Ce cauta oamenii pe lumea asta ? O intrebare pe care si-au pus-o multi oameni, daca nu cumva toti, in diferite forme.

Si-au pus intrebarea asta si au dat raspuns la ea atat oameni mai simpli sau necunoscuti, cat si oameni mai complicati sau celebri. Cu siguranta s-au intrebat ce vor oamenii atat Freud cat si Nietsche, atat Marx cat si Buddha, atat Iisus cat si Maslow, atat oameni religiosi cat si atei, atat asceti cat si oameni "de viata", …

Cand a fost sa dea raspunsurile, parerile au fost extrem de impartite. Ce cauta oamenii ? Sexul, puterea, munca, sa scape de suferinta, sa fie morali pentru a ajunge in Rai, sa-si acopere nevoile fundamentale, sa aiba o relatie cu Dumnezeu, sa supravietuiasca, sa-si perpetueze specia, autocontrolul, distractia, superioritatea, simplitatea, … ?
________________________

1. Oare toti oamenii cauta acelasi lucru ? Sau ar trebui sa caute acelasi lucru, si nici intr-un caz pe celelalte. Oare toti oamenii cauta acelasi lucru, si toate celelalte sunt doar consecinte ale acestei cautari fundamentale ?

Pornind de la ipoteza ca exista o astfel de cautare fundamentala, ea ar trebui sa se aplice tuturor oamenilor. Ar trebui sa fie ceva ce e cautat de toti oamenii. O cautare pe care o avem cu totii in comun.
______________________

2. Ce cauta atat Bdl cat si Copernic, atat E.B.E. cat si Yuanescu, atat Zed cat si Flu, atat Denise_d cat si Ovidiu Bufnila, atat Secunda cat si Halcyon_III, atat Afrodita cat si Genicon, atat Omu'Bun cat si Carmi, atat Ypsilonalpha cat si Cameron, atat Catalin cat si Numarul de Aur, atat Mihai cat si Ancuta, dar si Nicodim, Cain, Ghost, Motzart, Marky, Ryan, Atta, Colectionara, Misttinguet, si toti ceilalti oaspeti ai Hanului, pe care fara voia mea i-am discriminat, nepomenindu-i aici ?

Sa fie sexul, puterea, Dumnezeu, eliberarea, …, distractia, … ?
________________________

Voi face si aici o ipoteza. De ce nu ar fi satisfactii ceea ce cautam noi toti ?

Daca asta ar fi raspunsul, si ar fi raspunsul comun tuturor celor de mai sus, atunci inseamna ca acesti oameni cauta satisfactia sexului bine facut, satisfactia puterii exercitate, satisfactia muncii rodnice, satisfactia eliberarii de suferinte, satisfactia ca daca vor fi morali vor ajunge in Rai, satisfactia ca si-au acoperit nevoi fundamentale, satisfactia de a avea o relatie cu Dumnezeu, satisfactia de a supravietui, satisfactia de a-si perpetua specia, satisfactia autocontrolului, satisfactia distractiei, satisfactia superioritatii, satisfactia simplitatii, … ?

Poate nu toti oamenii cauta toate aceste satisfactii in acelasi timp, oamenii avand limitele lor. Poate ca nu pot fi cautate in acelasi timp toate aceste moduri de a obtine satisfactie, unele dintre ele fiind ireconciliabile. Poate ca sunt si oameni despre care se poate spune ca nu cauta nici o satisfactie, fie pentru ca sunt destui care sa o faca, fie pentru ca nu se hotarasc la niciuna, fie pentru ca cred ca intotdeauna altii o fac mai bine, …, dar si ei obtin tot satisfactii, fie de a fi diferiti, fie de a se pastra pentru mai tarziu, fie din placerea de a se simti victime, …, chiar daca nu le cauta.

Sau poate ca altceva cautam noi toti.

