Fanta Mi-ai calcat si tu pragul jurnalului cu o vorba... Saru' mana

Nu-i rusine nici sa vrei, nici sa nu vrei. Da' eu, copil natang, nu stiu ce vreau, asa ca nu stiu incotro s-o apuc... de aia o tot lungesc eu. Stiu ca par acum a contrazice ce am scris acum doua ore, desi nu e chiar asa... sper

Am dormit ca un porc nesimtit si inconstient 4 ore... ore care acum incep a deveni extrem de pretioase. Ma chinui acuma sa ma dezmeticesc cu o cafea si sa ma apuc de treaba, dar sufar de o lipsa cronica de chef.
Astazi am inceput sesiunea cu stangul si daca nu apare un miracol peste noapte, maine o voi continua tot asa cum am inceput-o. Sunt obosita, posomorata si irascibila, si nu reusesc sa invat eficient. Tot citesc si recitesc aceleasi randuri, inteleg cuvintele dar e prea obositor sa ma chinui sa inteleg si legatura dintre ele.

Merg la o tigara si sper sa-mi mai revin.

Acest topic a fost editat de N.V.: 29 May 2006, 03:46 PM

Draga mea draga, dar eu te citesc de mult ... Numai ca pana acum nu am considerat potrivit sa intervin in vreun fel.
Cred ca ti-ar prinde bie sa asculti Mozart - "Eine kleine Nachtmusik" in vreme ce inveti. Spor la treaba .

Am tot incercat diverse fundaluri sonore pentru invatat. In ultimele zile mi-a priit tare bine jazz-ul, desi trebuie recunoscut ca nu poti fii atent in doua locuri in acelasi timp, da' decat sa ascult fiecare miscare a vecinilor mai bine imi ascult de-ale mele. Chiar asa... m-a catadicsit norocu' cu niste vecini care tot timpul isi gasesc ceva cu care sa faca zgomot numai cand ma aflu eu sub corvoada sesiunii. Da' in rest sunt oameni cumsecade si generosi. Unde mai gaseste omu' asa vecini simtitori care se gandesc ca poate n-am televizor si tare mi-ar place la doua noapte sa ascult si eu stirile... de la televizorul lor

Nu am chef de invatat. Ochii alearga inutil pe cursuri in timp ce mintea mi-a luat-o razna spre alte meleaguri, care prind un contur balcanic pentru ca a inceput sa-mi lase gura apa dupa o narghilea



Edit: Gata! Acum ma apuc de invatat. Promit!

Acest topic a fost editat de N.V.: 29 May 2006, 09:25 PM

Timpul mi-a luat-o inainte, alearga intr-un ticait mut deasupra mormanelor de cursuri, seminarii, carti si articole, prea repede sare peste somnul meu din ce in ce mai chinuit. Prea putine ore de somn si liniste, prea multe cafele, prea multe tigari.De vineri stau de dimineata pana seara cu fundul pe-un scaun in sala de lectura si trag de mine sa mai citesc pana la sfarsitul capitolului… pana la sfarsitul paginii… sau macar pana la sfarsitul paragrafului, promitandu-mi o cafea calda si tutun. Dar ma enervez, inchid cartea, las propozitia neterminata si pornesc spre singurele satisfactii din ultimele zile: cafeaua si tigarile.
Astazi cand ne-a rugat sa ne ridicam permisele si sa returnam cartile, toti paream niste umbre care in liniste isi adunau lucrurile si ieseau cu un teanc de carti in brate, prea obositi sa se grabeasca inspre o bere, prea apasati sa zambeasca.
Ieri m-a enervat cumplit un exces de megalomanie… sau de infantilism. Nici nu merita sa ma chinui sa-l calific. Mi-e egal…fie ce-o fi, pentru ca daca oricum nu e ce vreau eu, nu conteaza.

Ascult Led Zeppelin, beau o bere si ma uit la o luna mare, galbena si rotunda prin geamul stropit de ploaie. Ar trebui sa ma reapuc de invatat, dar berea combinata cu oboseala ma face sa ma simt bine, usor indiferenta, putin bine-dispusa. Am ajuns sa operez asupra imposibilului, si ce frumos e rezultatul operatiilor, si in acelasi timp, cat de departe de realitate, cat de putin probabil.
Mai lenevesc un pic pana imi termin berea, fac un dus si sper sa ma mai dezmeticesc sa pot sa ma apuc de treaba.

