Blackut, daca tot ai afirmat ca nu exista suflet, explica si ce te-a determinat sa crezi asta. Vino cu argumente... sau da un link catre un loc unde ai adus argumentele astea. Eu sunt deschisa intotdeauna ideilor noi, chiar vreau sa iau in considerare posibilitatea asta, doar ca pana acum... chiar nu pot.

Tu crezi doar in existenta a ceea ce poate fi masurat?

Varianta cu linkul ar fi singura (relativ) on topic.

a

In primul rand, eu nu plec de la ideea, "cred ca un lucru exista, oricine are o alta parere trebuie sa imi demonstreze ca acel lucru nu exista". Nimic nu m-a determinat pana acum sa cred ca ar exista un suflet. Legile naturii (fizice sa zicem) sunt suficiente pentru explica cum functioneaza omul si ce se intampla cu el cand moare. Chiar daca nu s-au descoperit toate raspunsurile, ma indoiesc ca vreo stiinta vreodata (de exemplu medicina) va mai lua in considerare sufletul sau spiritul.

Discutia cu existenta sufletului, la fel ca si discutiile cu "exista sau nu Dumnezeu?" nu vor ajunge nicaieri. Imi cer iti explic de ce nu cred in existenta unui lucru invizibil, nemasurabil, insesizabil care aparent nu este necesar pentru a explica functionarea omului...

Sunt curios, cum au ajuns oamenii sa creada in existenta unui lucru pe care nu il puteau vedea, simti sau masura (si pe care stiau ca nu prea puteau sa o faca niciodata) decat imaginandu-si acel lucru pe loc, fara a avea o marturie a existentei sale?

Si ca sa nu ajungem prea mult off-topic, in ceea ce priveste moartea:

Eu vad omul ca pe o complicata masina biologica (la fel ca orice fiinta). Senzatia ca ar exista un suflet si ca in interiorul nostru ar fi ceva imaterial cred ca vine din faptul ca omul este diferit de materia din jur. Oricine poate sa vada diferenta dintre fiintele vii si materia 'moarta' (de pilda o piatra). Oare aceasta diferenta vine de la faptul ca in interiorul omului exista un suflet (spirit)? Fara suflet, omul moare, adica pentru a fi viu ai nevoie de suflet? Daca un suflet intra intr-o piatra, ea ar capata viata? Eu nu cred. Sunt de parere actiunile omului si complexitatea lui sunt rezultatul functionarii la unison, organizate a celulelor din corpul sau. Pentru mine moartea inseamna perturbarea definitiva a acestei functionari, sau oprirea ei. Ceea ce pentru unii inseamna absenta sufletului, pentru altii inseamna distrugerea ordinii dintr-un sistem.

De obicei lucrurile nemasurabile sunt niste chestii foarte vagi, si uneori pentru mine greu de analizat.

Nimic nu a putut fi masurat inainte ca cineva sa inventeze un instrument de masura, o scala. Nimeni nu credea in existenta energiei electrice inainte sa fie descoperita .....
Intr-adevar sunt anumite "fenomene" pe care nu le putem masura.... INCA.

Pai sufletul a fost descoperit?

Pana la urma tu crezi ca toate lucrurile si fenomenele sunt masurabile, inclusiv sufletul.

Acest topic a fost editat de Blakut: 19 Jul 2006, 09:34 AM

Serenity :

Intai ar trebui aflat ce intelegem toti prin suflet. Apoi, in functie de definitie, cei care pretind ca acesta supravietuieste mortii, ar trebui sa vina cu dovezi.

Avem doua chiar pe forum :
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=6204&
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=7031&

Am vazut dupa ca exista un topic special destinat discutiei despre suflet. Unde ar trebui sa ne mutam, pentru ca aici suntem oooooooooooooftipc (Iertare, Amen! )

Dar atunci cand stingi calculatorul, sistemul de operare mai exista? Daca inchid calculatorul Windows-ul mai exista?

Exista, dar nu se manifesta.

Eu nu faceam analogie la un soft, ci la faptul ca viata este data de functionarea in tandem a partilor corpului. Strici organizarea asta si omul moare. Cam asa vad eu lucrurile. Nimic paranormal.

Abureala,
Tu instalezi sistemul de operare de fiecare data cind pornesti calculatorul?

Mai întâi o observaţie:
TRĂIM ÎNTR-O CULTURĂ CARE NU ŞTIE MAI NIMIC DESPRE MOARTE ŞI DESPRE CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ DUPĂ MOARTE. ÎN COMPARAŢIE, VECHII EGIPTENI CUNOŞTEAU FOARTE MULTE DESPRE MOARTE ŞI DESPRE CE SE ÎNTÂMPLĂ DUPĂ EA..