Sau poate cautarea de care vorbesc e o simpla iluzie. Poate nimeni nu cauta nimic.
____________________

Si, la urma urmei, ce caut eu punand aceste intrebari ?

Da’ chiar! Ce cauti?

Nu mai stiu...Tot cautand am uitat de ce am plecat la drum. Am inceput sa ma bucur de ce intalnesc pe calea catre tinta deja uitata. La fiecare colt ma asteapta cate o surpriza, cate o noua intrebare, cate o noua destinatie. Stiu doar ca trebuie sa merg, sa nu ma opresc. Ceea ce mi se daruieste de-a lungul pelerinajului este mai valoros decat ce voi primi cand voi ajunge la capatul drumului. Adun in desaga toate comorile descoperite pe drum. Poate ca atunci, odata ajunsa in varf, ma voi opri si voi admira privelistea, ma voi bucura de odihna, si atat. Urcusul a fost greu, dar interesant. Raspunsul definitiv, ultimele detalii, ultima bucatica de puzzle, le voi primi atunci. Sper sa se ridice la inaltimea asteptarilor. Oricum, voi fi “acasa”.
Pana atunci voi continua sa merg. Pietrele de hotar imi vor confirma daca sunt sau nu pe drumul cel bun. Daca nu, voi face un popas, apoi calea intoarsa si voi regasi poteca mea. Intre timp, ma bucur de peisaj.
Satisfactii? Putem primi chiar de la lucrurile pe care nu le cautam, de care ne lovim la fiecare pas. Trebuie doar sa stim sa le recunoastem, sa nu le respingem. Uneori primim cele mai minunate daruri chiar de la cei care nu ne sunt prieteni.

Nu toti oamenii urmaresc aceleasi lucru in viata asta insa cred ca sunt niste dorinte comune, lucruri dupa care tanjeste orice om, indiferent cat de bogat/sarac, destept/prost, frumos/urat ar fi. In ceea ce ma priveste, tanjesc dupa o lume mai buna, fara durere, in care sa-i pot vedea pe toti zambind.

Stiu ca sunt utopica, dar asta e ceea ce imi doresc. Mai vreau sa fiu buna, cu toata lumea si sa nu intorc spatele nimanui care are nevoie de ajutorul meu. Poate ca nu am facut asta intotdeauna. Satisfactiile vietii mele nu sunt lucruri mari, dar sunt importante si acelea ma fac fericita, atat cat poti fi in mediul in care traim. Ma bucur de natura, de dragoste, de animale, de parintii care m-au crescut si de prietenii pe care mi i-am facut. Ma bucur de o carte buna si de niste fulgi de zapada....

Si daca tot ai mentionat satisfactia autocontrolului, as vrea sa cred ca ma pot stapani in situatii mai putin favorabile, ca nu cedez la o rautate sau la o ispita care pare dulce. Nu cred ca moralitatea este cea care iti garanteaza ajungerea in rai si satisfacerea nevoilor fundamentale nu imi este de ajuns pentru a fi fericita.

O cautare fundamentala.... poate s-au impotmolit gandurile mele, insa de cand am citit Tinerete fara batranete si viata fara de moarte (atunci cand eram doar un copil) am ramas cu ideea ca in sufletul fiecarui om se ascunde aceasta dorinta de a trai vesnic, intr-un cadru perfect. Afrodita spunea undeva ca ea chiar nu-si doreste o alta viata, ca ii ajunge asta pe care are acum. Eu nu pot spune acelasi lucru. Imi doresc mai mult decat viata asta, mai mult decat niste bucurii efemere, mai mult decat o situatie materiala, putere, dragoste, superioritate intelectuala... imi doresc ceva care nu seamana deloc cu lumea in care traim. Ramane "doar" sa descopar cum pot avea acel altceva...

@denise_d: Clar, cautai satisfactii !

Tocmai pentru ca nu mai stii ce cauti, si te bucuri de satisfactiile caii pe care ai pornit !

