Voi incheia seria Bulevardului Vali-e Asr cu imaginea unei cladiri care pentru mine a constituit multa vreme un punct de reper.

Circulatul prin Teheran, pentru cineva care nu s-a nascut si nu a trait in Teheran, reprezinta o corvoada, si nu atat din cauza traficului imposibil de la orele de varf cat din cauza numelor strazilor.
Dar care e in definitiv problema?

Problema e ca trebuie sa ai mereu in vedere ca fiecare strada importanta are de fapt doua nume : un nume 'legal' ce e trecut pe indicatoare, harti si pliante, si o alta denumire utilizata de locuitorii getbeget sau cei cu vechime si care reprezinta denumirea purtata inainte de revolutia islamica.

Asadar creierul trebuie sa faca instantaneu corelatiile de rigoare intre cele doua denumiri "bilingve", in caz contrar risti sa te pierzi la doi pasi de adresa

Din fata acestei cladiri multietajata pe o fundatie in forma de U, pe care scrie IRANIAN, se poate lua un taxi direct spre ambasada Romaniei ce e situata in Baharestan.
De nenumarate ori am luat taxiul din fata acestei cladiri ....

.....
foto25 ..............................................................foto26


Acum trebuie sa explic cum functioneaza taxiurile din Teheran.
Exista taxiuri ce se iau prin agentie ( asa numitelele "taxi -e ajans" sau "taxi - telefoni"), fie inchiriate cu ora, fie cu ziua, fie cu traseul ce urmeaza a fi efectuat.

Apoi exista taxiurile ce pot fi luate de pe traseu. Acestea se impart in doua categorii : taxiurile ce au platit autorizatie pentru a efectua anumite trasee din oras ( "taxi- masiri"), si care sunt amendate daca deviaza de la traseu, si taxiurile ce au platit autorizatie pentru orice directie de deplasare in interiorul orasului.
Se intelege ca prima categorie de taxiuri are un tarif mai scazut decat cea de a doua.

Aceste taxiuri pot fi luate in doua feluri. Pe timpul efectuarii cursei soferul ia orice fel de musafir ivit pe traseu, sau, la cerere, nu ia pe nimeni in masina. In acest caz, in momentul in care te urci in masina trebuie sa-i spui soferului ca vrei sa mergi "dar baste" ... adica cu usa inchisa ... dar ii platesti pretul pe care l-ar fi platit patru calatori.

Metoda asta cu usile inchise reprezinta metoda mea preferata.

Deci in momentul in care am treaba intr-un loc mai indepartat, si cand nu stiu cat timp imi va lua sa-mi rezolv problemele, renunt sa mai iau un taxi telefoni si ma bazez pe taxiurile "masiri" pe care le iau "dar baste".

Dar ca sa ajung la performanta asta, si in Teheran reprezinta o performanta sa stii sa te deplasezi pe trasee optime pentru a ajunge dintr-un punct in altul in cel mai scurt timp, mi-au trebuit cativa ani buni.

Denumirile bilingve ale strazilor, faptul ca unele sunt cu sens unic, faptul ca peste noapte strazi obisnuite se transforma in strazi cu sens unic, faptul ca mereu se construieste si se inchid unele portiuni de bulevard, mi-au ingreunat mult acomodarea.

Dar nici eu nu m-am lasat cu una cu doua ... asa ca acum, cu parere de rau, trebuie sa marturisesc ca cunosc mai bine Teheranul decat Bucurestiul.
Realitatea e ca niciodata n-am cunoscut bine Bucurestiul ... doar zonele centrale, sau mai importante, si doar la suprafata

Lista cu denumirile prezente si trecute ale strazilor din Teheran o atasez asa, pentru savoare lingvistica ... dar si politica.

Bulevardul Pahlavi --> Bulevardul Vali-e Asr

B-dul Elizabeth Taylor --> B-dul Keshavarz (Agricultorului/Agricultorilor)

Str Reza Shah --> Str Enghelab (Revolutiei)

Str Bokharest (Bucuresti ) --> Ahmad Ghassir

Takhte Tavoos --> ( Ayatollah) Motahari

Takhte Jamshid --> (Ayatollah)Taleghani

Abu Sabad --> (Ayatollah ) Dr. Beheshti ... cu titlu de doctor obtinut inainte de revolutie

Aryamer --> Dr. Fatemi

Ardeshir Zahedi (cumnatul sahului ) --> Qarani

Soraya (cea de a doua sotie a sahului, pe jumatate nemtoaica, de care s-a despartit din cauza ca nu a putut avea copii) --> Someyeh

Meidan-e Fuzieh ( prima sotie a sahului, fiica regelui Egiptului, de care s-a despartit din cauza ca se crede ca ar fi incercat sa-l otraveasca in mod latent ) --> Meidan Imam Hosseyn (Piata Imam Hosseyn)

Park Farah ( ultima sotie a sahului, cu care de fapt a si plecat in exil, iranianca si cu studii universitare in Franta) --> Parcul Laleh

Villa ( strada pe care se afla corpul de cladire unde mi s-a efectuat echivalarea studiilor si a diplomei) -->Nejatollahi
.
.
.
... usw .

Acest topic a fost editat de exergy33: 8 May 2012, 05:22 AM

Ramasesem datoare cu o explicatie : cea cu privire la etimologia numelui Vali-e Asr.

Numele il desemneaza pe cel de-al doisprezecelea imam al shiitilor. Dar ca sa se inteleaga ce vreau sa spun trebuie sa explic pe puncte " de unde", "de ce", "cum" .. etc

Dupa cum bine se stie, religia islamica are doua mari ramuri : ramura sunnita (majoritara) si cea shiita (minoritara).

Shiismul nu a aparut din cauza unor neintelegeri in ceea ce priveste doctrina religioasa, asa cum de obicei se intampla in sanul diverselor religii.
Shiismul are la baza un scop pur politic.

Dupa moartea profetului Mohammad, o parte din populatie a refuzat sa-l accepte pe noul calif.
Ei afirmau ca urmasul de drept ar fi califul Ali, varul si ginerele profetului, casatorit cu Fatemeh/Fatima.

In acel moment s-au format ceea ce eu denumesc "doua partide politice", caci exact asta au fost, doua partide politice ( de o religie unica) care luptau pentru intaietate politica, pentru putere economica si strategica.
Paralela cu democratii si republicanii, sau cu laburistii si conservatorii, se contureaza de la sine.

Deci, fidelii lui Imam Ali s-au grupat pentru a cuceri puterea. Lupta finala s-a dat la Karbalah (oras de pe actualul teritoriu al Irakului ce a devenit un loc de pelerinaj pentru shiiti).
Shitii au pierdut batalia si au pierdut o seama de oameni de baza, printre care si cel ce va deveni ulterior Imam Husseyn - supranumit imamul martirilor, ingropat la Karbalah.
In amintirea lui se celebreaza acele procesiuni religioase denumite Ashura ( de fapt ele se denumesc Asu'a ta Ashura, sau Arba-een, si tin timp de patruzeci de zile - perioada de timp care in conceptia islamica, si nu numai, desemneaza perioada de timp dintre ziua mortii si ziua in care, se presupune, ca sufletul s-ar inalta la cer).