Desi nu e deloc momentul potrivit cu cateva ore inainte de examen, realizez din nou ce edificiu de prostie si naivitate reprezint. Chiar nu-mi era dor de sentimentul acesta de singuratate combinat cu incertitudine si dor. O durere dureros de dulce, gelozie cu obiect nedefinit, nedumeriri chinuitoare... si dor. Dor de o atingere,de un zambet, de o privire uffff dor de simpla prezenta. Dar cat de tare doare simpla prezenta prin indiferenta care o poarta!!!!

Complicatii inutile ale unei vieti golite de sens si scopuri... si usturatoarea intrebare "Ce s-a intamplat?". Si tot ce ramane e amintirea inceputului dintr-o zi ploioasa... tot zi de 12 si concluziile unei zile calduroase... tot zi de 20.

N.V., "scuze ca dau buzna":
Ieri mi-a povestit un prieten o intamplare de la el din oras:
Un barbat avea o aventura cu o femeie din blocul de vis-a-vis. Intr-o zi, cand atractia devenise prea mare, s-a gandit sa o minta pe nevasta-sa ca pleaca in "delegatie". Femeia i-a facut pachet - i-a pus oua fierte, servetele, haine calcate... si i-a zis "Bafta!". Individul a plecat in delegatie la 50 de metri mai incolo, la amanta. Au petrecut si-au petrecut pana cand s-au obisnuit unul cu altul. El se simtea ca acasa. Amanta l-a rugat intr-o zi sa duca el gunoiul. El a acceptat, si-a tras pe el niste pantaloni scurti si-un maiou alb larg si a purces.
Ghici ce s-a intamplat?
....
Nope, nu l-a ginit nevasta-sa...
....
Din instinct, s-a intors in pantaloni scurti si in maiou, cu galeata amantei , la nevasta-sa.

Altfel spus, gandeste-te ca n-ai avea un picior si ai fi chioara.
Invata din greseli (cat mai rar din ale tale) . O gand urat/trist aduce un fir alb si un rid. Un zambet te face cu o zi mai tanara. Viziteaza pagina asta si uita-te de la poza aia in jos.

Cand termini, te gandesti repede si dai raspunsul la intrebarea: "De ce nu m-as simti asa tot timpul?"

Scuze ca am intervenit.

@Hashaspire... esti oricand binevenit... mai ales daca imi mai aduci un zambet pe botic.

Dorul abia incepe... refuzul meu de astazi sunt sigura ca l-a deranjat, si asta pentru ca m-a deranjat si pe mine. Daca spuneam ce trebuia spus la respectva clipa... si din nou regretul. Oricum, ieri am acumulat un punct in plus... sper ca din ambele parti. Si astazi... atat de dragut, atat de oportun, atat de aproape, chiar si dupa blestematul refuz. Dar nu are rost sa ma gandesc, nu aveam o alta optiune. Sper in ziua de maine, si daca nu va fi sa fie, sper in septembrie. Oricum imi doream un ragaz. Numai ca asta e problema la mine. Cand obtin ce vreau, acel ceva devine insuficient si nemultumitor. Imi va fi dor de el, la modul evident... pentru toata lumea.

Deja mi-e dor de el... tot la modul evident... si tot pentru toata lumea.

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii

Am avut dreptate sa sper in acel "maine" si initial speranta s-a propagat pana in septembrie, insa undeva pe parcurs tot setul de ganduri a fost blocat... lasat pe undeva in spatele "aici si acum" -ului. La inceput dorul de el a fost acut, apoi, intre doua scoici, stele si valuri l-am inlocuit cu dorul de mare. Si mi-e tot dor de mare. Daca lucrurile merg bine in doua saptamani voi putea sa-mi lecuiesc pentru o vreme acest dor.
Pana atunci, imi trec timpul dintr-o cafea in alta in incercarea disperata de a ma lasa de fumat.

Astazi merg sa ma pierd in cerul instelat, in luna si in linistea mirosului de iarba proaspata si a aerului curat. Dar pana atunci... somn.