Nivelul de bză al existenţei (starea de veghe) permite cea mai clară şi puternică manifestare a conştiinţei precum şi cea mai puternică reţinere în ceea ce priveşte memoriile. Nivelul de bază al stării de veghe este nivelul existenţei în care se atinge nivelul complet de integrare a tuturor corpurilor subtile. Pentru persoanele în viaţă, nivelul de bază al conştiinţei este starea de veghe, pentru persoanele recent decedate care se află în zona în timp-real, nivelul de bază al conştiinţei este dat de corpul eteric-plus-corpul în timp-real.
Proiectarea dincolo de nivelul de bază al conştiinţei (orice tip de OBE) poate explica consistenţa vagă a gândirii care începe să cuprindă, imediat după ieşire, pe majoritatea celor care se proiectează în afara corpului. Acest lucru seamănă cu un fel de incoerenţă dată de amnezie. Aceasta creştere în gravitate cu cât cel care se proiectează călătoreşte mai ,,departe” faţă de starea de bază a conştiinţei şi e afectată de lungimea perioadei de timp petrecute dincolo de această stare de bază.
Ce se întâmplă cu corpul eteric, materia eterică şi dublura proiectabilă în timpul morţii corpului fizic?
Moartea poate fi considerată proiecţia finală în afara corpului, suprema experienţă OBE. Când are loc moartea fizică, corpul în timp-real este proiectat în modul cel mai puternic posibil. În cazul unei morţi subite, corpul în timp-real conţine majoritatea substanţelor pur-energetice şi bioenergetice din timpul vieţii organismului, substanţe care sunt ,,stocate” în corpul eteric.
Într-un fel corpul eteric se proiectează în afara celui fizic, împreună cu contrapartea sa: corpul în timp-real, formându-se astfel aşa numitul corp eteric+timp-real.
Acesta este o versiune mult mai puternică şi stabilă faţă de dublura proiectată în zona în timp-real din cazul unei experienţe OBE. Acest corp nou format conţine o copie completă a conştiinţei şi memoriilor (acum doar copia nivelului de bază, originală, care în timpul vieţii era carcateristica corpului fizic) precum şi spectrul complet al corpurilor subtile mai ,,înalte”. Toate acestea complet integrate, dar în afara corpului fizic (adică în cel nou format), complet integrate într-o stare de veghe (asemănătoare stării de veghe a conştiniţei corpului fizic doar că acum odată cu moartea acestuia, aceasta este în afara corpului fizic).
Când corpul fizic moare, corpul eteric+timp-real se formează, acesta stă la ,,capătul” inferior al corpului subtil şi al scalei dimensionale, mimând poziţia corpului fizic defunct. Acest corp menţine copia MASTER a minţii şi memoriei corpului fizic decedat. Această menţinere se referă la faptul că acest corp nou format menţine o copie complet integrată şi în stare deplină de veghe a conştiinţei defunctului, doar că aceasta caracterizează acum mediul din afara corpului fizic decedat, mediul fiind aici zona în timp-real. Deoarece corpul eteric+timp-real menţine completa integrare în stare de veghe a minţii şi memoriei (anterior o proprietate exclusiv a corpului fizic), nu există nici un conflict energetic sau nici un efect de SEPARARE MENTALĂ (tipic asociat cu o experienţă OBE) care să slăbească această integrare.
În această stare pot apărea de-asemenea fluctuaţii ale realităţii (la fel ca într-o experienţă OBE), astfel că alte minţi şi energii pot afecta mediul în timp-real ducând la anomalii de percepţie.
În momentul final al morţii, majoritatea materiei eterice a corpului fizic muribund, este rapid transferată în nou formatul corp eteric+în timp-real. De asemenea, transferul de materie eterică reziduală are loc timp de câteva zile după moartea corpului fizic până când totul a fost transferat din corpul fizic în cel eteric+timp-real. Materia eterică se referă aici la energie pură a vieţii, vitalitate sau prana. Marea cantitate de materie eterică eliberat la moartea corpului fizic, susţine integritatea vehiculului eteric+timp-real, în starea de veghe în afara corpului fizic.
Acest vehicul menţine şi spiritul animator, foarte aproape de dimensiunea fizică, în aşa numita zonă în timp-real. Perioada în care un spirit stă în zona în timp-real după moartea corpului fizic, este variabilă şi este influenţată de vitalitatea fizică şi spirituală a persoanei decedate, de aspectele psihologice, dorinţe şi problemele emoţionale.
Unele spirite pot ,,sări” peste această etapă intermediară complet, pe când altele pot rămâne o perioadă mai îndelungată. Odată ce materia eterică şi vitalitatea devin destul de puternice pt. a părăsi zona în timp-real, urmează a doua moarte: spiritul decedatului părăseşte zona în timp-real de tot, către următorul stadiu natural de existenţă.

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 11 Aug 2006, 02:26 PM

De unde iei aceste informatii daca nu e cu suparare?

de ce eşti curios? Vrei să pui repede eticheta?
ele se bazează pe experienţe first-hand ale unui veteran în domeniul OBE şi a metafizicii practice..
Eu ofer aici o viziune directă asupra fenomenelor, fără dat cu presupusul.. cine vrea poate încerca o stare de transă şi atunci îi va fi foarte clar că el este mult mai mult decât corpul fizic.

Ce inseamna "viziune directa" ? Dovada ? A nu da cu presupusul, inseamna a veni c-o dovada irefutabila. Care-i aceea ? Tot respectul dar textul postat de tine e doar o suita de afirmatii si supozitii in cel mai indulgent caz. Care-i dovada ? Care-i experimentul relavant ? Unde-s rezultatele acestuia ?

Personal nu ma indoiesc de acest lucru dar in nici un caz nu sunt convins de o viata extracorporala, posterioara decesului biologic.

Acest topic a fost editat de Bolt: 11 Aug 2006, 06:53 PM

dovada este in starea de transa.. incearc-o!

Dovada? Si cine iti da garantia ca "dovezile " pe care le ai in timpul starii de transa nu sunt de fapt halucinatii ale unui creier agonizant, hipoxic sau nu sunt rezultatul unui focar de hiperexcitatie corticala? Sau poate sunt numai false perceptii autoinduse?
EDIT : pe de alta parte, folosim numai 1-2% din totalul neuronilor.

Acest topic a fost editat de alysoft2003: 13 Aug 2006, 12:55 PM

Bla-bla-bla.....cam la asta se rezuma explicatia ta. E plina lumea de secte si sectanti , tot felul de teorii si teoreticieni....oricum e bine ca-si mai gasesc si fraieri care se uita in gura lor.
Si eu ofer o viziune directa asupra fenomenului, fara dat cu presupusul....dar rezultatele sint complet diferite. Acu de unde stim a cui e cea adevarat?

shapeshifter :

In transa omul e mort ? Ma asteptam sa-mi recomanzi moartea pt. a testa veridicitatea ipotezei tale si nu o manipulare psihica. Hai sa fi seriosi, sper ca n-ai cazut prada teoriilor cu tunelul de lumina si alte chestii gen LSD.


alysoft :

Pai chiar asta sunt. El ridica o stare artificiala cerebrala la nivel de moarte biologica. Asta nu se chema dovada in nici un caz.

hihihi.. transa nu inseamnă halucinaţie my friends.. believe me.. în transă simţi nişte chestii foarte bine.. n-ai cum să te înşeli..

Pe scurt transa înseamnă: Mintea trează, corp adormit..

Nu cere dovezi acolo unde NUMAI TU POŢI DA VERDICTUL.. open up your minds..