Shiitii au fost nevoiti sa se risipeasca prin lume. O parte s-au refugiat in Iran, o alta in Siria, unii s-au risipit prin tarile Golfului Persic ( pe atunci aceste tari nu existau in forma lor actuala) sau au trecut apele pentru a ajunge in Egipt.
Ei s-au faramitat in mai multe secte si grupuri, dintre care shiitii ce ii venereaza pe toti cei 12 imami reprezinta majoritatea, dar nu sunt de neglijat nici ismaelitii - condusi de multimilionarul Agha Khan.

In sfarsit, ceea ce vreau sa spun e ca de-a lungul timpului shiitii au reusit sa creeze o doctrina si, la cei doi imami mentionati deja, i-au adaugat pe altii, pana la unsprezece.
Imamii ... Hassan, Reza ( ingropat la Mahshad - Iran), Sajad, Kazem ( otravit din ordinul califului Haroun al Rashid - celebrul calif al Bagdadului), Baqer/Baqir, Sadeq/Sadik ( cel ce a pus la punct teologia shiita), Ali Asqari, ...

Sirul a ramas neterminat in dreptul numarului 12. Se spune ca Mahdi, copilul unuia dintre imami, ar fi disparut din lume ( luat la cer? ) si ca, atunci cand lumea va ajunge la sfarsit, el se va intoarce pentru a face judecata cea dreapta ( impreuna cu Iisus Cristos)
Aceasta zi a intoarcerii lui Mahdi a fost denumita Vali-e Asr si se afirma ca inainte de judecata el va stapani lumea o perioada de sapte ani, noua sau nouasprezece. Fiecare secta shiita are o viziune proprie asupra ;mahdismului' si de aceea si diversele neconcordante.
Vali reprezinta un titlu pe care l-as echivala cu cel de print regent, insa in contextul legat de Imam Mahdi acest cuvant inseamna de fapt (ultimul) print/stapanitor al lumii.

Nu are rost sa mai spun ca etapele constituirii doctrinei shiite au fost inspirate de religia crestina (Iisus cu cei doisprezece ucenici, Judecata de Apoi ).

Sunnitii nu au imami si, din punctul lor de vedere, doctrina shiita e nula, insa o exceptie notabila o face Imam Mahdi.

Mai multe informatii 'neutre' despre shiiti aici :
http://en.wikipedia.org/wiki/Shia_Islam

De trei zile nu a mai postat nimeni intr-un jurnal la Han.
Nu e o constatare trista, nicidecum ... doar ca azi aveam chemare sa citesc (si) altceva decat ciondaneli legate de poltica, caci poltica, de ceva vreme, nu am chemare sa citesc.

Exergy, îmi pare rau, dar nu mi-a mers computerul câteva zile ca as fi scris ceva, dar na...

Voi face cativa pasi virtuali printr-o alta zona a Teheranului. E vorba de Bulevardul Jordan, rebotezat dupa revolutie Bulevardul Africa.
Nu am timp acum sa povestesc pe indelete, dar ca sa va faceti totusi o parere voi spune ca Jordanul e considerat un fel de Beverly Hills al Teheranului.

Numele original al strazii s-a vrut un omagiu adus lui Dr. Jordan, misionar al bisericii presbiteriene, si cel care, pe la inceputul anilor 1900, a fondat un liceu care pe parcurs a fost transformat in Colegiul American din Teheran. Colegiul avusese finantare externa, prin filiere religioase.

Acest doctor Jordan a trait in Iran timp de 43 de ani ... o viata de om!
El e considerat pionierul invatamantului superior din Iran. Ciudat e ca regimul a schimbat numele strazii insa nu s-a atins de statuia lui din incinta Universitatii Amir Kabir - prima universitate tehnica pe principii occidentale. A fost fondata in timpul guvernarii lui Mohammad Reza Shah si a functionat cu bani din bugetul de stat.
Despre Amir Kabir am scris candva aici.

Ambele imagini au fost surprinse de pe podul aerian : mai intai am fotografiat cladirile si strada, apoi m-am intors si am luat in obiectiv o parte din muntele Damavand.

....
foto1 ............................................................. foto2

Acest topic a fost editat de exergy33: 19 May 2012, 05:00 AM

Azi cand am intrat pe Han am avut neplacuta surpriza sa constat ca pe pagina de cautari era afisata o singura postare, cea din jurnalul lui black ice.
Oare spiritul hanului a disparut cu totul?

La mine vremea a fost azi urata. Urata nu in sensul ca a plouat, si ca de vreo saptamana ploua zilnic la ora pranzului si pe la opt seara , urata din cauza furtunilor de nisip ce-si au originea in Irak.
Un cer argilos, de culoarea pamantului galben, mi-a stat azi deasupra capului. Cand s-au adunat si norii imaginea a devenit de cosmar. Un fel de sfarsit al lumii in avanpremiera.
Stateam la fereastra si priveam cum ploua cu noroi.
Dâre de mâl se scurgeau de-a lungul bordurilor cu o repeziciune care ma intriga. Am privit ceea ce in imaginatia mea incepuse sa semene cu un sarpe de noroi dar si salcamul din ale carui flori albe nu a mai ramas aproape nimic.

Nici vorba draga mea
Hanul e un loc magic in care numai cine trebuie sa fie la un moment dat chiar se afla aici.

Uneori am impresia ca Hanul nu mai exista ... sau exista doar in imaginatia mea .


foto3

Un cer albastru de martie si un coltisor din Jordan ce-mi aminteste de Bucuresti





Un turn pe a carui fatada se pot observa efectele poluarii. Iar Teheranul e inclus pe drept in topul capitalelor poluate ale lumii.



foto 4

Peste tot se construieste. As zice ca mult, dar nu atat de mult cum se construia in urma cu zece ori cinsprezece ani.
Pe atunci se construia intr-o nebunie.
Era suficient ca sa nu mai fi trecut printr-o zona vreo trei patru luni ca la revenire sa ai toate sansele sa nu mai stii pe unde esti.


foto5

Teheranul acelor timpuri ma obosea ingrozitor. Toata ziua eram pe drumuri, prinsa in trafic, inconjurata de oameni cu nervii zdrentuiti ...
De aceea l-am parasit. Nu reuseam sa-mi acordez ritmul interior cu ritmul orasului si nici nu doream sa ajung sa vorbesc de una singura pe strazi ... cum i-am vazut pe destui.

Stressul populational ne afecteaza fara ca macar sa banuim.

