totul parea ok ieri, pana am ajuns in camera si mi-am dat sema ca am pierdut cheile. nu mi-a ramas decat sa sparg usa si sa stau pana la 12.00 naptea si sa incerc sa scot broasca. de dimineata am montat noul butuc si mi-am mai luat o grija... dar ziua imi pregatea mai mult. ma tot plangeam eu ca nu ma voi vedea cu D prea curand, dar l-am intalnit azi - eu trebui sa urc scarile, el le cobora... de la ea. imi pare totul acum ceva fals, stupid, si nu vreau decat sa se termine si petrecerea de maine cat mai curand si sa nu-l mai vad toata vacanta, vreau sa ma ascund de toti si sa uit cat de idioata am fost!!!

sunt furioasa pe mine si naivitatea mea. aproape imi vine sa plang, dar sunt mult prea orgolioasa sa o fac. am idei despre ce as vrea sa fac cu viata mea, care e numai a mea! nu ma voi mai baza pe nimeni niciodata! nu-l voi mai suna si nu-l voi intreba nimic, dar absolut nimic pe mess! nu am nevoie de el! il urasc!!!! si nu voi plange! nu! nu! nu!

trebuie sa rezolv maine cu cazarea cumva, ca nu mai suport incertitudinea asta! apoi vin altele...

sper sa fie bine! trebuie!!! la cecelalte, ma voi gandi maine, nu?






asa ma simt... cu nori si umbre in suflet, iar pamantul/stabilitatea are o pondere prea mica in mine acum... o astept pe Nico sa ajunga si stiu ca-mi voi reveni, vorbind cu ea (poza e facuta din tren, in drum spre Tulcea si imi place echidistanta dintre copaci)



Acest topic a fost editat de Corydalis: 30 Jun 2006, 04:57 PM

atatea ceasuri pentru un jaf de camera!!!

ne-am cazat amandoua in Grozavesti pe perioada verii, in aceeasi camera. as vrea sa pot sa nu spun in ce camera, dar va fi inevitabil... a fost una din cele mai cumplite zile in materie de asteptat degeaba o idioata sa frece menta!

in fine voi avea nevoie de cateva zile sa fac sa para ceva locuibil. ideea e ca maine seara trebuie sa dormim acolo


faza dura: cheile le-a gasit Nico la ea, probabil le-am scos cand i-am lasat scoicile si nu mi-am dat seama. daca ma afla Simi ma va spurca da nu ma vad!

inca putin si vor veni colegii, iar eu pic de somn. inca o noapte chinuita. vesti bune: va veni si Roua si mi-au trecut arsurile de umeri aproape de tot. cu scarpinatul mai am de furca inca...


soare in nori, fotografiat din tren, la intoarcere

la sala, in campus... va mai dura pana vom rezolva cu conexiunea, pe vineri - sambata sper sa pot simti si eu suflul internetului in ceafa, la propriu - pentru ca nu am gasit alt loc in camera pentru calculator, decat la capul patului meu

in camera suntem eu, Simi, Diana (pentru inca vreo 2 zile) si Pif - pisoiul pe care mi l-a adus Roua in seara petrecerii - era tot ce-mi lipsea din bagajul pentru mutare! petrecerea a fost reusita, au ramas pana dinineata Dragos si Daciana, D nu a venit - l-am sunat si mi-a spus ca ramane cu ea, ca se simte rau... asa ca episodul D s-a terminat. l-am sters din mess, i-am sters mesajele, iar din telefon inca nu (doar l-am "rebotezat" ) - in caz ca mai suna, sa pot evita sa-i raspund


acum aplic de zor pe net, dupa esecul de ieri . ma duc sa iau cartofi si varza, sa fc un piure cu salata (sosul cu carnita e gata deja), sper sa nu ma intalnesc cu nic unul din ei (stau la un etaj mai jos de camera ei - deci, va fi ovara cu adevart fierbinte!). si voi astepta cuminte, impreuna cu Pif sa vina Simi de la munca...


pe curand

PS a ajuns la Focsani, dosarul de Universitatea LM din Munchen... Deutschand, wart auf mich!!!

iar voi ramane datoare cu imaginea pentru ca inca nu s-a rezolvat cu conexiunea la internet in camin. acum sunt la facultate, in "sala mica" si aproape m-a luat somnul. am venit sa mai vizitez un site - doua, in speranta ca voi gasi o solutie sa scap de sentimentul de nulitate care m-a cuprins... in camera sunt cartile pe care nu ma simt destul de pornita sa le citesc, e micuta Pif care e mai dulce cu fiecare zi, e gandul ca mi-e greu fara sa stiu nimic despre D. acum ma simt vinovat ca nu i-am raspuns duminica - poate era ceva cu ce as fi putut sa-l ajut, nu stiu... m-am lepadat atat de usor de prietenia ce i-o purtam? am incercat sa-mi dau seama ce am simtit si de ce anume si inca nu mi-e clar. nu stiu la cine a fost eroarea logica de am ajuns in punctul asta... probabil ca eu m-am lasat amagita de multe gesturi, probabil ca si el nu a fost coerent in ceea ce exprima si m-a vazut in felul lui... atatea dubii...