@Ryan: Nici eu nu caut nemurirea. Incerc sa iau viata drept ceea ce e, o minune data noua, pe care e posibil sa nu o mai obtinem inca o data. Daca va mai fi ceva si "dupa" ... asta e alta poveste.

1.Oamenii cauta in viata acel lucru care nu se poate gasi,dar nu isi dau seama.Nu cunosc acel lucru,fiecare personal trebuie sa-l afle.Sunt sigur ca daca as descrie aici cea ce cauta oamenii in viata si instructiuni pentru gasirea acelui lucru nu m-ar crede nimeni si bine ar face deci inapoi la pasul 1.Se intelege ca nu e un lucru material,unii oameni nici nu stiu ca il cauta.

(daca e ciudat ce am scris,asta e.Am folosit niste imaginatie)

Calfa, I like you! Uite ca m-ai scos din hibernare cu subiectul asta, desi nu am mare lucru de spus.
Cred ca ai dreptate in ceea ce priveste satisfactia. Multi ar spune "fericirea" dar nu cred in asta - fericirea vine doar sa ne puncteze viata, din cand in cand, ca o floare rara care face contrast cu restul si care ne ofera doar un crampei de imbold, atat cat sa nazuim spre mai mult.
Dar in viata de zi cu zi, cred ca "satisfactie" descrie cel mai bine ce cautam. Facem orice sa ne simtim bine, uneori constient, alteori inconstient.
Si cred ca e important sa constientizam satisfactiile si sa le apreciem la justa lor valoare - caci uneori sunt doar superficialitati de moment.

Mistinguett, I like you too ! Doar m-ai aprobat, nu ?

Da, ca nu-s prea vorbareata zilele astea.

Am vazut ! De la studentimea romana din Romania ma asteptam sa-si ia o pauza de "virtual", dar cu tine ce e ? Munca ? Oricum, va astept pe toti sa va "intoarceti", sa-mi pot lua si eu o pauza.

Adica, veniti voi ca plecam noi?
Ce satisfactie iti da asta?

Aici nu e vorba de satisfactie. Ci de faptul ca uneori ma intreb, ce mai caut eu pe la Han ? Cand sunt altii care sa spuna ceea ce as fi spus si eu ?

Nu esti in primejdie calfa, nu sunt multi care sa spuna ceea ce ai spune tu. In plus, oricand e bine sa fie si cineva care puncteaza.
Sau trage concluziile.
Misti, daca plecati voi , plecam si noi!

"Ce cauta oamenii pe lumea asta?"
Cred ca mai important e sa raspundem la intrebarea "De ce este aceasta o preocupare majora pentru oameni?". Ce-mi poate veni acum in minte, citind ipoteza "cautarii fundamentale" e obsesia sensului, a rostului, ca o consecinta a gandirii de tip logic-rational a civilizatiei. Nu am cercetat mai in detaliu, dar cred ca aceasta preocupare, mai precis amploarea ei s-a facut simtita nu mai devreme de epoca moderna.

Bun venit la Han, khali !

E importanta si intrebarea "De ce este aceasta o preocupare majora pentru oameni ?".

Cat priveste "cautarea fundamentala", si vechii greci si-au pus problema, dar si orientalii. Desigur, e mai "vizibila" in epoca moderna europeana, si in cea contemporana euro-americana, pentru ca noi suntem rezultatul acestor epoci ale "ratiunii".

Revenind la intrebarea "ta", legand-o de ipotezele prezentate de mine, cautarea ar putea fi o preocupare majora pentru ca existenta satisfactiilor presupune uneori existenta unor teluri, scopuri, sensuri, motivatii, etc. Uneori pentru ca poti obtine satisfactii si in lipsa unor tinte, a unor planuri constientizate. In zilele noastre, in lumea "occidentala" (din care chiar daca nu facem parte cu totul, macar ne inspiram destul si noi, romanii), a avea un tel, un plan, un scop, un sens, e un fel de conditie de baza a "reusitei". Asta fiind insa o alta poveste ...

