cactus

Ai atins un subiect dureros. Dar real - si evidentiat in Scriptura.
Aceia dintre oameni care nu vor reusi sa-si invete lectiile de viata, nici prin iubire si nici prin suferinta, vor fi complet anihilati (inclusiv la nivelul structurilor nemuritoare) in momentul Apocalipsei. Unul din aspectele adevarate ale credintei Martorilor lui Iehova este cel referitor la cei 144.000 de salvati care "canta" (= emit o vibratie de un anume tip). Atunci se declanseaza Iezerul de Foc si are loc "curatirea ca aurul" a celor buni si anihilarea totala a celor rai, care vor fi incapabili sa suporte o vibratie de calitatea celei emisa de cei 144.000.

Nu este adevarat ca Dumnezeu nu intervine si ne lasa sa ne descurcam propriu. Avem un inger pazitor si inca unul primit prin Taina Botezului. Proportional cu faptele noastre bune, calitatea lor vibrationala atrage langa noi si alti ingeri de lumina, dupa cum faptele rele atrag reprezentantii "sectiei rotisoare".
In permanenta, si unii si altii incearca sa-i ghideze pe oameni, unii catre bine si altii catre rau. Nu exista cale de mijloc. De multe ori, au loc interventii in forta ale ingerilor de lumina pentru a rezolva anumite stari conflictuale - Biblia mentioneaza cateva - si acesta este unul din modurile in care se arata Iubirea si Iertarea Tatalui Ceresc. Daca insa, cu toate aceste semne, interventii si ajustari de situatii, o entitate arata ca tine mortis sa o ia "la vale" prin tot ce simte, gandeste, spune si face, atunci activitatea acelei entitati este contrara scopului pentru care ea exista. La fel ca activitatea unei celule canceroase intr-un organism. Iar, pentru a fi eficient si a-si putea desfasura propria lui activitate, organismul o elimina.

In principiu, decizia finala va fi luata in momentul Judecatii, pana atunci existand sansa unor volte-face-uri. Privind pragmatic lucrurile, e nevoie de timp pentru ca anumite entitati sa recupereze parcursul pierdut. Si, din pacate, pentru unele din ele este deja prea tarziu ca sa-si mai revina si in consecinta existenta lor se indreapta catre un sfarsit iremediabil. Cu fiecare zi care trece, se face prea tarziu pentru alte si alte entitati. Nimeni nu stie cand va fi finalul. Dar sunt destui care stiu ca suntem foarte aproape de el.

Este de-a dreptul magulitor sa vezi ce desfasurare de forta se desfasoara pentru "sufletul" unui om. Ingeri si demoni care se bat pentru fiecare sufletel de pe planeta asta. Cu cat este mai activa persoana respectiva (fapte, bune sau rele) cu atat mai multe forte "se lupta". Mie imi plac fanteziilea astea, mai zi.

gypsyhart

Pe bune, tu chiar crezi ca acum esti integrat in fiinta Tatalui?...
Felicitari, te-ai indumnezeit deja... Ori ai insuficente cunostinte teologice, ori ai chef de discutii in contradictoriu. In ambele cazuri, nu cred ca sunt persoana potrivita careia sa i te adresezi...

Nu te supara prea tare pentru aceasta veste proasta pe care ti-o dau, dar te asigur ca esti exterior Tatalui Ceresc, si in acelasi timp esti conectat la El. Asta e tot ce pot sa scriu aici. Acel Unu se refera la interdependenta dintre toate creatiile Lui. Iisus putea foarte bine sa zica "intre noi toti exista anumite legaturi prin care ne transmitem unii altora - si influentam prin aceasta intreaga Creatie - tot ceea ce facem bine si tot ceea ce facem rau." Daca tu ai inteles din aceasta afirmatie ca toti suntem in Dumnezeu... te-as intreba cum se poate manifesta raul in interiorul Lui? Si cum de nu simtim Fericita Vesnicie, in schimb simtim tot felul de incercari si suferinte.
Suntem exteriori Lui si (inter)conectati la El. Deal with it.