Starea de transă
Transa este o stare naturală, simplă, este starea în care se intră atunci când corpul adoarme şi mintea rămâne trează. Frecvenţa undelor cerebrale se modifică ca răspuns la nivelul modificat de activitate cerebrală. Cu cât activitatea mentală este mai scăzută cu atât transa e mai adâncă. Nivelele normale ale conştiinţei produc multă activitate bioelectrică care este asociată cu activitatea din starea de veghe a minţii de suprafaţă – nivelul beta.
Când se intră în transă, activitatea se reduce apărând multe senzaţii fizice şi mentale. Modificările undelor cerebrale se măsoară de către EEG.
Creierul uman are 2 emisfere, fiecare parte fiind asociată cu diferite funcţii fizice/mentale şi anumite abilităţi. Partea stângă a creierului e răspunzătoare de rezolvarea problemelor logice şi raţionale pe când cea dreaptă e răspunzătoare de partea emoţională, creativă, intuitivă.
În starea de transă aceste două emisfere încep să lucreze împreună (nu mai predomină activitatea uneia asupra celeilalte ca în starea de veghe) în sincronism mult peste capacitatea din starea de veghe.
Cu cât cel care experimentează transa stă mai mult în această stare, cu atât mai puternice devin conexiunile bioenergetice dintre cele 2 emisfere şi cu atât mai uşor vor lucra acestea împreună.
În timpul acesta mintea rămâne calmă, mai puternică, mai completă şi echilibrată. Aceasta îmbunătăţeşte calitatea gândului, făcându-l mai profund şi deschis către inspiraţie, în timp ce apare o claritate mare a minţii. Un corp fizic adânc relaxat, având o minte clară, menţine această stare de transă mai mult decât s-ar întâmpla în mod natural.
Toată lumea experimentează starea de transă în fiecare noapte, chiar dacă numai pentru scurt timp, atunci când adoarme. Majoritatea oamenilor nici nu observă când se întâmplă fenomenul dar fiecare ştie cât de bine este să simţi această stare. Transa e o stare lipsită de stres, confortabilă asemeni unei cufundări într-o baie cu apă caldă.
În timpul adormirii, dacă se observă atent, mentalul persoanei începe să se piardă printre frânturi de gânduri şi printre impresii. Corpul începe să fie simţit ca fiind greu şi cald, mai ales către extremităţi iar gândurile devin prosteşti şi fără înţeles.
Aceasta se întâmplă chiar la graniţa somnului, înainte de a pierde coerenţa cu totul şi de a cădea într-o uitare de sine în somn. Senzaţia de corp greu este semnul că s-a intrat în starea de transă. Incoerenţa mentală (în cazul intrării în starea de transă în timpul adormirii) este cauzată de oboseala mentală şi fizică.
Odată ce corpul fizic adoarme, centrul conştiinţei treze se transferă în corpul eteric. Aceasta seamănă cu un fel de proiecţie interioară. Senzaţia de corp greu indică faptul că centrul conştiinţei treze s-a mutat în apropierea corpului fizic şi într-unul din primele corpuri subtile – corpul eteric.
Astfel conştiinţa este ,,mai aproape” de dublura proiectabilă în timp-real.
Un mic exerciţiu: Înainte de a adormi, ţineţi antebraţele în poziţie verticală cu coatele odihnindu-se confortabil pe suprafaţa patului. Observaţi ce se întâmplă când adormiţi. Veţi experimenta starea de transă ceva mai mult decât în mod obişnuit înainte de a adormi şi chiar ceva mai mult dacă nu sunteţi obosiţi şi rămâneţi concentraţi. Dacă vă relaxaţi şi folosiţi o tehnică de conştientizare a respiraţiei, în loc să lăsaţi mintea să rătăcească şi să alunece, puteţi ieşi din procesul de cădere în somn şi să rămâneţi într-o stare de transă chiar ceva mai mult timp.
Pentru procesul de antrenament în vederea proiecţiei, este necesară învăţarea modului de a lăsa corpul să adoarmă dar a păstra mintea trează şi sub control – cu alte cuvinte trebuie stăpânit modul de a intra în starea de transă şi a rămâne cu mintea trează. Oboseala fizică şi mentală care cauzează în mod natural starea de transă, atunci când apare adormirea, poate fi înlocuită de o relaxare adâncă şi o minte de suprafaţă clară. Dacă permiteţi să fiţi distraşi de sunete în timpul lucrului cu starea de transă, puteţi dezvolta un obicei de a răspunde la ele.
Acest lucru poate afecta serios capacitatea de a intra în starea de transă şi de a o menţine. Poate duce la dependenţă faţă de mijloacele artificiale de inducere/menţinere a transei cum este muzica de exemplu. Aceasta va face ca starea de transă să fie dependentă de acele condiţii. O astfel de dependenţă duce la o stare de transă slabă şi sensibilă la factori perturbatori şi nu la o transă puternică.

Diferitele nivele de transă
Împărţirea stărilor de transă făcută în continuare este făcută după gradul de profunzime a stării de transă. Cele trei nivele sunt: transa uşoară, transa completă şi transa adâncă.

Transa uşoară
Primul nivel de transă este foarte similar cu starea de visare din timpul zilei. În timpul relaxării, corpul fizic începe să se încălzească şi să fie cuprins de letargie. Pleoapele devin grele dintr-o dată iar ochii încep să ,,pice”. O undă blândă de senzaţie de greutate şi căldură străbate tot corpul. Mintea începe să devină ceţoasă cu tendinţe de alunecare. Se întâmpină o oarecare dificultate în concentrarea asupra gândurilor mai ales dacă există şi o oboseală mentală în prealabil şi este nevoie de somn.
Apar ocazional pete de culoare şi lumină (imagerie hipnagogică) în starea de transă uşoară. Pot apărea viziuni (aievea) în ochiul minţii ceea ce denotă prezenţa unor capacităţi de clarvedere.
Senzaţii de gâdilare gen pânză de păianjen pot apare în zona feţei şi a gâtului, senzaţii cauzate de mişcarea energiei prin structurile de sprijin energetic de la nivelul centrului dintre spâncene şi a centrului de la nivelul coroanei capului (starea de transă duce la creşterea fluxului energetic fapt ce duce la senzaţiile descrise mai sus).
Odată intrat în acest stadiu de transă, apare o senzaţie de confort plăcut şi o uşoară disociere de corpul fizic şi de mediul înconjurător. Timpul pare că încetineşte puţin iar sunetele par mai stridente şi ca venind de undeva de mai departe decât sunt în realitate. Odată ce starea de transă uşoară se stabilizează, se poate menţine pe perioade mai lungi de timp. Se pot atinge stări de mare claritate mentală interioară atâta timp cât oboseala nu este o problemă. Aceasta este starea de transă atinsă în timpul meditaţiilor mai uşoare. Dacă acest nivel de transă e acompaniat de către o stare suficient de adâncă de relaxare fizică, atunci devine posibilă proiecţia cu ieşire conştientă. Acest nivel este uşor de menţinut dar este în acelaşi timp destul de fragil şi uşor de ieşit din starea de transă. Mişcarea fizică, chiar şi mersul şi vorbitul trebuie să fie încete şi deliberate pentru a menţine starea de transă uşoară.

