Copii, gata, s-a terminat vacanta!
E cazul sa reincepem lectiile .
Incepusem sa povestesc despre Palatul Golestan din Teheran si cred ca ramasesem datoare cu niste mozaicuri ...
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...st&p=714998


E vorba de mozaicurile figurative de pe peretii exteriori ai palatului. Ne-am obisnuit sa vedem mozaicuri orientale cu arabescuri, motive vegetale sau reprezentari stilizate si de aceea, si nu numai, mozaicurile figurative de la Golestan fac nota discordanta cu ceea ce am vazut anterior.



foto25
http://www.4shared.com/photo/ux4N6WXd/golestan25.html


Pentru azi am ales Chador Khane(h, de fapt un demisol ce pe vremea qajarilor servea drept magazie.
In limba persana cuvantul "chador" poate insemna cort dar si poate insemna si acel val negru pe care il imbraca femeile traditionaliste din lumea islamica.
In cazul de fata are sensul de cort. Deci Chador Khaneh s-ar putea traduce prin Casa Corturilor caci aici erau tinute si reparate corturile necesare in campaniile militare.
Usa principala e pazita, la figurat, de doi soldati, dupa cum se poate vedea si in foto26 ... insa eu nu l-am surprins decat pe unul.


... ...
foto26 ..............................................foto27 ......................................... foto28

Peretii magaziei/pivnitei au fost decorati cu mozaicuri ce mie personal mi se par un soi de 'pictura naiva' sau pictura de balci.
Scene de vanatoare, imagini cu soldatii epocii, dar si scene mitologice din istoria preislamica a Iranului, acopera peretii din aripa unde candva erau depozitate alimentele si diverse alte echipamente, nu pusti si munitie (foto27 si foto28).

Cel mai fotografiat tronson e cel denumit Tronsonul Gornistilor sau Tronsonul Trompetasilor, acum in lucrari avansate de restaurare. Se observa dealtfel schelele.
Am vazut multi turisti, in special copii, ce se pozau langa gornisti.

Totusi nu pot sa inchei fara sa atrag atentia asupra uniformei lor, vadit europeana, si sa nu reamintesc faptul ca inca inainte de 1800, inspirandu-se din vestimentatia ofiterilor si soldatilor Rusiei tariste, shahii qajari au trecut la modernizarea uniformei soldatilor.
Istoricii spun ca dupa introducerea noilor uniforme s-a produs o schimbare radicala in portul barbatilor tineri de la oras care, si nu-i de mirare , au adoptat pantalonii cu noua croiala, vestele si hainele din Farang.
Calatorii europeni de pe la inceputul anilor 1800, venind dinspre tinuturile Imperiului Otoman, din Egipt sau din India, au ramas profund surprinsi de aerul vestic al persanilor.

Cateva decenii mai tarziu vestimentatia a fost adoptata si in satele din partea nord, nord-vestica, vestica si din zona centrala a Iranului, bineinteles cu unele retusuri de rigoare.

Instructiv si frumos! Multumim pentru fumusetile ce ni le arati si care multora din noi ne sunt inaccesibile!

@dascalita

Un mozaic de pe fatada Palatului Golestan reda lupta dintre Rostam si Sohrab, doua personaje din perioada Iranului mitologic, adica din perioada de dinaintea primelor dinastii consemnate in istoria Persiei antice.
Multi afirma ca ar fi vorba de caractere imaginare insa marele poet Ferdowsi le-a daruit credibilitate, celebritate si nemurire in unica sa cronica a regilor.
Cronica Regilor, Shah Nameh in persana, abunda in povestiri inedite. Una o reprezinta cea a lui Rostam si Sohrab.

A fost o data ca niciodata, ar fi spus Petre Ispirescu sau Ion Creanga , insa Ferdowsi spune ca a fost odata un mare rege pe nume Kay Kavous ce domnea in Iran. In armata regelui se gasea un luptator extraordinar pe nume Rostam, fiul lui Zal si Rudabeh.
Dar Iranul purta lupte cu tinutul Turanului. Tinutul Turanului corespunde geografic cu aria Asiei Centrale iar numele Turan ar insemna Taramul lui Tur/Turaj sau Tinutul lui Tur.
Rostam ajunge in Turan si in timp ce este inspectat de garzile regelui Turanului o zareste pe printesa Tahmineh din Samangam (oras situat in actuala provincie Khorasan din Iran) de care se indragosteste la prima vedere.
Se va casatori cu printesa insa dupa un timp va pleca lasand-o singura si insarcinata, promitandu-i insa ca se va intoarce. Ii daruieste un medalion, un fel de amuleta, pe care o roaga sa o puna la gatul copilului atunci cand se va naste.
Printesa Tahmineh da nastere unui baiat pe care il numeste Sohrab. Baiatul va mosteni calitatile si conditia fizica a tatalui devenind cel mai de temut luptator din oastea Turanului.

Fac o paranteza pentru a spune ca numele Turan nu are nici o legatura cu numele populatiilor turcice ce au invadat ulterior zona, in perioada islamica.
Turanienii, la fel ca cei din tinutul Iranului, erau arieni. Numele Tur sau Turaj are la origine numele Tuzh din persana mediana.

Rostam nu se va intoarce niciodata la Tahmineh insa peste multi ani, aproximativ douazeci, va avea loc din nou o ciocnire intre aceste doua tinuturi vecine : Iran si Turan.



Dupa uzantele timpului, armata invadatoare (in acest caz cea a iranienilor) alegea pe cel mai bun luptator pentru a lupta cu cel mai viteaz ostean din tinutul pe care urma sa-l atace. In caz ca luptatorul din tara atacata castiga lupta, atacatorii se considerau invinsi si isi retrageau armatele.

Din partea tinutului Iranului a fost ales Rostam. La auzul acestei vesti nimeni din armata Turanului nu s-a incumetat sa lupte. Sohrab a fost de acord sa lupte insa cu conditia ca sa nu i se dezvaluie lui Rostam numele lui si faptul ca e fiul printesei Tahmineh, caci Sohrab stia ca Rostam ii e tata.

Pe campul de lupta, inainte de incrucisarea paloselor, Sohrab ii marturiseste lui Rostam ca nimeni din Turan nu e la nivelul de a se lupta cu dansul iar faptul ca el indrazneste sa vina pe campul de lupta nu trebuie considerat un act de disconsiderare fata de marele ostean ce se transformase intr-o legenda vie printre locuitorii ambelor tari ci o onoare careia va incerca sa-i faca fata.

In sfarsit, lupta incepe in zori si tine pana la asfintit. Desi mult mai tanar, insa fara experienta necesara, Sohrab oboseste si nu mai poate contracara atacurilor lui Rostam, tatal sau.
In acest rastimp Tahmineh vine in goana din tinutul unde isi avea palatul pentru a impiedica cu orice pret incrucisarea de arme dintre tata si fiu.
Dar ca in toate tragediile ea va ajunge prea tarziu pentru a-l atentiona pe Rostam ca il are in fata pe propiul sau fiu.