Cladirile astea din beton, sticla si inox au ajuns sa ma calce pe nervi. Unele au o arhitectura atragatoare, n-am ce comenta , altele mi se par lipsite de personalitate si banale in sensul cel mai propriu al cuvantului ... ceea ce ma enerveaza insa pe mine e teribilul sentiment de dezradacinare pe care reusesc sa le induca ele.
Oamenii trec prin fata fatadelor oglindite, intra inauntru sau ies afara, asemenea unor furnici grabite spre musuroi. Privindu-i in acel du-te vino, crispati, agitati, alergand de la un etaj la altul, butonand nervosi ascensoarele, ma intreb daca noaptea mai pot visa? ... daca ziua mai pot visa cu ochii deschisi?
Uneori am impresia ca sunt inconjurata de semiroboti sau de cyborgi loviti in mod accidental de sentimente.

.....

foto 6 .......................................................... foto7

Si totusi printre pereti verticali se zareste cerul. Zilele libere din perioada anului nou iranian, cu traficul minimalizat la vizitele intre rude si prieteni, au redus mult din poluare. Asa ca am avut norocul sa admir culoarea albastră - albastră a cerului de martie de la poalele Damavandului.


foto8

Dar printre turnuri agresiv de inalte se intampla sa dai peste constructii ciudate, familiare chiar, ce te fac sa-ti reamintesti cum arăta orasul copilariei. Este cazul si cu acest restaurant, denumit sugestiv Monaco, care e atat de diferit de restul constructiilor din jur.
Nu stiu cum e inauntru. N-am luat niciodata masa aici ... dar l-am trecut pe lista
Am remarcat ca usa boltita de la intrare avea o pictura murala cu ingeri. Ceva in stil renascentist.

Aduce putin cu restaurantul universitarilor din piata Lahovari.

Au înflorit macii.

Pe aici au inflorit mai demult mai demult
Se putea sa nu-i fi luat cu mine macar intr-o fotografie?

http://blogu.lu/exergy/files/2012/05/prizo...orii-de-mac.jpg

... apropo de stressul populational

text de Razvan Popescu – cercetator roman in Africa


"De ce simt o nelinişte interioară îngrozitoare ? De ce mă agit pentru fleacuri pe care alţii nu dau doi bani ? Ce caut eu aici? De ce reacţionez ca un bolnav psihic sau ca un retardat la fapte şi întâmplări care ar trebui să le consider normale? De ce mă pierd în amănunte fără sens? De ce îmi pun atâtea întrebări? E o stare de fapt care durează de prea multă vreme (ani din viaţă) şi ar trebui să iau măsuri. Caut mereu să explic fiecare lucru şi cer explicaţii pentru fiecare lucru, naturii , oamenilor, oricui.

Poate că e devină formaţia mea de cercetător pentru faptul că îmi pun întrebări prea multe. Sau poate stress-ul populaţional este cauzatorul neliniştii mele interioare inexplicabile. Kaderov, un biolog rus, scria prin 1924 despre migraţia inexplicabilă a unei populaţii uriaşe de veveriţe din taigaua siberiana spre vest, populaţie care a sfârşit prin a se îneca în mare în mod voluntar.
Sinucidere în masă se numeşte asta. Cauza ? Pentru că orice trebuie să aibe o cauză, aici e vorba de densitatea prea mare de indivizi pe unitatea de suprafaţă care a indus ceea ce în biologie este cunoscut sub numele de stress populaţional. Sunt prea mulţi feromoni în aerul pe care îl respiră exemplarele respective.
Asta face ca funcţiile ce determină acţiunile reflexe să fie alterate. Sunt şi câteva specii de şoareci de câmp care tot prin sinucidere în masă raspund la stress-ul populaţional. Se omoară între ei. Totul începe prin agitaţie şi sfârşeşte prin baie de sânge. Altfel nici o „turmă" de vulpi ori pisici sălbatice nu i-ar putea dovedi.
S-ar înmulţi peste măsură şi ar fi o catastrofă. Sistemul per ansamblu are mecanisme pentru reglare. La nivel de individ însă se înregistrează cea mai absurdă contradicţie pentru spiritul de conservare.

La oameni se pare că înregistrăm acelaşi fenomen: la populaţia urbană rata sinuciderilor este de 4 la mia de locuitori în timp ce la sate este de 0,1 la mia de locuitori. Asta e una din formele de reacţie la stress-ul populaţional, la care se adaugă bine înţeles alţi factori.
Gândindu-mă la asta mi-am pus în urmă cu ceva vreme întrebarea dacă nu sunt pe cale să devin unul dintre sinucigaşi, iar neliniştea interioară nu e cumva decât primul pas. Nu! Dar am constatat că dacă la un moment dat în viaţă unui om îi e dat să sufere nişte decepţii, el devine mai sensibil decât ceilalţi la fenomenul s.p. Unii dintre aceştia se închid în casă creîndu-şi propriul univers în care nu sunt obligaţi să respire feromonii aglomeraţiei, alţii se refugiază în băutură, alţii în droguri incercând să deformeze simţurile, alţii se internează în clinici specializate, alţii se retrag în activităţi care îi duc mental departe de locul în care se află fizic, alţii se sinucid……eu plec în deşert.
Acolo e linişte şi lipsesc cu desăvârşire elementele stress-ului populaţional. Altfel nici nu pot să-mi explic faptul că deşi acolo stau nespălat zile la rând, îndur sete şi foame şi oboseală, cum mă întorc în aglomeraţie, la scurtă vreme mi se face din nou dor de locurile alea şi îmi doresc să mă refugiez acolo."

Acest topic a fost editat de exergy33: 24 May 2012, 02:48 PM

Citind raspunsul dat de fiatlux la jocurile hanului mi-am amintit de un magazin din Jordan, o constructie ale carei planuri initiale, in mod evident, au fost destinate unei cofetarii, restaurant sau pizzerii cu terasa.
In orice caz, din cate tin eu minte, aici a functionat intotdeauna un magazin cu obiecte vestimentare barbatesti.



foto9

Am intrat in magazin sa vedem ce mai e nou. Produse cu etichete de firme cunoscute, sau perfect anonime, fusesera aranjate atat pe umerase cat si in galantare non-conformiste confectionate din tije de otel inoxidabil.
Boss, Diesel, Bijan, Lacoste, Dolce & Gabbana, Versace, Cartier, Escada ... firme bine cunoscute tineretului iranian. Problema e ca din produsele cu etichetele acestor firme, mai bine de jumatate (dupa spusele biroului de protectie a consumatorilor), desi se vand la preturi pe masura, reprezinta de fapt produse contrafacute in Taiwan, Turcia sau Corea de Sud ... daca nu chiar in Teheran

Spuneam ca am intrat in magazin. Imediat ce am intrat privirea mi-a fost atrasa de manechinii tepeni asezati in nisele si in punctele strategice dintre standuri.
Desi "manechine barbatesti", acestia aveau sprancenele si genele ingrosate parca cu rimel, buzele 'rujate' cu o vopsea acrilica stacojie, si pometii colorati in rosu.
Lasau o impresie stranie ... o combinatie de travestiti si masti mortuare egiptene.

De abia cand am iesit afara am remarcat aerul feminin al panourilor din vitrinele magazinelor. Le-am fotografiat din reflex. Pentru imaginea in marime originala dati click aici.


Mergand la vale pe bulevard, din curiozitate, l-am intrebat pe sotul meu ce impresie i-au lasat manechinii de celuloid din magazin.