Dulce vacanta, dulce leneveala... nu am nici o grija. Din cand in cand mai imi apuc cortu, sacu' de dormit si izoprenu', arunc ceva toale in ruxac si imi iau lumea in cap, iar cand ma-ntorc cad lata de oboseala la pat. In concluzie... totul e cum nu se poate mai bine... eh... aproape totul, dar daca ar fi bine si punctul ala mic si negru din inconstientul meu, prea ar fi suspect. Purced acum spre aspirator ca sa-mi pot face apoi planuri in tihna pentru sfarsitul asta de saptamana

Gata... a trebuit sa pun cortul, izoprenul si sacul de dormit in cui si sa scot cateva carti de la naftalina, carti carora le-am promis ca maine le iau la plimbare in sala de lectura de la BCU. Greu de crezut, dar ceea ce ma motiveaza sunt tocmai iesirile cu cortul la munte si la mare din vara aceasta. Am nevoie de bani, iar banii comozi vin din bursa. Nu trebuie decat sa trag tare 2 saptamani si dupa asta voi avea un trai fericit un semestru intreg. Ma gandesc cu drag si cu dor la noptile senine, la rasariturile din Vama si apusurile din Apuseni, imi lipsesc focurile acompaniate de un om cu o chitara, de trenul care ma aducea inapoi acasa "dimineata devreme, ceata-i lipita de drum"...

Dimineaţa devreme, ceaţa-i lipită de drum,
Dimineaţa devreme, ceaţa-i lipită de drum,
Trenul intră-n gară împachetat în fum...

Peronu-i pustiu, vîntul se joacă-n hîrtii,
Peronu-i pustiu, vîntul se joacă-n hîrtii,
Lumini colorate se-aprind ca nişte făclii !

Şeful de gară mă priveşte ciudat:
\"De ce nu eşti la ora asta în pat,
Spune-mi, de ce umbli cînd toţi oamenii dorm ?
Eu în locul tău, zău, aş fi mort de somn !\"

Ma gandesc la toate astea si visez naiv raspunsul venind de la un alt el, un el cu care ne-am privit doar, usor timid, usor indraznet timp de cateva zile, un el pe care probabil nu il voi mai revedea, dar la care imi pare ca mi-am lasat o parte din suflet Si iata si raspunsul...

\"Aici în oraş stă o fată frumoasă,
Aici în oraş stă o fată frumoasă,
Am venit special aşa,
S-ajung la ea acasă:
Vreau să-i fac o surpriză, ştii,
Cînd se va trezi !\"

Urechea mi s-a dezobisnuit. Nu pot sa adorm din cauza ploii... dureaza deja de vreo 7 ore si a devenit de ceva vreme apasatoare. E prima ploaie care sparge tiparul ploilor de vara... e ploaia care marcheaza inceputul toamnei, e ploaia care mi-a alungat greierasul noptilor trecute, ploaia care-mi reda insomniile vindecate de linistea vacantei.

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Dar cine esti tu oare?

Nu stiu cine vei fi tu, dar...
Sa nu spui nimic
nu-i nevoie de cuvinte
mai adormi un pic
sa-mi ramai asa in minte.
S-a facut prea tarziu ca sa mai
pleci si trenul tau a trecut.
Neimplinit ramana astazi rostul sau.

Neveea lu' mama , vin' sa te pup!

Nu stiu daca merit... mai bine stau la colt ca astazi nu am fost cuminte si am scris numai prostii la examen

Lasa, draga de tine ... ca nu se moare din atata lucru! Si meriti ... in fiecare zi .

Tot mica si naiva a ramas sentimentala asta care salasluieste in acelasi trup cu mine. Acum sta si se smiorcaie. E drept ca nici eu, fiinta rationala si sceptica, nu m-as fi asteptat la vestile pe care tocmai mi le-a spus. Nici nu stiu cum... la ce reactie se astepta... cum a putut sa spuna fara sa se gandeasca ca exista posibilitatea sa raneasca. Speram inainte la mai mult, acum insa nu mai este nimic... si nici nu mai poate fi. Cred ca s-a terminat inainte chiar de a incepe.
Macar am vazut ca sunt capabila sa ma controlez, si asta din cauza ca abia acum incepe sa ma loveasca vestea.
Mi-e sufletul doborat de tristete si cugetul obosit. Am inceput sa ma ghemuiesc de durere. Vreau sa scap, vreau sa plec undeva cu cortul. N-am decat sa raman fara bani de tigari pe o luna de-acum incolo, vreau sa plec sa ma ascund in fosnetul frunzelor.