desi mi-a zis ca imi voi vedea de deprimarea mea, o vreme si nu voi iesi cu nimeni, am cedat vineri insistentelor lui M si ne-am vazut. am stat doar cateva minute, suficiente insa, sa vad cat de mult a schimbat D in mine. il auzeam ce spune, erau ideile mele de dinainte, dar nu l-as putea accepta in preajama. nu corespunde... moral si nu pot trece peste lipsa lui de "putere". am nevoie de ambitii si vise in care sa cred, si nu de scuze ieftine: "sunt barbat si trebuie sa intelegi". nu baiete, nu inteleg!


o astept pe Roua sa vina si mergem la mine sa vada pisicuta

pe curand!

Acest topic a fost editat de Corydalis: 11 Jul 2006, 12:58 PM

in sfarsit am conexiune la mine in camera. Pif doarme, eu cica ma uit la "Grease" (adica pe monitor ruleaza un film, in timp ce eu fac alte chestii prin camera - rareori am rabdare sa stau pur si simplu si sa ma uit la un film). am fost cu ea in fata caminului, dar nu am stat decat cateva minute ca se tot baga in rucsac, iar asta poate sa o faca si in camera

a fost o saptamana de rahat. m-a sunta si tata azi sa ma... sprijine. ma enerveaza ca e uneori atat de tolerant si parca nu merit... of, Doamne...

simt un fel de sila sa ma apuc sa "curat" folderele cu poze din Delta ca sa pot alege si ce as pune in jurnal, de parca nu as vrea sa rascolesc ceva ce trebuie sa ramana inchis.


Pif si Sim dorm, vocea lui Sarah Jessica Parker e pe fundal, galagie afara al terasa din campus si o mie de ganduri negre, cenusii. zau mi-e sila si e unul din momentele in care m-as baricada in casa, sa nu vad, sa nu aud pe nimeni. refuz sa raspund la telefon, ma ia groaza ca am programate vizite maine si poimaine - efectiv simt greata. nu vreau sa vad pe nimeni! nu vreau conversatii si formalitati! cel mult carti si internet - in rest, eu si sila mea de viata, atat!

in ultima vreme mi-am cultivat o dependenta de filme, de care ma folosesc ca un fel de terapie anti-realitate. am deja trei week-end-uri la activ in care m-am detasat de cenusiul perspectivei aupra vietii cu LOTR ("Lord of the..."), plus saptamanile in care am fost obsedata de "Sex and the City" (nu se poate sa nu ajung sa respir New York-ul din pricina lor si vreau toate sezoanele pe DVD) si "Gilmore Girls".


imi dau seama ca am fortat, de-a dreptul, iesirea lui D din viata mea, dar nu am gasit si metoda de a-l scoate dintre ganduri. realizez ca inca am poze cu el in calculator, dar nu am indraznit sa ma ating de ele. azi ma gandeam ca as fi in stare sa numar saptamanile pana il voi reintalni (mai avem totusi un semestru). cred ca mi-e teama ca am procedat gresit. de ce nu am raspuns a doua zi la telefon? de ce l-am ignorat? de ce mi-a fost teama? ce NU am vrut sa aud? au ramas o multime de intrebari si nu as mai face nici un gest catre el, pentru ca asta nu a ramasa intre noi si m-a deranjat. week-end-ul urmator, Crenguta ma tot intreba ce am mai facut, de ce nu am mai dat nici un semn, de nu i-am raspuns lui D (de ce a trebuit sa afle si ea). i-am spus ca e dreptul meu sa refuz sa raspund daca am chef. oricum, acum simt ca o tolerez si ca nu-i pot ierta duplicitatea. imi dau seama ca si pentru ea e o situatie delicata, dar nu sunt un copil pe care il duci cu zaharelul si lasi sa se trezeasca intr-o situtie total aiurea, cand ai fi putut evita asta...


cred ca ma mai uit la un film (sunt prea putin obosita sa raman cu gandurile mele) si apoi, daca nu obtin efectul scontat, mai citesc cateva pagini din "Scrisori imaginare" (O. Paler).

I hate me!

I miss him...

tocmai ajunsei de la facultate. am apucat sa vorbesc cateva clipe cu Crenguta. a insistat sa ma intrebe de ce nu i-am raspuns atunci lui D la telefon. i-am zis ca nu stiu precis, dar asa am considerat atunci. mi-a spus ca ei D se va casatori cu ea si ca vor pleca in State. am ramas... uimita. stiam de dorinta lui, dar ca va fi atat de grabit - nu ma gandeam.


ei s-au dus in Cismigiu, l-au sunat si pe D si am zis ca de va veni - eu ma retrag. l-au sunat, el a zis ca nu stie de vine sau nu si eu am plecat spre camin. m-a sunat mai apoi Crenguta sa-mi spuna ca el nu vine si ca sa merg eu. "nu mai am mood-ul pentru iesit, vreau sa fiu singura".