Cu un ton mirat m-a intrebat : "care manechini?"
Am crezut ca glumeste ( cum "care" cand eu numarasem cel putin zece !) dar m-am convins ca nici macar nu remarcase prezenta lor. Foarte nonsalant mi-a raspuns ca tot timpul fusese concentrat asupra costumelor, camasilor, puloverelor si pantofilor ...

No comment .

...
foto10 ................................................... foto11

Un contrast placut ochiului ... tot in Jordan
Se pare ca visiniul e o culoare agreata de arhitectii din Teheran. Pana acum am remarcat cateva constructii moderne, sase sapte, daca nu chiar mai multe, cu fatade ce incorporau aceasta culoare.
Sau poate ca e vorba de acelasi arhitect care are lucrari in diverse puncte ale capitalei ?

Picturile murale pe care tocmai le priviti nu le-am fotografiat in cartierul Jordan insa le postez aici pentru ca mi s-au parut interesante (de aceea le-am si fotografiat) dar si pentru ca le-am descoperit pe traseul de legatura dintre Parcul Vei si Jordan, mai exact pe Chamran Expressway.

... ...
foto12................................................... foto13...........................................foto14

Am parcurs pe jos portiunea de autostrada pictata, privind indeaproape felul cum au fost zugraviti oamenii, imbracamintea lor traditionala, mijloacele de locomotie ( cai, camile, magari), orasul cu bazare, moschei, minarete si gradini ... asa cum erau orasele Persiei in urma cu cateva sute de ani.




Un oras tacut, oriental, medieval, bidimensional, intr-unul modern, zgomotos si tridimensional.
Nu stiu in ce masura s-ar putea spune ca si oriental .
Zona nordica a Teheranului, cu cartierele aferente, a atat de departe de modelul orasului oriental ! ... o spun cu o oarecare tristete, caci nu sunt adepta globalizarii si a pierderii identitatii nationale in favoarea unei modernitati internationale.

Atunci cand trebuie sa merg vreo doi kilometri ca sa dau de un restaurant traditional iranian - in timp ce pizzeriile si fast-foodurile sufoca fiecare intersectie, cand cel mai important operator de servicii telefonice celulare si internet, Irancell, le trimite abonatilor sai mesaje in engleza, sau in persana dar scrise cu litere latine - desi exista fonturi persane special concepute pentru SMS-uri, cand tinerii din jur vorbesc o pasareasca intesata cu americanisme si expresii argotice ( care pe mine ma depasesc ), sau atunci cand cate "unul" cu care lucrez, si care stie ca sunt straina, ma intreaba cu nonsalanta cum se scrie nu stiu ce cuvant in limba persana, caci nu stie, desi in limba materna a terminat un liceu si o facultate, chiar ca-mi vine sa las totul balta si sa plec in Himalaya.

Acest topic a fost editat de exergy33: 2 Jun 2012, 05:41 AM

In continuarea traseului, vreo doua sute de metri mai la vale, calatorul "se nimereste" fata in fata cu o cladire impozanta ce, in zilele insorite, reflecta lumina asemenea unei uriase oglinzi verticale.
Eu am botezat-o "cladirea moscovita" caci din motive pe care nici pana la aceasta ora n-am reusit sa le deslusesc, ma duce cu gandul la Moscova ...

.....

foto15 ................................................... foto16

In contrast, ca mesaj vizual vreau sa spun, postez fotografia unei alte cladiri pe a carei fatada laterala e pictat chipul unui martir, shahid in persana, unul din multii martiri ai razboiului cu Irakul.
Tot pe fatada am gasit amanuntele. E vorba despre comandantul de armata Haj Mansour Zahedi si, sincera sa fiu, pana acum n-am auzit de dansul si de aceea m-a uimit faptul ca apare pictat la o asemenea dimensiune pe o cladire din cartierele 'high-class' ale Teheranului.
In asemenea cartiere nu se prea intalnesc insemne ale regimului ... si nici moschei la fiecare patru cinci alei .

interesant jurnal !(apropos: esti jurnalista?) interesanta viata ta ('s invidioasa )

Care este diferenta intre un restaurant traditional iranian si pizzeriile sau fast-foodurile iraniene? shaormariile se incadreaza in categoria fast-food si in Iran?

Nu, nu sunt jurnalista.



In mare care crezi ca e diferenta intre un fast food si un restaurant traditional romanesc?

Dar ca sa dau un raspuns la obiect ...
Intr-un restaurant traditional iranian se servesc in mod exclusiv mancaruri traditionale gatite 'ca la mama acasa', mancaruri pe care la alte restaurante nu le poti gasi.
Se folosesc ingrediente si condimente naturale, nu mixuri din supermarket, gatite dupa metode de sute de ani cu ajutorul unor 'ustensile' traditionale : cuptor, mangal - pentru gratar, kabab..., tigai ciudate, oale din cupru pentru gatitul orezului - oale de dimensiuni X large in care cineva ca mine incape cu usurinta , vase de ceramica pentru gatitul diferitelor feluri de horeshti, etc.
Aromele sunt pe masura ... si-ti lasa gura apa.

Nu se foloseste carne sau peste congelat si nici legume din conserve ... singura exceptie de la regula o constituie servirea unor bauturi si racoritoare 'netraditionale' cum ar fi Coca Cola, Pepsi Cola, Fanta, Orangina, 7 Up, bauturi energizante si berea dezalcolizata.

Apoi urmeaza decorul care face toti banii
Chiar si cele mai modeste restaurante de acest gen au peretii mozaicati cu diverse arabescuri sau scene din legende si povesti.

Ca mobilier pot avea mese joase si scaune din lemn, sau lavite acoperite cu ghilimuri si pernute decorative. Pe pereti pot fi vazute aplice electrice care respecta designul lampelor vechi iar in nisele de pe pereti pot fi admirate diverse obiecte specifice : vase de cupru in miniatura, narghile impodobite cu ciucuri si emailuri, tavi de argint lucrate in basorelief, miniaturi pictate pe lemn lacuit sau pe hartie, samovoare din alama, dar si alte decoratiuni pe care mi-e greu sa le enumar fara a le insoti cu imagini, caci fara imagini nu prea cred ca se va intelege la ce ma refer
Restaurantele traditionale de lux folosesc ca decor piese ce-ar putea intra in muzee datorita vechimii sau a originalitatii mestesugarilor.
Restaurantele obisnuite sau cele mai modeste, desi fara luxul povestilor celor 1001 de nopti, reusesc sa refaca atmosfera acelor timpuri cu ajutorul unor elemente decorative bine alese.

In al treilea rand si nu in ultimul urmeaza muzica. Intr-un restaurant traditional iranian se aude doar muzica traditionala din diverse zone ale Iranului, instrumentala sau vocala, insa aleasa in asa fel incat sa nu deranjeze digestia
Mai nou, dupa cel de-al doilea razboi mondial, occidentalii au descoperit si ei ce va sa insemne muzica ambientala.

