Multe idei apartinand scriitorului von Danniken tin de domeniul imaginarului irealizabil, al fabulatiilor gratuite. Sunt idei interesante daca vrei sa iti deschizi un business bazat pe povesti cu zane si dragoni, cu reptilieni afumati ori cu centuri orionice abuziv de colorate.
Numai bine.

Minerval, observ o piramida in avataru' tau. Savescu stie?

Asa este numai ca stelele nu sunt batute in cuie si se misca pe cer. Astronomii au calculat ca acum 12500 de ani asezarea stelelor din centura lui Orion era identica cu cea a piramidelor. Asta este o certitudine. Binenteles ca asta nu demonstreaza ca acele piramide au fost construite atunci. Dar de aici pot fi facute o multime de scenarii. Cum ar fi de exemplu: Piramidele au fost construite pe fundamentul unor constructii mai vechi, de acum 12500 ani.

Si capul sfinxului ar fi prezentat eroziune (ipotetic ar fi trebuit sa fie un cap de leu) dar a fost sculptat din nou si se pare ca nu doar o data. Pe corpul sfinxului se vad lucrarile de reconstituire facute de egipteni.
Piramidele nu prezinta urme, cel putin nu la suprafata. Dar mi se pare normal ca un faraon care renoveaza piramidele sa stearga urmele eroziunii. Acelasi lucru a facut si cu Sfinxul adica pe vremea lui nu se observau urmele de eroziune. Ele au iesit la iveala dupa ce au cazut bucati din pietrele care acopereau corpul sfinxului.

Mai fac odata precizarea ca nu sunt un promotor al acestei teorii ci doar prezint un punct de vedrere sau ceea ce imi amintesc eu dintr-un documentar pe Discovery referitor exact la aceasta problema.

Acest topic a fost editat de actionmedia: 9 Nov 2004, 09:51 AM

Am vazut si eu un documentar in care se vedea ca nasul sfinxului a fost rupt de un gras in pantaloni dungati alb-albastri

Lasand gluma la o parte, se spune ca nasul Sfinxului a fost luat drept tinta de catre tunarii lui Napoleon. Nu stiu cat este adevar si cat legenda in aceasta poveste. Cert este ca Napoleon, in timpul expeditiei din Egipt, a fost preocupat mai degraba de cercetarea istoriei vechi decat de distrugerea monumentelor.

"Luat drept tinta de catre tunari" cica asta nu-i gluma Uite de la cine au invatat-o Talibanii...

Din cate stiu eu nasul sfinxului a fost "demolat" in antichitate.

Ma surprinde faptul ca cei ce-au speculat pe tema asemanarii dintre dispunerea piramidelor de la Gizeh si cea a unor stele componente ale constelatiei Orion n-au mers mai departe. Ar fi avut cu ce. Constelatia Orion contine cel mai apropiat (de Pamant) grup de stele supermasive. Si cum stelele supermasive au o viata relativ scurta si de obicei si-o incheie cam violent (sub forma de supernova) ... S-ar putea specula precum ca piramidele sunt un avertisment.

Avertisment pentru cine, pentru ce?
Faptul ca dispunerea piramidelor de la Ghizeh este asemanatoare cu asezarea stelelor in centura lui Orion de acum 12500 de ani, mai exact cu perspectiva lor de pe Pamant este cert. Ca au sau nu o legatura astea sunt speculatii.
Ca sfinxul este erodat de apa este un lucru cert. Ca acum 12500 de ani zona in care este construit era o zona cu clima tropicala umeda este un lucru cert. Coincidenta sau nu? Astea sunt speculatii.
Acum si eu pot sa imi pun imaginatia la contributie si sa spun ca de fapt. Priamidele ar fi un "far" pentru navele extraterestre. O modalitate de orientare in spatiu. Sau poate o mare harta. Dar nu ar fi decat speculatii.

Lasa-ma dom'le sa ma simt si eu putin ca Danik... ooops, am uitat ca-i interzis sa-i pronunt numele !

Chiar, navele extraterestre... s-ar putea sa fi fost pe vremuri un poligon acolo, slalom printre piramide, chestii, cu demarare zdravana la iesire, pit stop la Atlantida si aterizare pe pista de la Nazca.

Däni... ??

din cate tin eu minte, pe discover aratau ca o constelatie (cea a leului, nu stiu daca echivalentul orionului) rasarea deasupra sfinxului acum 12000 de ani. Stelele pe cer se misca foarte putin, de cele mai multe ori departandu-se sau apropiindu-se de noi, rareori in alte directii (de fapt nu rareori, dar 'lent').

Capul sfinxului se pare ca a fost recioplit dintr-un vechi cap (asta cred si eu, e disproportionat fata de corp, jigneste parca ordinea ce abunda pe acolo).

Alta problema: dimensiunile piramidelor.

Noi le masuram cu metrul, dar oare cu ce le masurau vechii egipteni? Care era unitatea lor exacta de masura? Cred ca dimensiunile in metri nu au nici o relevanta.