ce-am primit mesaj de la Nico. a zis ca trece pe aici. pe ea o vreau aproape, pe ea da...

inca nu-mi vine sa cred. el... e departe. si-ii multumesc atat de mult in gand pentru cat a schimbat in mine, pentru clipa de visare langa el... iar noaptea aceea, cu luna plina, in care ne-am plimbat pana dimineata, in care am cautat o banca "la umbra" in Parcul Carol, si mi-am imbatat sufletul cu parfum de tei, si am povestit - va ramane clipa mea de liniste, doar a mea...

supravietuiesc... se intampla lucruri dragute in jurul meu: Wulf mi-a scris. mi-a spus ca se bucura ca merg la anul la Andechs, ca mi-a rezervat camera si ca poate ne vedem in augus, luna ce vine, cand va veni in Bucuresti. mi-a spus si ceva de un congres de Etologie care va fi la Praga sau la... Bucuresti, inca nu s-a hotarat.

am fost la un alt interviu (a fost ok, dar de sperat am mai sperat eu...), am fost cu Nico la cumparaturi (e maine ziua lui Florin), mi-am inventat diverse preocupari (vazut filme, desigur: "Cel mai iubit dintre pamanteni", "Dupa-amiaza unui tortionar"), mai sunt unele chestii de rezolvat la PC. de cand am venit din Delta ma preocupa o idee de afacer si ma tot documentez, pe cat se poate. fac orice sa nu ma gandesc cumva la el... atata timp cat nu vad persoane care mi-ar putea vorbi despre el, e ok. de asta imi si evit colegii pe cat se poate.


si daca totusi ma gandesc, o fac intr-un mod prea detasat. oare chiar nu am tinut la el atat de mult cum imi imaginam? inca mai imi e drag. de ce am trecut atat de usor peste furia care ma cuprinsese? il vad linistit si impacat ca a ales, ca nu trebuie sa mai oscileze. il condamn pentru imaturitatea lui (ei doi s-au cunoscut la mijlocul lui mai, anul acesta si doua luni mai tarziu sunt hotarati sa se casatoreasca) si parca am o nerabdare cruda sa vad cat va dura farsa asta.

trebuie sa ma intalnesc cu cineva. voi mai continua ideea....

pe curand

multe multe filme. unele bunicele ("My life without me", "The mists of Avalon, "The Frequence"), altele care au primit Shif+Delete dupa primele 10 minute - clar terapie antirealitate! stau totusi bine, pentru ca nu am scos dvd-urile cu LOTR. atunci chiar ar fi fost culmea. dar e si maine o zi, nu?

pe langa astea, am fost si Kitty-Sitter, adica si-a lasat Nico motanul la mine pana vine de acasa. pisica noastra nu s-a aratat interesata si l-a scupat de mama focului. are o fata nostima si multe multe gaze... poate ca as sta mai aproape de el, daca nu ar fi asta. face si Pif nebuniile ei, dar cu asta nu ne-a onorat pana acum.

iulie - o luna de zile in care nu am reusit sa-mi gasesc de munca. e stupid. nu-mi dau seama ce nu e in regula. cu fiecare chemare la interviu ma simt mai satula, mai plina de sila fata de tot. si parca nici de alte chestii nu sunt in stare sa ma apuc - nu citesc, nu fac ceva util. pierd vremea total aiurea. sunt imposibila!

aproape nu mai am curaj sa sper, pentru saptamana ce vine. luni - interviuri, trebuie sa programez si un al treilea, dar simt ca o iau razna. aproape am invata aniunturile de pe site-urile cu job-ri. avia astept sa le sterg link-urile din "favorites". vreau rutina unui job! stupid, dar simt ca asta m-ar sa ma simt si eu uitila, pentru ca, in ciuda situatiei, bani au circulat - ba de la Sim, ba de la mama...

of, Doamne... ma iarta...


rasaritul pe plaja de la Sf. Gheorghe - 25 iulie, ora 5 si cateva minute (in jur de 10...). poza e facuta de Irina.





Acest topic a fost editat de Corydalis: 29 Jul 2006, 11:11 PM

doua saptamani de cand nu am mai scris. nu ma avut "mood'-ul. am fost si ocupata cu noul job... sunt curioasa, la sfasitul lunii, cand voi trage linie, daca ma voi simti cu adevarat motivata sa mai raman.

a trecut 4 august,si mi-am amantit, dar nu am avut chef sa scriu - un an de la ultumul mesaj de la y.....

de iesit, nu prea am facut-o, supermarket si piata, atat. nici macar pe colegi nu i-am intalnit, nu am simtit nevoia sa merg la facultate. ca sa nu mai spun ca nu am reusit sa vorbesc cu profa, la inceputul lunii. in fine, plictisita de multe, satula si demotivata in ce priveste proiectul de dizertatie sau alt chestii legate de master. de parca obtinerea bursei ar fi fost scopul final... dar nu e asa si trebuie sa-mi revin din letargia asta stupida. si multe chestii la care nicu nu vreau sa ma gandesc...

