de a iti stabili un scop accesibil si a carui implinire sa iti dea o anumita liniste (o bucatica din "acordul" cu tine de care ai nevoie). Este metoda celor care dupa o varsta simt ca nu este totul asa cum si-ar fi dorit, insa au multumirea de a se putea uita la o casa, la o familie si la niste copii pentru care spera ca vor reusi mai mult (poate sa isi implineasca ei visele).
4. Eu nu am spus ca trebuie sa ne petrecem viata intr-o eterna cautare (deci combati ceea ce nu am spus). Ba dimpotriva, am spus ca cel mai probabil este sa gasim ceea ce merita cautat in cazul in care nu cautam activ. Si asta pentru mine insemna ca trebuie sa ramanem deschisi si fideli noua insine. Ca sunt sanse mari ca daca ne stabilim un scop si apoi aprofundam acest drum, sa nu mai fim in stare sa recunoastem mai tarziu intalnirea cu ceva mai aproape de ceea ce merita cautat. Am spus numai ca sunt sanse mai mari sa ajungi la ce cauti daca nu iti impui nici o metoda, daca asculti de tine. In cazul asta nu te vei fixa pe ceva, insa se poate intampla ca ceva sa te acapareze, si vei sti atunci ca acest ceva era un scop real. Sigur ca riscurile sunt mari, dar - vezi punctul 1 - nu in ceea ce priveste gasirea a ceea ce cauti. Exista astfel riscuri mari sa ajungi sa regreti ca nu ai stiut sa te multumesti cu ceva. Care ar fi fost probabil destul de bun. Insa - si aici vezi punctul 3 - regretele rezonabil de mici nu prea sunt ceea ce cauta lumea.

Cat despre Julia, dragut citat, dar nu prea vad consensul. Figaro ne invata mai degraba cum sa nu riscam. Oamenii lui Figaro nu merg prea departe, merg doar drept inainte (si isi impun o anumita viteza). Sigur ca drumul drept e cel mai scurt drum dintre doua puncte, dar mergand drept nu faci decat sa te asiguri ca vei ajunge cat mai repede la un al doilea punct. Calitatea acestui punct ramane indoielnica. De asemenea, mergand drept, ai sanse mari sa ratezi "puncte" mai atractive care nu se afla pe segmentul tau (lung, intr-adevar) de dreapta. Oamenii "mei" merg in ritmul in care pot ei merge, fara sa se forteze. Si in timp ce merg au grija sa se uite in dreapta si in stanga si in sus si in jos si sunt dispusi sa vada si drumurile laterale. Ba chiar destinatiile catre care nu pare sa fie un drum.

Desigur, unii vor sa ajunga departe, altii vor sa ajunga la ceea ce cauta.

Figaro, este corect, dupa parerea mea, ce ai spus tu in concluzie. Dar spune-mi despre cei ce nu sunt centrati pe un domeniu, ei ce fac si cum sunt considerati ? Cei care stiu cate putin din toate, care nu aprofundeaza un anumit domeniu, ei nu realizeaza nimic ? Sau daca realizeaza, ce anume realizeaza ? Sunt ei eterni cautatori ? Personal, ma identific cu tipul de oameni pe care l-am mentionat aici (spre rusinea mea sau nu...). Si nu am regrete pentru viata traita pana acum. E adevarat, sufar cateodata pentru neputinta fizica de a face anumite lucruri si cred ca asta e din cauza ca nu am avut destul curaj altadata, la momentul oportun, de a actiona. Deci e vorba de puterea spiritului, pana la urma, dar si de comoditatea in actiune. Dar cred ca nu e timpul pierdut niciodata. Momentan, traiesc pe aceasta lume sperand si asteptand momentul oportun sau sansa. Poate gresesc...

Probabil ca lucrurile ar trebui separate. In definitiv totul depinde de asteptarile fata de propria persoana. Este adevarat totusi ca exista oameni care isi vor exercita influenta intr-n cerc restrans - insemnand ca realizari o profesie, cladirea unei familii etc. - si oameni care isi exercita influenta in cerc larg - inventatori, oameni de stiinta, artisti, scriitori etc. Tot ce am spus este in a doua categorie lucrurile sunt mult mai clare decat in prima. Dar asta tine de foarte multi factori (talent, chemare, perseverenta etc.) Poate ca ar trebui discutat, poate ca nu. Depinde. Oricum, ambele categorii exista, si cred ca o discutie pe tema lor e interesanta.

Multi apuca pe un drum doar pentru ca se simt nevoiti sa o faca. Desi nu au depasit faza experimentului.
Nu incerca sa sustii ceva general uman prin cazuri (foarte) izolate. Sigur ca exista si acei oameni care au fost cu adevarat acaparati de un drum, dar cati au sansa asta? Pe cati i-ai vazut metamorfozati complet de alegerile facute? (in sensul bun al cuvantului, ca metamorfoze spre plictiseala si resemnare si invatarea de a aprecia ce ai obtinut sunt destule).

Cat despre alt tip de cautare, iarasi... e fals. Nu mai e vorba de cautare, in momentul in care ai gasit. Eu nu pot decat sa ma bucur pentru Chaplin ca a gasit ceva in deplin acord cu el insusi. Dar nu o sa il laud pentru cum a cautat. Am senzatia ca eu, cautand la fel, nu as ajunge la aceleasi rezultate. Daca ar fi fost asa de simplu, cred ca pana acum s-ar fi predat felul lui de a cauta in scoli .