Nu stiu altii ce or cauta, dar stiu ca eu caut intelepciune, ca multa imi mai lipseste

Toata lumea are un scop, un tel pe care tinde sa-l atinga.
Din punctul meu de vedere acesta difera de la o etapa la alta a vietii. In fiecare astfel de etapa mi-am dorit sa realizez ceva. Nu ca as fi inconsecventa, dar ceea ce mi-am dorit cu ardoare acum 10 ani azi nu mai este o dorinta, este deja o realizare si o iau ca o stare de fapt, face parte din ceea ce am si mi-e atat de proprie incat am uitat aproape cat m-am zbatut in acea vreme sa-mi ating scopul. Am alte prioritati, alte aspiratii, iar peste cativa ani sunt sigura ca voi avea altele.
S-a vorbit de satisfactii de moment. Orice satisfactie de moment ma impinge sa vreau mai mult. Daca am putut o data, de ce nu as putea si a doua oara? Merita macar incercat.
Poate cel mai acut constientizez esecurile. Ma "razboiesc" nu numai cu factori externi, cat mai ales cu mine.
Uneori este numai vina mea, alteori cred ca nu sunt principalul factor al esecului. Sunt cazuri in care sunt convinsa ca, desi am facut tot ce trebuia, nu am obtinut ceea ce doream numai din cauza unor factori externi.

In alta ordine de idei, cred ca toata lumea tinteste acea stare de a se simti "confortabil". Am intalnit des aceasta notiune si are valente diferite, incepand de la "incheiem aceasta discutie pentru ca imi strica buna dispozitie" pana la "ceea ce e bun pentru mine nu este suficient pentru tine".

Nu stiu exact ce cautam, dar un lucru e cert... Cel mai important lucru este dragostea.

Chiar daca nu-s moderator, va rog sa nu mai postati offtopic, ca nu este Poiana lui Iocan.

In alta ordine de idei, imi place Cioran. Faptul ca e controvesat sau nu, poate conteaza mai putin.

Da, cred ca e o ipoteza buna. Totul se poate rezuma la satisfactii. Indiferent ca e vorba de satisfactii fizice sau psihice, toti cautam sa ne facem viata mai buna, sa ne simtim mai bine. Se poate vorbi si despre satisfactia de a fi cineva, de a fi amintit si peste ani sau, de ce nu, peste secole sau milenii. Viata este trecatoare, este efemera, cred ca suntem toti constienti de acest lucru. Din momentul in care constientizam acest lucru si ca urmare a acestei constientizari dorinta fiecarui om este de a lasa ceva in urma. Acele satisfactii de moment, pot sau nu duce la acest lucru. O satisfactie de moment poate fi premergatoare pentru alta, ne poate impinge sa incercam altceva sau sa mergem pe aceeasi linie, sau nu, unii se opresc la anumite satisfactii, altii vor mai mult mereu. Dar numai satisfactiile ne imping sa vrem mai mult sau si esecurile ? Pe unii esecurile ii descurajeaza, pe altii ii ambitioneaza si esecurile nu numai succesele. Succesele, satisfactiile, esecurile ... toate cred ca sunt efecte ale aceleiasi cauze si anume dorinta de afirmare,. de a lasa ceva in urma, asa cum am spus.
Offtopic, sau poate nu, as intreba ce cauta utilizatorii acestui forum pe el. Sa isi exprime gandurile, ideile ? Este cumva o dorinta de afirmare si aici ? Fiecare alege maniera prin care vrea sa se remarce. Dar cred ca toti vor sa iasa din anonimat, sa fie cunoscuti, apreciati, si, de ce nu, tinuti minte. Asta in masura in care un forum permite acest lucru.

nu stiu ce cauta ceilaltzi pe lume dar eu caut sa ma caut

nu m-atzi vazut pe undeva ?

To survive....