In ultimele momente ale luptei, chiar in momentul in care il raneste mortal pe Sohrab, Rostam observa amuleta ce iesise afara de sub zalele si imbracamintea sfasiata.
Lovitura de gratie fusese data. Fiul ii va muri in brate iar Tahmineh, sotia pe care n-o mai vazuse din luna de miere, va lua trupul neinsufletit al unicului lor fiu pentru a-l ingropa.

Povestea lui Rostam si Sohrab reprezinta una din povestile predilecte ale batranilor povestitori din ceainarii sau Kava Khane/Kahveh Khane ...

M-am uitat cu atentie la scena mozaicata, analizand amanuntele legate de costumatia celor doi, si totodata am incercat sa reconstitui aievea lupta. Pentru cateva minute am fost regizorul, scenograful, scenaristul si directorul de sunet al unui film imaginar care, va asigur cu mana pe inima, mi-a iesit nesperat de bine ...

Acest topic a fost editat de exergy33: 29 Sep 2011, 05:27 AM

Tot in categoria reprezentarilor figurative s-ar incadra si mozaicurile din incinta cu piatra funerara a lui Nasser din Shah.
Pe mine ma amuza faptul ca turistii straini le fotografiaza asiduu pe cele doua femei cu decolteuri generoase desi din punct de vedere artistic mozaicul respectiv nu reprezinta cine stie ce valoare.

De fiecare data, in ciuda faptului ca mi-am propus sa iau cateva prim-planuri cu doamnele in cauza, am uitat.





Influentele europene, un 'ceva' frantuzesc amestecat cu un 'ceva' vienez, isi fac simtite prezenta.
Nu as putea spune exact despre ce e vorba. E mai mult o impresie care se leaga de unele imagini ce vin tiptil din copilarie.


..... .....
foto29 ......................................................... foto30 .................................... foto 31


O vad pe bunica cum pune pe masa zaharnita din portelan pictat. Tanara doamna invesmantata in rochie dantelata, grena, pluteste parca deasupra a doua cuvinte gotice.
Atunci nu am fost curioasa sa stiu ce scria pe zaharnita. Tot ce-mi amintesc e faptul ca al doilea cuvant incepea cu litera "Z" ...

Zeit, Zimmer, Zitrone, ...?

O imagine cu un fost corp administrativ, cladire care la ora actuala, la etaj, parter si subsol, adaposteste mai multe saloane si muzee. Rand pe rand voi vorbi despre ele.



De fapt e vorba de principalul corp administrativ al fostilor inalti oficiali qajari ce a fost ulterior transformat in 'piesa' de rezistenta a Complexului Muzeal al Palatului Golestan din Teheran.

... ...
foto32 ................................................foto33 ...................................foto34

Fatada mozaicata a cladirii se inscrie estetic in stilul ce caracterizeaza Palatul Golestan, deci nu voi posta prim-planuri ale peretilor exteriori.
Ma voi opri insa sub tavanul de la intrare, sculptat parca intr-o glucoza moale, si voi admira geometria lui.



Usa dubla de la intrare e pazita de doi lei, arhicunoscutul simbol al persilor ahemenizi. Acest simbol e mult mai vechi iar artefactele perioadei pre-ahemenide descoperite de arheologi pe tot intinsul Persiei o dovedesc din plin.

...
foto35 .........................................foto36

Includ aceste doua imagini deoarece exact in fata usii cu lei i-am auzit pe doi turisti germani discutand aprins si din ceea ce ziceau am dedus ca ar fi vorba de niste simboluri ale francmasonilor
Am fotografiat peretele si usa ... dar nici in ruptul capului nu-mi dau seama unde ar putea fi ascuns vreun simbol francmasonic ..
Poate ma ajuta cineva .

Poate sa fie floarea cu 5 petale, vasul in forma de inima etc. exista site-uri cu aceste simboluri le poti cauta acolo

Nu mai am timp nici sa ma gandesc la mine ... sunt intr-o fuga continua de ici colo.
Mi-e dor sa citesc in liniste o carte buna

In acest fost corp administrativ se gasesc cateva saloane sclipitoare care acum nu mai indeplinesc functii de protocol, fiind transformate in spatii muzeale.
Alte incaperi mai putin luxoase au fost transformate deasemeni in muzeu.
Fotografiatul e total interzis in cladirea respectiva ... si cu toate astea am reusit in cateva randuri sa insel vigilenta personalului si pe cea a camerelor video, fara sa fiu descoperita ... asa ca voi reveni cu cateva imagini personale.

Dar sa prezint principalele puncte de atractie
Daca veti da click pe linkuri veti putea vedea on line panorama respectivului salon. Sper sa functioneze desi cu siturile astea iraniene nu se stie niciodata.

Cel mai important e Talar-e Salam, adica Salonul de Receptie, care pe timpul lui Nasser al-Din Shah adapostea acel faimos tron din aur masiv, in forma de paun, impodopit cu kilograme de diamante si alte pietre scumpe.
Tronul avea un nume : Takhte Tavous (Peacock Throne).
La ora actuala tronul se afla in posesia Trezoreriei Nationale.
http://www.golestanpalace.ir/en_site/E-vir.../E-salam-v.htmZ

Alt salon cu pretentii il reprezinta Talar-e Zorouf, adica Salonul cu Vase. Aici sunt expuse cateva piese mai deosebite din portelan, impodobite cu briliante si pietre semipretioase, primite din partea unor monarhi europeni, cum ar fi de exemplu vasul facut cadou de regina Victoria a Angliei.
http://www.golestanpalace.ir/en_site/E-vir.../E-zoroof-v.htm

Talar-e Adj, adica Salonul de Fildes, e locul in care pot fi vazute cadourile primite de Nasser Din Shah din partea regilor, printilor si aristocratilor europeni.
Pe vremea lui acest Salon se numea Sofreh-Khaneh ... un fel de sufragerie mai speciala.
Interesant e faptul ca dansul, inca din timpul vietii, a ordonat transformarea salonului in muzeu pentru a da posibilitatea ca cei veniti cu treburi la palat sa poata admira obiectele de arta europeana : tablouri, statuete, orologii si ceasuri, mici piese de mobilier, candelabre ... dar si obiecte tehnice cu folosinta imediata : busole, binocluri, truse de barbierit, pistoale, tabachere, pipe, bastoane, obiecte de cancelarie, ...
http://www.golestanpalace.ir/en_site/E-virtual/E-adj-v.htm

O alta incapere a cladirii administrative, ce in trecut fusese destinata birourilor ofiterilor si corpului de garda ce asigura paza palatului, a fost transformata in muzeu, primind numele de Negar Khaneh.
In limba persana 'negar', 'negaresh' inseamna a pastra, a conserva, a avea grija.

Dupa cum spuneam anterior, in toata cladirea, chiar si pe coridoarele simple fara exponate, fotografiatul e interzis. Totusi am reusit sa fac pe ascuns cinci fotografii din care acestea doua postate acum mi-au iesit cel mai bine. Restul au luat destinatia "trash".