Ar mai fi de spus si ceva despre felul in care sunt organizate si conduse aceste restaurante si relatia lor cu musterii, clientii ca sa ma exprim in termeni moderni

Fiecare cartier are cel putin un astfel de restaurant, bine cotat, in care vin sa manance functionarii ce lucreaza in zona respectiva, bazaristii, oamenii din cartier sau trecatorii obisnuiti ca mine.
Mancarurile sunt excelent gatite, caci ei nu risca sa-si piarda clientii, iar preturile sunt acceptabile.
Pentru clientii vechi, ce servesc zilnic masa acolo, se aplica preturi preferentiale, uneori mai putin decat jumatate din preturile afisate in meniu.
E dreptul stapanului restaurantului de a trata pe unii din musterii cu vechime ca pe niste prieteni de-ai casei.
Restaurantele traditionale 'de cartier' mai au avantajul ca pot trimite la orice adresa din cartier mancare proaspat gatita. Asa se rezolva si problema musafirilor sositi pe neasteptate.

In rezumat vreau sa spun ca astfel de restaurante actioneaza intens asupra diverselor nivele senzoriale : gustativ, olfactiv, vizual, auditiv.
De aceea turistii straini atunci cand isi amintesc de vizitele facute in Iran nu uita sa mentioneze la loc de frunte restaurantele traditionale unde au mancat ... si ceea ce au mancat.

Restaurantele traditionale din apropierea unor obiective turistice, a parcurilor si pasajelor comerciale, din aeroporturi si autogari, respecta in mare aceleasi reguli numai ca, datorita fluxului mare de turisti, aerul acela de intimitate, de liniste si introspectie interioara, se cam pierde, se dilueaza in lumina fosforescenta a reclamelor si neoanelor colorate.

Late Edit
Uitasem sa precizez ca in Iran cuvantul "shaorma" nu exista ...

Acest topic a fost editat de exergy33: 8 Jun 2012, 09:08 AM

Multumesc. Eu consider ca shaormariile nu ar trebui incadrate la categoria fast-food, la o shaormarie preparatele sunt la vedere, naturale, preparate pe loc, spre deosebire de Burgerking, McDonalds, KFC etc. unde produsele sunt in mare parte congelate si preparate in alta parte.

romanciera? daca nu esti inca,sa te faci !

Ar iesi un fel de Geo Bogza.
"De la Bahlui la Iordan"

Voi incheia periplul prin cartierul Jordan cu imaginea unei cladiri ce mi s-a parut deosebita prin felul in care i-a fost caligrafiata fatada.
Constructia aceasta are in jur de zece etaje, cred, si pe una din fatadele ei laterale am descoperit aceasta mana uriasa pe care scrie numele Imamului Husseyn ( eroul de la Karbalah in cinstea caruia musulmanii shiiti organizeaza procesiunile religioase cunoscute sub numele de Ashura).
Dar nu acest fapt mi-a atras atentia. Cladiri cu nume de persoanaje religioase si versete din Koran se gasesc cu duiumul, in Iran cat si in Teheran


... ...
foto17.................................................. foto18 ................................... foto19


Mi-a atras atentia organizarea caligrafica, daca mi se permite sa ma exprim asa.
Ceea ce de departe par niste hasururi, striatii sau furnici , reprezinta de fapt propozitii intregi aranjate sofisticat astfel incat sa creeze imagini vizuale cu reprezentari concrete : florale, zoomorfe, antropomorfe.







Caligrafia persana, alaturi de miniatura iraniana, reprezinta una din artele traditionale aflate la mare respect aici. Primele texte caligrafice nu apartin perioadei islamice, cum gresit se crede, si cum indirect incearca sa sustina regimul, ci perioadei de iapogeu a religiei zoroastriene.
E adevarat ca, arta caligrafiei in forma pe care o percepem azi, a inflorit cu adevarat dupa aparitia islamului si acest fapt s-a intamplat tocmai datorita restrictiilor impuse de noua religie care nu ingaduia pictarea chipurilor umane, a animalelor si pasarilor- considerandu-le idoli, si in cazuri extreme nici macar pe cea a florilor.
Asa ca invatatii vremii s-au concentrat pe stilizarea literelor, geometrizarea lor si crearea de arabescuri.
Se poate vorbi in mod distinct de caligrafii persani si de cei arabi, desi ochiul unui european obisnuit nu prea este in masura sa sesizeze diferenta.

Persanii nu prea au respectat regulile impuse de navalitorii arabi. Ei au continuat sa teasa covoare si sa picteze miniaturi cu infatisari umane, in special tinere atragatoare , si, uneori, chiar scene interzise de islam cum ar fi dansul, cantatul la instrumente muzicale, scene erotice ... si chiar lucruri foarte explicite.
Deasemeni au pictat scene de vanatoare, jocuri de polo pe cai, partide de sah, scene din bazar, etc

Orice familie cat de cat cultivata, ba chiar si simplii tarani cu dare de mana, isi trimiteau copiii sa ia lectii de caligrafie.
Pe vremuri aceste lectii marcau intr-un fel 'clasa' unei persoane. Fetele in special erau incurajate sa invete regulile de baza ale caligrafiei si tehnica picturala a miniaturilor considerandu-se ca aceste activitati au efect pozitiv asupra intelectului ( asupra puterii de concentrare si a memoriei), asupra psihicului cat si asupra respectului fata de sine.

Nu am de gand sa adancesc subiectul dar trebuie totusi sa spun ca exista mai multe tipuri de caligrafii.
Mie personal imi place cel mai mult stilul caligrafic arab denumit Kufe, sau Kufic, stil ce-si deriva numele de la orasul Kufa/Kufeh din Irak.
L-am invatat foarte usor si din cand in cand exersez diverse chestii ...
Caligrafia kufica poate fi executata in doua moduri distincte : kufic floral si kufic geometric. Stilul kufic geometric e cel ce-mi place mie deoarece imi aduce aminte de literele cuneiforme.

Stilul Nasla'liq (care inseamna suspendat) reprezinta un stil inventat de persani. Poate fi scris cursiv sau frânt (rupt), adica shekasteh.
Caligrafia nasta'liq shekasteh e cea care ma enerveaza cel mai mult deoarece nu reusesc s-o citesc in mod corect. Literele cuvintelor sunt rupte si agatate pe te miri unde si printre celelalte cuvinte din poezie, versete sau text. Totusi cunoscatorii afirma ca acesta reprezinta cel mai versatil stil si cel ce da frau liber imaginatiei caligrafului.

Acest topic a fost editat de exergy33: 10 Jun 2012, 06:55 AM

Teheranul are multe parcuri interesante insa eu am neglijat sa povestesc despre ele si am dat intaietate muzeelor, palatelor, cetatilor si moscheilor.
De mentionat totusi doua exceptii ... Parcul Sa'i si fugitiv Parcul Studentilor (Park-e Daneshjoo).
Dar nu-i bai. Am timp sa recuperez, asa ca, fara sa mai stau mult pe ganduri, incep azi o lunga plimbare prin Parcul Laleh, parc care in trecut s-a numit Parcul Farah - in onoarea reginei Farah Diba, sotia sahului Mohammad Reza Pahlavi.