Julia, probabil ca sunt destui cei ce cauta in primul rand ... sa supravietuiasca. Nu zic ca atunci cand ma implic in diferite activitati nu imi doresc sa supravietuiesc termenului lor final. Dar nici nu pot sa spun ca eu as cauta in primul rand supravietuirea. Si am mai vazut si pe altii ca nu cauta supravietuirea. De asta nu subscriu la ipoteza "supravietuirii". Poate eu ma insel.

Calfa, stii care e problema cu intelepciunea? E aceasi ca si cu puterea, cu cat ai mai multa cu atat vrei mai multa.La fiecare pas mai castigi un pic din ea, si iti dai seama ca iti trebuie si mai multa.Cu cat ai mai multa , cu atat vrei mai multa, incat la un anumit punct ti se pare ca nu ai deloc in comparatie cu cata vrei.

Sa supravietuiasca in limtele posibilitatilor si dorintelor proprii. De aici porneste diferentierea intre oameni, zic eu. Daca inca din nastere nu suntem egali, diferenta dintre oameni se adanceste odata cu trecerea anilor, in functie de multi factori :educatie, autoeducatie, etc. Si fiecare cauta sa supravietuiasca in felul sau propriu. Eu am o vorba: cat il duce mintea si inima. Poate am vorbit prea general sau poate am divagat. Poate termenul "supravietuire" este exagerat.

Supravietuirea este instinctuala, nu cred ca e ceva ce cautam, sau ca depunem zilnic eforturi sa supravietuim. Ba din contra, cred ca suntem prea siguri pe viata si pe ziua de maine si ne concentram asupra "victoriilor", mai mari sau mai mici.

Mie im pare ca aceasta cautare nu este decat o iluzie.
Fiecare cauta ceva. Ceea ce cauta este ceea ce ar trebui sa caute? Cine stie. Poate nici nu conteaza ce cauta, importanta e cautarea. Incercarea, de a atinge acel ideal, acea "iluzie" este importanta.
Principalul este ca fiecare sa stie ce cauta, nu conteaza ce: putere, dragoste, pe Dumnezeu, eliberarea, orice. In momentul in care ti-ai fixat scopul cautarii si esti convins ca asta trebuie se cauti, tot ceea ce faci va fi indreptat spre acest scop si iti va aduce satisfactie.
Cautare placuta!

O imagine in loc de raspuns:

Un ochi priveste un tablou. Tabloul poate sa incante ochiul sau sa il nemultumeasca (fie prin dizarmonii, fie prin incapacitatea de a produce vreo incantare). Cand isi indreapta privirea spre ceva, ochiul doreste sa fie impresionat. Vrea sa gaseasca sensuri, armonie si acea senzatie ca, in ceea ce vede, totul este cum ar trebui sa fie.

Viata este un tablou la care privesc o sumedenie de ochi: ochiul rational, ochiul etic, ochiul estetic, ochiul senzorial, ochiul armoniei... si altii. Toti acesti ochi vor acea senzatie ca in tabloul privit totul este cum ar trebui sa fie.

Omul cauta sa picteze astfel incat sa ii multumeasca pe toti. Unii isi mai scot din ochi si numesc asta intelepciune.

Frumoasa imagine ! Reflecta acea ... simplitate !

Asadar, dupa parerea ta, omul cauta armonie, iar intelepciunea il ajuta sa reduca (simplifice) "spectrul de armonici" pe care face cautarea.

Oarecum off-topic: Dar oare e o diferenta intre "frecventele joase" (nivelurile inferioare Maslow, de exemplu) si cele "inalte" ? "Inteleptul" aplica oare o reducere selectiva ? E un om mai intelept daca reduce mai mult niveluri joase ? Sau inalte ? Poate gasim alt topic sa discutam asta ...

Da, frumos. Omul cauta senzatia de armonie, pentru satisfactiile pe care i le produce atat cautarea cat si ceea ce obtine (daca obtine). Asadar, avem amandoi dreptate. Stiam eu.

