Moartea bunicii mele de fata cu mine...Tata era sa moara din cauza mea, i-am atins picioparele si s-a dezechilibrat, eram pe munte...a alunecat pe o poteca facuta de capre negre ce ducea spre o prapastie, s-a agatzat cordelina de un ciot, si s-a ales decat cu un picior in ghips, am innoptat in padure, am dormit in aer liber cu frica de animale salbatice am facut focul cu toate sosetele, batistele, hainele in plus pe care le aveam. Tata ma tinea de mana in momentul ala si era sa ma traga dupa el...la o nunta, eram micuta, era sa-mi cada o usa de la restaurant in cap, cam peste 500 de kg, era imensa si a cazut in spatele meu...m-am ascuns de un catel pe care il credeam turbat intr-un loc cu o singura iesire, si cineva l-a bagat inauntru stiind ca eu eram acolo, m-am speriat atat de tare incat era sa lesin, iar cand am iesit, nu stiu nici acum exact cum am reusit, m-am dus sa strig la mama sa vina sa ma ia ca nu ma ducea liftul, eram atat de speriata ca nu aveam voce sa strig, vorbeam in soapta, amutisem de frica. Am trecut printr-o perioada de depresie care s-a lasat cu o urma pe bratul meu, etc...iti ajung sau nu sunt situatii grave? Vreau sa termin facultatea, sa ajung sa-mi indeplinesc visul de a lucra cu copii, sa ma casatoresc, sa am proprii mei copii, maxim doi, si sa treiesc cat sa-i vad pe ei la facultate si cu copii lor. Si cred ca cel mai mult imi doresc sa fiu fericita, atat eu cat si cei din jurul meu.

Cu totii avem probleme, si cu totii avem viata grea. Un om este este in stare sa treaca peste orice.

Kitty, eu constat din ceea ce spui, ca tu de frica nici nu ti-ai trait viata si ca nici in continuare nu intentionezi sa traiesti.
Ce spui tu cu moartea bunicii, cu asa zisa ta vinovatie in privinta accidentului avut de tatal tau, cu usa care era sa cada pe tine etc sunt doar "picaturi de viata" pe care tu le vezi enorme pentru ca nu prea traiesti.
Traieste Kitty, fa prostii, fa-te de ras, iubeste, distreaza-te chiar si pe seama ta si o sa vezi cat de frumoasa este viata.
Nu esti nici cel mai rau si nici cel mai bun om din lume, nu poti fi nici cel mai prost si nici cel mai destept, nici cel mai frumos si nici cel mai urat, asa ca nu te mai compara cu altii, nu te mai judeca in functie de ce crezi tu despre altii, nu te preocupa de ce ar putea crede altii despre tine si TRAIESTE Kitty!
Inteleg ca esti foarte tanara asa ca banuiesc ca inca n-ai aflat un mare secret fiecaruia dintre noi ne pasa in primul rand de noi si este normal sa fie asa, nu avem de ce sa ne rusinam si nici sa ne simtim vinovati, daca nu te iubesti pe tine, asa cum esti, imperfect, minti atunci cand spui ca ii iubesti pe altii.

Nu e chiar asa...as face prostii daca as avea ocazia...am vise de genul: sarituri cu coarda elastica, dar trebuie bani, scufundari, iar bani, motocicletele sunt un hobby, statul cu cortul in natura, urcarile pe munte, astea doua din urma le fac mereu. Nu-mi traiesc viata? cat de traita ar trebui sa fie? si desi mi-e frica cand e vorba de examene si cand e vorba de pericol si necunoscut, incerc sa depasesc momentele. Nu ma pot place pe mine...nu sunt genul meu de om, de aceea nu am incredere in mine si ma multumesc cu faptul ca sunt genul de om al altora.
Iubesc, de ras ma fac mereu, cateodata nu pt ca vreau, ma distrez pe seama mea, cele mai bune bancuri ale mele sunt cele care ma includ pe mine, se strica treaba cand lumea isi da seama ca vorbesc serios dsi zambesc Ma preocupa ce zic altii despre mine si ma doare cand stiu ca defectele pe care ei le vad chiar exista. Intr-un fel ma deranjeaza ca exista persoane care au aceleasi gusturi cu ale mele si ca nu sunt genul lor de om.

Draga Kitty, definitiile tale despre anxietate nu te ajuta cu nimic.Este evident ca ai ceva probleme.Sfatul meu este sa consulti un specialist, singurul in masura de altfel sa te ajute.