Pai hai sa-ti mai zic... Cu cat tu, ca ateu, esti mai activ in a-L nega pe Dumnezeu, cu atat ingerii tai te parasesc. Daca vei deveni prea activ, riscul e sa te paraseasca. Pot s-o faca, au si ei liber arbitru. Actiunile tale ii indeparteaza prin simplul fapt ca ei le percep ca pe o duhoare groaznica, si in plus nu suporta prezenta altor entitati cu care tu intri in rezonanta. Partea nasoala (pentru ei, ca vad ca pe tine te lasa rece) este ca pentru parasirea "obiectivului" de aparat, vor trebui sa ispaseasca: prin venirea la intrupare. Ceea ce, pentru un inger, te asigur ca e departe de a reprezenta vreun bonus.

Acum, sper ca aceasta noua fantezie in care ai aflat ce consecinte pot avea actiunile tale pentru niste fiinte de lumina care se jertfesc zi si noapte suportandu-te si care totusi vor da marturie in favoarea ta cand vei fi in fata Dreptului Judecator, a facut o deosebita placere sufletului tau.

Ahaaa! Acum inteleg de cesunt atat de interesati ingerii sa se zbata pentru niste fiinte atat de pacatoase cum sunt oamenii, e vorba de partea mercantila a problemei. Daca isi fac treaba bine, sunt avansati, daca o zbarcesc, sunt retrogradati. Daca sufletul vizat e pe calea cea buna, e rost de promovare prin urmare tot mai multi ingeri i se alatura, ca sa aiba si ei parte de promovare, daca apuca pe calea cealalta atunci il parasesc pentru ca nu vor sa fie retrogradati. E ca la bursa de valori, e lesne de inteles. Interesul material se pare ca functioneaza si in ceruri.
Banuiesc ca si de partea cealalta a lui e la fel, dar in sensul invers. Interesant. Oare cati bani as face daca as scrie o carte pe tema asta?

IO

Nu trebuie sa gusti toata ciorba ca iti dai seama ca'i gustoasa

Bineinteles ca exista un interes peste tot... acela care impinge orice fiinta sa-si caute fericirea si implinirea personala. Bravo, ai descoperit roata. O sa-ti iei o gramada de bani....

Actionmedia,
Citeste mesajul precedent. Acum, tu aplici Logica Lumeasca, Steaua si Dinamo, unui Univers Spiritual unde Logica Lumeasca nu se aplica. Despre Dinamo ai dreptate, despre Satana, nu.
Ecuatia ta "daca nu crezi nici in unul, nici in altul" NU ESTE NEUTRA asa cum Logica Lumeasca ar sugera. Daca tu nu crezi in Dumnezeu, TU CREZI DEJA IN SATANA, chiar fara a constientiza aceasta, si NU MAI AI LIBERTATEA DE A NU CREDE IN SATANA. Daca tu nu crezi in Dumnezeu, Dumnezeu nu este in tine, si UNDE NU ESTE DUMNEZEU, ESTE SATANA, fie ca vrei sa accepti asta sau nu. Satana nu este neaparat PREZENTA RAULUI in tine, ci este ABSENTA BINELUI.
Satana nu vrea ca tu sa fii IMPOTRIVA lui Dumnezeu, nici nu poti de altfel a fi impotriva a Ceea ce Este Totul. Tot ce are nevoie Satana este SA NU FII CU DUMNEZEU, restul este floare la ureche.
Daca nu esti cu Dumnezeu te gindesti nu la Inima ta ci la Buzunarul rau, nu la ce-ti pui in Suflet si la ce-ti pui in stomac sau in pat in seara asta, iti petreci noptile in nesomnul gindului la afacerea care nu este inca incheiata, nu ai timp de sotie daca esti casatorit, desi nu esti, sau nu ai timp sa te casatoresti, maninci cu ochii in ziar sau la televizor, te crezi nemuritor pentru ca nu-ti tremura inca genunchii, iti pierzi timpul convingind vre-o femeie sa-ti intre in pat dupa care nu te mai poti uita la ea, iti consumi viata ca sa-ti cumperi o masina care sa-ti permita sa inchei ciclul acesta la scara mai mare. Este asta Viata sau nu? Este asta Satana, sau nu? Pentru o suma rezonabila nu ti-ai sacrifica un an, doi, din viata? Sufletul poate?
Omul ESTE ROBUL Trupului, dorintelor, necesitatilor, setei de putere etc. si SE CREDE LIBER. Motivul? "Asa imi place!"