Eu nu am zis si partea cu "pentru satisfactiile...". E drept ca daca reusesti sa obtii acea senzatie, ea este mai mult decat satisfacatoare. Dar nu inseamna ca din acest motiv cauti. Cauti pentru ca nu poti altfel. Cautarea despre care vorbim nu este neaparat un efort activ, e mai mult o dorinta: cautam in sensul de "ne dorim mult sa avem asta". De asta simtim nevoia, asta ne lipseste. Unii incearca sa faca ceva pentru a obtine asta. Unii isi scot "ochii", altii tot schimba unghiurile de "vedere", altii traiesc sperand ca vor fi dusi acolo de calatorie (si intre timp inalta o oda calatoriei/cautarii).

Calfa, ala e pasul 2 spre mediocritate, nu spre intelepciune.

willie, e posibil ca tu sa stii mai bine. Totusi, sunt mai multe feluri de intelepciune, cum sunt mai multe cautari ale omului, cum sunt mai multi "ochi" (in definitia colectionarei).

Topicul propus de mine (Raspunde la Ce Cauta Oamenii Pe Lume ?, Intrebari, Ipoteze, Speculatii) punea intrebarea, e o cautare fundamentala ?
Lansa o ipoteza, satisfactiile cunt cautarea fundamentala.
Iar noi facem speculatii.

Sunt 2 moduri de a raspunde la aceasta intrebare. Voi dezvolta doar unul. Oamenii cauta fericirea. Este cel mai important lucru in mod cert pentru oricine.

Tyra, astept cu interes sa ne spui care este si cel de-al doilea mod de a raspunde la intrebarea topicului.

Primul tau raspuns a fost fericirea. Iti cer prea mult daca te rog sa dezvolti ideea ? Ce e fericirea, in opinia ta ? Cat difera de satisfactie ? Pot fi interpretari particulare ale unui concept mai general ? Fericirea include cumva satisfactia, sau invers ?

__________________

Poate ca a venit timpul sa mai adaug ceva la enuntul initial, la primul meu mesaj, cu care am initiat topicul. Am pus o intrebare, am formulat o ipoteza, am discutat pe marginea lor. Dar asta nu inseamna nici ca punctul meu de vedere este exclusiv reflectat in ipoteza propusa, si nici ca punctul meu de vedere pe acest subiect ar fi unul clar sau definitiv.

Mai clar. Unii poate au inteles ca eu caut satisfactii. Ipoteza satisfactiilor e o idee noua, de cel mult cateva zile, pentru mine. Mai importanta decat ipoteza asta, initiala, e sa incercam sa vedem daca e ceva ce noi toti cautam, si daca da, ce anume ?

Adica, sa incercam sa ajungem de la ipoteze la o posibila teorie. Nu pentru ca am fi noi experti in domeniu, ci doar pentru ca ne place arta de a conversa. Daca nu se va putea ajunge la o concluzie, totul va ramane la nivelul speculatiilor, dar nici asta nu e un lucru rau. Exercitiile mentale au si ele rostul lor.

___________________

Prin urmare, ma bucur sa citesc ipoteze noi, in special daca sunt argumentate, si m-as bucura sa imi vad ipotezele daramate de o teorie mai buna decat ele.

Eu incerc sa vad dincolo de cuvinte , incerc sa "descifrez" omul si sa-l inteleg . Pentru ca eu consider ca merita .
Nu stiu dar cuvantul satisfactie imi este putin cam dur si prea se refera la "eu si nimic mai mult". L-as inlocui cu multumire .
Satisfactia suna , pentru mine , a egoism .
Daca s-ar face o scara de la 1 la 5 , mi-as dorii sa existe un punct comun la toti . Sa ne pese de ceilalti .

@calfa
Cred ca ceva mai off topic nici nu puteam scrie . Sorry .

@Zed: E complet on topic ce ai spus, si sublinierea finala e doar o cursa ...