si bineinteles, am vazut filme (mai speciale - "Finding Forrester" - din 2000, "Instinct", pe care nu l-am vazut pana acum ceva vreme si l-am salvat pe un cd, [URL="The Elegant Universe"]http://www.imdb.com/title/tt0377171/[/URL], care a continuat sa-mi alimenteze curiozitatea starnita de What the Bleep Do We Know!? ), jucat cu Pif, care creste uimitor de repede, vorbit cu Nico...

ieri m-a sunat L., pentr a doua oara in ultima vreme. recunosc, imi gadila orgoliul. m-a intrebat daca ma mai poate suna: "faci cum crezi, tu stii mai bine cum au stat lucrurile". cu greu m-am abtinut sa nu-i reprosez mai multe, dar m-am gandeam, la ce bun? oricum nu ar intelege...


si a aparut, ca de nicaieri... B., cu raspunsuri perfecte si ochi increibil de albastri...



pe curand...

aseara, dupa o discutie relativ aprinsa cu Remus, vad ca am musafiri: Crenguta si Sebastian mi-au zis sa-mi iau papucii si sa merg pana la ei. am luat-o si pe micuta Pif si chair ma facusera curioasa cu surpriza lor. era vorba de un ren de plus pe care l-am admirat cand am fosu cu Crengutz sa dormim la el. e foarte dragut, imi place, dar nu-l pot sa nu-l vad altfel decat un premiu de consolare, o incercare de a-mi intra in gratii, dupa izolarea pentru care am optat. Mihaela m-am intrebat ce mai fac, ce e cu mine, ca cei din facultate chiar nu stiau. sunt bine, ravasita si obosita, agenda e plina de tot felul de chestii marunte...

am ajus sa "pun mana" pe "Asa zisul rau" a lui Lorenz, dar ajung prea varza acasa sa ma ai vreu sa o citesc...

sunt la birou iar cafeaua e apa de ploaie in lupta cu somnul meu.

cu A.C. vorbesc de cateva saptamani, nu in circumstantele de acum desigur. am raspuns provocarii lui cu impulsul de a ii trimite un mesaj de pe numarul meu, si s-a "mutat" discutia intr-un alt plan, ajungand de la situatia angajat-client, la cea de cunostinte care discuta... altfel. a fost prima data cand am luat un numar de telefon din baza si ultima data. lucrurie au evoluat intr-un mod atat de frutunos, incat nu stiu ce as mai putea face, sa nu-l ranesc.

nu stiu ce anume si cum facea de il simteam altfel, dar e clar o magie la mijloc. el spune ca nu regreta situatia de acum, dar eu ma simt vinovata. am crezut ca va fi un joc inocent si nimic mai mult, dar ne-am implicat amandoi mai mult decat mi-am imaginat. de la tremurat in a-i scrie mesajele, la plans, atunci cand pleaca sau cand spune ca e o joaca pentru mine. si ce e si mai culmea, la el e la fel de intens totul. ajung sa spun ca el: "f**k the system!". in mod normal, mi-e un barbat la care nu ar trebui sa sper, dar totusi o fac. si ma infurie cand ma cearta ca am impus atatea reguli si limite!


ce as putea face? sa dispar si sa-i cer sa accepte? sa accept sa ne vedem si apoi... nu stiu ce va urma... oricum ar fi, cineva va suferi... nu ar fi trebuit sa iau numarul lui! as fi scutit cel putin un om de la a suferi... cat de egoista am fost!

ma gandesc la el ca o nebuna. m-am trezit pe la 11.00 ca picase Pif de la geam si m-a speriat Sim si nu am mai putut adormi. am apucat sa vorbesc putin cu el pe mess si apoi mi s-a intreput conexiunea la internet si am continuat prin sms-uri. pe la vreo 14.00 m-am pus din nou in pat sa dorm, fusesem in tura de noapte, acum la fel si voi iesi maine dimineata la 7.00, asa ca era necesar sa mai dorm.

insa, era cumpli sa incerc sa-mi aduc aminte de mesajele lui si sa nu ma ia fiorii. parca as fi o adolescenta, imi tremura vocea cand vorbesc cu el, mainile cand tastez, ma pierd in ganduri si privesc in gol, cand sunt pe undeva, in vine sa plang cand trebuie sa-mi ramas bun... daca voi fi vreodata inselata si voi afla, voi ierta fara un cuvant, cu gandul la patima care e intre mine si A.C. acum...

inainte ii stergeam imediat mesajele din telefon, nu stiu de ce, de parca incercam sa sterg urmele lui, sa il pastrez la distanta, iar acum pup si telefonul, dupa ce ii scriu. e atat de aiurea situiatia, si , cu toate astea, as incalca regulile pe care eu tocmai le-am impus si care ma impiedica sa accept ce nu am dreptul - atingerea lui. pot sa spun si eu? "f**k the system!!!" nu stiu cum voi iesi din situatia asta. de fapt, nici nu vreau asta. e clar ce e inevitabila intalnirea...