...
foto37 .................................................... foto38

Pentru o panorama a muzeului dati click aici :
http://www.golestanpalace.ir/en_site/E-virtual/E-negar-v.htm

Ideea de a infiinta un muzeu cu piese de arta europene si autohtone a fost una din dorintele lui Nasser al-Din Shah, dorinta generata in mod direct de impactul cultural suferit in cea de-a doua vizita maraton prin Europa.
Muzeul, in forma in care il vedem azi, a fost pus la punct insa dupa revolutia islamica din 1979.




In acest muzeu sunt expuse exclusiv exponate de arta iraniana/persana, exclusiv cele din epoca qajara. Toti artistii importanti ai epocii sunt reprezentati in muzeu.

Mie picturile si miniaturile epocii qajare imi provoaca un disconfort, nu doar vizual, ce uneori marge mai departe, transformandu-se intr-o stare de nervozitate. Nu agreez deloc acest gen de arta si cu toate astea am cateva miniaturi preferate ...
Traiesc cu impresia ca artistii epocii au masculinizat personajele feminine, uratindu-le, si au feminizat peste masura portretele masculine, in special cele ale tinerilor. Ambiguitatea sexuala a reprezentarilor figurative e mai greu de 'digerat' de catre unii.

Dar ca sa nu fiu rautacioasa trebuie sa spun ca tablourile pictate pe panouri din lemn si miniaturile de la Palatul Golestan sunt relativ acceptabile in comparatie cu cele de la Palatul Niavaran. La Niavaran pot fi vazute printese qajare carora le mijeste mustata si baieti cu ochii 'incondeiati' si buzele facute cu carmin.

Nu zic nu, acesta o fi fost stilul artistic al epocii, dar de mine nu se lipeste deloc ... si unde mai pui ca in interiorul Iranului se fac tranzactii de zeci de mii de dolari cu miniaturile dansatoarelor si cantaretelor qajare.

Atentie! Personajele din fotografiile pictate, ca de altfel si restul exponatelor de la Negar Khaneh, sunt barbati sau tineri baieti.
In ultima vizita am remarcat un fapt ce m-a surprins : in cateva tablouri iese la iveala 'un ceva' de icoana bizantina!

Acest topic a fost editat de exergy33: 21 Oct 2011, 08:59 AM

Am o intrebare.
Poate ma ajuta cineva sa-i gasesc raspunsul .

link1

link2

@Gordin
Rath-Vegh_Istvan_-_Istoria_culturala_a_prostiei_omenesti



Acest topic a fost editat de exergy33: 25 Oct 2011, 06:03 AM

Howz Khaneh, adica Casa cu Havuz, reprezinta de fapt o incapere de mari dimensiuni de la subsolul fostei cladiri administrative, incapere acum transformata in muzeu.
La ora actuala aici sunt expuse opere de arta europeana, mare parte din ele portrete de monarhi si oameni politici europeni ce au daruit respectivele tablouri lui Nasser din Shah.
Panorama muzeului:
http://www.golestanpalace.ir/en_site/E-virtual/E-howz-v.htm

Ce rol avea havuzul amplasat in subsolul resedintei, va veti intreba poate ...

Ei bine, havuzul si "turnurile care prindeau vantul" (Bad Ghir) reprezentau componentele principale ale "sistemului de aer conditionat traditional persan/iranian".
Aerul era circulat prin subsolul racit de havuz dupa care era dirijat in restul incaperilor.
Dupa un timp apa havuzului se incalzea. In acel moment, prin intermediul unor canale in panta, apa era trimisa in parcul sau gradina respectivei resedinte. Havuzul era umplut din nou cu apa rece si proaspata din fantanile de mare adancime special sapate in incinta resedintei.
Bineinteles ca acum, in palatul Golestan, sistemul nu e functional deoarece umiditatea ar deteriora exponatele, insa in alte locuri, cum ar fi resedinta Guvernatorului din Yazd, resedintele Tabatabaei, Burujerdi, Amerian si Abbasian din Kashan, sau palatul Ali Qapu din Isfahan, poate fi studiat la fata locului sistemul de functionare.

Ma voi desparti de aceasta cladire amintind numele unui salon pe care l-am declarat 'imposibil'. E vorba de Talar-e Berelian, sau mai pe intelesul tuturor Salonul de Briliant, batut din podea si pana in tavan cu oglinzi si lucratura sofisticata in aschii de oglinzi.

http://www.golestanpalace.ir/en_site/E-vir...-briliant-v.htm

Mie saloanele de genul acesta imi provoaca rau fizic.
Prefer o constructie sanatoasa, ca de exemplu un han din piatra si barne din lemn, cu mese grosier geluite, pe care sa troneze niste ulcele din lut pline ochi cu un vin negru si parfumat.
... ca tot e toamna

... ...
foto39 .................................................foto40.........................
...........foto41

Palatul Golestan pastreaza destule elemente din arhitectura Persiei medievale, elemente specifice resedintelor situate in zonele calde sau aride.
Acelasi stil in realizarea ferestrelor inalte 'umbrite' de ziduri protectoare (antisolare?) am vazut pentru prima oara la Yazd. (foto40)



Am adaugat cateva imagini din curtea palatului, la fatade ma refer, pentru a readuce im memoria cititorilor acestui jurnal specificul mozaicurilor de la Golestan.
In postarile urmatoare ma voi ocupa ceva mai serios de cromatica peretilor din pavilioanele neprezentate pana acum.

Acest topic a fost editat de exergy33: 28 Oct 2011, 10:52 AM

Nu pot continua firul jurnalului fara sa amintesc un episod din prima mea vizita la Palatul Golestan.

Era un miez de vara tarzie si copacii explodasera in galben pe alocuri. La fiecare adiere de vant se simtea toamna in aer. Parcul palatului fusese transformat intr-un veritabil santier. Totul se renova: havuzul principal, havuzurile secundare, aleile, plus o serie de incaperi.

Orbita de luminile reflectate de lucratura in aschii de oglinzi a saloanelor care pareau ca nu se mai termina (Salonul de Briliant, Salonul de Diamant, Salonul Oglinzilor, Emarat-e Bad Ghir, Aks Khane, Salonul de Protocol...) am iesit in curtea interioara cautand cu privirea in gradina palatului pentru a gasi un loc unde se putea sta. Un loc fara saci de ciment, schele, roabe, furtunuri, sarme si cutii cu vopsele.

Am gasit o banca intr-un colt. M-am asezat pentru cateva minute. M-am uitat la fotografiile pe care reusisem sa le fac, acolo unde mi se permisese, declarandu-ma nemultumita de felul cum au iesit.

Un grup de coreeni, in mare parte femei tinere, grasute si guralive, insotite de un ghid tanar iranian, dar care dadea explicatii in limba coreana, a trecut la cinci pasi de mine. Vreo trei patru barbati coreeni ce semanau intre ei ca niste picaturi de apa, si un baiat obez, faceau parte si dansii din acel grup.
Printre cuvintele straine spuse de ghid am identificat doua in limba persana : Takhte Marmar. Adica Tronul de Marmura.