Kitty

Eu iti recomand sa iei Xanax-ul exact dupa prospectul medicului si nu numai "atunci cand te simti in pericol", e cel mai bine pentru tine...si mai mult ar fi bine sa mergi la psiholog si sa faci psihoterapie, sigur te va ajuta.

Si ca slujitor al lui Dumnezeu, iti recomand sa te rogi Sf. Rozariu, anul trecut am citit pe un site ca medicii psihiatri si psihologii americani recomanda aceasta rugaciune in starile depresieve, anxioase etc...crede-ma ca face minuni, relaxeaza si indeparteaza stresul, dandu-ti o stare de confort, bucurie...(desigur urmeaza si psihoterapia si iti garantez ca va fi OK)

Kitty
Daca nu esti convinsa ca Xanaxul te ajuta poti incerca o cura de dezintoxicare prin reflexoterapie sau acupunctura....
Eu sunt convins ca ai fi mai castigata.
Da'mi un pm daca vrei mai multe detalii...

xanaxul creeaza dependenta, asa ca nu stiu cat de bun ar putea fi pe termen lung.

Toate faptele astea arata cat de norocoasa esti. De ce nu te bucuri ca ai scapat cu bine? Frica nu e buna la nimic...

Norocoasa? Atunci de ce m-am ales cu o cicatriice langa ochiul drept? Dar poate ai dreptate...e langa ochi...Faceam focuri imense in spatele blocului, din toate gunoaiele pe care le gaseam, iar multi dintre copii tineau pungi pe bete si se uitau cum plasticul se topeste, unul dintre ei a leganat plasticul si culmea am fost singura din toti cei de fata pe care a atins-o o picatura de plastic topita...cum spuneam putea fi pe ochi in schimb n-o sa renut niciodata la ochelari pt ca imi acopera urma...so...norocoasa? din punctul meu de vedere nu sunt...dar din punctul de vedere al unui optimist sunt lucky...Stiu ca frica nu e buna de nimic, dar de multe ori ma pune in garda, iar de alte multe ori imi cuprinde tot corpul si ma doboara...

Si tu de ce n-ai putea sa fii un pic mai optimista ? Se spune ca mai devreme sau mai tarziu, ceea ce gandim, aceea devenim. Gandurile sunt cele care ne formează viaţa. Astăzi suntem expresia gandurilor noastre trecute, iar maine vom fi expresia gandurilor pe care le manifestăm astăzi. Adoptînd o atitudine pozitivă a minţii şi o credinţă fermă că lucrurile evoluează în bine, o sa vezi ca vei privi viata altfel.

Frica este un sentiment uman foarte normal si in cele mai multe cazuri sanatos. Absenta fricii nu este un semn al maturitatii si este un pericol la fel de mare ca si frica exagerata. Incearca sa iti controlezi frica in loc sa o lasi pe ea sa-ti controleze viata. Hai ca nu e asa de greu, trebuie doar sa te straduiesti putin mai tare.

Acest topic a fost editat de --dani--: 12 Jan 2005, 01:53 AM

Ai dreptate Dani insa pe kitty nu o ajuta discutiile si teoriile. Ea trebuie sa faca ce am mai spus : terapie cognitiv comportamentala. Si am sa spun asta atat cat e nevoie , pana se prinde de ea In terapie , are un sprijin , un ghid . Terapia o invata cum sa gandeasca si sa procedeze si atunci cand nu mai are vointa. Uneori ne e foarte usor sa facem lucruri grele fiindca avem vointa . Insa cand vointa scade , ramane planul pe care il avem in cap . Pentru asta e bun un plan , ca sa ne scoata la suprafata atunci cand nu mai avem vointa si curaj.

Stiu Toxic, dar vad ca se incapataneaza sa nu faca nimic in legatura cu asta.
Stiu ca nu o ajuta prea mult discutiile, incercam doar sa o ajut sa-si ridice putin moralul. Este foarte importanta o atitudine pozitiva dar realista in acelasi timp. Pozitiva pentru ca trebuie sa fie convisa ca lucrurile pot reveni la normal , anxietatea este perfect tratabila iar realista pentru ca trebuie sa realizeze ca situatia o depaseste si are nevoie de ajutor.
Xanax-ul nu face decat sa inrautateasca lucrurile, mai ales in conditiile in care il ia doar cand are nevoie.

Acest topic a fost editat de --dani--: 12 Jan 2005, 04:07 AM

Kitty, suntem deja 3 oameni care te sfatuim sa mergi la psiholog...ai numai de castigat, crede-ne!