Nu stiu daca aceste prime instantanee sunt convingatoare dar pe parcurs vor urma o serie de alte fotografii care sa completeze imaginea de ansamblu a spatiului verde si a strazilor din imprejurimi.

..... .....
foto1 ........................................................... foto2 .............................................. foto3

Lacul parcului reprezinta un loc placut, mai ales atunci cand functioneaza artezienele, si mai ales in zilele insorite, si fara poluarea datorata noxelor de trafic, cand se poate admira splendoarea varfului muntelui Damavand cu cușma lui înzăpezită pe care temperaturile de peste 40 C ale verii nu reusesc s-o topeasca in totalitate.



Undeva in spate am remarcat o cladire (foto2). Am fost curioasa, asa ca, la pas, am inconjurat parcul ca sa ajungem acolo (foto3). Efortul ne-a fost rasplatit de o arhitectura originala pentru Teheran.
E ciudat ca aceasta cladire imi aminteste de ceva ... dar nici in ruptul capului nu pot sa-mi dau seama despre ce ...

Acest topic a fost editat de exergy33: 12 Jun 2012, 05:50 AM

Varful Damavand 5610 m. Teheran trebuie sa fie tot la o altitudine apreciabila. 1200 m dupa wikipedia. Frumos contrast intre orasul plin de culoare si crestele albe. Parca se-mblanzesc reciproc.

Acest topic a fost editat de Frisky: 11 Jun 2012, 08:24 PM

@Frisky
Lume noua pe la vechiul han

***
Spuneam ca Teheranul are multe parcuri, peste 800 daca e sa ma iau dupa statistici. Cele mai importante parcuri din interiorul orasului ar fi cam acestea : Parcul Mellat ( Parcul Poporului sau Parcul Natiunii), Parcul Saei/Sa'i, Parcul Jamshidieh, Parcul Niavaran - in prelungirea caruia se afla Palatul Niavaran cu intreg complexul muzeal aferent, Parcul Laleh (Laleaua) - ex Farah, Park-e Shahr (Parcul Orasanesc), Park-e Daneshjoo (Parcul Studentilor), Parcul Jahan-e Koodak (Parcul Lumea Copiilor) ... mai amintesc de un mic parc, Parcul Fadak, destul de cochet si cu o casa de cultura ce organizeaza mereu expozitii de arta interesante.

Mai exista o alta serie de parcuri in afara orasului, acele "park-e janghali" sau "parcuri paduri" carora fluxul imens de oameni de la sfarsit de saptamana le-a rapit splendoarea, distrugandu-le vizibil in unele locuri din vecinatatea drumurilor de acces si a parcarilor.

Nu le voi trece in revista dar voi aminti de unul, in care deocamdata nu am fost, dar planuiesc sa ma duc
E vorba de Parcul Chitgar, un parc cu piste de ciclism si locuri special amenajate pentru patinaj si schi. Acum se lucreaza la constructia unui lac artificial destinat sporturilor nautice ... schiul pe apa are o mare popularitate printre tinerii din Teheran.

Dar sa ma reintorc in Parcul Laleh cu acest stop cadru fotografic.



Din pacate nu am fost inspirata atunci cand am ales sa fotografiez acest parc in perioada concediului de No Ruz, desi stiam ca doar cu patru zile inainte de No Ruz (21 Martie) ninsese abundent in capitala. Cu doua zile inainte sa sosesc in vacanta masinile de dezapezit erau la datorie pe strazi.
Zapada a distrus florile plantate in ronduri si pomii de abia infloriti

Totusi m-am straduit sa prind in obiectiv cate ceva din frumusetea parcului. Ma voi ajuta si de fotografii mai vechi, facute in anii precedenti, si sper sa ma descurc in a reda punctele principale de atractie.

Priveam florile ofilite si pomii proaspat "frezati", cu crengile ca niste maini descarnate. Inca o data mi-am dat seama ce bine seamana unii copaci cu oamenii. Am descoperit chiar niste trunchiuri interesante pe care am de gand sa le postez.

Toate la vremea lor ...


foto4

In Parcul Laleh se afla o statuie a lui Omar Khayyam, poetul persan de care ma simt legata cel mai mult. O legatura ce dureaza inca din vacanta clasei a cincea .
Desi am vrut sa-i revad statuia mi-a fost imposibil sa o fac.
La mai bine de douazeci de metri de soclul ei, si de jur imprejur, locul se transformase in 'santier horticol' ... cateva masini de tip vanet incarcate cu saci de compost si cernoziom barau aleea pe care ma deplasam.
Ladite cu flori, pregatite pentru plantat, niste puieti impachetati in folii transparente si perforate, sapaligi, greble, furtunuri de apa incolacite unele peste altele si niste cutii metalice, pline cu nu stiu ce, intregeau peisajul.
Pe acolo se invarteau cativa muncitori de la spatiul verde. Ei, cu cizmele de cauciuc, se aflau in siguranta prin noroiul si pe pajistea distrusa de ultima zapada.
Ne-au facut semn de la distanta ca 'pe aici nu se trece' ... asa ca ne-am intors.

Dar in anii trecuti am facut niste fotografii cu statuia, din care una, sper ca destul de convingatoare, o atasez postarii de azi. Spun convingatoare deoarece am avut grija sa-i captez si ulciorul de la picioare


foto5

Khayyam a transformat ulciorul intr-un simbol iar pe olar intr-un punct de sprijin al axei universului.
Olarul framanta in mainile lui viata si moartea, saracia si bogatia, intelepciunea si prostia, tineretea si batranetea, marirea si decaderea, stiinta si nestiinta, credinta si necredinta, fericirea si nefericirea, frumusetea si uratul, iertarea si razbunarea, ...

Omar Khayyam a fost tradus in limba romana de mai multi traducatori dar dintre traducerile citite pana in clipa de fata mie mi-a ramas in suflet cea lecturata in premiera la zece ani. E vorba de antologia de poezie persana "Privighetorile Persiei" a lui George Dan.

Khayyam a fost tradus si de altii ... Al. Stamatiade, George Popa, Viorel Bageacu si Grete Tartler, Otto Starck ( unele catrene au fost traduse intradevar remarcabil), Al.Coriolan, Geo Olteanu si, in mod sigur, de studentii sectiei de limbi orientale ai universitatii bucurestene.

Relativ recent Otto Starck a tradus din versurile lui Rumi (Moulavi/Mavlevi/Mowlana). Interesant ca mass-media iraniana a notat evenimentul fara sa omita sa spuna ca traducatorul e un evreu roman stabilit in Israel.
Amanunte despre opera lui Otto Starck aici :
http://www.romlit.ro/scrisori_persane


Nu pot incheia fara sa adaug atat de frumoasele lui versuri :

Ramai sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Caci pentru vin si pentru tine
Mai am in san trei pumni de aur.
Ramai sa-nmormantam tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.