Nu inteleg ce il tot mentionati pe Daniken (sper ca am scris bine). Nu a fost el prea grozav (parerea mea). Un tip care propune o teorie a creatiei omului de catre extraterestrii este si Zacharia Sitchin (iar, sper sa fi scris bine) in cartea "A 12-ea planeta", unde abereaza mult, dar aduce si niste date interesante.

Pana acum piramidele au avut scopul de mormant. Atat, restul sunt speculatii, nu s-a gasit nimic care sa dovedeasca ca ar fi altceva. De ce asa de mari? Nu erau obsedati egiptenii de viata de dupa moarte? Nu erau faraonii cei mai puternici oameni din egipt? Pai atunci cand se combina puterea cu obsesia (mai ales aia oculta), si cand ai mijloacele, ce poate iesi?

Nu mai tin minte exact dar ceea ce spui tu este legat de sfinx. Legat de piraminde era Orion.
Iata aici o poza cu constelatia Orion in diferite perioade in timp.

Pe aceasta poza e trecut anul 10.500 IC adica acum 12.500 de ani.
Poza reprezinta niste proiectii ale cerului asa cum se vedea el in urma cu 12500 de ani. De fapt nu stelele se misca ci Pamantul in raport cu ele.
Din poza aia am inteles ca acum 12500 de ani Orion era foarte aproape de orizont.

Ipoteza celor de la discovery era ca locuitorii acelor tinuturi, pastori fiind, dormind sub serul liber, au tot contemplat bolta cereasca si s-au tot minunat. Probabil avem dovada unuia din primele culte religioase din lume. Oamenii aceia, s-au mobilizat si au construit sfinxul (un leu mare din piatra) si pe aliniamentul celor trei piramide din Ghizeh ar fi construit ceva.

O ipoteza interesanta ar fi aceea a unei civilizatii disparute. Exista deja mitul Atlantidei. Daca privim in istorie, in doar 1000 de ani omenirea a evoluat enorm, iar in ultimii 200 de ani chiar exponential. Oare ce inseamna 200 de ani raportat la 12500 de ani?
Nu spun ca cele 3 piramide ar fi fost construite de acea civilizatie sau de extraterestrii ci ca egiptenii le-au construit peste ruinele unei civilizatii disparute. Vechii egipteni au recunoscut locul acela ca fiind unul sacru, mistic.

Acest topic a fost editat de actionmedia: 10 Nov 2004, 10:21 AM

Asa este, actionmedia. O confirma scrierile lui Herodot, care afirma ca i-au fost prezentate de catre preoti ai cultului lui Isis si Osiris dovezi privind existenta a 10.000 de ani de sacerdotiu. Cu selectii ale viitorilor preoti, probe initiatice etc. O astfel de continuitate ma duce cu gandul la Bene Gesserit-ul din Dune.

O idee

Da, masurile in sistem metric nu au relevanta. Proportiile insa au.

Imaginatia bogata este rodul unei culturi bogate. Sunt convins ca Frank Herbert cunostea scrierile lui Herodot. Se simt clar in Dune influentele mai multor culturi pamantene, ceea ce nu o face mai putin interesanta si reusita.

Absolut. De exemplu, a reluat in trilogia Pandorei cateva teme ale Genezei... foarte interesanta de asemenea "profesia" de preot-psihiatru imaginata(?) de F.H.; o vom regasi in curand... dar sa nu anticipam.

E ciudat sa fie doar mormant, avand in vedere dimensiunile lor. De fapt, intreaga arhitectura, inclusiv cea interioara, e foarte complexa si nu poti sa nu te intrebi de ce era nevoie de asa ceva. 'Cultul personalitatii'? Sa zicem, dar parca nu e de ajuns. Cel putin, judecand prin prisma noastra, a oamenilor de azi.

Ciudat, pentru vremurile noastre zic i, dar daca ar vedea vechii egipteni o astfel de "initiativa funerara"...

cum li s-ar parea oare?

Imaginea este din Libertatea de ieri
iata ce zice articolul:

Prin urmare oamenii de azi sunt capabili de excentricitati, oare egiptenii de acum 4000 de ani de ce nu ar fi fost? Mai ales ca pe vremea aia credeau in nemurirea sufletului, deci aveau nevoie de "living space" si dupa moarte. Mie mi se pare o explicatie foarte buna asta cu monument funerar.

Ah, inca o chestie. Daca egiptenii credeau ca piramida ii ajuta sa ajunga mai repede la zeii lor sau ma rog ca are cine stie ce proprietati mistice, asta nu inseamna ca este si adevarat. Era doar o credinta, asa cum azi oamenii cred in ingeri, Rai si Iad.

actionmedia, ceea ce era atunci "doar" o credinta se regaseste din plin si azi. Crezi ca din acest punct de vedere, societatea contemporana se deosebeste de cea egipteana de acum cateva mii de ani?
Diferenta este ca acum unii cred, in timp ce atunci unii stiau. Ca dovada efortul urias pe care l-au depus pentru ceva care azi pare "doar" o credinta.