Pune si tu o muzica adevarata!

Aseara... sau azi dimineata foarte devreme, pe cand scriam cele de mai sus, ascultam Tanta de la Timpuri Noi in draci. Acum insa, poate pentru ca este zi, poate pentru ca e ceva mai multa liniste undeva in interior, poate pentru ca vecinii daca nu s-au trezit, ar face bine sa se trezeasca, poate, poate, poate... merge un Child in time, fara sa ma zgarcesc la volum, si poate mai tarziu un Kashmir.

Tu ce mai faci prietene?

Edit:... trebuia sa-mi dau seama... aceeasi data de 12. Si desi nu sunt superstitioasa, ador coincidentele. Cred ca mai mult are de-a face cu depersonalizarea problemei, de indepartarea ei de mine si proiectarea pe un eveniment exterior mie.

Acest topic a fost editat de N.V.: 12 Sep 2006, 08:39 PM

dulce child in time
apoi o sa ascult Violeta/SR

Ai avut parte de coincidente?!

Nu mai stiu daca am avut parte de coincidente... poate am avut, dar poate m-am chinuit eu prea tare sa gasesc elementele, sa le deformez ca sa le pot suprapune si sa pot constata coicidenta.

I have my books
And my poetry to protect me;
I am shielded in my armor,
Hiding in my room, safe within my womb.
I touch no one and no one touches me.
I am a rock,
I am an island.

And a rock feels no pain;
And an island never cries.

Acest topic a fost editat de N.V.: 14 Oct 2006, 10:41 PM

M-am tot gandit si intr-un moment meditativ de-o tigara mi-am dat seama ca alaturi de el as putea suporta iarna care urmeaza. M-as ghemui langa el, i-as simti respiratia pe crestet si ne-am uita amandoi pe fereastra cum ninge alb si curat. Chiar s-ar putea sa-mi placa iarna langa el. Si diminetile mi-ar fi calde iarna si racoroase vara daca m-as trezi in bratele lui.

... in rest, nehotarata ca de obicei, si cu un zambet tamp al amintirii pe botic

Ma arde tristetea in suflet
si-n insigurare-mi astept leac,
nu mai stiu ce-i dorul, nu mai stiu ce-i visul
de toate uitat-am intr-o amnezie de-un veac.
Ascult linistea vietii
ce netulburata trece-n zbor asupra-mi.
Prieten mi-este lantul
ce ma tine strans.
Lacrima uscata urla furia muta,
sufletul se zbate in tunelul stramt.
Cale-ntoarsa nu e.
Am avut eu grija sa ascund poteca
si sa uit scaparea din a vietii drum,
schiopatand in taina calatoriei mele,
uitand de scaparea din al vietii drum.
Si oftand spasmodic lantul vreau sa-l rup
ca sa cad in haos.
Gandul vreau sa-l curm
cugetul sa-l sfarm
visul sa-l alung
viata-mi sa o bat
linistea s-o cert
Iar eu sa raman
pe-un morman de scrum
piatra de mormant,
miros de caverna.
Si tipat de corb sa se-auda-n zare.
Si-n al zilei inceput, cand e cerul rosu,
norii-mbujorati,
frigul sa dispara,
vantul sa se-opreasca,
furtuna sa treaca.
Iar din noaptea neagra ce a fost sa fie
sa ramana sufletul tamaduit
ca sa isi adune cioburi si franturi,
sa se recladeasca, cum a fost de mult.

Acest topic a fost editat de N.V.: 21 Oct 2006, 11:39 PM

M-am saturat de frigul de afara, de golul din portmoneu, de lipsa de tigari, de liniste, de lipsa linistii, de stat acasa, de stat la facultate... si astazi mai ales s-a gasit sa-mi iasa-n cale si sa nu se poata abtine sa nu-si tina gura. SUnt anumite bariere care nu ar trebui trecute si astazi le-a neglijat pentru a doua oara intr-un mod respingator.
Si visul de azi-dimineata... de fapt altfel sa incep. M-am (re)apucat de citit Freud si am inceput cu interpretarea viselor. M-am trezit partial din vis (cred ca ceasul cu radio si-a facut datoria de desteptator) si pana la urmatorul ceas cu alarma (le am imprastiate peste tot in camera) am hotarat ca mai motai in pat. In timp ce motaiam eu linistita, mi-am amintit ce-am visat si avand visul proaspat in memorie am hotarat sa-l analizez. Si l-am analizat, cu toate ca sunt sigura ca la un moment dat, in timp ce analizam, am reusit sa adorm.