Da, am remarcat ca asupra anumitor persoane formula "satisfactie" genereaza imagini mai dure sau sugereaza egoism. Nu e aici topicul pentru a discuta egoismul, dar cred ca toti il avem, numai ca in proportii diferite, si ii dam interpretari diferite.

Tu Zed, propui "multumire". Asadar, noi, oamenii, cautam "multumire". Si eu incerc sa vad dincolo de cuvinte (cat reusesc oare ?), incerc sa "descifrez" omul si sa-l inteleg. Prin urmare, preferinta ta (si nu numai a ta !) pentru "multumire" in loc de "satisfactie", imi spune ceva despre tine (ceva ce banuiam deja).

Ok, nu tin la "satisfactie", repet. Sa fie "multumire". Dar ... ca intotdeauna mai e si un dar ... "satisfactie" si "multumire" sunt, in opinia mea, partial suprapuse, sunt mai degraba aspecte, abordari diferite ale unui concept unic.

Noua ipoteza ar fi: omul cauta multumire (careia unii prefera sa ii spuna satisfactie). Se leaga de ce a spus colectionara. In opinia ei, oamenii cauta sa isi multumeasca acei "ochi".

Poate mai detaliezi ipoteza multumirii, Zed ? Multumire in general, sau in special o parte a ei ? Multumire de sine ? Multumire pentru ca existam ? Multumirea celor care ne inconjoara ?

@calfa

Bun, deci tu esti o dovada ca sunt persoane carora le pasa "sincer" (cum definim exact conceptul ... alt subiect de topic).

Asadar, oamenii cauta multumirea. Unii cauta mai mult multumirea celor din jur (si avem exemple ), pe cand altii mai mult multumirea personala. Ca primii obtin multumire personala din multumirea pe care o ofera celor din jur, asta e o alta poveste ...

@Zed: E mai important sa te apropii de adevar (ajutandu-i pe cei din jur sa devina mai multumiti), decat sa ai dreptate. Si intr-un caz si in celalalt obtii o multumire. "Luat repede" (in momentele de "ratacire" ) mi se mai intampla sa o prefer pe a doua, dar Sinele profund (manifestat in momente de liniste, meditatie), cel care imi conduce deciziile pe termen lung, o prefera pe prima. De aici ... confuzii si inconsistente.

@calfa , desigur ca se intampla sa ai momente de "ratacire" (asa dam mai mult in egoism) , dar principalul este sa fie numai momente cat mai rare . Si cel mai important este ca suntem constieti de acest lucru . (exista multa lume care nu vede sau nici macar nu sunt sinceri pentru a le recunoaste ) .
Un exemplu bun la

Ce cautam noi pe lume? Sunt multe lucruri, poate prea multe ca sa fie enumerate... Fiecare poate cauta un alt lucru. Eu una caut sa fiu fericita si iubita. Si mai caut un sponsor cu un cont mare in banca care sa ma iubeasca

Bine-ai venit la Han, Mistique!

@Mistique

ca sa fiu eficienta sa o iau pe puncte:

1. calfa.
Cu siguranta s-au intrebat ce vor oamenii atat Freud cat si Nietsche, atat Marx cat si Buddha, atat Iisus cat si Maslow
- nu cred ca poti pune Marx cu Buddha si Iisus cu Maslow in aceeasi balanta; eventual Buddha si Iisus; adica totusi, respectam valorile;
- nu cred ca Iisus s-a intrebat ce vor oamenii, El stia asta si inca stie;
- "cu siguranta" induce aici o oarecare generalizare, o oarecare facilitate a gandului; ori, nu e asa.

Ce cauta atat Bdl cat si Copernic, [...] atat Secunda cat si Halcyon_III
-pardon?! atat...cat si - constructie folosita spre a scoate in opozitie un termen fata de altul; de ce atat secunda cat si halcyon_III? am avut eu vreun " conflict " cu el? precum e cel dintre Bdl si Copernic? sau e doar o simpla enumerare? atunci, te rog, enumara, nu pune in balanta.