Nu orice fel de psiholog, as adauga. Facultatea de psihologie e mai mult de cunostinte generale. Trebuie sa gasesca pe cineva specializat in CBT ( cognitive Behavioural Therapy)

Va multumesc ca va bateti capul cu mine si problemele mele!
Dani...sa nu crezi ca mie-mi place starea in care ma aflu, iti multumesc pt sfaturi si pt ridicarea moralului, dar din pacate, desi stiu ce ar trebui sa fac, cum ar trebui sa fiu, mi-e foarte greu sa aplic teoriile pe care deja le cunosc, stiu ca trebuie sa-mi infrunt frica, stiu cum trebuie sa-mi infrunt frica, insa desi ma straduiesc, nu aj8ung la nici un rezultat.
Toxic...suna interesanta terapia de care vorbesti, ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai face rost de vreun site ceva, sau orice lectura, macar informativa, pt ca sunt dispusa sa incerc orice, pt ca m-am saturat de frica asta...
Zorro... am sa incerc s-o intreb pe o prietena care e psiholog sa vad daca ea ma poate ajuta, macar cu sfaturi...Pt ca de ceva timp efectele adverse ale Xanax-ului ma impiedica sa invat, iar daca nu-l iau mi-e frica ca nu mai ajung la Facultate la examene, iar daca-l iau mi-e frica ca nu-mi voi gasi cuvintele si voi uita tot ce-am invatzat.
Va multumesc tuturor, desi am deschis acest thread in speranta ca va fi de ajutor altora, ete ca m-a ajutat si pe mine foarte mult....

Adesea anxietatea e un simptiom al depresiei, iar depresia e o boala vicleana, poata sa ramana in interior si sa nu-ti dai seama ca o ai, se ascunde...ma gandesc ca te-ar ajuta niste Zoloft sau Seroxat, nu dau efecte adverse precum somnolenta sau cele similare cu ale Xanax-ului si ajuta destul de rapid.
Costurile sunt considerabile: 1.5, respectiv 1.6 milioane per cutie cu 30 de tablete.

Medicamentele amintite nu se elibereaza decat cu prescriptie medicala si cu scrisoare de la mediul specialist (psihiatru), ceea ce e foarte indicat este sa consulti un medic psihiatru si un psiholog - aidca este absolut necesar, caci medicamentele combat efectul, psihiatrul si psihologul identifica cauza care genereaza acest efect: anxietatea, atunci cu medicatie si psihoterapie te vei insanatosi.

Sfatul meu pe care te rog sa il asculti este sa mergi fara intarziere la un medic psihiatru si la psiholog, nu e de glumit cu anxietate si depresia, gandeste-te ca iti distrug o parte frumoasa din viata, niste ani cu care nu te vei mai intalni. (asculta , te rog,sfatul unui umil slujitor al lui Dumnezeu si mergi la medic...nu lasa ceva tratabil netratat, iti vei da seama mai tarziu ca a meritat si efortul si costul)

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 13 Jan 2005, 05:48 PM

Nu am spus ca iti place situatia, doar ca TREBUIE sa faci ceva in legatura cu asta. N-o sa treaca de sine (oricat de mult ti-ai dori asta) si cu cat ignori lucrul asta cu atat mai greu o sa-ti fie...

Tocmai asta ar trebui sa te puna pe ganduri si sa realizezi ca ai nevoie de ajutor. Nu te sperie faptul ca nu mai ai control asupra reactiilor tale ? Stiu ca e greu, e de inteles in cazul tau insa este evident ca nu te poti ajuta singura. Cat crezi ca o sa mai rezisti in felul asta ?

Mi-ar placea sa cred ca asta te va ajuta cu ceva insa ma indoiesc. Chiar tu ai spus mai sus ca iti e greu sa aplici teoriile cu toate ca stii foarte bine ce ar trebui sa faci.

Esti constienta (cred) ca Xanax-ul n-o sa-l poti lua toata viata si ca este ca un fel de cerc vicios: daca o sa continui sa-l iei (mai ales intr-un mod haotic) n-o sa te ajute cu nimic, ba chiar o sa-ti faca mai mult rau, iar de renuntat la el vad ca nici nu poate fi vorba...
N-am vrut sa par atat de incisiva si sunt convinsa ca nu-ti spun nimic nou, cu atat mai mult ca nu sunt prima care iti recomanda sa ceri ajutor profesional, insa nu stiu ce ar trebui sa se intample ca sa realizezi si tu asta.