Dandu-mi seama ca se pregateau sa viziteze Sala Tronului, m-am lua dupa dansii.
Pana sa ajungem la sala Tronului, nevoiti fiind sa ocolim lucrarile de santier, am intrat intr-o alta incapere unde fotografiatul era interzis. De fapt o interdictie grafica pusa exact deasupra usii mi-a taiat tot elanul de 'artist fotograf'.

Coreencele nu observasera interdictia si fotografiau de zor. Un tip din corpul de paza, agitat si nervos, striga cat il tinea gura in persana : "na ghir, na ghir? " (nu prinde, nu prinde ... cu sensul de "nu capta", "nu fotografia"), de parca strainii l-ar fi inteles. Nervos ca nimeni nu-l lua in seama a tras poseta de pe umarul unei doamne. Aceasta speriata s-a intor brusc dupa care sa facut doi pasi inapoi de parca paznicul s-ar fi pregatit sa o atace.
Nepoliticos de-a dreptul individul. Nu si-a cerut nici un fel de scuze.

Foarte nervos, plin de functia importanta pe care credea ca o avea, a inceput sa se certe cu ghidul grupului.
In rumoarea iscata, profitand de neatentia lui, am fotografiat cate ceva de pe acolo fara sa realizez faptul ca incaperea e intesata de camere video.

O tipa, probabil cu studii ceva mai multe, mi-a zis sa sterg ce am fotografiat. In caz contrar, bineinteles dupa ce va suna dumneaei la poarta, mi se va confisca aparatul.

Nu am avut incotro asa ca am sters cele trei-patru fotografii.

Momentul tensionat trecuse si ne indreptam agale spre sala tronului. Si acolo fotografiatul era interzis. In plus de asta frescele de pe pereti erau acoperite de schele si panze. Deziluzionata de faptul ca venisem degeaba am incercat sa retin cat mai mult din ceea ce vedeam. Oricum, in memorie aveam suficient spatiu disponibil pentru stocarea informatiilor vizuale.
Baiatul cel obez era fascinat de vitralii si de sculpturile in marmura ale tronului.
Privirile ni s-au intalnit de cateva ori. Mi-a zambit si mi-a aratat aparatul foto de la gat dupa care si-a incrucisat mainile pe piept, ca si cum ar fi fost incatusate.

Eu am ras si, tot printr-un limbaj surdo-mut, i-am spus ca nu avem ce face si trebuie sa ne conformam.

Dupa terminarea explicatiilor, din care n-am inteles o iota, am iesit afara.
Coreenii descoperisera o cafenea in incinta si plecasera sa bea un ness sau o cafea cu lapte.

M-am asezat pe bordura nestiind daca are rost sa-mi continui vizita prin palatul transformat in santier.

Am auzit zgomot de pasi pe prundisul marunt. Cand am intors capul l-am vazut pe baiatul obez cu doua pahare in mana. Crema de banane cu frisca. Am inteles ca unul era pentru mine.
Privindu-l de foarte aproape nu-mi puteam da seama de varsta lui. Desi cu un corp masiv avea o fata de copil, cu ochii subtiri ca doua taieturi de briceag.
Mi-a facut din ochi, vorba vine din ochi, dar mi-am dat seama dupa contractia muschilor fetii.

Intr-o engleza cu un puternic accent coreean m-a facut sa inteleg ca a descoperit un loc pe unde putem patrunde in capatul salii tronului si de acolo am putea filma si fotografia toata incaperea.

Onorata de faptul ca-mi impartasea un asa mare secret , am mers impreuna cu el sa vad despre ce-i vorba. O latura a palatului, aflata in restaurare, era acoperita de sus pana jos cu prelata. Intr-un loc insa prelata se desfacuse suficient de mult pentru a ne putea strecura inauntru .... chiar si baiatul obez.

Am intrat in semiintuneric si printr-un coridor de la subsol am ajuns exact in capatul salii tronului. De acolo si pana la treptele ce faceau intrarea in sala fusese asezata o scandura lunga, pe care, probabil, paseau zidarii. Sub scandura am zarit o groapa noroioasa adanca de vreun metru si mai bine.

Coreanul mi-a facut semn sa merg pe scandura, sa ma apropii de treptele salii, si sa fotografiez.
Derutata de situatie am ezitat un moment. El si-a scos aparatul de filmat de la gat si mi-a cerut sa-i filmez de jur imprejur caci, la greutatea lui, nu are curaj sa mearga pe scandura fragila.

I-am luat aparatul, ce mi s-a parut mai usor decat aparatul meu desi avea un volum mai mare, si am filmat incet facand zoom pe ceea ce mi se paruse mai interesant.

M-am intors si i l-am dat. Mi-a facut semn sa merg sa filmez si sa fotografiez pentru mine.

Am scos aparatul foto din buzunar, zicand ca e mai bine ca sa captez cateva imagini statice, dupa care voi avea mai mult timp pentru filmat.

Bajbaind prin semiintuneric m-am ghemuit pe scandura si am fixat in obiectiv vitraliul din fata prin care intra lumina cruda a soarelui.

Nu stiu ce-a fost in mintea mea in acel moment. Probabil ca-mi intrase IQ-ul sub radical.
De abia dupa ce am apasat pe declansator mi-am dat seama de catastrofa.
Uitasem sa setez aparatul pe 'no flash'. Lumina blitzului a fost multiplicata de sutele de cioburi de oglinzi ... si mai mult ca sigur camerele de luat vederi identificasera de unde venea flashul.

Coreanul si-a incruntat sprancele. Cu viteza luminii a scos memory-stickul din aparatul lui si l-a bagat nu stiu cum in gulerul de la camasa. Probabil ca gulerul de la camasa aceea fusese 'desenat' si pentru alte scopuri.

Spasita asteptam sa apara cineva din corpul de paza ca sa ma ia la intrebari.
In doua minute si-a facut aparitia chiar paznicul care se certase cu ghidul coreenilor.
Cred ca avea ceva cu coreenii, poate si din cauza meciurilor de calificare pentru campionatul mondial sau cel asiatic de fotbal, si de aceea a sarit cu gura pe baiatul coreean.

S-a intors spre mine si mi-a zis ca impreuna cu "baiatul Khikki/Hikki" tebuie sa mergem la serviciul de securitate sa dam explicatii cum am ajuns in acel loc interzis vizitatorilor.
In limba persana Khikki e un cuvant prin care sunt desemnati obezii, in special copiii obezi.

La auzul cuvantului Khikki coreanul a reactionat violent spunand in engleza ca el nu e khook/hook. Tipul intelesese gresit si isi inchipuia ca paznicul il facuse porc. In limba persana khook inseamna porc.

Nervos, crezand ca fusese jignit, baiatul a facut stanga-mprejur sa-l gaseasca pe ghidul lor.
Speriat paznicul a inceput sa ma roage sa-i explic coreanului ca a inteles gresit.
M-am uitat la paznic cu o privire de laser si mi-am zis in gand : "lasa, am sa te invat minte sa te dai grande cu turistii."