Transa completă
Starea de transă completă are multe similitudini cu cea uşoară numai că senzaţiile sunt mult mai pronunţate. Intrarea într-o stare de transă completă este marcată de o undă de senzaţie de greutate şi o senzaţie de cădere foarte uşoară. Aceasta are loc destul de repede, asemeni unei unde de greutate şi căldură ce străbate tot corpul ducând la o slăbire mentală şi fizică odată cu adormirea corpului.
Concentrarea şi focalizarea mentală sunt necesare în acest moment pentru a opri mintea să adoarmă şi ea. Simţul perceperii timpului se schimbă, acesta părând că încetineşte sau că trece mai repede asta depinzând de nivelul oboselii mentale. Dacă există oboselă, timpul pare că accelerează şi invers. Apare disocierea clară faţă de corpul fizic şi mediul înconjurător.
Simţul atmosferei de fundal se schimbă şi el: camera din jur pare dintr-o dată mai mare, groasă şi goală. Sunetele de fundal par a veni din depărtare. Poate apărea senzaţia de gâdilare în interiorul oaselor de la mâini şi picioare dacă aceste sunt mişcate în timpul transei în mod similar cu senzaţia care apare la adormirea unui braţ sau a unui picior, dar nu aşa de dureroasă.
Sunt posibile anumite mişcări fizice dar necesită mai mult efort şi parcă sunt executate cu încetinitorul. Se poate sta în picioare în această stare de transă completă dar de-abia se pot simţi picioarele. Dacă cel care este în această stare poate să şi meargă (lucru posibil) acesta simte că are două perne uriaşe în loc de picioare. Orice fel de activitate fizică tinde să erodeze profunzimea transei dacă nu e făcută într-un ritm foarte încet desprins parcă din vis.
Sunetele ascuţite produc o senzaţie de disconfort în stomac şi plexul solar care poate fi resimţită ca o lovitură fizică dacă respectiva persoană care experimentează această senzaţie îşi permite să reacţioneze la ea. (Această senzitivitate la sunete poate fi redusă doar odată u experienţa câştigată prin meditaţia cu transă practicată regulat).
Gândurile încep să fie mai ,,leneşe” decât în mod normal dar încă sunt destul de clare. Acest lucru se datorează minţii de suprafaţă care nu mai este activă, aceasta deschizând calea către nivele mai profunde ale minţii.
Menţinerea minţii limpezi şi focalizate este secretul pentru a rămâne treaz în stare de funcţionare mentală. Dacă nu se menţine concentrarea şi focalizarea, apare tendinţa către fantezie şi alunecare printre gânduri slabe şi fără semnificaţie. Pentru cei care experimentează stările de transă pentru prima dată, trebuie ca aceştia să se concentreze menţinând mintea trează fără a permite apariţia tensiunilor fizice şi mentale.
Imageria hipnagogică este percepută în spatele pleoapelor închise, cu ochiul minţii ca nişte viziuni. Activitatea REM are loc sporadic, atunci când are loc, fragmente de imagerie pătrund în ochiul minţii. Acest lucru poate indica un deficit de somn, însemnând faptul că mintea fizică nu are suficientă energie şi a căzut în somn şi că acum visează.
Ignoraţi REM cât puteţi dacă activitatea sa începe. De obicei apare şi dispare pe perioade de câteva minute, uneori mai lungi. Activitatea REM produce mişcarea globilor oculari iar acest lucru poate fi foarte deranjant când are loc în starea de transă. Dacă devine o problemă, frecaţi-vă uşor degetele de la mâini şi cele mari împreună şi respiraţi de câteva ori adânc, întinzând şi mişcând corpul uşor reaşezându-l.
Această mişcare fizică uşoară este de obicei suficientă pentru a stopa REM şi a inactiva partea legată de visare a minţii permiţând astfel ca starea de transă să continue. Trucul acesta ajută de asemenea la reducerea nivelului profunzimii stării de transă. Când activitatea REM încetează, încetaţi orice mişcare fizică şi continuaţi cu meditaţia cu transă.
Probabil veţi pendula în majoritatea timpului între stările de transă uşoară şi cea completă. Odată ce se câştigă abilitate şi experienţă acest nivel va varia. Capacitatea de a intra în transă completă e foarte progresivă, ca majoritatea abilităţilor dezvoltate. Trebuie lucrat asupra ei, dar prin practică regulată poate fi atinsă uşor şi rapid starea de transă completă.

Transa profundă
Aceasta debutează cu simptomele stării de transă completă care devin şi mai pronunţate odată cu adâncirea transei. Apar senzaţii ciudate asociate cu această stare, simţite în multe combinaţii: ca o răceală a întregului corp şi o continuă senzaţie de cădere. Această stare de transă profundă nu este periculoasă, ea nu poate provoca probleme. Este foarte greu să se ajungă la o astfel de stare de transă profundă chiar şi deliberat. Nu poate fi anticipat rezonabil ca aceasta să se întâmple spontan sau accidental unei persoane care nu a ajuns să stăpânească starea de transă completă.
Simptomele asociate cu transa adâncă sunt adesea aşa de puternice încât pot fi înfricoşătoare dacă nu se cunoaşte despre ce este vorba. Dacă apare îngrijorarea că s-a mers prea departe cu starea de transă, simţiţi-vă mişcându-vă spre înainte, mişcând uşor capul, gura, degetele până când ieşiţi din transă complet. Dacă mişcarea e foarte dificil de realizat sau dacă vă simţiţi total paralizaţi, probabil că v-aţi proiectat dar aţi scăpat momentul ieşirii în afara corpului, probabil că aţi experimentat chiar şi vibraţii înainte de asta.
În acest caz concentraţi-vă pe mişcarea unui singur deget mare de la picior. Acest truc va aduce înapoi dublura proiectată şi va pune capăt paraliziei. Dacă toate eforturile de a ieşi din transă au dat greş, nu intraţi în panică. Permiteţi-vă să adormiţi şi vă veţi trezi curând după aceea, bine odihniţi.

The implicit philosophical background behind ‘phasing’ is that there is no such thing as “leaving the body”, since consciousness is never really ‘in the body’ to begin with. Rather, all experiences which constitute things such as “trance”, “hypnosis”, “altered states”, “meditation”, “OBEs”, and “astral projections” are simply variations on the same theme where consciousness is focused in different ways and in different degrees away from the physical.