Stii tu, frumoaso, ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfanta,
Din taina unui trup de fata.
L-a faurit candva olarul
Cel inspirat de duhul rau
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau.

Inmiresmeaza-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii
Cat zarea-i plina de albastru
Si lumea plina-i de vedenii
Si-atat cat drumurile vietii
Mai au pe margini bucurii
Caci maine in zadar vei bate
La porti de suflete pustii.

Iubeste-ma acum, caci anii
Pe nazuinte-or pune frau,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe rau.

Ca maine-om putrezi-n morminte
Uitati, nepomeniti de nimeni,
Ca maine vor veni olarii
Sa fure lut din tintirime.
Iar trupul tau care mi-e astazi
Cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri ...

Daca doriti sa le ascultati in interpretarea Iuliei Iosipescu (Cenaclul Flacara) dati un click aici.

Acest topic a fost editat de exergy33: 14 Jun 2012, 04:37 PM

Am aflat ca linkul cu melodia Ulciorul, pe care l-am dat in postarea precedenta, nu functioneaza.
Defectiunea s-a remediat (click aici).


Pentru azi, si nu numai, cateva versuri compuse de Omar Khayyam :

Șeicul văzu o târfă și-i zise cu ocară :
Ești roaba vinului și roaba desfrânării !
Pe loc ea îi răspunse : sunt ceea ce par a fi,
Dar tu ești înăuntru ceea ce-arăți afară ?

multam !
imi plac si astea-
"Avui vestiţi maeştri. Făcusem mari progrese.
Cînd mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar
Cu apa ce ia forma impusă de pahar
Şi fumu-n care vîntul năluci ciudate ţese."
Autoportret

@fiatlux
Nu ma plictisesc niciodata sa-i recitesc rubayatele. La mine pe blog i-am dedicat catrenelor lui o rubrica speciala insotita de imagini cu mozaicuri si vitralii.

***

Ma reintorc la parcul in straie de primavara, zdentuite insa de ninsoarea neasteptata de la sfarsit de martie.
Totusi am reusit sa gasesc si colturi frumoase, inverzite, strabatute de joob-urile specifice gradinilor persane (foto6).
Aceste jooburi reprezinta de fapt niste canale deschise, pietruite, prin care apa limpede se scurge din cel mai inalt punct al parcului spre cel mai de jos punct, topografic vorbind
Seamana nu niste pâraie ... numai că facute de mâna omului.

Podeturi pietruite, arbusti ornamentali si pâraie artificiale care oglindesc cerul si vegetatia de deasupra ... (foto7)



In ultima imagine am incercat sa surprind o portiune din parc cu jooburi special amenajate pentru 'adaparea' copacilor din zonele calde sau desertice (foto8) ... tot o inventie de-a gradinarilor persani.
Aceste canale sunt foarte inguste, pentru a reduce evaporarea apei la contactul cu aerul cald si razele fierbinti ale soarelui, si sunt construite pe axele pe care se planteaza puietii.
Apa este lasata sa se reverse, mai bine zis sa curga, doar la anumite ore ale zilei si doar pret de cateva minute, atat cat e necesar unor copaci, dintr-o anumita specie si de o anumita varsta, sa-si ia necesarul de apa.

De laudat felul in care gradinarii, care in acele timpuri indeplineau si functia de peisagisti, au stiut sa faca fata neajunsurilor legate de apa si, in cele mai desertice zone, cum ar fi de exemplu la Mahan (provincia Kerman), au cladit pe nisip gradini de basm.

Nici nu e de mirare ca regii persani si-au platit gradinarii in aur si nestemate .

... ...

foto6........................................................ foto7 ........................................ foto8

Acest topic a fost editat de exergy33: 17 Jun 2012, 04:14 PM

facind o conexiune intre creativitatea persana si topicul "motorul creativitatii" m-am gandit ca solutia pt reactivarea motorului ar putea fi stergerea memoriei, reinventarea ..rotii

Tot cu referire la topicul pomenit ... cred ca nevoile, lipsurile, neajunsurile, pun in miscare cu viteza maxima motorul creativitatii .
Atunci cand ai nevoie de ceva ce-ti lipseste ... devii extrem de creativ. Mintea se pune pe lucru deindata. Chestiune verificata .

In ceea ce-i priveste pe persanii din vechime, lipsa apei permanente (supraterane) si lipsa precipitatiilor din zonele desertice si semidesertice i-a facut sa fie deosebit de inventivi in privinta captarii, transportului si utilizarii apei ( am vorbit despre asta in postarile mai vechi dedicate orasului Yazd).
La inceput mi s-a parut ciudat de ce, in Iran, nu s-au dezvoltat mari orase in nordul tarii, la Marea Caspica, acolo unde exista un climat propice, de tip european.
Dar s-au dezvoltat la Isfahan si Kashan ( zona semideserica), Shiraz, Yazd, Kerman, Susa (Shush) (zona desertica).

Mai tarziu am descoperit ca de fapt oamenii sunt cei care fac sa infloreasca un loc anume de pe harta unei tari, in pofida climei, atacurilor dusmanilor, molimelor, etc.

Acest topic a fost editat de exergy33: 18 Jun 2012, 09:44 AM

conform logicii tale, corecte,riscul "griparii" motorului creativitatii e posibil sa se extinda si sa corupa si oamenii cu initiativa,mobili si mobilati (la cap), in conditiile in care avem solutii la majoritatea ..nevoilor ;criza mondiala poate fi o provocare ?ea fiind in acelasi timp tocmai rezultatul slabirii motoarelor,necesitind imperios creativitate;de fapt cred ca e o ciclicitate istorica a evolutiei societatii cu progres/regres/progres...
(ar trebui sa ne mutam la celalalt topic )

Pentru ca tot ne-am lovit tangent de creativitate cred ca e momentul potrivit sa ma opresc la statuia lui Biruni din Parcul Laleh din Teheran, un alt loc de atractie pentru turisti.


...
foto9 (recenta)....................................... foto10 (mai veche)


Am ras cu pofta atunci cand am citit blogul cuiva, in engleza, ce afirma ca respectiva statuie il infatiseaza pe Aristotel ... pentru ca asa i-a spus lui un 'glumet' la fata locului si pentru ca, mai mult ca sigur, placuta cu explicatii nu se afla la baza soclului.

Deci sa vedem cine a fost Biruni

Pe numele sau intreg, si arabizat, Mohammad Abu Rayhan al Biruni a fost un invatat persan multivalent (polymath) nascut in Chorazmia - provincie care in prezent face parte din Uzbekistan. Mai exact, s-a nascut in 973 AD in orasul Kath.
A murit dupa 1050 AD la Ghazni, oras din actualul Afganistan. Pe atunci Ghazni/Ghazna reprezenta capitala dinastiei ghaznavide ce controla teritoriul Persiei, Asiei Centrale si vestul subcontinentului indian.
In wikipedia se da anul 1048 ca an al mortii sale insa m-am uitat in Encyclopaedia Iranica si am vazut ca datele nu coincid. Pe baza unui document din India s-a stabilit ca in 1050 savantul se afla inca in viata.