situatia se complica din ce mai in ce ma mult. cred ca mane dimineata... ne vom vedea, in ciuda piedicilor, vreau sa imi asum culpa si sa o fac. nu as vrea sa devina un obicei, dar acum nu simt decat ca a vrea sa fiu langa el e mai puternic decat orice alt gand contrar acestei senzatii... simt ca o iau razna...

si trecu si acea dimineata de sambata... daca ne imaginasem ca va fi ok intre noi, realitatea ne-a uimit de-a dreptul, au niste momente faine de tot. am indraznit luni sa-i propun sa ne vedem miercuri si acceptase, numai ca a intervenit o problema la munca si nu ne-am mai vazut... in fine, eu ma trezisem cu gandul de a ii spunem sa punem punct aici, de parca provocarea ce o reprezenta el pentru mine, diparuse... as putea sa ii pretextez, data fiind situatia, ca simt ca mi-ar fi greu sa mai am vreo legatura cu el, fara sa nu ma implic emotional. chiar nu stiu care e adevarul... e un tip ok, rezonam in multe chestii, scrie corect romaneste, e funny si ii place tachinarea, patimas, putin copil insa pentru imaginea barbatului meu ideal, dar...


cred ca existenta unei alternative, mai bine motivate, ma face sa imi permit sa ma joc asa. urmatoarele zile libere le voi petrece la Constanta si dupa asta, voi putea spune mai multe. as vrea sa inteleg de unde iese din mine latura asta diabolica, si chiar cinica in unele momente...

Pe 27 august, pe la 3 dimineata a fost prima discutie. total neutra. apoi duminica vorbit diverse, apoi luni "m-a condus" pana la metrou, si tot asa si marti...

maine (vineri) voi pleca la Constanta si ma voi intoarce duminica. am planuit amandoi totul pana la cel mai mic detaliu. aseara nu am rezistat si am plans... e atat de delicat totul...

eu simt ca va fi totul bine. sunt curioasa in ce masura imi va confirma realiatea asta. asadar ramane sa spun ce si cum, dupa ca ma voi intoarce

si e deja vineri... da stiu, abia e 2.17 am, dar e vineri. am ratat eclupsa partiala de luna si iata-ma intr-o noua tura de noapte. inca vreo 5 ore mai am de stat pe aici. apoi dupa ce ies, ultimele cuparaturi, facut bagajul si plecat sa gara Obor sa iau rapidul spre Constanta...

desi am vorbit si in seara asta mai mult de o ora la telefon, m-a luat o teama grozava... sper sa fie ok totul

nu am mai scris de aproape o luna... de cand m-am intors de la Constanta. m-am schimbat mult si parca in acest jurnal e o oglinda in care am refuzat sa ma privesc. m-a schimbat mult job-ul asta, mai mult decat mi-as fi imaginat si pot recunoaste. sunt lucruri care erau aproape un ritual pentru mine si la care am renuntat cu atata usurinta si altele cu care m-am deprins, deloc benefice.

am incercat cateva saptamani sa ma detasez de A.C. si am revenit sa ii spun "La multi ani!", crezand ca il voi gasi detasat de ce se intamplase si ca ramasese doar pentru mine o obsesie... el m-a mustrat, intrebandu-ma daca mie chiar nu mi-e dor de el... si imi era, poate mai mult decat as fi vrut. il plac mult si inca imi mai tremura vocea cand vorbesc cu el la telefon, inca ma iau fiorii cand imi revin in minte flash-urile din acea dimineata...


acum vorbim pe mess aproape zilnic, la telefon am indraznit numai o data sa il sun, in week-end, nici un semn. indiscutii de multe ori oftam, fara a indrazni sa atingem un subiect sau altul. ma intreb daca nu mi-ar fi fost "interzis", ar mai fi fost atractia asta intre noi? nu ma intereseaza o finalitate, nu ma intereseaza moralitatea legaturii, absolut nimic, ci doar sa ma bucur de momentele cu el:
"ti-am spus, vreau sa trec de orice bariera cu tine, sa nu iti cer nimic si sa ma simt libera sa iti dau tot... atat de mult te plac... atat de mult te vreau"

restul nu mai conteaza. de fapt, nimic nu mai conteaza...

chiar ma gandeam de cand nu am mai scris in jurnal...si credeam ca trecuse mai bine de o luna. pe langa eschiva ca nu aveam net in camin (daca scriu de acolo, pot pune sii poze), am avut cateva tentative de a scrie pe foi ce as fi vrut sa scriu in jurnal...

ce mai e in viata mea: munca, lucrez cat de multe ture pot, pana la extenuare, nu simt ca mi-e rasplatit in totalitate efort, dar nu gasesc ceva mai bun de facut (nu ma tenteaza sa caut alt job, ca mai am cateva luni pana la plecare). faptul ca nu am avut net "la pat" si mersul cu metroul (de la Eroilor pana la Victoriei), m-a facut sa ma reapuc de citit. am terminat "cele 8 pacate capitale ale omenirii civilizate" a lui Lorenz si citesc acum "Joc de oglinzi" - Iancu Ene Dorin,cu alte cateva carti incepute pe noptiera...