Blaa, blaa, blaa. Ce crezi tu ca rezolvi daca spui toate astea? Crezi ca ma vei speria si ma voi apuca sa cred? Sau care este motivul pentru care debitezi toate astea? Vrei sa te faci auzit? Sa arati cat de multe stii tu despre credinta?

Dupa parerea ta, intre un ateu (care nu crede in nici o divinitate, deci nici in Dumnezeu, nici in Satan) si un satanist (care crede atat in existenta lui Dumnezeu, cat si in existenta lui Satan, dar alege sa il slujeasca pe cel din urma) nu este nici o diferenta?

Cactus,
Dumnezeu a intervenit direct cind l-a prevenit pe Om: "Din Pomul Cunoasterii, a Binelui si Raului, sa nu gusti", si i-a spus si consecinta "vei muri negresit". L-a oprit aceasta pe Om de a calca Porunca Divina? Omul a cazut tot mai adinc pina a se auto-defini la ora actuala drept "un mamifer inzestrat cu constiinta..." Omul spune despre el insusi ca este un Animal, pentru ca Omul a ajuns un Animal. Dumnezeu a mai intervenit o data cind L-a dat pe Fiul Sau drept sacrificiu pe Altarul Vietii, pentru a deschide Ochii Omului.
Daca tu ai un Fiu, care-si intoarce fatza de catre tine si pleaca in Lume facind Rele, tu ce faci? Spre binele lui te duci si-l aduci acasa cu forta, si-l tii inchis in camera lui, pentru binele lui? Ii faci o lista cu cine sa se asocieze si cu cine nu, pui politia pe urmele lui ca sa-l fortezi sa nu se intilneasca cu Raufacatorii? Daca ai avea puterea necesara, i-ai sterge Mintea lui pentru a-i da in schimb Mintea ta, i-ai sterge Gindurile lui ca sa-i dai Gndurile tale? Fiul tau ar fi intors cu faza catre tine din nou, DAR NU AR MAI FI FIUL TAU ci doar jucaria ta.
Din Cadere nu este usor a te ridica, deoarece Trupul tau iti spune la modul dureros ca de el trebuie sa te ocupi, nu de Inima ta, si-l asculti chiar daca tot se vremuieste si tot putrezeste in cele din urma. Pe de alta parte NU ESTI SINGUR pe Pamint si nici in Ceruri. Exista o crestere fireasca, pe masura ce te apropii de Dumnezeu, primesti tot mai mult din Bunatatea Vesnica: "si cine are, i se va da si mai mult". Ai alaturi de tine pe Aproapele tau care te ajuta cu Rugaciunea lui si cu Energia Spirituala a Inimii lui cind treci prin slabiciuni si ai in Ceruri pe Fiul Tatalui care te poate intari indescriptibil, doar s-o ceri "Si va voi trimite un Mingiietor", iar fiind Una cu Aproapele si cu Fiul, poti aspira catre Lumina si Iubirea Tatalui, cea a toate cuprinzatoare.
Nu trebuie sa faci nimic dincolo de puterile tale, ci numai ce sta in puterea ta. Sa te tii de-o parte de murdaria Lumii, ceea ce deja faci. Sa-ti tii Inima curata si sa cauti Iubirea, ceea ce iar faci. Sa privesti spre Aproapele tau ca spre sine, ceea ce ai inceput sa faci. Sa urmaresti cunoasterea Sinelui Spiritual "imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru", ceea ce nu faci inca, desi te gindesti la modul rational ca ar trebui s-a faci. Prin Sinele Spiritual te poti raporta la Aproapele si Fiul, precum si la Tatal, "in Duh si Adevar", caz in care ceea ce primesti de la Dumnezeu este limitat numai de dorinta ta de a sorbi din Nemarginire. De unul singur nu vei reusi, deoarece Omul este Multiplu, cauta prezenta celor care graiesc Iubirea, traiesc Iubirea si dovedesc Iubirea, restul vine de la sine.

Acest topic a fost editat de edinide: 17 Mar 2005, 06:49 PM

Sunt trei trepte.
Ateismul pasiv, ateismul activ si satanismul. Cea mai usoara (ateismul pasiv, in care fiinta desi nu crede in Dumnezeu nu incearca sa militeze impotriva celor care cred) duce la cea intermediara (ateismul activ, in care fiinta militeaza impotriva celor care cred), iar aceasta la randul ei duce la cea mai grava (satanismul, in care fiinta actioneaza direct impotriva lui Dumnezeu). Este la fel ca si in cazul viciilor, de exemplu. Formele usoare (de ex. consumul unor substante mai putin nocive, dar in orice caz nu benefice) duc la forme grave (in care cel in cauza, desi e constient ca isi face rau nu se mai poate opune).