2. axel
Chiar daca nu-s moderator, va rog sa nu mai postati offtopic, ca nu este Poiana lui Iocan.
- chiar daca nu sunt Mihai , va rog sa ...etc? ;pai nu dragutule, nu esti, atunci nu iti iei atributii de moderator ca de aia exista optiunea Report this post to a moderator prin care iti faci cunoscuta reclamatia, doleanta, moderatorului, cel in masura sa judece si sa ia masurile corespunzatoare;
- pe de alta parte, tu nici nu ai participat la discutii, doar ai stiut sa arati cu degetul;
- interventia ta m-a deranjat, eu fiind o persoana care acum descoperisem topicul si citeam postarile cand, brusc apare unul care zice faza aia fara sa aiba vreun drept;
- apoi, nici nu ai spus clar, cine e offtopic, astfel incat fiecare putea sa se uite putin mirat, la modul "ce am zis?"

3. likurici
- multumesc pentru acea trimitere la Cioran

4. Aragorn
as intreba ce cauta utilizatorii acestui forum pe el.
- daca tu ai curajul sa spui, spun si eu

5.willie
- cauti cel mai frumos lucru: intelepciunea.
- cred ca nu ma insel daca spun ca David, cand a fost intrebat de Dumnezeu ce doreste, acum ca ajunsese imparat, acesta a cerut: intelepciune.

6. Julia
- cauti cel mai greu lucru: supravietuirea
- presupune sa fii mereu un luptator, sa mergi mereu inainte, ori, nu toti au puterea aceasta si nici nu cauta sa o aiba.

7. yuanescu
- m-ai facut sa zambesc usor si apoi sa recitesc raspunsul tau;

8.DaC
- si totusi tu, tu ti-ai descoperit scopul pe care sa il urmezi?

####

hai ca m-am lungit prea mult cu mesajul .
eu caut sa mor frumos, in cele din urma.

in speranta ca nu am suparat pe careva,
v-am pupat pe toti,

Multe scuze de eventualul off topic.

@secunda:
Multumesc pentru sublinierea ta "nu cred ca Iisus s-a intrebat ce vor oamenii, El stia asta si inca stie".

Imi retrag "cu siguranta" si propun sa fie inlocuit cu "probabil". Am scris destul de in viteza textul respectiv, fara a-l pregati anterior sau "peria" dupa.

Recunosc ca "atat Freud cat si Nietsche, atat Marx cat si Buddha, atat Iisus cat si Maslow" poate da impresia ca am comparat personalitati egale. Sunt si eu de parere, ca si tine, ca "valorile" lor (cum le definesti, apropo ?) nu sunt egale. Totusi, sa fie ce am scris eu lipsa de respect ?

Imi pare rau ca ai observat (sau doar subliniat ?) doar "atat Bdl cat si Copernic, [...] atat Secunda cat si Halcyon_III".
Despre "atat Omu'Bun cat si Carmi", sau despre "atat Ypsilonalpha cat si Cameron", sau despre "atat Mihai cat si Ancuta" ai acelasi comentariu ? E sigur faptul ca acea constructie e exclusiv folosita pentru a sublinia pozitii opuse sau eventuale conflicte ? In orice caz insa, am enumerat si nu am pus in balanta.

Acea formulare "atat ... cat si ...", si in cazul unor personalitati Universale dar si in cazul oaspetilor Hanului, a vrut doar sa sublinieze diversitatea. Si, eventual, sa atraga atentia.

Cat despre off topic ... am recunoscut ca am fost in acea situatie.

Imi pare bine, secunda, ca ne-ai spus ce anume cauti tu. Suna bine acel "sa mor frumos".

Insa banuiesc ca nu ai fost in cea mai buna dispozitie atunci cand ai scris textul tau de mai sus. Parca nu te recunosc. Bafta !