Ce vroiam să sublinez legat de ultimele fraze în engleză de mai sus:
CORPUL-MINTE SE COMPORTĂ CA O LUPĂ, EL FOCALIZEAZĂ CONŞTIENŢA ÎNTR-UN PUNCT ÎN SPAŢIU-TIMP ŞI ACEST PUNCT BALEAZĂ ASEMENI UNUI LASER ,,TERENUL ACCIDENTAT" AL REALITĂŢII, ADICĂ CEEA CE PERCEPEM. TOTUL NU-I DECÂT O CHESTIE DE FOCALIZARE-DEFOCALIZARE A CONŞTIENŢEI PRIN MECANISMUL CORP-MINTE. O CHESTIE DE A SHIFTA ACEL PUNCT DE CONŞTIENŢĂ ÎN AFARA CORPULUI FIZIC.. ÎN STĂRILE DE TRANSĂ SE PRODUCE DEPHASING-UL.. phasingul este un concept împrumutat din fizică şi aici el conceptualizează CONŞTIINŢA CA PE O FORMĂ DE UNDĂ CARE POATE FI ORI ALINIATĂ ORI DEZALINIATĂ REALITĂŢII FIZICE..


Acest topic a fost editat de shapeshifter: 13 Aug 2006, 05:01 PM

Shapeshifter :

Stimate coleg, transa nu inseamna moarte. Asta iti tot spun eu de ceva vreme. O intrebare : "credeti-ma" se constituie in argument pt. un lucru ce se pretinde atat de universal valabil ? Asa intelegi tu sa argumentezi, insistand in a fi crezut pe cuvant in raport de o stare mentala neobisnuita ? Daca restul, cei care nu credem in supravietuierea eu-lui dupa moartea biologica, ti-am furniza acelasi argument, ce parere ai avea, ne-ai crede ? In alta ordine de idei insa, propui pt. edificare un experiment a carui conditie si posibilitate de producere e viata. Pai cat de relevant mai poate fi acest experiment, daca pt. a arata ca dincolo de moarte e viata, numai in conditiile vietii ?

Simti pt. ca esti viu, omule si nu mort.

Cred si eu, doar esti viu.

Pai da, de deschis le deschidem dar la ce ? Asa, suna interesant dar transa e o stare anormala. Am vazut cazuri in care aceasta chiar devenise un drog datorita dependentei care se dezvoltase prin inducerea ei repetata. Subiectul respectiv pur si simplu nu mai vroia sa se desparta de lumea lui de basm.
E cam ciudata parte capitalizata a frazei tale. Cum adica "numai tu (eu) poti (pot) da verdictul" ? Pt. ca mergand exact pe baza acestui argument, am citit si vazut emisiuni in care se raportau atat stari mentale favorabile cat si contrare fata de ceea ce pretinzi tu. Multe aveau de a face cu premisele acumulate anterior de catre subiecti. Cei care credeau puternic pana la stari de transa in viata dincolo de moarte ajungeau usor la aceasta "revelatie" iar cei care nu considerau anterior aceasta posibilitate, nu. Practic, educatia si convingerile anterior acumulate stabileau ce traia si simtea fiecare. Pai asta e dovada ? Cand rapoartele experimentale devin contradictorii, acel argument devine nul. Nu poti ridica la rang de stiinta asa ceva. Aaa, ca in dreptul tau aceasta speculatie se constituie in "dovada irefutabila" e cu totul altceva. Insa niciodata sa nu ai pretentia publica de DOVADA, la o chestiune ce tine doar de perceptia ta si a unei minoritati fata de acest lucru. Consider eu ca-i mai elegant asa.

stimate coleg m-ai înţeles greşit.. nici n-am susţinut aşa ceva.. dar experienţele OBE sunt un fel de morţi conştiente în sensul că trebuie să te obişnuieşti cu realitatea non-fizică, să înveţi a trăi în minte, oriunde.. să-ţi proiectezi acel punct de conştienţă şi să trăieşti oriunde şi la orice te gândeşti.. să trăieşti liber de condiţionarea fizică..

Stai liniştit că nu ne putem lansa într-o polemică pe acest subiect. Tot ceea ce vroiam să spun despre dovadă este asemeni zicalei: ,,dovada dulceţii zaharului este în gură, nu în zahar"..
Ce legătură are transa cu moartea? Păi aşa cum am spus mai sus, moartea este ultima mare proiecţie finală.. OBE ar fi deci un fel de antrenament pt. obişnuirea din timpul vieţii cu ceea ce e după moarte.. oricum în fiecare noapte orice om are OBE doar că ieşirea nu este conştientă..

păi dovada e în gură ţi-am mai zis, încearcă şi te asigur că nu te mint, că nu mă mint..

Eu nu vorbesc aici de credinţe, programări, etc.. eu vorbesc de ceva natural: transa..

a crede sau a nu crede e vax.. când ai experienţa nu te mai poţi înşela.. argumentul pe care-l puteţi aduce voi nu e argument.. e cel mult un moft de a contrazice ceva ce nu cunoaşteţi.. de fapt NU POŢI NEGA CEVA CE NU CUNOŞTI..
Cât priveşte eul, n-am zis că ar supravieţui după moartea biologică.. de fapt eul nici nu există dacă analizezi mai atent.. există doar identificarea cu o entitate nonexistentă.. la o analiză riguroasă nici nu trebuie să negi eul pt. că acesta nici nu există.. şi totuşi, ceva e dincolo de naştere şi moarte.. De fapt lucrurile sunt mai nuanţate: ceea ce visezi că eşti în viaţa asta, vei fi şi după.. depinde cu ce te identifici: eul sau Sinele.. dacă te identifici cu eul, acele samskaras depozitate la nivelul corpului cauzal vor duce la apariţia altei pseudo-entităţi care se va identifica cu ele, le va da viaţă, ducându-le mai departe, învârtind pe mai departe roata naşterii şi a morţii.. şi totuşi există un principiu dincolo de naştere şi moarte, martorul tăcut al acestora, atemporal, nici fiinţă nici nefiinţă, şi fiinţă şi nefiinţă şi de aceea dincolo de fiinţă şi nefiinţă..

Dpdv absolut moartea la fel ca şi naşterea sunt iluzii.. nu există cineva care să se nască şi care să moară.. ci doar identificarea cu o pseudo-entitate care apare la un moment dat şi care zice ,,EU,EU fac asta".. absolutul ar râde dacă ar putea în hohote la auzul acestor vorbe: HIHIHIHIHI, CARE ,,TU"? TU NU EXIŞTI CA ENTITATE SEPARATĂ DE REALITATE..

NIMENI NU SE NAŞTE ŞI NIMENI NU MOARE!!!

