Specialistii definesc anxietatea ca o tulburare a afectivitatii manifestata prin stari de neliniste, teama si îngrijorare nemotivata, în absenta unor cauze care sa le provoace. Dictionarul de psihiatrie si psihopatologie clinica Larousse (1998) defineste anxietatea ca pe o stare de neliniste în care predomina perceperea unei situatii care, desi în general nedeterminata, s-ar putea dovedi dezagreabila sau chiar periculoasa. Oricum, anxietatea este o traire neplacuta, asemanatoare cu frica din punct de vedere subiectiv, dar si fiziologic. Frica are un obiect exterior, este o reactie adecvata la un pericol exterior, insa anxietatea nu este produsa de nici un pericol extern, este doar o neliniste interioara.

Simptomele psihice sunt: acel sentiment binecunoscut de presimtire amestecata cu teama, iritabilitate, concentrare dificila, sensibilitate la zgomot si neliniste, dificultati ale reamintirii unor evenimente. Aspectul unei persoane cu anxietate generalizata este characteristic. Fata sa pare incordata, fruntea este brazdata, postura este tensionata, nu sta linistit si adesea tremura. Pielea este palida si transpiratiile sunt frecvente, in special la nivelul mainilor, picioarelor si axilelor. Usurinta cu care persoana izbucneste in lacrimi, desi la inceput poate sugera o depresie, reflecta starea generala de tensiune. Simptomele si semnele somatice ale tulburarii anxioase generalizate rezulta fie din hiperactivitatea sistemului nervos fie din tonusul crescut al musculaturii.

Simptome digestive: uscaciunea gurii, dificultatea in deglutitie, disconfortul epigastric, scaune frecvente si moi. Simptome respiratorii des intalnite: senzatia de constrictie toracica, inspirul dificil. Simptome cardio-vasculare: palpitatii, senzatie de discomfort sau durere precordiala, perceperea de pause in activitatea inimii si de pulsatii in gat. Simptome genitor-urinare mai frecvente: mictiuni frecvente imperioase, insuficienta erectiei si lipsa libidoului. Disconfort menstrual crescut si, uneori, amenoree.

In tulburarea anxioasa generalizata, somnul este perturbat intr-un mod characteristic. Dupa ce se culca, omul ramane treaz cu grijile lui, iar dup ace adoarme se trezeste de cateva ori. Relateaza adesea vise neplacute. Unii oameni cu anxietate gneralizata au atacuri de panica - episoade bruste de anxietate severa, cu simptome somatice marcate si aprehensiune extrema.

Tratamentul anxietatii generalizate. Pentru cele mai multe tulburari anxioase generalizate nu este nevoie sa fie prescrise medicamente care sa reduca nelinistea. Studiile confirma insa utilitatea psihoterapiei, mai ales a celei cognitiv-comportamentale, dublata de antrenamentul de relaxare.