Nimeni nu a spus si nu va spune despre atei ca sunt demoni sau alte bazaconii pe care unii atei presupun ca li se pun in carca. S-a spus doar de partea cui sunt ateii si eventual a cui voie o fac. Atat. A spune orice altceva ar fi insemnat o minciuna.

Nimeni nu a spus ca populatia majoritar credincioasa sa-i ia pe atei la fugarit cu furci si topoare...
Dimpotriva, sunteti fratii si surorile noastre si nu ne vom putea mantui decat impreuna. Atat la nivel de neam, cat si de rasa. Depindem de voi, nu suntem de capul nostru. Suntem datori sa ne rugam pentru voi si sa ne purtam cu mai multa iubire fata de voi decat fata de alti credinciosi, daca vrem cu adevarat sa va ajutam... Si, repet, nu sunteti demoni, si nici macar "oameni rai", si in orice caz nici prosi. Sunteti doar ignoranti. Dar asta nu e un defect, e o stare momentana, prin care am trecut toti. Chiar si marea majoritate a credinciosilor inca se gaseste in starea asta.

Si as incheia cu un citat dintr-un "revolutionar" rus:
Nu stii, te invat.
Nu poti, te ajut.
Nu vrei... ->

Actionmedia,
Iar gresesti... deoarece te ghidezi dupa Simturile Somatice si dupa Gindul Logic, conforma carora ceea ce nu auzi, nu vezi, nu atingi (cele cinci, le stii si tu), nu exista. In multe privinte te cunosc mai bine decit te cunosti tu insuti, presupunind ca tu te cunosti, deoarece eu stiu despre tine ceea ce tu nici nu ai intrezarit inca. Cunoasterea Lumeasca nu aduce cu sine Cunoasterea Spirituala dar Cunoasterea Spirituala aduce cu sine Cunoasterea Lumeasca.

Abis,
Este diferenta. Un exemplu, Pavel, cel ajuns Sfint, fusese, inainte de a i se arata Isus, un extremist, Fariseu si Politie, progonind Biserica Crestina atunci in fasa, arestari, batai, executii etc. A ajuns apoi un Sfint, si-a data Viata pentru Cristos, a murit fericit pe Cruce, dar NU SI-A IERTAT NICIODATA ceea ce facuse mai inainte. Nu exista o singura scrisoare sa nu spune despre sine "nu merit a ma numi Apostulul lui Isus", "spurcatura de mine" etc. Pavel a cunoscut Atingerea lui Dumnezeu, care este a Toate Curatitoare, dar a trecut prin regrete imense.
Asta se aplica si tie, mie si oricui. Este diferenta intre a nu-L cunoaste pe Dumnezeu si a fi impotriva lui Dumnezeu, IO vorbeste depre trepte. Ceea ce conteaza pentru tine este sa NU-TI INGREUNEZI SUFLETUL in mod inutil, cum Pavel a facut-o din nestiinta. Este mult mai usor sa stai de-o parte de murdarie decit sa te curesti DUPA CE TE-AI MURDARIT. De ce sa ai un bagaj greu in loc de un bagaj usor de purtat? Plus ca nu mai ai nici macar scuza "nu am stiut" din moment ci ti s-a spus, cum Fariseii au patit: 40. Unii din Fariseii care erau linga El, cind au auzit aceste vorbe, I-au zis: "Doar n-om fi si noi orbi!" 41. "Daca ati fi orbi", le-a raspuns Isus, "n-ati avea pacat; dar acum ziceti: "Vedem." Tocmai de aceea, pacatul vostru ramine."
Nu conteaza atit felul in care Omul isi petrece Viata cit conteaza felul in care vine Sfirsitul. DAR, pentru ca tu nu stii cind Sfirsitul vine, CONTEAZA deci cum iti petreci Viata. Daca tu nu ai atunci Cunoasterea lui Dumnezeu, tu ESTI SINGUR, disperat si inspaimintat, ceea ce SATANA ASTEAPTA. Vezi, dar, daca nu esti cu Dumnezeu, SATANA ESTE CU TINE, ceea ce s-a mai afirmat mai inainte.