Ghidul grupului a sosit si rosu la fata a inceput sa se certe cu paznicul spunand ca e inadmisibil ca un iranian sa se exprime in asa fel fata de musafirii veniti sa-i viziteze tara.
Paznicul se jura ca nu-l facuse pe coreean porc ... ca baiatul intelesese gresit ... si ma lua pe mine drept martora ca sa-i confirm spusele.

Ghidul m-a intrebat in persana cum a decurs schimbul de replici.
Desi ar fi trebuit sa spun adevarul eu m-am prefacut ca nu inteleg limba persana.

Exasperat paznicul m-ar fi luat la palme caci stia ca vorbesc persana si ca in urma cu doar o junmatate de ora 'conversasem' intr-o alta incapere a palatului.

Coreenii s-au strans vociferand in jurul nostru. Au sosit alti doi din corpul de paza, probabil cu ceva functii, si au inceput sa-l certe pe paznic in limba azera.
"Deci toti trei sunt turci azeri!", am concluzionat imediat, si am inteles de unde si purtarea grosolana a paznicului fata de doamna coreeanca.

Ghidul, desi tanar, era foarte infipt. Le-a spus respectivilor ca grupul cau care a venit e compus din rudele functionarilor de la ambasada sud-coreeana iar doamna careia paznicul ii zmulsese pur si simplu poseta de pe umar ca sa nu fotografieze e sora reprezentantului Coreii de Sud pe probleme economice.

Nici ca se putea mai bine.
Speriati de-a binelea ca nu cumva incidentul sa degenereze in 'politic', respectivii trei au inceput sa toarne scuzele cu galeata.

Baiatul obez ii privea cu greata. Ciudat ca dupa atata timp imi amintesc perfect fata lui neteda, fara macar un fir de par, si gura stransa intr-o grimasa ce-i uratea chipul de copil

"Khokhaye kasif" (porci murdari)... a zis incet in cea mai curata limba persana, fara nici o urma de accent strain.

Privirile ni s-au intalnit din nou si el a zambit.

Ma pacalise si pe mine. Isi daduse seama ca paznicul nu-l facuse porc dar inscenase totul pentru a o razbuna pe compatrioata lui.
( probabil ca khook si khook-e kasif reprezentau cele cateva cuvinte invatate de dansul de pe siturile cu injuraturi in persana )

Acest topic a fost editat de exergy33: 2 Nov 2011, 05:51 AM

Multumesc.

... ... ...
foto42..................................... foto43 .....................................foto44............................foto45



Deci iata si turnurile de ventilatie ce deserveau Palatul Golestan pe vremea lui Nasser al-Din Shah.
Despre principiul de functionare am vorbit anterior. Acum va invit sa admirati motivele geometrice ale acestor 'obiecte tehnice' plasate in spatele palatului.
Se vede ca pe vremea aceea oamenii aveau altfel de inclinatii artistice fata de cum le au cei din ziua de azi.



Turnurile de ventilatie, cazanele de aburi din bai, canalele pentru apele menajere, toate 'auxiliarele' acestea au fost decorate de persani cu maximum de atentie.

Din pacate am avut o surpriza neplacuta.
In gradina din spatele palatului, in apropierea turnurilor, se gasesc cele mai frumoase mozaicuri din tot complexul, o combinatie de un albastru extrem de inchis si albastru turcoaz.
Ma rog. Eu le consider cele mai frumoase.
Surpriza neplacuta a constat-o grilajul metalic ce oprea accesul spre locul cu pricina.
Am incercat sa intru pe oriunde imi aduceam aminte ca s-ar putea patrunde in gradina din spate.
Rezultat nul. Peste tot grilaje.

Exasperata de situatie am intrebat-o pe una din ghidele de acolo de ce s-a restrictionat accesul in acea parte a complexului tinand cont de faptul ca mozaicurile din gradina secundara, uneori de dimensiunea unui covor (3x4)m2, reprezinta niste unicate.

Raspuns ? ... pentru a-i impiedica pe unii vizitatori sa fumeze tigari in spatiul dintre turnuri si portalele cu mozaicuri.
Dupa spusele ei, la sfarsit de saptamana personalul de la spatiile verzi adunau mucurile cu farasul ...

In sfarsit, inteleg grija pentru monumente, dar nu inteleg de ce se apeleaza la solutii tampite pentru a rezolva probleme relativ simple.

Deci ceea ce am reusit sa fotografiez a fost fie cocotata pe vreun grilaj, fie strecurandu-mi aparatul printre gratii. Mare lucru ca n-am facut o entorsa la incheietura mainii stangi, caci cu dreapta trebuia sa-mi asigur un punct de reazem si echilibru.

Asta e. Vorba proverbului : De unde nu este nici Dumnezeu nu cere .

Acest topic a fost editat de exergy33: 4 Nov 2011, 04:08 PM

......

foto46 ............................................ foto47 ................................ foto48


Pentru cei veniti pe cont propriu sa viziteze Palatul Golestan din Teheran, sau pentru cei neinsotiti de o persoana cat de cat avizata, aceste ferestre mici de la nivelul solului ar putea trece neobservate. Neobservate in sensul ca utilitatea lor e mai greu de ghicit desi e foarte probabil ca ochiul sa fie atras de mozaicurile multicolore ce le incadreaza.

Ferestruicile in cauza reprezinta gurile de ventilatie prin care aerul de afara e 'tras' in subsolul racorit de apa havuzurilor.
Dupa ce va fi racit aerul va fi dirijat printr-o sofisticata retea de canale in toate camerele resedintei asigurand astfel confort pe timp de vara.
Ma rog, asa functiona pe timpul sahilor epocii qajare. La ora actuala intreg sistemul de racire a fost dezafectat pentru ca in subsolurile ce candva aveau havuzuri functionale acum s-au amenajat diverse muzee ( Howz Khaneh, Aks Khaneh ...)

Un sistem de aer conditionat traditional persan, cu turnuri de ventilatie bine proiectate si cu un numar suficient de guri de aerisire, poate asigura in interior o temperatura de 23C in timp ce afara sunt 38C - 40C.



Gurile de ventilatie rareori depasesc inaltimea de un metru si intotdeauna sunt plasate la nivelul solului. Mie mi-a atras atentia faptul ca temelia palatului e 'intrerupta' pe alocuri de ferestre de mici dimensiuni.
M-am uitat prin una, curioasa fiind sa vad ce-i inauntru, si am descoperit singura utilitatea lor.

Ar mai fi de spus doua cuvinte despre foto 48. Culorile de baza ale mozaicului, acel verde special si acel portocaliu rosiatic ce imita coaja de kumquat, pot fi intalnite si in alte parti ale incintei, in special in Shams-ul Emareh (Pavilionul Soarelui) despre care am vorbit pe pagina precedenta.
Sunt nuante caracteristice paletei cromatice a Palatului Golestan, as indrazni sa spun ca reprezinta tusa de originalitate a palatului.
Nuante mai deosebite de verde, deosebite in sensul ca nu se intalnesc in alte resedinte, palate, moschei, bazaruri, scoli religioase si bai publice, pot fi admirate in Emarat-e Bad Ghir (Pavilionul cu Turnuri care prind vantul )

Voi reveni cu imagini pentru a ilustra spusele.