Psiholog Radu Vasile Şerban, Promovarea Sănătăţii - DSP Argeş
Anxietatea face parte din viaţă, la fel de mult ca şi mîncatul sau dormitul. În condiţii normale, anxietatea este benefică. Ea sporeşte starea de agitaţie şi pregăteşte corpul pentru acţiune. Confruntată cu o provocare neaşteptată, o persoană este adesea determinată de anxietate să se pregătească pentru evenimentul care urmează. Anxietatea sau teama şi stimulentul de a fugi reprezintă, în alte situaţii, o protecţie în faţa pericolului. Totuşi, temerile nu sînt normale, mai ales cînd devin copleşitoare şi interferă cu viaţa de zi cu zi. Acestea sînt simptome ale dereglării anxioase, unele dintre cele mai comune şi mai tratabile dintre tulburările mintale, simptomele pot deveni uneori atît de mari încît pacienţii sînt aproape total destabilizaţi - sînt mult prea îngroziţi pentru a-şi mai părăsi casa, pentru a intra în lift, să participe la petreceri sau să-şi facă cumpărăturile. Anxietatea nu reprezintă numai simple „spaime“ sau „stări nervoase“, ci şi tulburări cronice, importante, legate adesea de starea de sănătate a organismului sau de experienţele de viaţă ale individului. Persoana suferind de anxietate poate ajuge la tulburări extreme atît de intense, încît poate rămîne „paralizată“ de frică. „Anxietatea“ este un cuvînt foarte des folosit, cu toate că nu toată lumea ştie în termeni medicali sau psihologici ce înseamnă. O problemă complicată este faptul că anxietatea şi teama sînt adesea folosite pentru a descrie acelaşi lucru: atunci cînd cuvîntul „anxietate“ este folosit pentru a discuta despre un grup de tulburări psihice, el se referă la o tensiune mintală neplăcută căreia nu i se găseşte nici o explicaţie. „Frica“ - pe de altă parte - cauzează tensiune mintală cu un motiv extern bine întemeiat, ca atunci cînd maşina îţi derapează pe gheaţă. Tulburările de anxietate se referă la o grupă de afecţiuni psihice în care sînt cuprinse: tulburări generale, fobii, panică, stres post traumatic şi tulburări obsesiv - compulsive. Atunci cînd cei care vorbesc despre condiţia lor, ei includ adesea următoarele descrieri: l o grijă nefondată şi excesivă; l temeri nefondate privind obiecte sau situaţii; l reacţii de frică nefondată; l imagini ale unor traume trecute; l insomnii; l tremurat şi transpiraţie; l comportament superstiţios; l nesiguranţă; l dureri musculare; l mîini reci sau fierbinţi; l ameţeli, tensiune şi oboseală; l palpitaţii şi neastîmpăr; l anchilozări şi/sau furnicături ale mîinilor, picioarelor sau altor părţi ale corpului; l gură uscată şi greaţă; l noduri în gît şi respiraţie neregulată. Se mai adaugă în plus faptul că suferinzii de anxietate sînt temători şi neîncrezători, gîndindu-se că ceva rău li se poate întîmpla lor sau celor dragi, de cele mai multe ori ei sînt impacientaţi, iritabili şi uşor distraţi. Tulburările generale anxioase: oamenii care suferă de aceste tulburări au temeri exagerate şi nejustificate în legătură cu situaţiile de viaţă. De exemplu, intră în panică în legătură cu problemele financiare, cu toate că şi-au plătit toate datoriile, sau pot fi constant preocupaţi de bună-starea unui copil care se află în siguranţă la şcoală. Persoanele care suferă de dereglări anxioase generale pot avea perioade de timp în care nu-şi fac griji, dar sînt anxioşi în cea mai mare parte a timpului, ele se simt adesea agitate, spunînd că se simt „în priză“ sau „pe marginea prăpastiei“ şi că uneori „orbesc din cauza tensiunii pe care o simt“. De asemenea, ele suferă adesea şi de depresie. Fobiile: oamenii care au această problemă suferă de teroare, groază sau panică atunci cînd sînt confruntaţi cu anumite obiecte, situaţii sau activităţi. Mulţi dintre ei au o dorinţă atît de mare de a evita sursa de teamă încît aceasta interferează cu problemele de serviciu, viaţa de familie şi relaţiile sociale.

Circa 25% din aceste afecţiuni sunt reprezentate de tulburările anxioase.

"O persoană anxioasă din zece solicită tratament deoarece pur şi simplu nu are încotro. Teama este atât de puternică, încât anxioşii nu pot rămâne singuri, nu se pot deplasa neînsoţiţi, nu pot merge la slujbă, nu-şi pot asuma un rol public", explică psihologul clujean Varga Jeno Laszlo.

Practic, fiecare pacient anxios are un scenariu propriu, conştient sau inconştient. Unii pot relata de ce anume se tem, alţii însă nu pot preciza acest lucru.

Indiferent de situaţie, anxietatea este o boală care se tratează, chiar dacă tratamentul durează 6 luni sau chiar 1 an. Important este ca persoana bolnavă să-şi asume starea de rău prin care trece atunci când se confruntă direct cu situaţia de care îi este frică.

Asta pentru a vedea că, o dată înfruntat "pericolul", consecinţele nu sunt deloc cele la care se aşteaptă: nu i se întâmplă nimic rău, nu-şi pierde minţile şi nici nu moare.
Şi, mai mult, scapă definitiv de teroarea care îi guverna viaţa.

P.S: Eu sufar, mi-am pus singura diagnosticul, din pacatem si acum sunt mai bine pt ca iau Xanax, am trecut printr-o perioada foarte grea cand se apropia bacul si acum incerc pe cat de mult se poate sa micsorez doza. Iau doar o pastila in zilele "periculoase" din cea mai mica doza 0,25 mg, ceea ce inseamna foarte rar, dar din pacate ar trebui eliminate de tot. Bafta!

Pastilele fac rau. Mai bine bautura de cat pastile. (fara o petrecere urmata de o betie crunta in fiecare week-end cred ca as damblagi si eu cu facultatea si cu problemele pe care trebuie sa le rezolv)