Totusi, cine erau "zeii" ?

In care dintre 'cartile' lui Herodot se fac astfel de afirmatii ?

Man, trebuie neaparat sa-ti reinnoiesti permisul la biblioteca. E totusi cel mai mare istoric al antichitatii, las-o-ncolo de treaba...

Man, ideea e simpla : spune-mi unde poate fi gasita aceasta afirmatie.

La biblioteca.

Tu ce cauti de fapt, un flame sau o informatie?

OK, sa punem problema altfel. Presupun ca te referi la urmatorul fragment (Herodot, 'Istorii', cartea a 2-a) :

"Until the foregoing my observation, judgement and inquiry has been giving the accounts there, but from here on I am going to say accounts, according as I heard, while something also of my observation will be added to them. Min who was the first to be king of Egypt, the priests said, in the first place banked off Memphis, in that the river in its entirety flowed to the sandy mountain toward Libya and Min, farther upstream, approximately a hundred stades from Memphis, after forming by a dam the bend toward the South, dried up the original channel and conducted the river by canal flow through the middle of the mountains --still even now by the Persians that bend of the Nile, that it may flow enclosed, is kept under great guards, since it is fenced every year, because, if the river will break forth and go over there, a danger exists for all Memphis to be washed over --and, when for that Min who was the first to become king, what was enclosed had become dry, on the one hand in it he founded that city which now is called Memphis --for in fact Memphis is in the narrow part of Egypt --and outside of it dug round a lake from the river toward the north and toward the west, since the Nile itself skirts the part toward the east, and on the other hand set up Hephaestus’ shrine in it, which is large and most worth relating.

After him the priests recounted from a roll three hundred thirty other kings’ names. And in so many generations of human beings eighteen were Ethiopians, one a native woman and all the rest Egyptian men. The woman’s name was the very that was the aforementioned Babylonian woman’s, Nitocris. She, they said, in revenge for her brother, whom the Egyptians had killed when he was their king and whose kingdom, after killing him thus, they had given over to her, in revenge for him destroyed many of the Egyptians with treachery; in that she, having had made a very tall underground building, handselled it in her speech, but in mind contrived other things; after calling those of the Egyptians who she knew were most jointly cause of the murder, she feasted these many and on them, as they banquetted, sent the river through along hidden conduit. About her they said only so much, except that she herself, after that had been worked out, threw them into a building full of ash, that she might go unavenged."

Acest topic a fost editat de Achernar: 11 Nov 2004, 11:22 AM

Completare la topicu asta - dar merita citit

http://ancientegypt.4t.com/piramide.html

"Acum aveti ocazia sa aflati cum au fost realiazate primele piramide!


Constructia piramidelor:

MAREA PIRAMIDA:
Pramidele Egyptului sunt atat de fascinante incat iti taie respiratia.Egyptologii au descoperit o multime de amanunte cu ajutorul carora se poate descifra procedeul in care au fost construite piramidele,precum si functiile pe care le indeplineau aceste cladiri colosale.Vizitand piramidele,in ordine cronologica,se poate observa cu ochiul liber o evolutie uimitoare a aspectului piramidelor.
........"

Îmi pare nespus de rău că Hanul nu permite şi mesaje ceva mai lungi, drept pentru care va trebui să-l secţionez pe următorul. Este un extras din Enigmele civilizaţiilor dispărute, semnat Daniel Schimidt. E un singur capitol, cât mi-or putut degetele să transcrie la ora asta; sper să ajung şi la partea amănunţită a piramidelor cât de curand posibil.

Acest topic a fost editat de rebel: 24 Feb 2005, 05:39 AM

Zbor spre est. Sunt în căutarea presupuselor cetăţi pe care colonia de extratereştri le-ar fi ales pentru a-şi stabili alte baze pământene. Atunci îmi dau seama că în focul cercetării am ignorat un singur amănunt care ar fi trebuit să-mi sară în ochi demult. În timp ce majoritatea specialiştilor consideră că civilizaţia modernă se extinde de la est la vest, cercetările mele mă conduc la concluzia că direcţia de dezvoltare este exact opusă. Poate mă înşel eu, poate nu.

Oricum pe durata acestei călătorii am tot timpul să trec în revistă informaţiile pe care le am despre societăţile avansate care acum şase mii de ani înfloreau în Orientul Mijlociu. Sumerul mă atrage în mod deosebit.

De unde vin sumerienii care au locuit în Mesopotamia? Au apărut, pe neaşteptate, de nu se ştie unde spre anul 3000 î.Hr. Dispuneau de prima limbă scrisă, stăpâneau matematicile şi aveau noţiuni solide de fizică, chimie şi medicină. Dacă despre originea lor nu se cunoaşte mai nimic, dispariţia lor, două mii de ani mai târziu, este la fel de misterioasă. Încep să le reconstitui în minte istoria şi simt cum mă copleşeşte plăcerea de a construi ipoteze.