Acest topic a fost editat de edinide: 17 Mar 2005, 08:17 PM

Actionmedia,
Ti-am spus mai inainte ca acum te crezi Ne-Muritor, nu trebuie sa te repeti, dar diferenta este doar un prefix... Ai intrebat, ti-am raspuns, si nu ti-am cerut nimic in schimb, dar am obtinut deja ceva. Si eu sint mai bogat decit inainte, si tu esti deja mai cistigat, afacere buna, nu?
Sa-ti mai spun un mic secret: vine o vreme cind Banul nu se mai ... invirteste!

Daca cei 90% AR FI Crestini, nu ai a te teme, deoarece Crestinismul este DESPRE IUBIRE, nu sentimentul, ci Dumnezeu Insusi, deci pasul urmator ar fi aflarea Iubirii de catre toti. Daca te temi de procente, nu ai a face cu Crestini, ci cu Cresitni Inchipuiti, pe undeva mai rai decit Ateul. Ateul stie ca este Ateu, dar Crestinul Inchipuit nu stie ca este de fapt Ateu.
Temerile tale sint pe undeva fondate, dovada indepartarii Bisericii Ortodoxe de Isus Cristos. Biserica nu mai este o insumare de Cresdinciosi si de Contiinte ci este UN LOC, O CLADIRE si O INSTITUTIE, de care, asa cum ai spus, te poti teme linistit deoarece este incadrata in Structurile Statale si recurge la Mijloace Lumesti de oprimare.

Eu zic asa ,ca nu conteaza in ce si cine crezi,important este sa ai intotdeauna vorbe bune,ganduri bune si fapte bune,restul vine de la sine.
Poti fi de orice crednte si religii,ce esti in suflet in adevar conteaza si daca e sa suferi,fi un brave warrior si accepta suferinta si necazurile precum accepti si fericirea si bucuria.
Un batran intelept indian Navajo mi-a spus odata demult ceva si mi s-a parut foarte bine gandit(in vorbele lui aproximative):
"credinta nu o gasesti intr-o carte si in cuvintele ei ci in inima ta".
poti enorm de multe invata de la creatia toata si natura din jur daca o asculti cu sufletul si iti va spune mai multe decat le afli in orice carti religioase.
Iar daca e vorba de ...pedepse dumnezeiesti,de ingeri albi sau negri,apocalips,Adam &Eve etc etc,sunt simple creatii mentale.
Nimic nu este intamplator dar nici facut din...dorinta divina de a pedepsi.Este total ilogic sa-l crezi pe Dumnezeu capabil de a pedepsi cu rautate si asprime din orice motiv cand el este pura dragoste.
Dezastre mai mari sau mici s-au petrecut si se petrec chiar in acest moment undeva in lume,de-a lungul istoriei....oare asta vrea sa insemne ca Dumnezeu e atat de ocupat de a pedepsi ca nu mai are timp sa-si traga sufletul?Pai atunci ce diferenta e intre el si diavol?
Fac niste comentarii simple dar nu vad de ce ar trebui sa ne ocupam timpul cu discutii religioase si de karma si de toate credintele cand cel mai simplu este sa fim sinceri unii cu altii si sa incercam sa ne intelegem si poate cel mai mult sa mai dam jos din ego si sa invatam zilnic sa iubim din nou si din nou cu sufletul ,nu doar cu vorba.

PEACE&LOVE,
Crazy Horse

Ateul stie ca este Ateu, dar Crestinul Inchipuit nu stie ca este de fapt Ateu.
Afirmatia asta nu are nici o logica....ia-o si studiaz-o pe toate partile.... e o afirmatie facuta de dragul vorbelor...a doua parte se bate cap in cap cu prima parte...
Oricum nu am ce logica sa astept de la cineva care studiaza biblia zi lumina...


Io,
Eu ma simt f bine in pielea mea.....sufleteste vorbind, nu material, sa fim bine intelesi... atunci de ce sa ma complic cu credinta? Ca mai bine oricum nu m-as simti....sau mai fericit, daca vrei asa...

IO,
Iarta-ma ca te contrazic, dar satanistii nu prea provin din randul ateilor... Eu nu stiu nici un caz de ateu devenit satanist. Pentru un ateu satanismul este doar una dintre religiile al caror adept nu este.