Eu am avut probleme de anxietate acum 2 ani.Se pare ca la mine aveau o oarecare legatura cu calcemia. Am fost diagnosticata de un specialist si mi s-a prescris o reteta cu Xanax si lexotanil. Pot spune cu sinceritate ca Xanax mai mult de 2 zile nu am luat. Creeaza o dependenta ciudata, daca saream peste o doza faceam o criza. Nu am urmat consiliere, probabil ptr ca imi era prea frica sa povestesc cuiva prin ce trec, dar am invatat sa ma relaxez singura. Starea mea de anxietate consta intr-o frica de moarte, desi nici acum nu stiu de ce. Totusi de abia dupa vreo 6 luni de la prima criza pot spune ca am invatat sa ma controlez.
Sfatul meu e sa consulti un specialist. Nu pot sa imi dau seama cum ei Xanax, avand in vedere ca se da numai cu reteta. Te-as sfatui sa renunti ptr ca iti otravesti organismul inutil. Nu e decat un remediu temporar. Tu ai spus ca il iei numai cand te simti rau.... nu vreau sa te dezamagesc dar pe tine Xanaxul te ajuta numai prin autosugestie momentan, ptr ca acest medicament are efect numai dupa un tratament de 2 zile(cel putin), in alte cuvinte nu e ca un analgezic:il iei si iti trece durerea de cap. Oricum cu cat te duci mai repede la medic cu atat o sa iti revii mai repede.

Nu poate fi autosugestie pt ca nu imi este rau, nu am starea de sufocare, nu-mi bate inima ca la nebuni, nu ma apuca durerile de burta, nu ametzesc...pur si simplu mi-e somn si sunt foarte indiferenta de restul lumii. Cu autosugestie am incercat inainte si nu a mers de nici o culoare .... Am numarat elefanti portocali in timp ce incercam sa mi-i imaginezi, ca sa treaca stresul sa nu ma mai gandesc pana treceam de factorul de stres, dar de unde, cand simteam pe gatul meu doua maini care ma sufoca, chiar ca nu ma mai puteam gandi decat la cata lume e in jur si ce ma asteapta N-ar fi nici o problema daca nu m-ar durea burta, as trece peste sufocare, dar cand ma doare burta ma sperii si mai rau So....Xanaxul ma ajuta....nu cred ca e autosugestie pt ca am incercat pe toate caile sa ma autosugestionez, stiu si eu ca nu mor daca dau un examen, cum nu moare nimeni, dar ete ca subconstientul asa crede

Nu e autosugestionare. Xanax-ul isi face efectul la cel mult jumatate de ora dupa administrare.

Acum ca am citit tot ce a scris Kitty ajung la concluzia ca la un moment dat si eu am avut niste stari de anxietate. Cred ca eram in generala...Aveam o frica nefondata de a iesi afara, de a merge intr-un loc care nu-mi e familiar si poate mai mult decat asta, de a ma intalni cu cineva cunoscut. Imi aduc aminte ca treceam cam prin aceleasi emotii descrise de Kitty - batai rapide de inima, senzatia de teama, transpiratie, etc - atunci cand imi dadeam seama ca urma sa ma intalnesc cu cineva cunoscut pe strada.

Cred ca modul in care am reusit sa trec peste aceste stari a fost o socializare mai mult sau mai putin fortata. Am inceput sa ies din ce in ce mai des in oras, sa fiu in preajma mai multor oameni cunoscuti, prieteni in principal. Desigur, consecintele in plan psihologic al acestor 'iesiri' au condus la disparitia acelor stari de anxietate si nu neaparat 'socializarea'.

Kitty, si eu as fi de parere ca o consultare a unui psiholog ar putea fi ceva util pentru a reusi sa-ti controlezi starile. Pana la urma cred ca totul se reduce la faptorul 'incredere in tine' si la 'motivatie'. Consider ca un psiholog ar trebui sa cunoasca destul de bine modalitatiile de potentare a acestor atribute...

Ce ai avut tu se numeste agorafobie, iar au am zis asta ptr ca am citit posologia de la Xanax si pt ca mi s-a explicat. desi cred ca termenul pe care l-am folosit nu e corect....ideea e ca tie ti-era frica de ceva in mod particular.... ceea ce denota o fobie. Acum... nici eu nu am cine stie ce pregatire in domeniu

M-am gandit si eu la 'agorafobie' dar parca n-as crede ca era chiar asta. Nu m-am exprimat eu prea fericit. In fine, nu mai conteaza acum

Scrie aici pe undeva ceea ce am zis despre efectul xanaxului. Plus ca ai mei parinti din cand in cand - pentru calmare, somn rapid si linistit, etc - mai iau din cand in cand xanax inainte de culcare. Ma gandesc ca farmacista si respectiv medic fiind nu iau pastilele alea pentru chiar autosugestionare

Fobiile stau la baza Anxietatii....atata timp cat exista frica pt ceva...orice.

Sunt mai multe forme de anxietate, fiecare cu manifestări specifice.
În cazul agorafobiei, de exemplu, persoana în cauză este speriată de faptul de a ieşi în locuri unde sunt mulţi oameni.