Perioada pe care o am în vedere este de cincizeci de mii de ani. Să presupunem că la un moment dat, în cursul acestei perioade, a intervenit expediţia unor extratereşti care dispuneau de o tehnologie avansată, mult superioară celei cunoscute de noi în prezent. Au început să clădească tot ce aveau nevoie pentru a supravieţui. Se scurg câteva zeci de ani liniştiţi. Brusc însă se dezlănţuie unul din cele mai puternice cataclisme. Coloniile au suferit mari ravagii. Cei mai buni şi mai inteligenţi dintre colonişti au părăsit planeta pentru a continua căutarea unui alt cămin în alt colţ al Universului. Aşadar, dintr-o cultură şi o civilizaţie foarte avansată n-au rămas decât fragmente.

Se poate face comparaţia cu situaţia pasagerilor unui avion care în 1972 s-a ciocnit de vârful unui munte din Chile. Ei au supravieţuit accidentului, dar ceea ce-a urmat a fost o luptă pe viaţă şi pe moarte. Din resturile avionului şi-au făcut unelte şi arme. Condiţiile aspre însă i-au condus spre canibalism. Aceeaşi soartă s-ar putea să fi avut şi coloniile de extratereşti după cataclism.

Aşadar, am conturat în linii mari tabloul evoluţiei umanităţii. Ideea progresului constant şi liniar am înlocuit-o cu cea a unui început cu un nivel foarte avansat, urmat de un recul, iar apoi revenirea la noi progrese. În acest cadru s-au integrat de minune chiar şi ciudăţeniile pe care le-am adunat de-a lungul cercetărilor mele.

Sumerul şi începuturile sale inexplicabile, vechiul Egipt şi realizările sale miraculoase, iată unde sper să descopăr noi argumente pentru teoria mea. Cu speranţa că voi reuşi să găsesc vreun indiviu care mă aşteaptă tocmai pe mine, fac prima escală în Egipt, la Sakkarah. La treizeci de kilometri depărtare de Cairo, pe cursul Nilului, se află vestigiile celei mai vechi capitale ale Egiptului, Memphis. În acele vremuri au guvernat două dinastii de faraoni. Un aliament de mici piramide şi câteva buchete de palmieri mă întâmpină cu indiferenţă. Restul a fost înghiţit de deşert. Această centură de nisip care încinge şi înlănţuie cele două continente a văzut născându-se oraşe splendide şi civilizaţii înfloritoare. Din păcate însă ele au dispărut cu totul pe măsură ce creştea temperatura pe glob, iar căderile de ploaie se răreau.

De o parte şi de alta a Nilului, pe o suprafaţă de vreo douăzeci de kilometri se întinde o panglică de verdeaţă, de la Marea Mediterană până la deşertul Numibiei. Este singura fâşie de pământ despre care se poate spune că a fost smulsă deşertului. Viaţa Egiptului vechi atârnă de acest fir.

Înconjurat de liniştea deşertului, am străbătut locurile unde se întindea altădată Memphis. Am admirat zidurile de un alb ameţitor ale cetăţii Sakkarah. Eleganta lor simplitate m-a cucerit. Sakkarah a fost construit la scară umană, nu la dimensiunile uriaşilor. În călătoriile anterioare în Egipt m-am simţit parcă străin printre monumentele gigantice de la Gizeh şi Karnak. Şiruri de giganţi cu ochii nemişcaţi împodobesc aleele din interiorul templelor pustii. Pe ziduri numai urmele unei arte statice, plate, fără strălucire.

N-am simţit atunci nici cea mai mică înrudire cu cei care au construit sau au pictat aceste monumente, sau cu faraonii austeri din muzeul din Cairo sau cu regina Hatshepsout deghizată în Osiris care poate fi văzută la Muzeul Metropolitan. În Sakkarah, dimpotrivă, am avut senzaţia că aveam de-a face cu nişte oameni amabili.

Construcţiile lor din piatră au verticalitatea zgârie-norilor contemporani. Rândurile de pilaştri ornaţi cu caneluri îmi amintesc de coloanele Greciei clasice, cu toate că templele greceşti au fost înălţate cu cel puţin două mii de ani mai târziu.

Cetatea Sakkarah nu este fructul nici al declinului, nici al maturităţii Egiptului.

A fost construită de un popor tânăr, care renunţând la certurile tribale, a creat cel dintâi monument din piatră, prima capodoperă arhitecturală a omenirii. A fost înălţată cam cu 2700 de ani î.Hr., la începutul primei perioade de pace şi prosperitate pe care a cunoscut-o Egiptul sub numele de Vechiul Imperiu. A fost o perioadă de o efervescenţă creativă rară.

S-au ridicat primele şi cele mai frumoase piramide ca şi multe din cele mai reuşite opere de artă egiptene. De-a lungul istoriei, Sakkarah a rămas pentru Egipt un loc sfânt. Înainte de Vechiul Imperiu, triburile risipite de-a lungul Nilului trăiau din pescuit şi dintr-o agricultură primitivă. Pe neaşteptate, ele s-au hotărât să-şi unească forţele pentru a stăpâni creşterea apelor Nilului astfel încât recoltele să nu mai fie inundate.