Acest topic a fost editat de exergy33: 4 Nov 2011, 04:10 PM

... ...

foto49 ............................................ foto50....................................foto51

Am ajuns cu povestitul la un alt pavilion
E vorba de Emarat-e Bad Ghir, adica de "pavilionul cu turnuri ce prind vantul" si care, deseori, din cauza turnurilor, e confundat cu Pavilionul Soarelui ( Shams-ul Emareh).
Mie nu mi se par asemanatoare. Ba chiar as putea spune ca nu se aseamna deloc.

Emarat-e Bad Ghir are o arhitectura distincta, cu un pridvor ce imi aduc in memorie pridvoarele conacurilor romanesti, si o paleta cromatica unica in tot Iranul.

Pridvorul e incadrat de doua coloane inalte imbracate in cioburi de oglinda iar treptele sunt strajuite de ziduri mozaicate.



Peretii interiori ai pridvorului sunt impodobiti cu modele sofisticate, greoaie chiar, de culoarea bronzului patinat.
Aceste modele florale si vegetale sunt aplicate pe fonduri inchise la culoare : un verde mai special, albastru inchis si rosu.

Am si eu un fix cu acest pavilion, cat si cu Pavilionul Soarelui, deoarece ambele imi induc senzatia ca m-as afla in Thailanda sau undeva prin vecinatatea ei.

Aceasta cladire ventilata in mod optim, in subsolul careia se afla havuzul sistemului de aclimatizare, era folosita doar pe timpul anotimpului cald.
In prezent subsolul gazduieste un muzeu improvizat denumit Aks Khaneh, adica Casa Fotografica.
La momentul potrivit voi da explicatiile de rigoare.

Acum va propun sa va uitati la fotografiile postate si pentru detaliile privind 'zugraveala' peretilor sa dati click pe foto 50 .

Azi, facand curatenie printre diverse facturi, hartii, pliante si bilete de avion, am descoperit o notita.
Am obiceiul ca, atunci cand sunt nevoita sa astept in aeroport, in gara, la banca sau prin diverse institutii, sa notez o serie de cuvinte pe spatele unor hartii care nu-mi mai sunt de trebuinta.
Adeseori scriu trei litere iar apoi incerc sa gasesc cuvinte care sa inceapa cu aceste trei litere.
Ultimul joc de acest gen se axa pe "pat". Reusisem sa gasesc urmatoarele :
pat
patrimoniu
patiserie
patine
patoc
patriarhal
patalama
patologic
patrulater
patrafir
pateu
patina
patent
pata
patrician
patrula
patern
patefon
patagonez
patos
patima

Ce-ar fi sa incercati si voi cu "por". In cazul in care depasiti 20 de cuvinte independente, anuntati-ma .

... ...
foto52.....................................................foto53...............
.........................foto54

Deci iata cum se prezinta cerdacul pavilionului. Aceasta combinatie de culori e unica in arhitectura Iranului. De notat vedele acesta mai special. Oricine priveste cateva imagini din pavilionul Emarat-e Bad Ghir e aproape imposibil ca sa nu le recunoasca ulterior in cazul in care le va vedea intr-un album sau un film documentar.




In interior fotografiatul era interzis, dar ... dar am fentat personalul de acolo trimitandu-l pe sotul meu sa le puna "cica" niste intrebari, scopul principal fiind ca sa-i tina de vorba in holul de la intrare, timp in care am fost harnica si am captat cinci imagini in salonul principal, acel salon cu vitralii multicolore si oglinzi pana in tavan (foto 54)
Fara lumina blitzului fotografiile nu au iesit cine stie ce. Eu insa ma declar multumita.

Tot plimbandu-ma prin zona turnurilor de ventilatie am depistat o usa intredeschisa prin care se intrezarea un coridor cufundat in semiobscuritate.
Deci se putea sa fi trecut pe langa acea usa fara sa intru acolo?!!
Bineinteles ca nu .

Asa ca am intrat. Ce-i drept, coridorul m-a surprins prin gradul mare de curatenie. Nefiind o zona destinata vizitatorilor nu-i de mirare ca arata foarte bine, caci pe acolo nu trece nimeni sa scrijeleasca zidurile, sa desprinda cate o bucata de mozaic ca s-o ia acasa drept suvenir, sa arunce ambalajul de la ciocolata sau sa lipeasca guma de mestecat pe rama vreunui tablou.
Chiar si ghiveciul de langa zid mi s-a parut suspect. Ce sa caute o planta in ghiveci pe un hol intunecos ce in permanenta e tinut sub cheie?
Totusi o lumina difuza galbuie, si o alta ceva mai albicioasa, aruncau umbre palide pe ziduri si pe pardoseala.

...

foto55.................................................. foto56

Deci spuneam ca am intrat si nu mica mi-a fost surpriza cand m-am apropiat de fereastra arcuita de la nivelul solului (peretele din stanga. Privirea mi-a cazut direct in havuzul din Aks Khaneh, sau mai bine zis in muzeul cu aparatura foto cumparata de peste hotare de Nasser al-Din Shah.



Pe pereti am vazut agatate zeci de fotografii de epoca. Dupa ce am iesit de aici am vizitat Aks Khaneh dar nu am putut fotografia nimic din cauza interdictiei. Totusi ca sa va faceti o impresie voi cauta prin arhiva si pe net niste fotografii facute de altii. Sper sa le atasez in postarea viitoare.

Pana atunci va las in fata unei guri de ventilatie ... asa cum se vede ea din interior, ca din exterior arata foarte frumos ( a se vedea foto 46, 47, 48)



foto57

De vreo trei patru ani am descoperit placerea de a capta in imagini astfel de ferestre cu arabescuri sau din caramida dantelata.
Cred ca de la Yazd mi se trage ... sau poate ca la Yazd am constientizat placerea de a sta in semiintuneric si de a privi prin ele culorile de afara.

... verdele mustind de clorofila al frunzelor intepate de acele soarelui, albastrul turcoaz sl cerului inalt de vara de la Isfahan, galbenul narciselor din parcul Palatului Niavaran, movul liliacului din gradina Dowlat Abad din Yazd, albul cretos al iasomiei din incinta resedintei Amerian din Kashan, lumina cruda de martie revarsata in Moscheea Vanata din Tabriz, rosul purpuriu al trandafirilor mormantului lui Saadi din Shiraz, compatibilitatea Naturii cu auriul din interiorul Mausoleului Sheikh Safi din Ardebil, plaja pustie albita de sare a lacului Urumieh, campiile cu iarba argintie si matasoasa pietanata de vanturile Zanjanului, scoarta ridata a copacilor din Gradinile Fin de la Kashan, iar acum caleidoscopul multicolor al curtii Palaltului Golestan din Teheran.