Acestea fiind spuse mai adaug cateva completari referitoare la nume. De fapt numele Biruni reprezinta porecla savantului, porecla ce provine din cuvantul persan 'birun' care inseamna 'afara'. Porecla indica faptul ca de fapt el s-a nascut intr-o suburbie ... in afara orasului.
Abu Rayhan ... in limba persana "rayhan/reihan" inseamna busuioc.

In textele medievale scrise in latina el este cunoscut sub numele de Alberonius.
A fost contemporan cu Ibn Sina/ Avicenna si au purtat impreuna o corespondenta foarte interesanta pe teme filozofice. O parte din scrisori s-au pastrat si pot fi descarcate de pe net.


In sfarsit, sa ma intorc la Biruni si la vasta sa opera.
Biruni a excelat in matematica, astronomie si geodezie, dar a scris si lucrari de fizica, stiinte naturale, mineralogie, farmacologie, cronici istorice, de istoria religiilor, texte ce trateaza lingvistica, gramatica, lucrari de antropologie si chiar o carte cu anecdote ...

Biruni a fost un poliglot formidabil. Si-a scris lucrarile in trei limbi : persana, araba ( limba ce reprezenta pe atunci in Asia cam ceea ce inseamna azi limba engleza in Europa) si dialectul chorazmian - limba sa materna.
Limba chorazmiana a reprezentat un dialect (estic) al limbii persane. La ora actuala e o limba moarta dar a supravietuit in mod fericit pe hartie datorita cartilor scrise de cativa invatati nascuti in zona.
Deasemeni Biruni era cunoscator de sanscrita, greaca, ebraica si syriaca, citind lucrarile in original si dandu-le apoi ca referinta, plus ca vorbea fluent cam toate dialectele turcice din zona.

Marea sa dragoste a constituit-o matematica, in care a excelat datorita faptului ca 'a vazut' aplicatiile practice ale matematicii in domenii ca astronomia (calculul calendarelor, eclipselor, cometelor, etc), al geodeziei si topografiei ( in pragul primului mileniu dupa Hristos el a calculat raza Pamantului), mecanica, navigatie, etc.

A scris un tratat despre pietre pretioase si semipretioase, unul de farmacologie, si alte mizilicuri de sute de pagini referitoare la aceste domenii complementare.
Respectivul tratat de mineralogie l-a scris din plictiseala la aproape 80 de ani .

Din cele 146 de carti scrise (cum oare a avut timp sa scrie si sa compileze atat de mult ... e vorba de carti de stiinta nu se povestiri in maniera lui Cartarescu ) 94 de carti le reprezinta tratatele de matematica, trigonometrie si astronomie.

Biruni jongla efectiv cu ecuatiile de gradul trei si a culminat prin a defini numarul irational "pi" ca rezultat al diviziunii circumferintei cercului la diametru. Evenimentul se intampla in perioada de formare a primelor state feudale romanesti, ori chestia asta ma inspaimanta la modul cel mai propriu cu putinta.

A fost interesant de aplicatiile trigonometriei sferice in astronomie si de tot felul de calcule statistice. El a adus contributii in statistica pe vremea cand statistica, ca domeniu clar definit, nu exista.
Deasemeni a efectuat diverse calcule si studii referitoare la longitudine, latitudine si azimut insa nu a fost preocupat de trasarea riguroasa a hartilor tinuturilor pe care le-a vizitat.

Biruni a atacat in mai multe randuri scrierile lui Aristotel, demonstrant falsitatea unor afirmatii, si, spre incantarea mea, am descoperit ca, in premiera, a demonstrat existenta vacuumului si posibilele sale aplicatii tehnice.
A fost vorba despre un experiment 'fizic' - crearea vacuumului cu ajutorul condensarii vaporilor de apa, nu despre deductii logice facute pe marginea tratatelor de filozofie.
Avicenna, care ii era prieten, a utilizat pentru prima data procedeul de extractie in vacuum pentru a obtine anumite esente din plante medicinale ...
Prietenul la nevoie se cunoaste.

Da, Biruni a fost un 'savant practic' pana in maduva oaselor.
Nu corespunde deloc portretului savantului ascet, inconjurat de carti, studiind incovoiat la lumina palida a lumanarii, acel portret generic de invatat cu care ne-au obisnuit textele medievale europene.

Biruni a iubit 'pana la lacrimi' viata. A iubit calatoriile, petrecererile cu mancaruri fine, muzica si poezia aleasa, a iubit vinul si femeile, sporturile mintii si sporturile fizice.

A calatorit foarte mult, in special in India ( la Nandana a reusit sa calculeze raza pamantului) si a scris o carte ampla ce e considerata de cunoscatori drept primul tratat de indologie ... indienii l-au denumit pe drept cuvant "parintele indologiei".
Deasemeni el a fost si un foarte precis cronicar in sensul ca a scris detasat despre tot felul de popoare, religii, regi, sultani, razboaie. Neutralitatea scriitorului a dat o deosebita credibilitate cronicilor sale, pacat doar ca aceste cronici si notite nu numara foarte multe pagini.

Opera sa de varf e considerata insa acea vasta enciclopedie de astronomie, matematica si inginerie intitulata Mas'udi Canon pe care i-a dedicat-o lui Masoud Ghazni, fiului sahului Mahmoud Ghazni (Ghaznavi).

Eu doar stau si ma intreb cand a avut timp omul asta sa scrie asa de mult, in conditiile acelor vremuri, si cum de nu-i crapa capul de atatea informatii, caci, neavand computer, acolo stoca tot ce avea nevoie .
Persia inceputului de ev mediu nu a dus lipsa de scriitori si invatati prolifici : Ibn Sina/Avicenna - a scris peste 450 de volume din care au supravietuit timpului in jur de 240 ), Biruni/Alberonius, Zakariya Razi/Rhazes, Al-Khorazmi (Khwarizmi)/Algoritmi (de la care provin logaritmii), Al Farabi/Alpharabius ... si multi altii.


Un alt punct important, remarcat de mine, il constituie faptul ca Biruni si-a scris tratatele intr-o maniera extrem de moderna, cu introduceri clare, cu adnotari in subsolul paginii, cu referinte anexate la sfarsitul cartii, cu denumirile originale in greaca, sanscrita, ebraica si syriaca intercalate in texte scrise in alfabet arab, si cu trimiteri clare la alti autori (denumirea lucrarii, capitolul, paragraful).
Am avut efectiv un soc atunci cand am vazut cum arata un manuscris original de-al lui Biruni.
Ulterior am vazut si cate ceva din opera lui Avicenna, ramanand fara cuvinte in fata textelor de farmacologie cu ilustratii incredibil de riguroase ale sutelor de plante, insotite de denumiri in limbi diverse, dupa care mi-am revenit si in minte mi s-a facut lumina.

De abia atunci am inteles ca cei ce au denumit Evul Mediu european drept Evul Intunecat stiau foarte bine de ce au ales aceasta denumire.

Acest topic a fost editat de exergy33: 19 Jun 2012, 07:24 PM