A coopera înseamnă a organiza. Unificarea Egiptului şi fondarea primei dinastii se datorează eroului legendar Narmer. Odată unită, naţiunea trece brusc de la epoca de piatră la o civilizaţie originală şi strălucitoare. Studiindu-i istoria, am avut impresia că această civilizaţie n-a fost rezultatul unei evoluţii, ci a apărut dintr-o dată. Uneltele, tehnica, arhitectura, tehnologia ca şi concentraţiile urbane cu o organizare perfectă s-au materializat în decursul unui secol sau două, ca şi cum ar fi fost aduse de undeva. De altfel, călătoria mea la Sakkarah avea tocmai scopul de a descoperi dacă nu cumva primii egipteni nu primiseră cândva o "infuzie de civilizaţie", din partea unuia sau a mai multor astronauţi. Într-adevăr, aflu că a existat un personaj istoric real, nu de legendă, care i-a învăţat pe egipteni să construiască cetatea Sakkarah.

Este vorba despre un individ remarcabil, artist şi savant, nu un cuceritor sau un rege. Se numea Imhotep, primul arhitect, primul inginer din istoria omenirii. A fost în egală măsură un foarte bun administrator şi un medic pasionat. Prosperitatea a făcut din el un zeu. Oare să fi venit din spaţiu?

Meşterii de la Sakkarah au fost printre primii în lume care au stăpânit tehnicile complicate ale construcţiei de piatră. Aceste minunate şi vaste clădiri au fost rodul unui popor care, cu un secol mai înainte, nu cunoltea nici un alt material de construcţie decât cărămizile arse la Soare. Nimeni altul decât Imhotep i-a învăţat noua tehnică.

Pe vremea celui de-al doilea faraon din Vechiul Imperiu, Imhotep a avut funcţia de mare vizir. Astăzi aceasta ar echivala cu aceea de prim-ministru. Graţie meritelor sale, Imhotep a fost unul dintre puţinii muritori ai panteonului egiptean ridicat la rangul de zeu. De altfel, în secolul trecut, cercetătorii vechiului Egipt nu credeau deloc în originea sa omenească. Este adevărat că nu dispuneau pe vremea aceea decât de documentele redactate cu două mii cinci sute de ani după presupusa lui existenţă.

Să urmărim un scurt pasaj dintr-o istorie a faraonilor scrisă în limba greacă de Manetho, un preot egiptean care a trăit în secolul al III-lea î.Hr.: "În timpul lui Djoser I a trăit Imhotep, care a fost inventatorul artei de a construi din piatră şlefuită. De asemenea, el a îmbunătăţit tehnica scrisului".

Grecii antici îl cunoşteau pe Imhotep sub numele de Imouthes. Adesea îl identificau cu Esculap, venerat de ei ca zeu al medicinei. Imouthes era totodată patronul scribilor şi al funcţionarilor. După ce au descoperit cerneala, din amestecul apei cu negrul de fum, scribii greci şi egipteni vărsau ultima picături în cinstea lui Imhotep.

În 1926, arheologii au reuşit să dovedească o dată pentru totdeauna originea omenească a lui Imhotep. Dovada o constituia o statuetă reprezentându-l pe faraonul Djoser, descoperită în împrejurimile cetăţii Sakkarah. La baza statuii erau gravate numele şi titlurile lui Imhotep. Aceasta constituia o mare onoare, având în vedere că se petrecea într-o ţară în care obiceiul cerea ca majoritatea operelor să-i fie atribuite faraonului. Egiptologii au căzut de acord că nu Djoser, ci Imhotep este ctitorul primului mare edificiu din piatră de pe pământ: piramida în trepte de la Sakkarah, despre care Leonard Cottrel spunea că "este cel mai vechi şi cel mai impresionant dintre monumentele din piatră din lume".

Un alt arheolog celebru, Jean-Philippe Lauer scria despre această piramidă: "Când i-am înţeles importanţa - primul monument în trepte construit din piatră şi conceput de Imhotep, un Michelangelo al epocii - m-am hotărât să mă dedic acestei munci". S-a ţinut de cuvânt. Jean-Philippe Lauer şi-a consacrat următorii patruzeci şi doi de ani din viaţă reconstituirii piatră cu piatră a cincisprezece hectare de temple şi instalaţii care înconjurau piramida în trepte. Rezultatul a fost una din cele mai spectaculoase curiozităţi ale Egiptului.

Mă plimb de-a lungul magnificului zid de zece metri înălţime şi de o mie cinci sute de metri lungime. În interiorul acestei incinte, admir mai întâi curtea de onoare a faraonului, neacoperită, cu directă comunicare cu cerul, coloanele de calcar gravate cu delicate motive vegetale, plafonul sculptat care imită bârnele de lemn, pereţii sculptaţi în trompe-l'ceil, aidoma unduirilor trestiei, care ornau pereţii locuinţelor egiptene. Întregul edificiu era o replică mult mai dibace, mult mai iscusit clădită a palatelor şi templelor construite altădată din cărămizi arse la Soare în care faraonul trăise în capitala sa de la Memphis.