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 14 Aug 2006, 01:45 PM

shapeshifter:

Cioran: "hai sa ne sinucidem, si asa viata merge inainte"

...pe de alta parte, daca sunt atatea suflete, unde au stat ele pe vremea cand omenirea numara doar un milion de locuitori si de unde apar ele daca acum am ajuns sa fim sase miliarde si toti diferiti? Amplifica numarul asta cu generatiile trecute, caci doar nu se reincarneaza toata lumea... ce simplu ar fi! Iadul si raiul sunt niste locuri tare aglomerate daca atatea suflete se tot perinda prin ele... ce sa mai vorbim de gestiunea pe care tre' s-o tina Sf. Petru?!

samskaras
De unde vine acest teremen?Sau cine il foloseste, cui ii este comun?

Este un termen hindu. Semnificatia sa este ampla, cuprinzand toate ceremonialele de la nasterea omului pana la inmormantarea sa.

Când mor, o sa (sau n-o sa) vad ce-o fi dup-aia.
1.) o sa vad, fiind "dincolo", fac misto de voi sau io mai stiu.
2.) n-o sa vad nimic, dormind în veci.
3.) ma trezesc ca fluture sau altceva.
Cel mai nasol ar fi ca sobolan.
Daca ar fi sa ma trezesc ca om nou, m-as duce la biserica si l-as lua pe D-zeu la rost ca de ce n-am habar din viata mea de dinainte.
Nu de alta, dar unele lucruri ar putea fi folositoare...
Tocmai când ai fost la poarta lui Petru si ala te trimite înapoi.
"Du-te maaa, ca am vorbit cu omu'..."

pui problema greşit din start.. ce zici despre o reincarnare neliniară? simultană? prin mai multe corpuri-minţi deodată? Ce zici despre încarnarea unei idei prin mai multe corpuri-minţi pentru a ajunge la deplina exprimare a sa?

Avem concepte diferite despre reîncarnare.. aşa cum o văd eu reîncarnarea ţine de informaţie în cele din urmă şi nu de dezvoltarea spirituală a sufletului prin mai multe reîncarnări.. Acele samskaras depozitate în corpul cauzal constituie teancul de ,,amintiri", ,,baza de date" din care Conştiinţa îşi croieşte propria iluzie a existenţei.. acel depozit de samskaras este deci cheia.. precum şi identificarea.. odată ce Conştiinţa care în aspectul său transcendent este infinită şi fără formă ,,devine" limitată, are loc şi identificarea şi de aici toate nenorocirile curg în lanţ..

Reîncarnarea este un concept mult mai subtil decât cel care transpare din scrierile ezoterice occidentale care în majoritate au înţeles prost conceptul de reîncarnare..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 15 Aug 2006, 01:11 PM

Shapeshifter :

Cu toate astea ai adus transa ca argument.

NU SUNT NICI UN FEL DE MORTI. Intr-o astfel de stare, procesele cerebrale nu se bucura de nici cea mai mica incredere in privinta stabilirii unor adevaruri obiective.

Pe care o contruiesti ca premisa in prealabil. Adica e de fapt o autosugestie la care mintea, ajunge evident foarte usor.

Pai altundeva nici nu se poate.

Adica exact ceea ce spuneam, un monumental proces imaginativ.

Nu e nici pe departe acelasi lucru. Problema in cazul asa-zisei morti nemorti in raport de zahar, e ca gustul acestuia din urma e constatat de toti oamenii utilizand unul din cele mai elementare simturi in conditia in care n-o fac in stare de transa. Deci exemplul dat de tine, pica. Oricum, corect ar fi fost - "dovada dulcetii zaharului rezida-n proprietatile chimice ale acestuia constatate si interpretate de mintea umana in stare constienta, ca atare". Dovada vietii fara de moarte in ce rezida si cum s-a ajuns la aceasta concluzie ?

Iar eu repet intrebarea : cum ai ajuns la aceasta cocluzie ? Printr-un experiment inconstient ? Cate si cat de credibile adevaruri pot fi stabilite astfel ? Eu cred ca mai degraba, crezand deja in nemoarte ai vrut sa gasesti dovezi ca aceasta exista. Corect ar fi fost sa nu crezi in nimic si sa verifici cat de credibil poate fi un experiment ca cel pe care-l utilizezi.

De unde stii cu siguranta ce e dupa moarte ? Ce-i viata ? Tu vad ca deja incepi cu premisa nemortii. Dar cand si cu ce ai demonstrat-o ?

Gogoasa asta e arhicunoscuta. Nu se numeste adevar stiintific in nici un caz. Pura speculatie.

In gura sunt receptori a caror raport senzitiv e constientizat indeobste. Nu trebuie sa intru in transa pt. a simti gustul.

Fals. Transa e o stare neobisnuita. E o stare speciala, indusa, lipsita de discernamant, deci nenaturala in sensul ca nu sta in natura mintii asa ceva. Asta ca sa nu mai amintesc ca in transa fiecare e pregatit sa vada exact ceea ce doreste el sau cel ce conduce experimentul.

In cazul vostru e fundamental. Cine e ferm convins de inexistenta vietii dupa moartea biologica, niciodata nu ajunge la interpretarea halucinatiilor din transa ca fiind dovezi stiintifice, obiective.

Experienta mijlocita inconstient ? N-are nici o valoare asa ceva. Exista experienta betiei care valoreaza tot atat cat si cea a transei.

Noi nu aducem nici un argument. Plecam doar de la conditiile in care viata poate exista si de la ceea ce constatam indeobste.

Dupa cum nu poti invoca existenta a ceva pt. a carui existenta invoci un experiment ca transa.
Intrebarea e cum cunosti tu ? Ai spus ca prin transa. Ti-am spus ca acest procedeu nu are nici cea mai vaga credibilitate. Suspendarea discernamantului si gandirii critice intr-o astfel de stare, nu poate conduce la cocluzii obiective. Sunt n subiecti cu rapoarte contradictorii. Mintea nu functioneaza la paramentri optimi in transa si ca atare nu poate stabili adevaruri obiective.

Magnific. Exact ceea ce spuneam. Educatia dicteaza ceea ce "constati" in transa. Conform teoriei tale visul, halucinatia, anormalul, obscurul stau la baza unui determinism neechivoc. Ma lasi cu hinduismele astea ?

De ce nu deschizi un topic de hinduism & Co. ?

Iar eu revin cu intrebarea : de unde stii ? Cum ai aflat acest lucru ? Transa ? Hai sa fim seriosi.

Cine, ce si cum este acest absolut ? De el cum ai mai auzit ?