"Am cunoscut o doamnă care, timp de 13 ani, nu a ieşit din casă din cauza agorafobiei. N-a mers la înmormântarea mamei ei, nu şi-a înnoit buletinul, a pierdut o moştenire - toate pentru că îi era frică să iasă în public. S-a vindecat pentru că n-a avut încotro: i-a murit soţul şi a trebuit să se ocupe singură de toate", povesteşte psihologul clujean.

exact acum 10 minute citeam ca anxietatea sta la baza fobiilor, si nu invers.... oricum nu am avut rabdare sa termin articolul

Mai mult de 10% din populatie au un tip sau altul de anxietate. Asta inseamna ca daca pe han sunt 100 de utilizatori, 10 din ei au avut, sau vor avea anxietate.
Si eu am avut

Da, dar eu nu am avut probleme de 2 ani si sincer nici nu cred ca voi mai avea... din pctul meu de vedere a fost o faza a adolescentei. Eu stiu exact de la ce aveam crizele...doar ca nu imi place sa povestesc. Si d-aia prefer sa zic ca nu stiu. Daca se vor mai repeta vreodata fii sigur ca ma voik duce, atunci eram mai mica si nu intelegeam urmarile. Acum as proceda altfel

Acum vreo 4-5 ani am renunţat la a mai folosi distonocalm. În primul rînd pt că am observat o oarecare dependenţă... psihică de "dumnealui". Adică începusem să iau cîte o pastilă-două "preventiv", fără ca să mă streseze ceva anume, aşa ca să fie acolo şi să n-am surprize!

Nu mi-a plăcut deloc descoperirea făcută şi, într-un acces de orgoliu propriu, am renunţat la pastile...

Da intr-adevar internetul e plin de prostii. Insa cauti pe pagini a unei asociatii de pisologie sau a unei organizatii pentru anxietate. Trebuie sa vezi cine e sursa. Exista si forumuri pentru anxietate, care insa nu le recomand din cauza ca acolo citesti povesti triste care nu te ajuta. Insa eu n-am gasit foarte multe site-uri despre terapia CC. Am citit carti de la biblioteca . Multe carti.
Daca cineva e interesat , pot explica in linii mari care e tehnica care trebuie aplicata.

Te rog

Ok. Dar Dee-dee, trebuie sa-mi spui care tip de anxietate te intereseaza in primul rand . Atacuri de panica, fobii, agoraobie, anxietate generalizata, sindrom obsesiv compulsiv ( care e tot o forma de anxietate).
Toate au acelsi principiu, dar totusi exista mici diferente intre abordare.

Pai, pe mine personal ma intereseaza atacurile de panica, dar cred ca ar fi bine sa scrii ptr toate., asa in caz de nevoie...

Ok. . Eu n-am avut atacuri de panica niciodata dar am 2 prietene care au avut.
Prima data cand ai anxietate ( de orice fel) e cel mai rau pt ca nu stii ce se intampla cu tine. Nu numai ca te ia pe nepregatite, dar nici macar nu ai habar ca chiar daca ceea ce simti e extrem de neplacut, n-ai sa mori , n-ai sa innebunesti, sau n-ai sa pierzi controlul.
Cu cat mai mare importanta ii dai tu anxietatii, cu atat mai mult te deranjeaza ea pe tine si cu atat mai frecvent te ataca si tine mai mult. Cu cat mai putina importanta ii dai anxietatii, cu atat mai rar te va ataca si va tine mai putin pana va disparea complet.
Cu orice pret, pune-te regulat in situatii care iti produc anxietate . Vei scapa de ea doar daca te pui in zona ta de discomfort.
Nu incerca sa o eviti. Infrunt-o.
Concret, ce faci daca ai atacuri de panica? Cand ai atacuri de panica , simti ca te sufoci, mori . Ti-e teama sa intri singura in magazine .Te-e teama sa faci anumite lucruri ca nu cumva sa te apuce atacurile de panica cand conduci, etc etc.
Cand ai un atac , adu-ti aminte ca asta e doar anxietate. Te simti extrem de rau, dar nu esti in pericol. Nu vei muri. Inceaca sa te obisnuiesti cu senzatia asta extrem de neplacuta. Nu-ti mai fie frica de ea. Stiu ca iti vine sa-mi dai palme cand iti spun asta. Dar ai sa vezi ca e posibil
Daca ti-e frica sa intri in magazine, intra intai cu cineva . Apoi intra singura . Cand intri probabil ca ai sa te simti anxioasa si ai sa vrei sa iesi afara. Stai acolo cat mai mult. Obisnuieste-te cu senzatie de discomfort. Data viitoare stai mai mult si bucura-te cand faci un progres.
Anxietatea de obicei aduce dupa sine si depresia.
As avea multe de spus dar as prefera sa ma intrebi tu la subiect pt ca nu vreau sa bat campii.