In Kermanshah, Qom, Khoramabad, Sari si Hamadan nu am facut nici o fotografie cu ferestre dantelate.
Orasele astea le-am vizitat inainte de Yazd si acum constat ca pe vremea aceea nu ma atrageau ferestrele ... doar inscriptiile cuneiforme sapate adanc in piatra .

Acest topic a fost editat de exergy33: 10 Nov 2011, 03:13 PM

De la bun inceput trebuie sa spun ca nici una din fotografiile introduse in aceasta postare nu-mi apartine ... dar asta nu constituie un impediment in a va forma o idee despre cum arata Aks Khaneh, adica Muzeul Fotografic.

......

foto58............................................... foto59.................................. foto60

Amenajat la subsol, acolo unde noi traim cu impresia ca ar trebui sa existe tevi ruginite, umezeala, panze de paianjen, soareci si un miros ranced, de apa statuta, avem surpriza sa constatam ca subsolurile resedintelor persane, ce inainte de Qajari ce in epoca Qajara, reprezentau mici bijuterii arhitectonice, cu bolte inedite prin jocul de linii geometrice, cu havuzuri mozaicate, cu guri de aerisire si luminoare dublate uneori de vitralii multicolore ... intr-un cuvant un spatiu cu mult gust estetic.



In acest subsol, pe timpul Qajarilor, functiona inima sistemului de climatizare al Palatului.
Acum aici au fost aranjate aparatele foto, lentilele si alte instrumente legate de arta fotografica pe care Nasser Din Shah le-a cumparat personal sau le-a comandat din Farang (Europa).

Pot fi vazute deasemeni zeci de fotografii de epoca, unele realizate de Antoine Sevruguin, altele de Nasser al-Din Shah insusi, dar si cateva facute de renumiti fotografi europeni ce au vizitat Persia Qajara si mai apoi Iranul dinastiei Pahlavi, caci, am mai spus-o in diverse randuri, de abia dupa preluarea puterii, Reza Khan aka Reza Shah a schimbat denumirea tarii din Persia in Iran ...

...
foto61....................................foto62

Nu as vrea sa trec indiferenta pe langa Antoine Sevruguin, poate ca cel mai important fotograf pe care l-a avut Persia/Iranul .

In cateva cuvinte iata biografia lui.
Antoine Sevruguin provenea dintr-o familie de armeni din Rusia Tarista, tatal sau facand parte din serviciul diplomatic.
Impreuna cu fratii sai deschide in 1860 un studio fotografic la Teheran.
Antoine nu era doar un fotograf ce facea portrete pentru personajele 'high class', el era totodata un foarte bun peisagist (ca sa ma exprim asa), un fin observator al aspectelor citadine pe care le-a captat in sute de fotografii unice, dar si un admirator al monumentelor de tot soiul - pe care le-a fotografiat din unghiuri diverse.

Antoine a fost fotograful oficial al curtii regale si a lucrat de-a lungul vietii pentru ultimii trei shahi ai dinastiei Qajare.



Antoine Sevruguin e cel ce introduce in Europa, si in general in lumea civilizata, unele imagini stereotip, imagini de tip cliseu legate de societatea persana.
Ziare si reviste de renume din Franta, Austria, Germania, Italia, Rusia, Elvetia, precum si cele din zona Orientului Apropiat si Mijlociu, i-au publicat fotografiile.

Cred, dar nu sunt sigura , ca cea mai mare si mai veche colectie de imagini din Iran i-a apartinut lui Sevruguin cu toate ca Reza Khan a ordonat sa i se distruga o serie de fotografii ce nu corespundeau 'gustului' sau artistic, asta dupa ce, anterior, in razmerita din 1908 brigazile de cazaci i-au ars vreo doua mii de fotografii si negative.
Sevruguin a fost indragostit de Iran, caci daca nu ar fi fost asa, la prima calatorie facuta pe aceste meleaguri, nu s-ar fi hotarat sa ramana aici.

Deci a ramas.
A ramas peste saizeci de ani, timp in care s-a s-a casatorit cu o armeanca din Iran, a facut si crescut vreo sapte opt copii, a fotografiat tara in lung si in lat, a fost apreciat de trei shahi si a primit din partea fiecaruia titlul de "fotograf oficial al curtii regale", ca, in final, la peste nouazeci de ani, sa moara la Teheran.

Fluent in armeana, franceza, rusa si persana, scriind texte in toate aceste patru limbi, cunoscator la nivel mediu de germana si italiana, Sevruguin a devenit repede un apropiat al shahului pe care l-a indrumat in developarea fotografiilor, caci relatia dintre el si Nasser Din Shah nu a fost una de la angajat la angajator ci una bazata pe o stima si prietenie sincera.

Acest topic a fost editat de exergy33: 14 Nov 2011, 05:11 AM

Am iesit si am inconjurat din nou Pavilionul Emarat-e Bad Ghir in speranta ca voi gasi o portita de acces spre gradina interioara dintre ziduri, gradina bine ascunsa privirii intrusilor.
Nici o sansa!!

In fereastra unei camere de la etaj am observat doua sevalete. Deci cineva, acolo sus, picta gradina si Palatul Golestan .. (foto 63)


A trebuit sa ma multumesc doar cu cateva fotografii facute prin grilaj sau de peste grilaj (foto 64 si 65). Un copac extrem de inalt, aproape la fel de inalt ca turnul de ventilatie, mi-a atras atentia.
Am inconjurat cladirea pentru a-l fotografia mai de aproape (foto 64).



......

foto63............................................foto64........................
.....foto65.........................foto66


In final, obosita de umblatura, am cautat un loc umbros in gradina principala. Arbori de toate dimensiunile, de la cei pitici la cei foarte inalti, stateau laolalta la sfat ca intr-un fel de "sedinta de divan" din vremurile trecute (foto 66).

Incet dar sigur ma apropii de finalul vizitei. Dar inainte de a ajunge la Sala Tronului doresc sa fac un tur de onoare al parcului Palatului Golestan.



... ...
foto67 ............................................... foto68 ........................................ fot69


Apa bazinului ce oglindeste cerul si pavilioanele din jur oferea un plus de stralucire parcului aflat inca in lucru.
Am vazut multi copaci taiati de la radacina, altii cu crengile proaspat taiate (la sfarsitul lui august!!!... chiar m-am mirat) dar si unii arbori strambi, inclinati intr-o parte (foto 68).
Toamna plutea in aer desi calendaristic vara nu se sfarsise. Poate ca foto 69 va va convinge ca asa era ...

Iata ca am ajuns in Sala Tronului de Marmura - Eyvan-e Takhte Marmar (Iwan-e Takhte Marmar) in persana.
E o sala de dimensiuni mari, atat pe verticala cat si pe orizontala, impodobita cu picturi murale, mozaicuri, lucratura in marmura si ghips, sculptura in lemn si pictura pe lemn aurit, oglinzi, vitralii, feronerie si decoratii emailate.

Aceasta parte a Palatului Golestan a fost zidita in 1806 din ordinul lui Fath Ali Shah dar ulterior a fost restaurata si imbogatita dupa gustul estetic al lui Nasser al Din Shah.