au inceput si cursurile, l-am vazut si pe D., care acum poarta verigheta si cu care nu am schimbat decat un salut si cateva replici intr-o polemica la un curs de "manipulare prin mass-media". despre A. nu mai stiu nimic, absolut nimic. ma vad cu Sorin de ceva vreme si cochetez fara pic de nerusinare, cu Calin...

cursurile sunt mai mult decat rezonabile (nu facem laboratoare ) si le avem comasate in 2 zile (marti si miercuri dupa-amiaza). in camin am aceeasi camera din Kogalniceanu, de anul trecut, numai ca mi-am ales in alt pat


mi s-a cam facut somn si mai am vreo 3 ore de stat in biru si apoi plec sa dorm cateva ore, apoi iar la lucru, de la 15.00


pe mai curand ca de obicei...

saluty...

am intrat pe Han, ca sa vad data cand m-am vazut prima data cu A.C., sa fac un mic calcul (de parca ar schimba cu ceva lucrurile) ed cand l-am vazut prima data, pentru ca ieri ne-am vazut iar...

desi lucrurile merg ok, oficial m-am impacat cu Sorin si chiar ma vad si cu Stefan sau Calin, deci ma tin ocupata... nu pot inceta sa ma gandesc la A.C.. ieri aveam o stare de as fi plans din orice fleac si nu puteam intelege ce imi lispseste, cand se pare ca am tot ce imi trebuie. a urmat discutia cu el (i-am trimis doar "...", ce puteau insemna totul - asta o stia si el) si la 17.30 imi spunea cum ajung la el la birou... din august, fiecare a incercat sa-si vada de ale lui, dar se pare ca gandurile, dorintele si vorbele spuse in joaca isi cer razbunarea. el m-a visat, eu ma gandesc la el... and again "f**k the system" (or... better, me, baby )


as vrea sa imi fii indiferent, sa te urasc, sa te dispretuies, orice, numai sa nu simt ca as renunta la tot, pentru o clipa cu tine...

Acest topic a fost editat de Corydalis: 7 Dec 2006, 12:28 PM

ehe... iar un hiatus de saptamani bune de la ultima postare. inca... mai traiesc/supravietuiesc sau cum o fi... ma doare ingrozitor gatul, dupa ce abia m-a lasat o raceale ce ma facuse dependenta de servetele.

as vrea sa-mi propun sa fiu mai "constiincioasa", dar se pare ca fug de mine cat pot de tare, si la incercarea asta contribuie si detasarea de jurnal. stiu ca voi fi mai constiincioasa cand voi fi in Germania (adica peste vreo doua luni si ceva).

urmeaza o poza cu Misha, catelusa gasita de mine langa Medicina inainte de Craciun (rebotezata de parinti Bela, ca doar... daca accepta tot ce adunam noi din Bucuresti, cred ca au macar acest drept)

jucandu-se...





dormind sub scaun...

Doamne, ce dulce e ! Sa iti traiasca !

Marti... ziua de dupa luni, nu-i asa? saptamana a inceput in forta (ea, nu eu!) cu telefonul Danielei si propunerea ei de a o ajuta intr-un proiect de-al ei. colaborare, contra-cost etc.... numai ca oferta ei ma ajuta cumva sa fiu un pic mai proape de ce mi-am propus ca scop, in urmatoarea perioada...

si cugetam eu aseara, pe cand veneam din parc: acum, sa obtii ce-ti doresti, parca nu e asa complicat (mai greut, dar nu imposibil...), ideal ar fi sa fii si oarecum multumit cu ce ai obtinut, sa ai acel sentiment de satisfactie (sau macar o parte din el) pe care ti-ai imaginat ca il vei avea...

acush plec... mai trebuie sa ajung si la 15.00 la sedinta de la birou, Calin nu a dat nici un semn ieri...

Piata Victoriei, intr-o seara de decembrie pe cand ma indreptam spre birou...

simteam nevoia sa scriu.... nu de alta, dar am fost la Urgenta (la Deşocare, initial ) si a fost o experienta noua. in fine, nu e ceva foarte grav, dar suficient, cat sa nu astept sa treaca de la sine.

si inainte de asta.... a fost prezentarea referatelor la Neurofiziologia Proceselor Cognitive, unde fiecare a aratat cat de bine si-a conservat maniera de a prezenta un subiect (vezi Dragos ) sau cum si-a imbunatatit-o. eu am prezentat "Dementa indusa de consumul de acool", iar concluzia era ca un consum moderat chiar previne afectiunea cu pricina.... so, let's drink something!!!(dar nu mai mult de 6 unitati, barbatii si 4 unitati, femeile )

inafara de faptul ca o fac pe cutu-schiop, in rest e ok... nu prea mai apuc sa citesc, sunt ture mai lejere la munca, cu Calin vorbesc la fel ca inainte, Simi e si ea ok. doar pe acasa nu am mai ajuns de la inceputul lui decembrie si chiar imi e dor sa fiu putin cu ai mei, sa o vad pe Misha mare... si-asa in cateva saptamani voi pleca pentru luni bune departe de aici...