Te-as ruga, daca vrei, sa detaliezi sensul notiunii de "ateu pasiv". Ce le spune, de exemplu, copiilor lui un astfel de ateu cand ei il intreaba "Tati, este adevarat ca Dumnezeu exista?"

Le zice ca parerile e impartite...

Le zice "Unii spun ca da, altii ca nu... Eu cred ca nu". Mai e "pasiv"?

Da, este pasiv.
Din momentul in care, eventual, copiii lui ii spun "dar, tati, noi credem ca Dumnezeu exista" si el incearca sa le schimbe aceasta idee, prin indiferent ce mijloace, devine activ.
In oglinda, lucrurile stau la fel si cu credinciosii. Un credincios care doar isi afirma credinta e pasiv. Din momentul in care incearca sa isi transmita ideile altor persoane devine activ. Dpdv al eficientei, aici se produce ruptura, catehizarea fiind - sau TREBUIND sa fie - o indeletnicire a preotilor. Oricat de argumentat ar perora un credincios, nu va convinge. Pentru ca emite strict la nivel rational. Un preot in schimb, cand vorbeste, se adreseaza "in Duh", adica emite la nivelul unor structuri superioare ratiunii. Schimbarea pe care o provoaca este la nivelul structurilor superioare ale celor care il asculta si va fi constientizata cu timpul si la nivelul structurii rationale. Un credincios obisnuit nu are aceasta capacitate. Pentru a o dobandi, trebuie sa treaca prin Sfanta Taina a Hirotonisirii.
Orice schimbare a sistemului personal de valori se produce intai in suflet. Si apoi in minte. Chiar si atunci cand o informatie strict rationala produce o schimbare de macaz, aceasta informatie a fost receptionata, prelucrata si lasata apoi sa treaca mai departe de catre structurile superioare. Capacitatea acestora de a receptiona informatii din mediu este de mii de ori mai mare decat a celor 5 simturi. Capacitatea sufletului de a prelucra informatii si a le organiza este incomparabil mai mare decat cea a sistemului nervos central. De aceea, expresii ca "asculta-ti sufletul", "free your mind", sau "don't think. Feel" nu sunt intru totul fara acoperire...

Acest topic a fost editat de IO: 18 Mar 2005, 10:37 AM

Tu ai spus ca un ateu activ este mai "rau" decat unul pasiv. La credinciosi este la fel sau invers? Adica, un credincios este mai bine sa fie activ sau pasiv?

Vorbesc despre un credincis obisnuit, nu despre un preot.

Acest topic a fost editat de abis: 18 Mar 2005, 10:48 AM

Un credincios care tine cu tot dinadinsul sa-i convinga pe altii de adevarul spuselor lui risca afectari la nivelul structurilor sale superioare daca va intampina o argumentatie puternica/violenta/la caterinca din partea unui ateu. Cu alte cuvinte, ii pot fi induse stari sufletesti contradictorii, nervozitate, neincredere in propria capacitate de convingere, deznadejde etc. Aceste stari negative (si care sunt de fapt agresiuni in toata regula) incep sa se transmita din momentul cand cei doi intra in rezonanta si reprezinta emisii ale unor entitati deloc benefice al caror scop este producerea sentimentului de deznadejde. Nu suferinta, nici chiar moartea noastra nu este un obiectiv pentru demoni, caci astfel ne-ar afecta doar structurile temporare (trupul si ratiunea). Scopul lor este afectarea structurilor nemuritoare pentru a frana, stopa sau chiar schimba sensul evolutiei oamenilor.
Un credincios care vrea sa fie si activ trebuie sa fie intr-o permanenta stare de armonie sufleteasca... si de fapt e recomandabil sa stea in banca lui si sa urmareasca in liniste "meciul", tragand concluziile necesare. E o diferenta intre a fi fan Real Madrid si a juca la Real Madrid. Din pacate, multi credinciosi uita asta si intra pe teren. Dar destul despre credinciosi.
Revenind la ateii activi, acestia comit singurul pacat care nu se poate ierta: cel impotriva Sfantului Duh. Mai concret, prin actiunile lor, isi autodegradeaza Sfantul Duh pe care Il au in ei, inca de la momentul facerii. E ca si cum te-ai juca cu un satar, fara sa-ti dai seama ca sub el e propria-ti mana. Alta nu-ti mai creste la loc. De aceea pacatul impotriva Sfantului Duh "ramane"/"nu se iarta".