Care-i dovada ?

aa tu faci parte din categoria amenhotep.. am înţeles..
exemplul cu dovada dulceţii zahărului care e în gură se referea că trebuie să încerci pe propria piele transa pt. a avea dreptul şi cunoştinţele de a vorbi despre ea.. altminteri vorbele tale sunt în vânt.. sper să înţelegi de ce ţi-am dat acest exemplu el este unul general pt. orice stare modificată de conştiinţă: nu poţi vorbi despre lucruri aşa de delicate până nu le-ai încercat pe propria piele..

restul ce ai scris mai sus e analiză pe text.. a la alfa.. e normal să-ţi pară gogoşi atâta timp cât NU AI EXPERIENŢA DIRECTă.. şi greşeala e numai a mea pt. că vă vorbesc despre lucruri atât de delicate încât majoritatea neavând experienţa directă a lor, aruncă cu argumente raţionale în van acolo unde raţiunea e mic copil..

eu sunt.. tu? ştiu pt. că am experienţa.. am trăit-o.. gândirea se mai poate înşela, simţirea niciodată..

eu mă refeream la ceva mult mai subtil.. e fascinant că pe un forum de filozofeală şi alte d-astea, nici măcar unul nu înţelege subtilităţile despre care vorbesc..

Ceea ce nu s-a născut nu poate muri.. acum ai înţeles? oare?
O să fac un topic special despre cea mai înaltă metafizică, mult deasupra filozofelii occidentale.. vă voi arăta monumentalitatea prin dimensiuni şi profunzime a gândirii indiene.. voi aborda vechile shastre tantrice - un monument de cunoaştere..
stand by..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 16 Aug 2006, 02:15 PM

Cre'ca e invers, mai degraba. De-aia e bine câteodată să murim.

murim în fiecare noapte.. dar puţini realizează asta.. vornice..

Aproape aia zic şi eu.

Shapeshifter :

Faptul ca distingi o logica sanatoasa e de bine. Ramane asadar, sa nu mai citesc exemple nepotrivite.

Stimate coleg, ti-am zis si eu si ti-o poate spune orice specialist neurolog, ca transa nu e o stare normala de functionare a creierului. Ce se intampla in timpul ei, nu este demn de incredere din punct de vedere intelectual. E ca si cum imi spui, incearca LSD si ai sa vezi ce bine e sa fii imparat.

Corect dar depinde fata de ce anume sunt in vant. Admit fara echivoc, faptul ca sunt in vant fata de experienta unei transe dar in nici un caz faptul ca sunt in vant fata de asa-zisele mari adevaruri descoperite in timplu ei.
Cu alte cuvinte da, sunt in afara unei experiente bahice dar asta nu ma descalifica in a fi sigur ca nu pot lua decizii lucid fiind, pe baza continutului mental din timpul acelei sedinte etilice.

Da omule dar eu atrag atentia asupra modului in care le experimentezi. Aici e problema. Ca sa invoc existenta acelor lucruri, trebuie sa fiu atent la instrumentarul uzitat. Ori transa nu-i o stare cerebrala relevanta din acest punct de vedere. Mai mult, e total contrarelevanta. Iar experimentele facute pe o plaja larga de subiecti, stau marturie. Probabil tu marsezi strict pe cele care-ti implinesc asteptarile ignorandu-le pe cele care le contrazic. E alegerea ta si nu deranjeaza pe nimeni. Insa a pretinde acest lucru adevar universal valabil invocand o asemenea procedura, e neindicat.

Experienta directa inseamna constienta si normalitate.

Ba e foarte bine ca faci acest lucru pt. ca nu te privezi de sansa de a gandi. Tu faci uz de o metodologie contradictorie in timp ce esti convins de rezultat. Ei bine, acest lucru tot trebuia sa ti-l spuna cineva o data. In alta ordine de idei insa, daca tu crezi ca un adevar care se doreste a fi universal (nemurirea naturala a omului) nu poate fi investigat decat cu-n salt in inconstienta si irational, atunci chiar ca nu-i a bine si de fapt aveam de-a face c-o puternica autosugestie.

Pai daca nu esti mine, de ce afirmi ca eu la randul meu traiesc dupa ce mi-a murit corpul ? Daca tu esti tu, de unde nu stii ca eu voi descoperi altceva ? Si pana la urma unde mai e universalitatea acestui adevar ?

Am ferma convingere ca asa este. Numai ca milioane de oameni traiesc iluzii de cand se nasc pana cand mor. Cu atat mai mult cu cat unele dintre ele au la baza tocmai astfel de stari lipsite de discernamant. Subiectul discutiei este daca exista viata dincolo de moartea fizica iar tu aduci ca argument propria experienta. Aceasta nu va fi in veci dovada irefutabila a unui adevar universal. E adevarat doar faptul ca ai trait o experienta anume in conditii anormale. Iar rezultatul nu poate fi decat pe masura.

C-o singura exceptie dragul meu. Cea in care unul din repondetii posturilor tale a crezut cu mult timp in urma EXACT ceea ce crezi tu acum.

Stabileste intai semnificatia termenilor cu care operezi. Ce intelegi tu prin a te naste de pilda ?

Inalt, scund, mare, mic nu poate exista ca grad de comparatie decat atunci cand avem cu ce-l compara. Prin urmare, mai inalta decat cea occidentala dar fata de ce ? Care-i etalonul ?

Aia de ridica altare vacilor si sobolanilor ? Chiar speram mai mult de la tine.

Multumim dar cum stam totusi cu dovada imortalitatii naturale ?

Da-mi voie in cele ce urmeaza sa trasez un pic, printr-o ilustratie paralela, modul in care inteleg eu ca faci tu uz de transa, pt. a spera ca vei ajunge la un adevar universal valabil. De exemplu :

Prima data iti voi spune cum vad eu lucrurile.
La nivel functional, consider omul viu, ca o lanterna care lumineaza. Ambele entitati sunt alcatuite din componente a caror sinergie concura la indeplinirea unor sarcini (omul e viu iar lanterna lumineaza). Bun, daca din lanterna scot becul sau bateriile, unde mai este lumina (rezultatul, sarcina, misiunea) ? A disparut, evident. Nu s-a dus nicaieri. Lumina ca element universal, exista in continuare dar in nici un caz cea pe care ar fi produs-o acea lanterna. Bun, daca din alcatuirea omului lipseste un element care concura la producere vietii, unde mai e viata ? Dispare intocmai ca lumina. Pt. simplu fapt ca omul e un PRODUS functional al mai multor elemente. Lipseste unul, dispare si finaliatea, rezultatul.