Impunătoare, sfidând totul de jur-împrejur, se înalţă piramida. Un ghid mă informează că baza sa măsoară 136 de metri pe 1400 de metri şi că cele şase terase uriaşe se ridică spre cer până la 66 de metri. O alee mărginită de coloane sub formă de fus mă conduce spre porţile grele din piatră. Veşnic întredeschise, ele copiază în cele mai mici detalii porţile din lemn ale vechilor palate.

Pătrund în interior. Parcurg un coridor care coboară în pantă lină până la o groapă cu o adâncime de 30 de metri. În fund, se vede deschizătura prin care a fostr introdus corpul neînsufleţit al lui Djoser. Această intrare tainică era odinioară astupată cu un capac de granit cântărind mai multe tone. Astăzi acest capac a fost înlăturat, accesul în camera mortuară devenind posibil.

Intru în camera mortuară. De aici, pornesc ca razele Soarelui mai multe coridoare care conduc spre nişte săli tăiate în stâncă la o adâncime de 30 de metri. La ce servesc aceste încăperi? Nimeni nu-mi poate răspunde.

Una dintre săli era împodobită cu mozaic de ceramică verde cu reflexe albăstrii imitând unduirile trestiei. Fără îndoială acesta orna palatul lui Djoser. Dacă aceste săli aveau sau nu puteri miraculoase nu ştiu pentru că nu le-am observat.

Totuşi, am remarcat că marile piramide construite după modelul acesteia nu au decât una sau două săli de acest tip. De ce oare cea care le-a servit drept model avea mai multe? Ne putem imagina că marile piramide ascund săli secrete care n-au fost încă descoperite?

Arheologii au căzut de acord asupra faptului că piramida în trepte de la Sakkarah a fost prototipul celor mai mari piramide construite din blocuri de piatră, de aproape zece tone fiecare. Aceste piramide au fost înălţate la Gizeh în cursul următoarelor două secole.

Chiar dacă piramida de la Sakkarah şi monumentele care o înconjuară ar fi fost singurele opere concepute de Imhotep, el merita din plin să fie venerat de posteritate. Cu aceste edificii încep mii de ani de arhitectură. În plus, să mai punem la socoteală că Imhotep a fost în egală măsură om de stat, astronom, mare preot şi medic, cu adevărat o personalitate. După toate aparenţele, Imhotep a fost primul dintre cei mai dotaţi medici practicieni egipteni. Drept urmare i s-au atribuit chiar puteri de vindecare de natură divină.

Din scrierile vechi reiese că Imhotep avea în apropiere de Memphis, un vast sanctuar care servea atât ca templu, cât şi ca sanatoriu. Se numea Asclepeion, după Asclepios, zeul medicinei la greci, cu care aceştia îl asimilau deseori pe Imhotep.

În acel loc, bolnavii mergeau să-şi caute vindecarea, iar invalizii să-şi regăsească speranţa că se vor putea folosi de membrele lor. Egiptenii, grecii, romanii care s-au succedat la conducerea Egiptului au invocat ajutorul lui Imhotep multe secole de-a rândul.

Sanctuarul cuprindea şi o facultate de medicină unde Imhotep îşi instruia discipolii. Acolo au deprins primii medici esenţa profesiunii lor. Totodată este primul exemplu de învăţământ din lume care acorda o pondere importantă practicii.

Scrierile din vechime povestesc că era o bună parte de magie în învăţăturile lui Imhotep.

Mă întreb cum să fi fost posibil ca un preot egiptean să-şi fi luat dimensiuni supraomeneşti şi să apară brusc în haine nemaiîntâlnit de strălucitoare. Mă întreb cum ar fi putut să facă să-i scadă bolnavului febra şi să-i potolească durerile numai privindu-l. Din Asclepeion n-a rămas nici o urmă. De fapt nici nu se cunoaşte exact amplasamentul edificiului.

Dar, este foarte clar că medicina egipteană stă la baza medicinii occidentale moderne. Hipocrate, părintele medicinii, recunoştea că datorează mult medicinii egiptene. Multe lucrări din acest domeniu împărtăşesc acelaşi punct de vedere.

Am citit, de pildă, că în Egipt erau mulţi medici, chirurgi şi chiar specialişti ginecologi şi obstetricieni. La Tel al'Amarna s-au găsit tăbliţe din argilă care povestesc despre medici ce ţineau nişte cursuri ciudate. S-a ajuns la concluzia că ar fi vorba despre un fel de psihanalişti ai antichităţii.