Am o prietena care e suparata ca o va parasi prietenul ei, de 5 zile nu a mancat mai nimic si nu mai iese din casa. Face crize in care ii este frig, cald, plange sau vomita. Maica-sa o indopa cu calmante.

Ce sa-i fac? I-am zis sa nu mai ia pastilele de la maica-sa, dar mai incolo ce? La doctor sper sa nu se ajunga.

http://web4health.info/en/answers/anx-cbt-basic.htm

Kitty, aici ai o descriere f. succinta ,e chiar mai putin decat un rezumat. Am cautat panic attacks si CBT pe google. Poti sa faci asta pana gasesti ceva care chiar iti da instructiuni clare ce sa faci.Cred ca si pe pagina asta sunt niste link-uri.
Ai sa vezi ca la inceput spune ca CBT e prima linie in tratamentul atacurilor de panica.
Carti care sunt special pt atacuri de panica nu am citit , insa sunt convinsa ca daca cauti pe internet poti sa gasesti. Eu stiu multe despre CBT dar nu specific pentru atacuri de panica . Ceea ce nu inseamna ca sfaturile mele nu sunt valabile. Insa se vede ca si pe pagina asta care e foarte introductiva iti da niste exemple specifice de expunere cum ar fi : sa te invarti pe loc , sa respiri printr-un pai . Eu asta nu am stiut . Dar asta te ajuta sa-ti invingi frica ca te sufoci, ca nu mai aer, ca mori.
Stii cum functioneaza? Se numeste total immersion. Adica faci exact pe dos de cat iti dicteaza frica si o faci la maxim. Ti-e frica de serpi?La inceput rezisti sa stai in aceeasi camera cu unul, apoi sa il atingi, apoi sa-l tii in mana un minut, apoi 2 ore , apoi 5 ore , apoi toata ziua, pana cand ajungi sa adormi langa sarpe si sa nu-ti mai pese. E un drum lung si greu , dar te elibereaza de anxietate

Pt cazuri de genul asta , un psiholog cu experienta e de ajuns as spune eu. Discuta cu el ce problema are , cum simte , cat de indurerata si frustrata e. In felul asta isi "descarca sufletul" . Psihologul ii explica ca ceea ce simte e normal, toti trecem prin asta mai mult sau mai putin. Chiar e benefic pentru noi sa tercem si prin stari nasoale fiindca astfel ne calim pentru viata. Apoi ii expune lucrurile din alta perspectiva, perspectiva obiectiva. Asta e foarte important , pentru ca ea un momentul asta are doar un unghi din care vede toate lucrurile, unghiul cel mai intunecos si fara lumina .
Orice care calmeaza o poate ajuta in momentul asta: masaj, reflexoterapie, acupunctura, orice .

Acest topic a fost editat de toxic: 14 Jan 2005, 02:59 AM

Pentru Kitty...
O decizie pe care nu o poti pune in practica nu este decizia corecta....

Acest topic a fost editat de gypsyhart: 14 Jan 2005, 01:44 PM

Am vorbit cu tipa aia...nu e tocmai experta, dar are mai multe surse de informare decat mine...o sa caute o terapie prin prieteni mai experti ca ea, dar a zis ca e o problema...in afara de faptul ca nu pot sa inlatur anxietateaci trebuie sa invatz s-o controlez, a doua problema este faptul ca stiu ce trebuie sa fac, de ce mi se intampla toate astea si cunosc destule metode, dar nu pot sa le aplic, am fost psihologul meu personal si singura chestie care ma poate ajuta este o terapie nu un psiholog pt ca nu mai are nimic nou sa-mi spuna, decat de acum incolo si mai ales sa excluda metoidele pe care eu le-am incercat deja.
Am cautat peste tot o solutie...un ceva pe care sa-l fac in momentul in care am un atatc de panica, ceva care sa ma ajute sa ocolesc atacul, aici nu ma mai pot ajuta singura...Va multumesc inc-o data pt tot! Dar dupa cate vedeti, desi stiam toate sfaturile inainte, nu ma poate ajuta decat o terapie...Arto terapia ma ajuta in depresii, deci acum nu e cazul, iar melo terapia urmeaza s-o incerc...am mai incercat cate ceva, dar nu stiu exact daca sunt terapii...sa numar oile, deci sa ma gandesc la altceva in timpul crizelor, dar nu e foarte eficient, pt ca cumva reusesc sa ma gandesc la doua lucruri deodata...