astazi... nu am poza sa postez, dar sper sa ma revansez curand





PS: y., dumneata... esti bine?

so... o alta saptamana, ultimul examen la masterul asta. sunt printre ultimele intalniri cu colegii mei si nu va ramane decat grupul de pe yahoo pe care l-am facut, pentru a fi, cumva, in contact unul cu celalat


aseara mi-a scris Adrian, de dimineata am vorbit si am hotarat sa nu mai incercam sa ne ignoram unul pe altul atat de hotarati - asta nu ne face sa incetam sa ne gandim unul la celalalt. nu am mai schmbat o silaba, de pe 6 decembrie cand ne-am vazut ultima data, pana astazi dimineata.

m-am gandit la el, am plans, dar mi-am zis ca el sigur m-a uitat... si i-am sters chiar si numarul din agenda si am zis, aseara, initial ca e un mesaj primit gresit. apoi l-am recitit si am recunoscut numarul... mi s-a facut teama si nu am stiut ce sa fac in clipa urmatoare. m-am gandit toata noaptea la el, l-am facut egoist (nu mi-a scris sa ne vedem sau sa discutam, ci ca se gandeste la mine, ca m-a visat) si voiam sa-i cer sa inceteze si sa spunem STOP!!! dar... i-am auzit vocea si am uitat tot si l-am rugat sa vorbim pe mess, ca mi-as fi putut controla mai bine emotiile. am hotarat sa pastram legatura asa, fie numai sa vorbim fleacuri...


am gasit apoi un citat, care mi s-a parut ca se potrivesti: "Placerea se poate sprijini pe iluzie, fericirea insa se intemeiaza pe adevar." Chamfort


la noi e doar iluzie...


oare?

Acest topic a fost editat de Corydalis: 31 Jan 2007, 09:07 PM

ascult "My way" si imi dau seama ca ma simt impacata, linistita - mi-am gasit drumul, m-am decis!


inca putin si ies dintr-o alta tura de noapte. voi pleca apoi acasa (dupa mai mult de doua luni si jumatatea) si imi voi vedea scumpetea. Abia astept sa ma bucur de compania ei, de cea a parintilor...



yes, it was my way...

incepe numaratoarea inversa pentru Bursa Erasmus... a ajuns la Focsani plicul cu invitatia de le Universitatea din Munchen, voi pleca saptamana viitoare sa-mi iau nou pasaport si plicul primit, voi anunta la birou... ca vreu concediu fara plata pentru 5 luni (sper sa fie ok!!!!), voi face restul formalitatilor... si gata!

a trecut atat de repede timpul, din iunie anul trecut, cand am facut primele hartii pentru dosar... mai am o luna si un pic si apoi voi repira aer bavarez... era in plan, nu-i asa? de ce simt acum caparca nu as mai vrea? pentru ca voi fi 5 luni departe de Calin si nu as vrea sa se schimbe lucrurile intre noi.

dar ma voi intoarce apoi in Bucuresti, si voi face ce mi-am propus, iar lucrurile trebuie sa-mi iasa!!!

asera am fost o IDIOATA. de nervi, nu am mancat nimic, am fumat tigara dupa tigara si am mers pe jos de la munca, pana la camin. si as fi vrut sa pot merge asa toata noaptea, pana la capatul pamantului... am suna-to pe Nico sa-i spun sa nu ma mai sune, ca nu pot iesi a doua zi cu ea si ca nu vreu sa vorbesc cu nimeni. mi-am inchis telefonul si nu mai vreau sa stiu de nimic... asta e unul din momentele in care imi doresc sa nu fi existat, sa fi trait altcineva in locul meu, cineva care sa mai si gandeasca...


sunt o IDIOATA

sunt o IDIOATA

sunt o IDIOATA...

de ieri seara... pana acum am schimbat punctul de vedere asupra problemei "Calin" cu cateva grade, adica... a fost "seara fetelor" si am iesit cu Carmen si cu Nico, la restaurant, in Romana la "La mama", unde am baut si am ras de parca nu ar mai fi fost zile dupa... si cand ma gandesc acum, ca voiam sa ma bag cu capul sub asfalt si sa evit sa ne vedem... am plecat de acolo prastie de ametite, am cumparat tigari si am fumat (noi, nefumatoarele ), am facut planuri pentru duminica viitoare si pentru o petrecere pe care vreau eu sa o dau, de bun-ramas. mama... plec in Germania

ce-i drept, consumul moderat de alcool e benefic sanatatii, chiar daca bei de una-doua ori pe luna cat pentru ficecare zi si razi cate pentru toate turele full-time si orele suplimentare. pe bune, sunt happy, am tot ce mi-as putea ori, iar ince ceea ce priveste ceea ce nu am, e doar o chestiune de timp pana voi avea (ce fraza lunga... la cat am baut; zau, judec mai limpede si ramane sa vad maine cate litere am mancat )

so... incepe tura de noapte, am un chef nebun si cred simt cum ma ia somnul de dupa...