S-au păstrat până în zilele noastre numeroase papirusuri cu informaţii despre medicină. Cel mai preţios dintre ele, botezat "Edwin Smith", după numele celui care l-a descoperit, este un manuscris anonim, nedatat, cu o lungime de cinci metri. Este cel mai vechi manual de medicină cunoscut în istoria omenirii. Tratarea subiectelor se face într-o manieră raţională, fără nici cea mai mică aluzie la vrăjitorii sau incantaţii magice. Sunt descrise pe larg patruzeci şi opt de cazuri de chirurgie clinică, de fracturi de craniu, leziuni ale coloanei vertebrale. Fiecare caz este tratat într-o ordine logică, pe capitole, începând cu auscultarea, apoi continuând cu diagnosticul şi tratamentul. De asemenea, notele explică sensul termenilor folosiţi.

Anatomistul Warren Dawson a atras atenţia că acest papirus dovedeşte că egiptenii au studiat creierul uman. Ei ştiau deja că leziunile cerebrale pot afecta şi alte părţi ale corpului. Printre tratamentele expuse se află explicat modul în care se pun la loc oasele rupte, cum se folosesc atelele şi ghipsul, apoi felul în care se poate interveni pentru c*răţirea şi închiderea rănilor cu ajutorul punctelor de sutură, a penselor şi a unui pansament adeziv rămas necunoscut. Mă întreb cum a reuşit o civilizaţie atât de tânără să acumuleze atâtea cunoştinţe medicale într-un timp atât de scurt?

Şi asta nu e totul. Preparatele pe bază de plante ale medicilor egipteni au ajuns atât de căutate încât s-au răspândit în întreg bazinul mediteranean. Se cunoaşteau şapte sute de remedii pentru toate bolile posibile, de la muşcătura de şarpe, până la febra puerperală. Nu exagerez cu nimic făcând aceste afirmaţii. Toate medicamentele sunt catalogate într-un alt document vechi, papirusul Ebers.

Şi noi astăzi înghiţim cu toată încrederea amestecuri ciudate, după reţete concepute în urmă cu patru mii de ani pe malurile Nilului. Multe dintre medicamentele recomandate de medicii sau farmaciştii Egiptului se mai folosesc şi în zilele noastre, de exemplu, cele cu salcâm sau cu anason, iar bobiţele de ricin erau folosite de egipteni ca laxativ. Coriandrul, şofranul, ca şi substanţele minerale (arsenicul, salpetrul, aluanul) sunt nelipsite din compoziţiile care ne liniştesc durerile.

Dacă Imhotep a fost sau nu iniţiatorul ştiinţelor medicale în Egipt este greu de spus. Cert este că egiptenii l-au venerat ca pe cel mai mare vindecător din toate timpurile. Arheologii au descoperit pe sute de statui din bronz imaginea lui, acestea fiind probabil daruri din partea bolnavilor vindecaţi de el. Numai la Luvru se află cincizeci de asemenea statui ale recunoştinţei.

Acestea îl reprezintă nu ca pe un zeu, ci ca pe un erudit. Tuns foarte scurt, uneori purtând pe cap o tichie, cu şorţ şi sandale. Imhotep este surprins într-o ipostază meditativă, cu un rulou de papirus desfăşurat pe genunchi. Acest tip de statuete datează din secolul al VI-lea î.Hr., însă abia trei secole mai târziu Imhotep avea să devină zeul egiptean al medicinii. Portretele îl reprezintă în picioare, ca pe majoritatea divinităţilor egiptene, are barbă şi ţine în mână un sceptru, simbol al vieţii şi al fericirii. În toată ţara, de la mlaştinile deltei Nilului până în deşertul Nubiei, au fost înălţate temple în onoarea lui Imhotep. Logic ar fi să credem că un om atât de puternic şi atât de venerat a fost îngropat într-un mormânt ca cel al faraonilor. Ei bine, nu s-a întâmplat aşa. Faptul pare cel puţin ciudat.

Caracterul original al religiei egiptene este dat, mai înainte de toate, de felul în care este intepretată nemurirea. De vreme ce Nilul cunoştea creşteri şi descreşteri ale apelor, Osiris reînnoia viaţa, iar grânele renăşteau în fiecare an, de ce nu s-ar fi întâmplat la fel şi cu omul? Conservarea miraculoasă a morţilor în nisip contribuia fără îndoială la convingerea că Egiptul va dăinui milenii de-a rândul.

Pentru un egiptean, viaţa nu reprezenta decât preludiul existenţei eterne, de dincolo. În cursul acesteia omul retrăia cele mai minunate momente din viaţa sa pământească. Supravieţuirea sa în existenţa eternă trebuia să se petreacă în lumea subpământeană a mormântului. Acesta nu era considerat un monument sau un mausoleu, ci trebuia să fie o locuinţă bine organizată, iar pentru un nobil ca Imhotep, demnă de rangul lui. Mormântul marelui vizir al faraonului ar fi trebuit să se afle printre cele mai grandioase, iar edificiul, un nucleu înconjurat de temple, c*rţi şi diverse monumente. Şi totuşi, necropola lui Imhotep nu s-a descoperit.