Vorba lui Freud, de dragul decentei voi trece cu privrea unele detalii si unele inerpretari, dar in linii mari, M. a fost intotdeauna un fel de pansament al sufletului, care a fost langa mine de fiecare data cand am avut nevoie, iar A. a fost o fiinta placuta, dar servea in principiu la sex... si cea mai frapanta chestie de care mi-am dat abia cum seama, ca mi-e egal un el sau un altul. E drept ca ea mi-a aparut in vis oarecum slutita cu un semn de nastere rosu plasat de-a curmezisul pe fata, ca orgoliul "m-a presat" sa o visez asa, sa o visez pe ea stinghera si pe mine calma, sa il visez pe el vulnerabil si pe mine intransigenta... pe astea oricum le stiam. Dar acum mi-e atat de clara situatia, recenta dilema A-M in sfarsit solutionata, cu atat mai mult cu cat e solutionata intr-un mod cat se poate de firesc.

Asta nu inseamna ca plasez visul pe un piedestal... poate l-am nimerit doar, desi il vad constituit din elemente care se leaga, cu multe din care mi-am omorat la greu neuronii in ultimele zile. Conceptia mea desore vis era oricum una probabila, legata fiind de faptul ca visul reprezinta o cale de satisfacere a unelor nevoi perimate intr-o perioada de timp, este de fapt o transpunere a dorintelor insotita de satisfacerea lor. Probabil de aceea dorm oamenii atat de mult cand sunt suparati (eu cel putin).. prefera calea mai putin acida, a visului.

Iar imi miroase a el... si ma chinuie atat de tare mirosul asta, si ma duce cu gandul la o perioada pe care o credeam trecuta, si apar atatea amintiri... bune, numai ca daca insist cu gandul asupra lor, se contextualizeaza si oarecum imi dau seama ca fiecare "bun" e incadrat intr-o serie intreaga de "rele". Si totusi simt mirosul, si asa cum gurmandei de mine i se face foame la cel mai vag miros apetisant, tot asa acuma i se face dor. Sunt o gurmanda a dorului si a amintirii, niciodata a prezentului.
In rest, viata mea e tot asa ca acum o luna: fara bani, fara tigari, dar de prieteni plina, si asta ma incurajeaza. De fapt e un compromis deja: ne incurajam reciproc, desi fiecare stie ca si ce spune si ce aude e o usoara exagerare, care nici macar nu are efect. Ne chinuim sa ne indepartam incet-incet de realitate si sa ne apropiem macar un pic de optimism.
Ahhhhh si mirosul asta. E foarte real, sunt sigura ca nu mi-l imaginez. Da' nu-mi dau seama de la ce vine, atata doar ca-l asociez cu "el", cu o seara de sfarsit de octombrie de acum.... wow, 6 ani si cu o plimbare printr-o noapte de sfarsit de decembrie de acum 2 ani.
Mnoh... mi-s melancolica acuma

Father of the Night
(Bob Dylan)

Father of night, Father of day,
Father, who taketh the darkness away,
Father, who teacheth the bird to fly,
Builder of rainbows up in the sky,
Father of loneliness and pain,
Father of love and Father of rain.

Father of day, Father of night,
Father of black, Father of white,
Father, who build the mountain so high,
Who shapeth the cloud up in the sky,
Father of time, Father of dreams,
Father, who turneth the rivers and streams.

Father of grain, Father of wheat,
Father of cold and Father of heat,
Father of air and Father of trees,
Who dwells in our hearts and our memories,
Father of minutes, Father of days,
Father of whom we most solemnly praise.