Ce spui tu de fapt cu transa ? Ca desi lanterna nu mai are bec, lumina ei totusi exista. Iar eu iti pun intrebarea : cine o genereaza din moment ce conditiile producerii ei nu mai sunt indeplinite ? Cu alte cuvinte, cine intretine viata acelui om daca elementele ce faceau ca el sa manifeste aceasta proprietate, nu mai sunt la un loc ?
Iar raspunsul tau consta in apelul la o stare de investigatie anormala, irationala, inconstienta si extrem de subiectiva. Esti sigur ca operezi cu instrumentarul potrivit ?

Stii care-i sungura ta "scapare" ? Iti voi furniza tot eu o potentiala solutie. Si anume definirea vietii si a omului viu in alt mod decat o fac eu. Daca ma vei intreba pe mine de ce fac uz de model meu de gandire, iti voi raspunde ca asa constata orice om de pe lumea asta : umbla cum nu trebuie la mecanism - iaca moartea, are grija de piese - traieste pana la obstescul sfarsit. Daca insa te intreb eu de ce faci uz de alt model, ce vei raspunde ? Multumesc.

nu.. eu vorbeam despre un salt în conştiinţă, către supraconştiinţă.. poţi fi conştient de faptul că eşti conştient de ceva? aici e cheia reflexivităţii în conştiinţă.. sunt de părere că evoluţia a dus şi duce de la forme mai puţin conştiente adică mai mult inconştiente (dar atenţie nimic în acest univers nu este total inconştient) la unele forma mai mult conştiente adică mai puţin inconştiente.. conştiente de ce anume? inconştiente din ce punct de vedere? ei aici e cheia..

stai că vorbim limbi diferite.. tu vezi cam reducţionist problematica omului.. omul este Shiva-Shakti adică sub aspect static este Conştiinta Pură aceeaşi în orice lucru de pe lumea asta: Spiritul.. celălalt aspect al Conştiinţei este cel dinamic al Puterii sau Shakti.. cele 2 aspecte formează o unitate în dualitate..

de atîta amar de vreme vorbesc şi vorbesc singur.. dau numai peste analiză pe text..

Ce vroiam să spun cu fraza de mai sus: Acea Conştiinţă Pură nici nu se naşte nici nu moare.. Cit este INFINITĂ ŞI FĂRĂ FORMĂ.. numai forma şi numele se nasc şi mor.. Shakti este aspectul schimbător, de mişcare, ea trudeşte pentru acest univers, Cit rămîne ce a fost dintotdeuna.. pură subiectivitate.. nici măcar obiect pentru sine însăşi.. unicul subiect..

Ceea ce spun eu cu transa este următorul lucru: transa slăbeşte legătura Spiritului cu Corpul.. Jivatma sau Conştiinţa întrupată este uşurată de povara de a fi într-un corp.. de condiţionare.. sunt foarte sigur că instrumentul nu poate fi decît unul subiectiv, pînă la pură subiectivitate..

Ţi-am mai zis tu ceri dovezi acolo unde numai subiectivitatea e legea.. Spiritul, acea scînteie de conştiinţă care animă corpul şi mintea nu are nimic de-aface cu corpul şi mintea.. el rămîne nefectat indiferent dacă el se află întrupat într-un corp-minte sau nu.. Conştiiniţa Pură sau Cit rămîne neafectată de formele manifestării Puterii lui Shiva care este în esenţă Cit.. ştiu că e greu de înţeles asta.. întrece orice dezbatere filozofică de departe..

Deci NU CERE DOVEZI ACOLO UNDE NUMAI TU POŢI DA VERDICTUL! Transa ajută să realizezi că tu eşti mult mai mult decît corpul fizic şi procesul mental.. că de fapt desfăşori un întreg spectru al conştiinţei, care la un capăt arată ca Minte şi Materie iar la celălalt ca şi Conştiinţă Pură sau Cit.. cînd ai realizat asta.. vine întrebarea: Dar cine experimentează nemurirea? Hihihih.. find four yourself is my best advice here..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 16 Aug 2006, 09:04 PM

Shapeshifter :

Ce inseamna asta ?

Da-mi un exemplu.

Hmm, nu mi-e clar. Si tot nu vad legatura cu o dovada irefutabila ca persoana supravietuieste mortii.

Cine o zice si de unde stie ?

Conform carui studiu ?

Asadar ? Care-i cheia ?

Ohoho, asta-i clar de mult.

Adica ? De ce ? Unde-i greseala ? Si conform cu ce ?

Conform cui si de ce ?

Autorul, studiul, experimentul ?

Pt. ca eviti raspunsurile intrebarilor cu greutate care ar transa imediat discutia.

Ori de cate ori afirmi ceva sau intrebi ceva, e normal sa-ti raspund.

Ce este ea ? Care-i originea ei ? Cine spune ca este asa si cum a aflat acest lucru ?

Cum ai aflat ca e informa si infinita ? Cine si de ce stabilaste nasterea si moartea numelor si formelor ? Ce fel de nume ? Care-i rostul acestui proces de nastere si moarte partiala ? Stimate coleg, afirmi o multime de lucruri si e firesc sa fii intrebat pt. a putea fi inteles.

Cine sau ce e autorul Universului ? Cine si de ce a stabilit ca Shakti sa fie asa si sa munceasca ?

Cine sau ce e Cit si conform cui ? De ce ramane asa si cine o(il) constrange la acest lucru ? Cum adica "pura subiectivitate" ? E o fiinta ? De unde stii ?

De ce ar trebui sa te cred pe tine si nu un neurolog, psiholog etc ? Ce-i spiritul ?

Ce e constiinta intrupata ? De ce se simte usurata ? Cine o constrange la "povara de a fi intr-un corp" ?

DE CE SUBIECTIVITATEA TA E MAI CREDIBILA DECAT A MEA ????????????

De ce ?

Ce e spiritul atunci ? Cum adica scanteie de constiinta ? A cui constiinta ?

Nu-i cam circular ?

Tare mi-e ca nici macar n-o incepe.

Viata dincolo de moarte nu-i doar chestiunea mea personala. Daca un raspuns universal depinde doar de mine atunci nu-i un raspuns de o asemenea talie.

Transa e o lume a iluziilor. Creierul nu functioneaza normal. Nu astfel se iau decizii.

Cine agranteaza asta ?

Conform caror studii ?

[EDITAT]

Multumesc. E doar propunerea unei aventuri c-o premisa falsa.

Acest topic a fost editat de Amenhotep: 20 Aug 2006, 07:27 AM