Acest topic a fost editat de Kitty: 18 Jan 2005, 11:26 AM

Kitty, ma bucur foarte mult ca incepi sa lupti pentru tine. Dupa ce treci de anxietate si atacuri de panica o sa vezi ca soarele o sa rasara. Spera si ai incredere in asta!

Azi 24 ianuarie...am infruntat un alt atac de panica de toata frumusetzea... pe drumul de la Valcea la Bucuresti intr-un autocar care face o singura oprire doar la Pitesti, m-au apucat toate alea. Norocul meu a fost ca nu mancasem nimic toata ziua si n-avea de ce sa ma ia burta, dar sufocarea si palpitatiile au fost de doua ori mai puternice. Un atac de panica amestecat cu raul de masina e o senzatie atat de puternica de am avut sentimentul la un moment dat ca voi lesina sau ca imi va iesi inima din piept ...Am descoperit de altfel ca Melo terapia nu merge...si totusi nu ma las pana nu gasesc ceva care sa ma ajute sa trec de atacul de panica...voi incerca produse naturiste...levantica sau valeriana sau orice aud ca e de bine si ca nu are efecte adverse care sa deranjeze prea tare...

@ Kitty
1). Este prima oara cand aceste "atacuri de panica" au loc in spatii inchise (din care se poate iesi, insa cu greu)?
2). Pe tot parcursul drumului te-ai gandit ce ai putea sa faci in cazul in care ai suferi un atac de panica in autocar?
3). Calatoreai singura?

Te intreb pentru ca am impresia ca si tu alimentezi aceste trairi (inconstient, evident) gandindu-te la ce ar putea sa ti se intample avand in vedere anxietatea de care suferi, frica unui nou atac de panica, fiind si intr-un spatiu inchis... induci creierului ideea ca esti in pericol si organismul reactioneaza. In cazul in care nu este prima oara, este oarecum de inteles pentru ca un atac de panica este adesea urmat de o teama persistenta de a avea un alt atac ( se creeaza un precedent).

Dani...1) nu este prima oara...de fiecare data mi se intampla in spatii de unde as putea iesi, dar cu greu...de cele mai multe ori se intampla in metrou, intuneric, lume multa, etc., si singura posibilitate e sa iau metroul inapoi spre casa, n-am prea reusit sa continuui drumul pt ca atacurile au fost de nesuportat, mai ales nevoia urgenta la baie este mult prea puternica pt mine asa ca prefer sa ma duc acasa decat sa ma lase la destinatie
2) atacul incepe incet inainte sa ma urc in autocar sau metrou, batai de inima ceva mai nelinistite, aerul un pic cam de neajuns, iar cand porneste si ma sui incepe groaza, n-am unde sa am duc in cazul a orice se intampla si imi fac replici care ar putea sa scuze o eventuala varsare sau o rugaminte de a opri autocarul intr-un loc mai nepopulat....de multe ori mi s-a facut frica si rau de frica sa nu mi se faca rau...e cea mai nasoala faza
3) de obicei cand calatoresc singura e ceva mai grav...dar de multe ori si cand sunt cu cineva nu ma ajuta, ca doar n-are o toaleta ascunsa in buzunar ca sa-mi ofere siguranta...dar e un pic mai bine oricum...si oricum nu pot fi tot timpul cu cineva langa mine, au si ei viata lor...

Atacul de panica s-a produs si pt ca nu am mai luat Xanax, incerc sa-l elimin pe cat posibil, dar nu stiu ce-o sa ma fac la examene...mi-e greu...foarte greu...si totusi nu vreau sa ma las batuta, nu vreau sa-i dau castig anxietatii, NU VREAU...

Draga Kitty, eu cred ca problema ta cea mare este teama de ridicol si de esec. Prea dai importanta la ce cred oamenii despre tine. Si ce daca vomiti in autobus? Nu esti nici prima si nici ultima. Fii tu insuti si nu mai da asa mare importanta la ce ar crede unii sau altii despre tine. In legatura cu teama de esec, incearca sa-ti castigi increderea in tine. Este un proces lent dar sigur. Nu te gandi la faptul ca ai esuat ci analizeaza de ce ai esuat si ia aminte. Data viitoare nu se va mai intampla. Cu timpul, vor veni si succesele.

Primul pas l-ai facut deja. Al doilea este sa-ti dai seama cum sa faci ca anxietatea sa nu mai apara. De unde vine ea? Din ce cauza ma tem eu? Am vreun motiv real?