si sa nu uit - SUPERBA BAIA lor... pe bune, a detronat-o din topul personal pe cea de la ceainaria "Rendez-vous" de pe Edgar Quinet. so... who's next?

mi-e rau... nu ca nu as avea de ce

aseara m-am gandit eu asa... ca daca faci o prostie si mai mare, ai sanse sa o uiti pe cea de dinainte, sau - in idiotenia mea, sa ma simt si mai proasta, dar nu pentru ce s-a intamplat sambata seara, ci pentru ce ar fi fost azi-noapte. asa ca... am acceptat invitatai lui Bogdan, de a ramane la el, peste noapte. eu i-am zis ca vreau sa beau ceva cu el, iar el o fi crezut ca e doar un pretext asta. pana la urma si-a dat seama ca eu am vorbit serios si a stat cuminte la calculator, in timp ce eu dormeam fara nici o jena. au fost 6 cutii de bere, doar si nu stiu daca el abaut una... pe restul le-am asezat frumos, una langa alta, goale

mi s-a facut rau si am avut puterea sa merg pana la baie, iar cand a sunat ceasul la 5.00 parca eram batuta. am mancat ceva, pana la birou, am baut apa multa (dar tot imi e o sete...) si nu stiu ce sa mai fac sa scap de senzatia de rau... dar va trece si asta. si mai e si sedinta azi, deci nu plec la 3 de la birou si o sa trebuiasca sa-mi tin capul drept pana pe la 4-5. si mi-e un somn...

sunt curioasa ce idei imi mai vin

incearca o aspirina, o cafea tare si iaurt. nu neaparat in ordinea asta.
pentru mahmureala, ca pentru sedinta nu am sugestii.

Nu stiu cand or sa priceapa barbatii astia ca ce spunem aia vrem sa spunem, nu altceva Asa le trebuie daca nu ne cred pe cuvant

Cum a fost sedinta?

deh! probabil ei fiind mai "subtili", de felul lor adica, una spun si/sau alta fac (sau altceva au vrut sa spuna), se gandesc ca si la noi este la fel... intr-adevar, daca spun unui barbat "poate", este sigur "nu!", dar, in marea majoritate a cazurilor cer ceea ce vreau, si ma enervez cand sunt agasata cu "super-oferte" gratuite...



ieri s-a lungit sedinta, mai bine de o ora, fara a ajungela nimic concret, dar eu o luam razna, voiam sa beau ceva acrisor (la nectarul de caise de la Fruttia, visam eu), dar si apa imi teama sa beau, sa nu trebuiasca sa alerg la baie si sa o vomit. apoi trebuia sa merg la gara de est si sa-mi iau niste acte. mai am sa-mi fac Cardul European de sanatate si iar alergatura... apoi sa-mi iau biletul (asta planuiesc pentru maine).

ma simt inca foarte nasol, Calin nu a mai dat nici un semn, si cred ca sunt sunse foarte mici sa o mai faca de-acum inainte. merg ca un zombie... si imi imaginam ca doar pe fundul unui pahar de bere, as mai putea gasi o clipa de liniste. Nico mi-a zis sa-mi iau niste tinctura de valeriana, si sa o "las" pe ea sa ma linisteasca, ceea ce am si facut pana la urma. chiar ma simt mai bine (nu stiu cat e placebo aici si cat e efectul real, dar zau, chiar nu-mi pasa)


ieri cautam ceva despre Dawkins, pe net si am dat de site-ul www.ted.com, de unde am descarcat spre seara fisierele cu R. Dawkins, H. Fisher, Dan Dennett, Julia Sweeney (tare de tot, tipa), Al Gore, iar cireasa de pe tort a fost Richard St. John - Succesul

Si la mine e la fel: zic "poate" cand de fapt vreau sa spun "nu", dar ma gandesc ca daca spun "nu" il ranesc pe respectivul, pentru ca nu stiu cum sa spun "nu" fara sa para ca ii dau 2 peste ochi
Si "super-ofertele" sunt cele mai minunate Ultima primita de mine a fost de la "minunatul Karl" : cica sa ma marit cu el pentru acte As fi turbat din prima jumatate de ora langa omul ala

Mda...

Important e ca te simti mai bine Si bafta in "cele strainatati", sa nu ne uiti

so... o noua zi de luni in care am fost la Teatrul Act si nu mai erau bilete... mama ma-sii de treba!!! si cica nu merge lumea la teatru... mi-am luat apoi o revista si am rasfoit-o intre o tigara si o cafea la Spring Time. in week-end am avut terapie cu film, "Sex and the City", sezonul II, mai precis. intr-un viitor apropiat voi face rost de toate sezoanele si sa vezi atunci neiesit din casa...


numaratoarea inversa pentru plecare decurge in continuare...mi-am luat bilet pentru data 31... 5 luni trec repede, nu-i asa?

din blog in blog (se pare ca se contureaza o noua pasiune...) am dat peste acest clip -
Steve Job - Stanford Speech