Atacuri de panica? Va spun eu cum sta treaba din proprie experienta. Azi am vrut sa ma duc la scoala, eram fericita, imi luasem pastila (Xanax) de forma, mai fusesem la facultate, deci ma puteam duce linistita si de data asta, dar am luat-o ca sa fiu sigura pe mine. Am fost sigura pana in momentul in care au inceput sufocarile, tremuraturile, palpitatiile si, cel mai rau, durerile de burta. Cred ca as face fata sufocarilor si restul, dar durerile de burta si senzatia de a ma duce urgent la baie este necrutatoare. Nu pateam nimic la cursuri, aveam 3 colege dragute care ma asteptau si luasem pastila ca si ieri, deci trebuia sa ma simt ca si ieri. Am fost total neinspirata sa continuui drumul desi cu fiecare secunda rau se agrava. Am decis intr-un sfarsit sa ma intorc din drum, cum am luat-o in directia opusa, brusc m-am simtit mai bine, dar nu pt mult timp, senzatia de a ma duce urgent la baie nu disparuse, iar metroul mergea atat de incet... Am continuat drumul pt ca stiam si ca daca ajung la cursuri, exista o baie si sunt in perfecta siguranta, nu ma astepta nimic rau acolo. Dar se pare ca trupul nu asculta mintea, totul pare confuz, te sperii si mai tare cand stii ca timpul se scurge atat de greu, iar tu mai ai mult pana acasa, unde esti in siguranta. Pana acasa s-au aruncat atatea priviri asupra mea ca nu mai stiam ce sa fac. Am devenit si mai nelinistita cand s-a umplut metroul, brusc am avut un atac de claustrofobie amestecat cu agorafobie, ceea ce nu mi se intampla niciodata in zilele in care nu fac nimic special. M-am intors acasa, tremurand toata, plangandu-mi de mila si intrebandu-ma: CE CAUT EU LA FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE? Singura explicatie pe care o gasesc pt atacul de panica,d esi am facut totul ca inainte, ar fi ca mi s-a obisnuit corpul cu doza mica si are nevoie de mai mult, ceea ce nu e bine, nu e bine deloc. E greu...incepusem sa spun Tatal nostru in gand, l-am spus de cel putin 30 de ori, am tinut mainile impreunate, dar nimic..i Dumnezeu nu poate face o toaleta sau o pastila, El m-a ajutat sa schimb directia. Daca as fi ajuns in halul ala la scoala cred ca nu mai ieseam niciodata din casa.. A fost un cosmar si stiu ca trebuie sa apelez la un specialist, dar mi-e la fel de frica. Ar fi culmea sa iau Xanax ca sa pot sa ma duc la Psiholog...E greu...stiu ce e de facut, dar mi-e atat de frica de mine, de tot....uf....

Mi se pare gresit ca doctorii (nu toti) in loc sa recomande o terapie prin discutie sau alte metode asemanatoare, se grabesc sa puna o eticheta si sa dea o pastila.

Dar momentele cand iti vine sa te dai cu capul de pereti si te simti ca ultimul om de pe lume si incepe sa te doara pieptul si sa te arda gatul ce sunt?

Si mie....mai ales ca era doctor de familie si ca i-am zis eu ca am anxietate, ca ea imi tot dadea scutiri pt liceu si ma trimitea pe jos, ca cica de la metrou era, daca era asa, atunci d c la intoarcere nu aveam nimik? Atunci mi-a dat pastile, nici nu i-a trecut prin cap sa ma trimita la specialist, mi-a fost bine la inceput, ma puteam duce si eu linistita la scoala, acum e mai rau, le iau si nu seintampla nimic

Kitty draga, intreaba in stanga si in dreapa unde gasesti un psiholog bun, si du-te de azi. Fiind studenta la psiho poti foarte usor sa gasesti un psiholog bun. N-o sa regreti asta, si nu poate decat sa te ajute. Bafta mare! Sau ai de gand sa-ti petreci viata tot asa?

Kitty, medicul iti da pastila pt ca asta e singurul lucru care a fost invatat in faculate sa faca . Nu e vina lui. Si psihiatrii te-ar trata la fel fiindca nu stiu altceva .
Psihanaliza ( discutiile ) nu te ajuta . Trebuie sa gasesti pe cineva care face terapie covnitiv -comportamentala ( cognitive -behavioural) si sa mergi acolo. N-ai sa gasesti nici un psihiatru care face asta . Stiu ca la Timisoara exista un preot care a fost instuit in Austria si el face asta .