Aproape toţi arheologii care au făcut săpături la Sakkarah au căutat în zadar mormântul lui Imhotep. Unii dintre ei şi-au consacrat zeci de ani acestui studiu. Au scormonit în toate scrierile egiptene pentru a găsi cel mai mic indiciu. Dar nu s-a găsit nici măcar o aluzie la moartea lui. Ciudat, nu? Imhotep, pare-se, a fost un zeu antropomorf, care, precum Viracocha, Quetzalcoatl, Kukilcan - sau chiar ca Isus - poseda pe lângă o mare înţelepciune şi puteri miraculoase. El ar fi "plecat", în loc să moară şi să fie îngropat.

Niciodată n-am putut înţelege acest mister. S-au scurs multe mii de ani şi nu mai speram să înţeleg vreodată misterul cunoştinţelor ieşite din comun şi al dispariţiei (dacă putem vorbi de o dispariţie) ale lui lui Imhotep. Totuşi, acum după ce am recapitulat aproape toate informaţiile pe care le-am putut descoperi despre el, mi-am propus să examinez unele dintre faptele sale pentru a constata care dintre ele mai trec şi astăzi drept magice sau supranaturale.

Preoţii egipteni au fost primii care s-au bucurat de învăţăturile secrete ale lui Imhotep. Ei îşi făcuseră o formidabilă reputaţie de magicieni, de ghicitori şi de vrăjitori în toată lumea antică. O reputaţie cu caracter pozitiv, recunoscută de greci, despre care nu se poate spune că erau ignoranţi.

Potrivit legendei, preoţii îl considerau drept zeu al înţelepciunii şi ştiinţei pe Thot, care a domnit pe pământ trei mii de ani. Asociat într-un fel sau altul cu luna, el apare reprezentat ca un om cu cap de ibis, pasărea venerată de Imhotep. Aceasta este figurată ca simbol al unui om purtând o cască de astronaut. Este posibil oare ca legenda lui Thot să fi fost inspirată de vizita unei fiinţe supranaturale, dar binevoitoare?

Îmi amintesc că G. I. Joe devenise, în timpul războiului (n.n. al II-lea Război Mondial), porecla tuturor soldaţilor americani care împărţiseră cadouri în Europa, în Japonia sau în sud-estul Asiei. În acelaşi fel s-ar putea să se fi întâmplat şi cu Thot. A ajuns să desemneze o colectivitate, ca un reprezentant al oamenilor din spaţiu, care aducea învăţătura pe pământ.

Cunosc adepţi ai ştiinţelor oculte care pretind că Thot era un Atlant care a participat la construcţia Marii Piramide, al cărei interior a fost împodobit cu tăbliţele şi instrumentele sale magice. De aceea, egiptenii îl considerau un zeu atoateştiutor.

Inventatorul scrierii, acest zeu a scris primele cărţi ale Egiptului. Despre acestea preoţii spun că sunt ieşite "chiar din mâinile zeului".

O altă legendă povesteşte că zeul Thot i-a revelat regelui Thamos arta scrisului. Dar suveranul a considerat că scrisul reprezenta o ameninţare pentru societate: "Copiii şi tinerii care se vor strădui să se deprindă cu scrisul vor neglija să-şi exerseze memoria", ar fi obiectat monarhul.

Nu se ştie dacă Thot sau Imhotep au fost sau nu iniţiatori, este sigur însă că preoţii egipteni au fost primii oameni de pe pământ care au stăpânit scrierea. Cine să-i fi învăţat să fabrice hârtie prin presarea şi uscarea tulpinelor de papirus? Cert este că au fondat şcoli de scribi pe lângă temple, dând naştere unei clase de oameni instruiţi, care s-a dezvoltat, devenind mai apoi clasa funcţionarilor şi administratorilor în regatul recent unificat.

Dacă preoţii lui Imhotep au înfăptuit multe lucruri măreţe ne este permis să credem că nu s-au mărginit doar la ceea ce cunoaştem, chiar dacă dovezile ne lipsesc. Oricum, piramidele rămân cea mai minunată dovadă a ştiinţei lor.

Nu o sa transcrii toata cartea aici, nu?

Adevarul e ca mi-ar placea sa le vad in realitate. Abia atunci as putea sa imi fac o idee cat mai realista despre ele.

Toată cartea în nici un caz. Doar partea cu piramidele mă interesează, dar aveam nevoie de-un punct de plecare să ajung la piramide (în transcriere vorbind). Come to think about it, şi de-o transcriu integral ce?

Acest topic a fost editat de rebel: 24 Feb 2005, 07:07 PM

te vor lua pe sus cu drepturile de autor

cineva isi poate explica de ce in prezent la constructia piramidelor (arhitectura, stilism) nu mai asociem automat notiunea de moarte, de distrugere ?!

Cum adica "nu mai asociem "? Cand am asociat-o si cine? Te referi la vechii egipteni? Fii si tu mai explicit, ca nu oricine intelege ce vrei sa spui.

By the way

Acest topic a fost editat de actionmedia: 15 Mar 2005, 10:01 AM