Stiu de unde vine, stiu ca nu am nici un motiv real si totusi...inconstientului ii este frica de ceva...mi-e cred ca mi-e frica de viitor, daca l-as putea prezice as fi ok...

Kitty, daca gandesti asa: "mi-e frica de viitor, daca l-as putea prezice as fi ok..." pot face o presupunere in ce priveste anxietatea ta.

Predictia e o parte inevitabila a existentei umane. Maturizarea, adaptarea, etc., implica si predictia. Permanent facem predictii asupra a ce se va intampla, si comparam apoi rezultatele cu evaluarile noastre.

Am putea presupune ca "mai multa predictie" ar fi de dorit. Eu zic ca nu e asa. A merge prea departe, a insista prea mult, pe "cum va fi", "ce va fi daca", "ce ar fi daca" (what if), toate astea te departeaza de prezent.

Nu pot acum sa dezvolt indeajuns ideea, dar parafrazandu-te, as spune ca probabil: "ti-e frica de viitor, si crezi ca daca l-ai putea prezice ai fi ok..." dar de fapt pentru a fi ok te-ar ajuta daca ai inveta sa nu mai depinzi de predictii. Te-ar ajuta, cred eu, daca ai reusi sa simti (nu doar sa ma crezi pe mine, sau sa o intelegi la modul teoretic) ca nevoia nerealista de predictii poate fi o piedica. E o nevoie instinctiva, e adevarat ...

"Trecutul este ca un fundal pe care viaţa merge înainte, moment de moment. Viitorul încă nu a venit. Numai momentul prezent există şi folosirea acestui moment pentru bine sau pentru rău depinde de fiecare individ în parte."



Acest topic a fost editat de calfa: 25 Jan 2005, 02:51 PM

De ce ti-e frica de viitor? Ai putea trai in prezent fara sa te gandesti la viitor? ....indiferent ce ti-ar aduce el, bine sau rau.
Incredere in tine ai?

N-am incredere in mine...nu ma astept sa ma intelegeti, nu avetzi cum decat daca ati trecut prin asa ceva, si daca ati trecut stiti prea bine ca e foarte greu sa traiesti in prezent fara frica zilei de maine, ca sa zic asa...

Kitty
Mi'a venit in cap o idee...Stiu ca suna cam ciudat.....ai spus ca te temi pentru ca nu poti prezice ce va urma...Nu poti planifica un "atac de panica"? Adica sa faci in asa fel incat atunci cand iti vine sa vomiti de exemplu sa poti vomita, cand iti vine sa urinezi sa poti urina.....? Vorba ceea "daca trebuie, cu placere"....

N-am prea inteles care e ideea, dar nu cred ca pot face pe mine in public, ca daca da, in clipa urmatoare m-ar apuca o depresie d-aia de-mi vine sa-mi tund venele....

Ma gandeam eu. Oricum, e foarte bine ca ai puterea sa o recunosti.
Uite cum sta treaba... Ca sa scapi de chestiile astea neplacute trebuie sa ataci pe doua fronturi:
1) Primul front este sa lupti cu anxietatea si sa-ti ameliorezi starea de zi cu zi.
Metode de lupta:
psihologul - te ajuta cel mai mult. Eventual poate iti va prescrie niste medicamente care intradevar te vor ajuta.
sportul - regleaza metabolismul. Stimuleaza secretia de serotonina.
dieta - sa nu faci exces de mancare, mai ales de cafea, alcool, ciocolata. Masa luata la ore fixe pentru a nu deruta corpul.
somnul - culca-te seara la ore fixe si dormi indeajuns noaptea. Mintea trebuie sa fie odihnita. Cand te culci uita toate problemele de pe lumea asta. Mintea trebuie sa-ti fie curata la culcare ca sa-ti fie la fel la trezire. Daca te culci cu probleme in cap, cu ele te vei si trezi.
distractia - nu ezita sa te distrezi. Iesi la plimbari sau cu prietenii, sau cum iti place tie.

2) Al doilea front este sa tai raul de la radacina, adica sa faci astfel incat anxietatea sa nu mai apara.
psihologul - este singurul care poate sa te ajute sa lupti pe frontul asta si singurul in masura sa decida ce terapie sa faci ca sa primesti incredere in tine si sa te faca sa traiesti in prezent. Binenteles ca trebuie si tu sa-l ajuti sa te ajute.

In ultimul rand, dar cel mai important este sa nu incetezi niciodata sa lupti si sa ai speranta ca intr-o buna zi vei fi victorioasa. Putere ai, se vede pe tine.