Brain damage adica?

Sa inteleg ca credinciosii e cel mai bine sa discute numai cu alti credinciosi, ca sa se incurajeze pe ei insisi ca au dreptate, ca altfel credinta lor e extrem de fragila si pana si argumentele la caterinca ale unui ateu ar putea zdruncina argumentele (sau lipsa lor) din spatele credintei.
Dar destul despre credinciosi, ca deja incepem sa spunem prea multe

amazing!

Nu. Structurile superioare = suflet.
"Brain damage" tine de ratiune. Care e o structura temporara. Muritoare, adica.

Pentru credinciosi e benefic sa faca acele lucruri de natura sa le aduca pace in suflet - unul din lucrurile pe care de altfel ei declara deschis ca-l cauta. Daca exista un singur credincios aici care a dobandit pace sufleteasca in urma discutiilor cu atei, il rog sa ne povesteasca secretul reusitei sale... Iar caterinca ateilor nu zdruncina argumentele credinciosilor, in schimb le poate induce stari sufletesti negative. Deci un demers aparent benefic poate aduce un rezultat contrar, daca nu e sustinut de potente si cunoastere.
Si da, credinta marii majoritati a credinciosilor e extrem de fragila. Pentru ca e lipsita de cunoastere si de potente. Adica de confirmari.

In primul rand, multumesc pentru raspunsuri.

Pe alt topic un alt forumist a scris cateva cuvinte care mie cel putin mi-au mers la inima:

Te-as intreba (sper sa nu abuzez de rabdarea ta...) cum poate un om sa comita cel mai grav pacat posibil atat timp cat omul respectiv "nu are nici cea mai mica tangenta cu vreo dovada sau chemare de ordin interior sau exterior"? Pentru ca nimeni nu este ateu pentru ca vrea sa fie ateu; nimeni nu este ateu pentru ca vrea sa se opuna lui Dumnezeu. Un ateu este pur si simplu un om care are nevoie de motive pentru a crede. Daca cineva ii da un motiv, in analizeaza si daca i se pare un argument corect, crede. Daca nu, nu crede... Care este pacatul?
Mi se pare evident faptul ca orice om de buna-credinta nu se va apuca asa, de nebun, sa nege ceea ce i se pare evident. Dimpotriva: atunci cand altcineva afirma un lucru care i se pare evident neadevarat, este de bun-simt sa arate de ce acel lucru nu poate fi adevarat.

Pana la urma, cu totii am fi ca Apostolul Pavel, daca am beneficia de experienta prin care a trecut el...

Pe muntele Sinai, cand Moise a primit Tablele Legii, L-a intrebat pe Dumnezeu ce se va intampla cu celelalte neamuri.
Raspunsul a fost ca si ceilalti au primit Legea.
Respectivul Set de Legi Divine exista implementat in structurile nemuritoare ale tuturor oamenilor, si constientizat - partial sau total - la nivel rational sub forma unor "impulsuri" considerate naturale, firesti. Unii numesc aceste impulsuri bun simt. Altii le numesc conduita morala/civica minima etc. Ni se pare de bun-simt sa nu ne macelarim intre noi, sa nu mintim etc. Unora ni se pare normal sa credem in Dumnezeu. Altii se lupta din greu sa-si reprime animalitatea si doar frica unor masuri punitive ii impiedica sa faca acte reprobabile.

Cuvintele Legii sunt inscrise in sufletele tuturor oamenilor, dar la unii sunt aproape ilizibile iar la altii sunt cu CAPS si bold.

Asa este. Dar cu atat mai minunati sunt cei care cred fara sa vada - ca orbul si ca sutasul din NT - si cu atat mai putin minunati cei care vad, aud, citesc si afla. Dar nu cred.

Vedem, auzim, citim cam aceleasi lucruri. Le intelegem insa altfel. Nu este vina mea ca inteleg altfel decat tine, si nici vina ta ca intelegi altfel decat mine. Tu crezi ca dreptatea e de partea ta, asa cum eu cred ca dreptatea este de partea mea. Unul dintre noi doi (mai exact, cel putin unul) greseste - insa este clar ca nu o face intentionat.