Acest topic a fost editat de N.V.: 17 Nov 2006, 11:32 PM

Astazi a fost una din acele zile pierdute, iar numarul lor creste ingrijorator pe cand ar trebui sa se reduca. Dar acum ma simt binisor. Poate din cauza vinului pe care-l tot sorb de vreo doua ore. Dar la mine in camera nu mai miroase a nimic suspect, stau in bezna, ascult Simon & Garfunkel, si beau vin. Ma gandeam pe la 9 sa ies undeva, chiar mi-am luat si toalele pe mine, dar apoi m-am razgandit, m-am bagat la dus si am preferat linistea camerei mele. Nu aveam chef de palavragit si stau si foarte rau cu banii. Dar m-am resemnat deja ca sunt leftera. Mi-am facut-o cu mana mea. Stiu ca A mi-a mancat mult din timp in ultimul semestru si si in sesiunea de restante. E vorba de timpul fizic in care am stat cu el, si celalat timp in care m-am gandit la el si la posibilitatea faptului "noi" care sa depaseasca momentele petrecute in camera lui. Hmm.. poate am fost eu prea incapatanata. In fond el ma tragea inapoi in pat si ma mai retinea la o tigara si eu eram cea care-l lua peste picior cand incerca sa ma imbratiseze sau sa ma sarute (sau in termeni freudieni, sa efectueze un contact al mucoaselor bucale ). Cu siguranta nu regret perioada petrecuta alaturi de el, desi am mecanicizat totul in incercarea de a nu ma lasa invinsa de un sentiment pe care s-ar fi putut sa-l regret.
Mi-e dor sa merg la teatru. De cand a inceput stagiunea nu am vazut decat o piesa. Mi-e dor de vremea in care mergeam singura. Primul an de cand am descoperit realitatea alternativa oferita de actori. Mi se parea ca orice prezenta cunoscuta asezata alaturi de mine ma impiedica sa savurez piesa, si ma forta oarecum sa-mi controlez mimica. Dar m-am obisnuit repede si cu prezenta prietenilor si mai ales cu cafeaua de dupa in care stateam in baruletul actorilor si comentam pisa, comparand-o cu altele, laudam sau criticam actorii, ne aminteam de alte momente din alte piese, si atmosfera astfel creata era una intima si calda. De cand ne-am imprastiat pe la facultati, ne intalnim mai greu, ne mobilizam mai greu sa vedem ce se mai joaca, sa luam bilete, sa facem rost de bani. Ufffff!!! Urasc sa nu am bani. Nu-mi place sa cer de la parinti, m-as angaja da' ai mei stramba din nas spunandu-mi ca mai bine invat. SI au dreptate. Nu de aia am renuntat la o facultate ca sa ma angajez si sa nu-mi mai ramana timp si pentru drept. Oricum mi-a fost greu sa decid sa-mi inghet o facultate, si si acum mi-e greu sa accept ce am facut. Desi nimic nu s-a schimbat, citesc in continuare literatura de specialitate pentru ambele facultati, atata doar ca in sesiune imi va fi mult mai usor. Nu voi avea decat 5 examene, si nu 16 cate am avut sesiunea trecuta.
Cum spuneam, e bine, e bezna, e Simon & Garfunkel, e vin....

Hello, darkness, my old friend
I've come to talk with you again
Because a vision softly creeping
Left its seeds while I was sleeping
And the vision
That was planted in my brain
Still remains
Within the sound of silence

In restless dreams I walked alone
Narrow streets of cobblestone
Beneath the halo of a street lamp
I turned my collar to the cold and damp
When my eyes were stabbed
By the flash of a neon light
That split the night
And touched the sound of silence

And in the naked light I saw
Ten thousand people, maybe more
People talking without speaking
People hearing without listening
People writing songs that voices never share...
And no one dare
Disturb the sound of silence.

"Fools," said I, "you do not know
Silence like a cancer grows."
"Hear my words that I might teach you,
Take my arms that I might reach you."
But my words like silent raindrops fell,
And echoed in the wells of silence.

And the people bowed and prayed
To the neon god they made.
And the sign flashed out its warning
In the words that it was forming.
And the signs said: "The words of the prophets
Are written on the subway walls
And tenement halls,
And whisper'd in the sound of silence."

A fost vin si bere.. putea fi mai mult, dar din nou m-am incapatanat. Mi se pare ca exista o infinitate de posibilitati cu care nu stiu sa operez si ajung sa-mi doresc ca si 1900 un pian ale carui clape sa aiba doua capete, fiind astfel limitate ca numar si cu ele sa pot sa generez un numar nelimitat de solutii. Dar pentru ca nu se poate, nici eu nu pot, asa ca renunt. Greu de acceptat, dar am devenit obtuza.