De preotul asta (nu are nici o legatura faptul ca e preot cu terapial ) am auzit de la prietena mea care spune despre el ca e cel mai deosebit si citit preot pe care la- intalnit ea . are doctorat si apoi a facut ceva cursuri in Austria. Tot de la ea stiu ca el a avut un student care suferea de agorafobie si nu putea sa iasa din casa iar acum merge in excursii fara nici o problema . Stiu ca are si email si as putea face rost de el daca esti interesata sa coresponzezi cu el.
Ce pot eu sa te sfatuiesc este sa nu eviti niciodata locurile care iti produc anxietate ci dimpotriva, sa le cauti. Stiu ca cei cu atacuri de panica au si o frica de a nu merge cu metroul pt a nu urina . Ca si o desensibilizare , trebuie sa te gandesti cum ar fi daca ai fi in metrou si ai face pipi pe tine. Nu o sa faci niciodata pipi pe tine si tu trebuie sa fii convinsa de asta. Dar trebuie sa te obisnuiesti cu senzatia de discomfort care ti-o produce gandul asta . Daca te expui la gandul asta zi de zi, ai sa observi ca la un moment dat iti devine indiferent . Si cand esti in metrou si ai senzatia de urinare urgenta, nu te speria ci spune-ti " da ma simt groaznic, dar azi vreau sa ma simt groaznic fiindca asta e singura metoda prin care ma vindec". Daca accepti ca ti se poate intampla un lucru " atat de teribil " , n-are sa-ti mai fie frica de el pt ca lucrurile pe care le accepti nu-ti produc frica.
Eu am avut la un moment dat frica de a merge pe poduri. Mi-a aparut brusc , intr- zi . Sotul meu m-a consolat cu gandul ca nu e neaparata nevoie sa mergi pe poduri si ar trebui sa le evit. Dar nu le-am evitat . Le cautam. La inceput am facut greseala sa ma rog in timp ce mergeam pe pod. E o greseala fiindca ii transmiti creierului mesajul ca esti in pericol. Mi-a fost si mai frica . Dar am fost deja peste atatea poduri ca nici nu le mai observ

Kitty, de cit timp iei xanax?

Iau Xanax de mai putin de un an...cred ca de vreo 7 luni....pana acum am luat 60 de pastile....le stiu nr pt ca am luat reteta de doua ori. Nu-l folosesc in mod repetat si incerc sa ma lipsesc de el pe cat posibil. Doza e minima de 0,25, am mai spus asta, si le iau doar in zilele "periculoase". Ieri n-avea de ce sa-mi fie frica, aveam atata incredere cand am plecat din casa, insa brusc la metrou au inceput palpitatiile si sufocarea. Nu mai vrea sa-mi amintesc de ziua de ieri, numai eu stiu cum am ajuns acasa. Tata mi-a zis ceva de urechea interioara, n-am mai auzit de metoda asta, de a asculta muzica in casti, m-am gandit si eu la metoda asta, nu am incercat-o si n-ar strica. Tot ce trebuie sa fac ca sa scap de Xanax, este sa ma trezesc mult mai devreme, sa stau in baie pana nu mai am nimic sau sa iau medicamente de burta (Furazolidon de ex). Nu e o chestie despre care imi place sa vorbesc.
Toxic...mi-ar placea sa am adresa acelui preot....macar s-o am sa stiu ca am pe cineva oricand si ca pot apela la el fara nici o problema.

Multumesc pentru sfaturi si incurajari, din pacate teorie stiu si eu, e mai greu cu practica

In legatura cu mesajul despre efectele adverse ale antidepresivelor as vrea dor sa spun ca nu trebuie exagerate. Orice medicament are efecte adveres. Aspirina poate cauza surditate, insuficenta renala sau chiar moarte. Dar probabilitatea sa se intample asta e de 0.00..n %.
Nu e nimic rau in faptul ca iei Xanax si nu trebuie sa te simti vinovata. Xanaxul te poate trece peste o perioada dificila. Insa nu asta e solutia . Tu kitty trebuie sa cauti sa rezolvi problema pe alta cale. Mi-ai spus ca tu stii teoria. Nu sunt convinsa insa ca stii exact ceea ce trebuie sa stii daca tu te bazezi pe Furazolidon ca sa faci fata unei zile. Furazolidonul, actioneaza pe tubul digestiv , xanaxul pe SNC , dar nici unele nu reprezinta o rezolvare a problemei ci doar o ameliorare a simptomelor.

Stiu ca aici exista grupuri de terapie pt atacuri de panica care printre altele aplica urmatoarea tehnica: pacientii sunt pusi la efort fizic pana cand le creste fecventa cardiaca la nivel asemanator cu cel din atacul de panica . Cand pacientul are frecventa cardiaca ridicata , medicul ii da un ceas si il pune sa cronometeze cat timp ii trebuie sa se linisteasca iar cu pulsul la nivel de repaus. In timp , pacientul invata ca si daca are atac de panica, ii va lua X miniute sa se linisteasca . In felul asta, cand are un atac de panica el stie ca poate sa revina la starea de liniste in X minute. Si se simte mai in siguranta , se sperie mai putin de ceea ce i se intampla si trece mai usor peste atac. Cu cat mai usor treci peste ele, cu atat mai rar le vei avea

toxic, ma gandeam ca Kitty are simptomele alea ca un efect secundar ale pastilelor, nu de la anxietate in sine, dar cred ca ar trebui sa ia f multe ca sa aiba parte si de efecte secundare,nu?Mi-am zis si eu parerea... That`s all.