Cel care greseste o face nu din rea-vointa, ci din incapacitatea de a interpreta corect semnalele primite din lumea inconjuratoare. Iar asta nu este o vina.

Pentru ca s'a vorbit de pacate care nu pot fi iertate....
Asa cum inteleg eu lucrurile, aceste "pacate" sunt cele indreptate catre noi insine. Este vorba de relatia directa pe care o ai cu tine insuti. Daca te consideri nedemn de a fi iubit de exemplu, Tu esti cel care trebuie sa te ierti, nu altcineva. Aceasta iertare nu iti poate fi acordata de o instanta din afara ta. Nimeni nu te poate apara de tine insuti. Indiferent cata iubire se trimite spre tine, daca te consideri nedemn de ea nu o poti recepta. Indiferent daca ceilalti te iarta sau nu, daca tu nu te ierti, si nu renunti sa te autopedepsesti cine iti poate sta in cale?

Sunt mult mai multe cauze care ne influenteaza diferentele de perceptie. In afara unora de ordin obiectiv (varsta astrala, zestrea ancestrala, misiunea pentru care am venit la intrupare, cerul de provenienta si alte cateva zeci de "detalii" cu care nu vreau sa incarc memoria nimanui), mai exista si cauze de ordin subiectiv: domeniul de activitate, backgroundul familial si social, sfera de interese, anturajul, gradul de cultura si informare samd, dar mai presus de aceastea sunt cunoasterea si potentele.

Exemplu: tu nu stii ca existenta ta ca entitate a inceput acum cateva miliarde de ani prin crearea structurilor tale vesnice de catre Tatal Ceresc si nu in momentul conceptiei realizate de parintii tai. Nu stii cu adevarat ce esti, cum esti, cine esti, de unde vii, care e scopul pentru care existi. Nu te supara ca-ti spun aceste lucruri, ti le spun cu Iubire si ele sunt la fel de valabile si in cazul marii majoritati a credinciosilor. Ceea ce marea majoritate a oamenilor stiu despre ei insisi reprezinta un fragment infinitezimal dintr-un adevar care este nu numai de neconceput acum, dar si daunator sufletului lor daca le-ar fi spus dintr-o data si fara menajamente.

In acelasi timp, nesiguranta asupra propriului destin, ignoranta asupra propriei naturi divine ii face pe oameni orbi.
Orbirea genereaza frica.
Frica genereaza agresivitate.
Agresivitatea se intoarce impotriva celor ce o practica, ducandu-i la deznadejde. Cea mai puternica arma impotriva lui Satan este cunoasterea. A noua insine si a lumii in care traim. Daca vom ramane ignoranti - inclusiv asupra aspectului elementar ca Satan exista - vom ramane orbi si neputinciosi. Si pana sa fie el pierdut, pe multi dintre noi ii va pierde.
Adevarul despre necesitatea cunoasterii spirituale era trecut nu numai pe frontispiciul scolilor de spiritualitate pitagoreice, dar constituie si esenta mesajului hristic redat de evangheliile gnostice.

Mai presus de cei care afla sunt cei care inteleg.
Mai presus de cei care inteleg sunt cei care aplica.

gypsyhart
Ai spus un lucru foarte important - cel mai greu e sa ne iertam pe noi insine atunci cand constientizam ca am comis-o si chiar ne caim.
Pe de alta parte, pacatul impotriva Sfantului Duh nu este indreptat doar impotriva noastra (atunci s-ar incadra la pacate impotriva Creatiei, iar acestea se pot ierta), si nici doar impotriva lui Dumnezeu, din care Sfantul Duh reprezinta cea mai Sfanta "componenta" (atunci s-ar incadra la pacate impotriva Tatalui si Fiului, dar si acestea se pot ierta).

Voi reveni asupra acestui subiect. Scuze pentru intrerupere.

Nu ma supar!

Uite, vezi? Asta spui tu; altcineva (sa zicem, Amenhotep) spune altfel. Fiecare se bazeaza pe un numar de experiente proprii, pe lecturi vaste, pe o inteligenta remarcabila... Eu pe cine sa cred? Judec, atat cat sunt eu in stare, ce spune unul si ce spune altul si zic: "Mie mi se pare ca nu IO, ci Amenhotep are dreptate".
Este asta un lucru gresit, pentru care merit sa fiu pedepsit?