Pe pereti pot fi vazute o serie de picturi murale. Nimic deosebit pana aici doar ca, spre mai mare hazul, portretul lui Fath Ali Shah (celebru pentru imensa lui barba neagra) se afla in vecinatatea unei scene de grup cu femei in haine europene ... cam decoltate daca e sa luam drept standard normele islamice. .
La ultima mea vizita peretele respectiv se afla in restaurare, cred ca a doua restaurare.
Oricum, am inteles ca statul a pus accent pe aceasta pictura. Din pacate nu sunt suficient de bine documentata ca sa zic cine si cand a pictat-o.
In cazul in care voi gasi informatiile necesare voi reveni asupra ei.




... ... foto67 ................................................... foto68 ................................ foto69


Tronul din marmura, interesant conceput, e sprijinit pe umerii unor femei si al unor pitici cu figuri grotesti. Nu am inteles simbolistica reprezentarii atat de diferita de ceea ce am vazut pana acum, si diferita chiar de stilul decorativ persan/iranian.





Aceleasi statuete feminine, dar in marime mai mica, impodobesc partea superioara a tronului in prelungirea caruia se afla un havuz.



foto70

Vitraliile, atat in ce priveste coloristica cat si minutiozitatea elvetiana a executiei, pot fi trecute in topul celor mai frumoase vitralii din Iran.

Daca se pun americanii sa distruga frumusetile astea, ma duc la razboi.

Au trecut zile bune de cand nu am mai scris nimic in jurnal. Timpul s-a contractat dintr-o data si trebuie sa recunosc ca de vreo doua luni duc o existenta semi-automatizata. Nu am ragaz sa ma gandesc la nimeni, nici macar la mine insami ... tin celularul inchis si-l pun pe sotul meu sa minta ca nu-s acasa in cazul in care ma cauta cineva pe telefonul fix .
Noaptea inchid ochii si ma trezesc dintr-o data dimineata. Am impresia ca nu am dormit nici un minut.

Atunci cand gasesc o picatura de timp liber constat ca imi lipseste puterea de concentrare, nu-mi pot prinde cuvintele in ganduri clare ... deci renunt sa mai scriu.
Alteori sunt suficient de odihnita si ideile mi se insira ca margelele pe firul de matase ... dar tocmai atunci se iveste o problema ce trebuie rezolvata, sau trebuie sa ma deplasez undeva, sau ma pierd in actiuni secundare.

Astept sa se termine perioada asta, sa ajung la final cu toate proiectele incepute, sa arunc la Trash toate Handbookurile si tabelele ... si sa ma tot duc prin locuri mai putin umblate.

Incredibil ca, in ciuda acestei crize legate de timp, am reusit sa citesc cateva carti ( chiar daca uneori doar 10-15 pagini pe zi) si ma ambitionez sa le citesc si pe celelalte puse deoparte .

Eu duc dorul postarilor tale, dar...inteleg prin ce treci...Rabdare, ia lucrurile asa cum vin, vei ajunge candva la liman.
Numai bine!

Acest topic a fost editat de dascalita: 1 Dec 2011, 10:37 PM

@dascalita

... ...

A venit timpul sa inchei dosarul Palatului Golestan si cred ca pentru acest final de calatorie cele mai reprezentative imagini ar fi cele cu mozaicurile peretilor curtii interioare.
Nu degeaba s-a spus ca arta decorativa a Golestanului ar reprezenta o fuziune intre est si vest ... sau intre vest si est ...




Daca peretii cu motive strict geometrice, sobre si cam seci in comparatie cu jungla de arabescuri a mozaicurilor tipic persane, produc surprize majore in randul vizitatorilor vestici, pe mine m-a surprins alaturarea acestor doua tipuri de pereti ... dar mai ales m-a surprins faptul ca 'merg' impreuna.
Nu zgaraie in mod neplacut retina, nu socheaza prin alaturare, nu dezechilibeaza armonia complexului arhitectonic.




Secretul consta, banuiesc, in doza de luminozitate a modelelor, in paleta coloristica ce are la baza cateva culori comune subtil alese, si nu in ultimul rand intr-o muzicalitate ascunsa ce transcede vizualul.




... est si vest, Orient si Occident, linii curbe si unghiuri ascutite ... contrastele isi vor cauta intotdeauna complementaritatea .

Acest topic a fost editat de exergy33: 2 Dec 2011, 05:39 PM

Linia orizontului se imbiba treptat de arama soarelui ce pare sa se topeasca direct in mare.
In cateva minute linia orizontului va dispare cu desavarsire, mi-am zis in gand cu o usurare stranie, de parca acea linie mi-ar fi ingreunat respiratia.

Gata! Linia s-a dizolvat complet.
Imi aud gandurile cum tropotesc naravase. Pixul nu le poate in nici un fel struni pe hartie.

In departare se aude vocea muezinului ...de jur imprejur nu se zareste nici un minaret.

Acum chiar imi vine sa zambesc.
Daca ai fi aici poate ca ti-as raspunde la ultima intrebare. Dar nu-mi amintesc ultima intrebare

Aerul miroase a "zapada de Rusia", a lemn umed si a macese degerate ...

Cred ca e timpul sa iau o pauza prelungita de Han. Cine stie? Poate se va transforma in una definitiva.

Nu, nu din cauza disputelor de la topicurile de politica. Cu alea sunt deja obisnuita .
Cand vad insa in ce hal schingiuiesc unii limba romana, si cat de dusmani sunt cu gramatica, imi trece cheful de a mai citi ceva. La inceput am tot incercat sa reduc numarul subiectelor de discutie ce-mi provocau alergie Apoi mi-am dat seama ca-i inutil ce fac.
In ultima vreme, cu mici exceptii, am citit doar ce s-a postat prin jurnale, singurul loc de fapt unde atmosfera a ramas aproximativ la fel.

Nu inteleg placerea sadica de a poci limba materna. O fi 'cool' ? ... sau eu sunt prea batrana pentru a ma adapta la limbaj ?

In orice caz, in blogosfera romaneasca exista inca destule spatii virtuale pe care le vizitez cu placere.

In cazul in care nu voi mai posta aici, va doresc de pe acum tuturor un An Bun, bun in toate !



Acest topic a fost editat de exergy33: 9 Dec 2011, 04:31 PM

Un an plin de sanatate si bucurii si tie, Exergy!

Ar fi pacat, lasand la o parte problemele pe care le ai fata de gramatica celor care posteaza, eu cred ca ar trebui sa ti cont de ceea ce vor sa transmita si nu la modul in care respecta regulile gramaticale. Cum ai putea sa te superi fata de limba vorbita de taranii din Bucovina sau din Timoc si ei vorbesc aceiasi limba ca noi dar nu folosesc aceiasi gramatica. Cand vorbesti cu un om eu cred ca este mai important sa observi ce vrea sa comunice decat felul in care se exprima. La multi ani! sa fi fericita alaturi de cei pe care-i iubesti si care te iubesc.