Acest topic a fost editat de N.V.: 29 Nov 2006, 12:10 AM

Craciun fericit, ex-soon-to-be-again-colega!



Acest topic a fost editat de Serenity: 24 Dec 2006, 11:15 PM

Sarn'na, co-regina a cafelei
Ma uit la poza si imi dau seama ca eu cam asta am facut la Craciun: am tot tinut un pahar de vin in mana si si dupa Craciun m-am tot plimbat cu el prin casa. Dar acum nu, acum imi trebuie cafea... multaaaa. Si langa cafea, ascult un Bolero si ma uit la o poza c-un rasarit din Vama... si mi se face dor. Daca ma mut cu privirea catre geam, vad fulgii si zapada de pe dealul cu cimitirul, si iar mi se face dor(de munte, nu de cimitir ). Dar daca ma mut cu privirea mai la dreapta pe birou si vad mormanul de carti, mi se face dor de duca
Asa ca pentru noul an imi doresc (eu mie ) sa am bafta mare in sesiune, subiecte usoare, profi indulgenti, supravehghetori si mai indulgenti, note mari si chefuri monstruoase inainte/dupa/intre examene SI pentru ca azi ma simt generoasa, le doresc si colegilor de suferinta acelasi lucru



Acest topic a fost editat de N.V.: 29 Dec 2006, 09:43 AM

La Multi Ani, N.V. ! Ce sa-ti doresc eu tie in noul an ? Sa ai bafta maaaare in sesiuni, subiecte usoaaaare, profi indulgeeeenti, supravehghetori ( ) siiiii mai indulgenti, note maaaaari si chefuri monstruoaaaaase ( ) inainte/dupa/intre examene.

Parca am mai citit undeva toate astea.

Uite ca pe asta nu am citit-o: cafele cat mai pe gustul tau !

Anul care vine să fie cel mai frumos dintre cei care au trecut şi cel mai netexturat dintre cei care te aşteaptă.

Va multumesc de urari, oameni dragi!!!
Anul a inceput cu prea multa lene... inadmisibil de multa, acum la sfarsit de vacanta cand imi dau seama ca am pierdut timpul in mod absolut regretabil. Aceasi intrebare de sfarsit de vacanta si de apropiere de sesiune: "Cum oare am putut sa fiu atat de inconstienta?" si aceesi promisiune, neserioasa prin insasi extremismul ei "Las' ca in semestru viitor voi invatat zilnic... saptamanal voi fi cu materia la zi"
Sunt curioasa ce se va alege si de sesiunea asta... acum nu mai de gluma. Profii prea a dracu' sunt ca sa ne ierte asa usor, mi-am demonstrat ca norocul nu e pentru mine (de fapt cred ca am vreo 10 mate negre in jurul blocului si e inevitabil sa nu vad macar 2-3 de-de-acasa pana-n statie si invers )
Si acum eu am o singura problema... mai am 10 pagini de citit... dintr-o chestie oribila care trebuia sa fie terminata joia trecuta (cine mi-a furat oare o saptamana din viata? ) si mi-e lene, parca mi-e somn si cu siguranta n-am chef. Incerc sa ma inviorez cumva, sa gasesc prin cyber-spatiu resurse motivationale, sa descopar surse de energie, sa orice ca sa pot rezista inca 10 pagini (nu e de gluma... chiar am atipit cu capul sprijinit intr-un cot ) Si veciniiiiiiiii,.. cum de-am putut sa-i dau uitarii? Dragii de ei! Ce le mai place sa dea si in sesiunea asta cu ciocanul in podeaua lor si implicit in tavanul meu. Si ei ca studentii... muncesc la casa numai in sesiune, iar eu ma chinui cu castile in urechi si cu muzica la maxim si incercand sa ignor faptul ca mi se zgaltaie tot biroul sa citesc, sa retin, sa inteleg multe chestii bagate prin carti doar ca sa iasa ele mai groase. Gata... 10 pagini, numai 10 pagini. Curaj!

Hai mai colega... pai ce-am vorbit noi? De ce sa inveti acasa cand exista sala de lectura a Politehnicii?

Multa bafta! Eu sunt convinsa ca pana la sfarsitul anului o sa ai bursa in strainatate