Intr-adevar, antidepresivele/anxioliticele pot sa produca ele insele anxietate daca sunt stopate brusc. De aceea cei care le iau trebuie sa micsoreze doza treptat pana ajung la 0 si nu sa le stopeze intr-o zi.
Insa nu cred ca asta s-a intamplat cu Kitty fiindca ea a inceput sa ia Xanax fiindca avea deja anxietate.
De exemplu fumatorii inraiti ( 2 pachete /zi) daca se lasa brusc de fumat pot avea anxietate.

Nu cred ca exista tablete care sa te ajute, pe termen lung, sa depasesti starile de panica.
Singura solutie este sa-ti infrunti toate temerile si sa nu-ti pretinzi in fiecare moment sa fii cel mai bun.
Daca tie teama de ceva, du-te in intampinarea acelei temeri.
In general, au crize de panica persoanele carora nu li s-au intamplat lucruri foarte grave, cele care nu se pot obisnui cu ideea ca batranetea si moartea sunt inevitabile, ceea ce inseaman ca nu merita sa-ti bati capul cu ele, si cele care sunt intr-o competitie permanenta cu cei din jurul lor.

Sunt de acord cu tine ca tre' sa-mi infrunt temerile, dar faza cu frica de moarte nu e deloc adevarata si nici nu cred ca nu mi s-au intamplat lucruri grave sau importante... Ci din contra...Cred ca intamplarile ciudate prin care am trecut m-au facut sa-mi fie si mai frica...cand sunt in stari depresive imi doresc sa mor, dar nu fac nimic nechibzuit, ma rog la Dumnezeu sa ma ia la el, atat. Poate ca mi-e fica de moartea celor din jurul meu, ma gandesc cu groaza la asta, prefer sa mor eu inaintea tuturor, poate sunt egoista, pt ca motivul meu e cam ciudat, stiu ca voi face o criza de tacere daca voi afla de moarte cuiva drag si nu stiu daca voi depasi momentul prea repede, sunt sigura ca voi fi ca o leguma si nu doresc decat sa mor eu in locul oricui...Nici faza cu competitia nu mi se pare prea reala, mi-e frica de "batalii". Mi-e frica pt ca n-am incredere in mine si cred ca neincrederea in sine este un motiv principal al anxietatzii...

Kitty, tu stii ce vrei de la viata si in ce ordine?
Spui ca ai trecut prin situatii grave si eu te intreb, care ar fi dupa parerea ta cele mai grave lucruri care i se pot intampla unui om?

Moartea bunicii mele de fata cu mine...Tata era sa moara din cauza mea, i-am atins picioparele si s-a dezechilibrat, eram pe munte...a alunecat pe o poteca facuta de capre negre ce ducea spre o prapastie, s-a agatzat cordelina de un ciot, si s-a ales decat cu un picior in ghips, am innoptat in padure, am dormit in aer liber cu frica de animale salbatice am facut focul cu toate sosetele, batistele, hainele in plus pe care le aveam. Tata ma tinea de mana in momentul ala si era sa ma traga dupa el...la o nunta, eram micuta, era sa-mi cada o usa de la restaurant in cap, cam peste 500 de kg, era imensa si a cazut in spatele meu...m-am ascuns de un catel pe care il credeam turbat intr-un loc cu o singura iesire, si cineva l-a bagat inauntru stiind ca eu eram acolo, m-am speriat atat de tare incat era sa lesin, iar cand am iesit, nu stiu nici acum exact cum am reusit, m-am dus sa strig la mama sa vina sa ma ia ca nu ma ducea liftul, eram atat de speriata ca nu aveam voce sa strig, vorbeam in soapta, amutisem de frica. Am trecut printr-o perioada de depresie care s-a lasat cu o urma pe bratul meu, etc...iti ajung sau nu sunt situatii grave? Vreau sa termin facultatea, sa ajung sa-mi indeplinesc visul de a lucra cu copii, sa ma casatoresc, sa am proprii mei copii, maxim doi, si sa treiesc cat sa-i vad pe ei la facultate si cu copii lor. Si cred ca cel mai mult imi doresc sa fiu fericita, atat eu cat si cei din jurul meu.

Cu totii avem probleme, si cu totii avem viata grea. Un om este este in stare sa treaca peste orice.

Kitty, eu constat din ceea ce spui, ca tu de frica nici nu ti-ai trait viata si ca nici in continuare nu intentionezi sa traiesti.
Ce spui tu cu moartea bunicii, cu asa zisa ta vinovatie in privinta accidentului avut de tatal tau, cu usa care era sa cada pe tine etc sunt doar "picaturi de viata" pe care tu le vezi enorme pentru ca nu prea traiesti.
Traieste Kitty, fa prostii, fa-te de ras, iubeste, distreaza-te chiar si pe seama ta si o sa vezi cat de frumoasa este viata.
Nu esti nici cel mai rau si nici cel mai bun om din lume, nu poti fi nici cel mai prost si nici cel mai destept, nici cel mai frumos si nici cel mai urat, asa ca nu te mai compara cu altii, nu te mai judeca in functie de ce crezi tu despre altii, nu te preocupa de ce ar putea crede altii despre tine si TRAIESTE Kitty!
Inteleg ca esti foarte tanara asa ca banuiesc ca inca n-ai aflat un mare secret fiecaruia dintre noi ne pasa in primul rand de noi si este normal sa fie asa, nu avem de ce sa ne rusinam si nici sa ne simtim vinovati, daca nu te iubesti pe tine, asa cum esti, imperfect, minti atunci cand spui ca ii iubesti pe altii.

Nu e chiar asa...as face prostii daca as avea ocazia...am vise de genul: sarituri cu coarda elastica, dar trebuie bani, scufundari, iar bani, motocicletele sunt un hobby, statul cu cortul in natura, urcarile pe munte, astea doua din urma le fac mereu. Nu-mi traiesc viata? cat de traita ar trebui sa fie? si desi mi-e frica cand e vorba de examene si cand e vorba de pericol si necunoscut, incerc sa depasesc momentele. Nu ma pot place pe mine...nu sunt genul meu de om, de aceea nu am incredere in mine si ma multumesc cu faptul ca sunt genul de om al altora.
Iubesc, de ras ma fac mereu, cateodata nu pt ca vreau, ma distrez pe seama mea, cele mai bune bancuri ale mele sunt cele care ma includ pe mine, se strica treaba cand lumea isi da seama ca vorbesc serios dsi zambesc Ma preocupa ce zic altii despre mine si ma doare cand stiu ca defectele pe care ei le vad chiar exista. Intr-un fel ma deranjeaza ca exista persoane care au aceleasi gusturi cu ale mele si ca nu sunt genul lor de om.

Draga Kitty, definitiile tale despre anxietate nu te ajuta cu nimic.Este evident ca ai ceva probleme.Sfatul meu este sa consulti un specialist, singurul in masura de altfel sa te ajute.

Kitty

Eu iti recomand sa iei Xanax-ul exact dupa prospectul medicului si nu numai "atunci cand te simti in pericol", e cel mai bine pentru tine...si mai mult ar fi bine sa mergi la psiholog si sa faci psihoterapie, sigur te va ajuta.

Si ca slujitor al lui Dumnezeu, iti recomand sa te rogi Sf. Rozariu, anul trecut am citit pe un site ca medicii psihiatri si psihologii americani recomanda aceasta rugaciune in starile depresieve, anxioase etc...crede-ma ca face minuni, relaxeaza si indeparteaza stresul, dandu-ti o stare de confort, bucurie...(desigur urmeaza si psihoterapia si iti garantez ca va fi OK)

Kitty
Daca nu esti convinsa ca Xanaxul te ajuta poti incerca o cura de dezintoxicare prin reflexoterapie sau acupunctura....
Eu sunt convins ca ai fi mai castigata.
Da'mi un pm daca vrei mai multe detalii...

xanaxul creeaza dependenta, asa ca nu stiu cat de bun ar putea fi pe termen lung.

Norocoasa? Atunci de ce m-am ales cu o cicatriice langa ochiul drept? Dar poate ai dreptate...e langa ochi...Faceam focuri imense in spatele blocului, din toate gunoaiele pe care le gaseam, iar multi dintre copii tineau pungi pe bete si se uitau cum plasticul se topeste, unul dintre ei a leganat plasticul si culmea am fost singura din toti cei de fata pe care a atins-o o picatura de plastic topita...cum spuneam putea fi pe ochi in schimb n-o sa renut niciodata la ochelari pt ca imi acopera urma...so...norocoasa? din punctul meu de vedere nu sunt...dar din punctul de vedere al unui optimist sunt lucky...Stiu ca frica nu e buna de nimic, dar de multe ori ma pune in garda, iar de alte multe ori imi cuprinde tot corpul si ma doboara...

Kitty, suntem deja 3 oameni care te sfatuim sa mergi la psiholog...ai numai de castigat, crede-ne!