Pai tu ce crezi, e un gest romantic? Daca da, atunci se pune!

Întreabă-l pe el dacă se pune. Dacă el zice că se pune, se va pune!

Heei, dar nu era ca si in exemplul lui dead-cat. Nu mi-a dat el bani sa imi cumpar, ci mi-am luat din proprie initiativa. Daca stateam dupa el...

Si eu cand fac piata (si da, "ador" sa car vreo 2 kg de cartofi, rosii, ditamai pepenele ) mai imi cumpar flori, romantic dealtfel, numai ca... se pune ca sunt eu romantica sau el?

mmmmh...cartofi

Pai, daca banii sunt de la el, zic baietiii astia, inginerii , cica e romantism al lor. Daca nu, e clar al tau. Cred ca le-am lamurit.

dead-cat

Acest topic a fost editat de nefertiti: 31 Aug 2004, 03:02 PM

Chiar, poti fi romantic(a) cu tine insu(a)ti? Mi-am luat flori, mi-am gatit o cina la lumina lumanarilor si dup-aia o sa fac o baie de spuma pe care mi-am pregatit-o singur(a)... Vaaai, ce romantic(a) sunt...
(va rog, nu dati in mine!)

Tudor Gheorghe - Doina olteneasca

Fara cina cu lumanari, pleeeease.

did somebody say "vornicum"?

Era un exemplu stereotip. Ideea mea de romantism e o lupta in noroi, urmata de un bungee (pana sa se usuce noroiul)...

Nu ma intelegeti gresit, dar eu nu sufar lumanarile, nu mi se par deloc romantice. Imi sugereaza orice, numai romantism nu. Prefer o lampa, un felinar, o veioza, o aplica, orice in afara de lumanari.

P.S. Nu sunt inginer.

Ai dreptate! Acum cîteva zile, cînd cu ploaia aia grozavă, am luat şi eu cina la lumina lumînărilor pentru că s-a întrerupt curentul electric. Nici mie nu mi-au sugerat romantism...

Un arzator pe benzina era a doua mea optiune
Si Valeriu Sterian - Concluzie

Acest topic a fost editat de Olaf: 31 Aug 2004, 03:49 PM

ce-ar fi cu o cina de tip "dungeons&dragons" intr-o pivnita veche cu torte in perete.
masa lunga de lemn, scaune cu spatare inalte si nu se bea din pahare ci din corn.

ce ziceti?

dead-cat, era o invitatie?

Whoaaa...
Si armata de zombies care bate la porti?

Serios vorbind, eu cred ca ar fi misto, dar trebuie sa ai cu cine.

vorba lu' radio erewan: in principiu da, dar trebuie sa fac prima data rost de pivnita. ca de cornuri (coarne? ) sa nu mai vorbim.

Hmmm, acum te eschivezi.

ai vrea tu

Excelenta idee, vin!

M-o fi invitat cineva?

Acu' să te văd pe unde scoţi cămaşa!

Inginerule!

Pai dupa ce ca am fiert 4 ore la burta aia, nu merit si eu o amarata de cina?!

Adica o ciorba de burta, bauta dintr-un corn de vaca, intr-o gropelnita?

Acest topic a fost editat de Olaf: 31 Aug 2004, 04:14 PM

Pai la mine s-a eschivat, asa ca nu e nici o problema.

unii stie de ce

Ok, dacă eu sînt unii (cumva) uite m-am bătut peste gură, dead-cat!

Şi haideţi să-l ascultăm şi pe bătrînul dar veşnicul tînăr Phil Collins - Another day in paradise!

Va dedic Jethro Tull - Aqualung si plec spre casa, ca vad ca nimeni nu ma ia la cina.

ma refeream la persoana, despre care spunea un cunoscut filozof contemporan:

"ioi de capul meu, regina"

dead-cat, o sa ma provoci sa fac un gest romantic.

Misto. Dar nu plecaaaaaa!
Uite, plecasem sa pregatesc masa...

Sa lasam romantismul pe alta data si sa trecem la altceva. Zilele astea a venit vorba aici despre sinucidere. Nu o sa vorbim chiar despre asta, ci despre ceva tangential. Se spune ca majoritatea celor care ajung sa recurga la un asemenea gest sunt la limita disperarii. Haideti sa vedem ce faceti voi cand sunteti disperati, cand vi se pare ca nu mai aveti iesire, cand nu mai stiti ce sa faceti, cand vi se pare ca speranta nu mai are rost.

Si o melodie: Wonderful World, Louis Armstrong.

Am trecut sa-mi dau cu parerea.
Mie asta imi suna a depresie. Daca e pe bune, din fericire, nu am avut asa ceva. Daca e depresie, ma bag intr-un colt si astept sa treaca, sau incerc sa vorbesc cu oameni despre care stiu ca vor incerca sa ma convinga ca nu-i asa, si se vor arata optimisti si am vor molipsi si pe mine.
Ma rog la Dumnezeu sa nu ajung in situatia de disperare adevarata.

Olaf, nu ma refeream neaparat la depresie. Dar cred ca oricine are uneori momente cand nu ii merg toate ca pe roate, mai degraba la asta ma gandeam. Am pornit de la exemplul cu sinuciderea, dar acela e o extrema.

Pai da, dar de la a nu-ti merge toate ca pe roate pana la disperare e cale lunga...

Si disperarea asta, are si ea diverse "arome" (sau miasme ). Adica este disperarea legata de lucruri care au valoare absoluta in viata (cum ar fi familia) si la asta nici nu vreau sa ma gandesc. Mai este disperarea legata de lucruri pe care ti-ai propus/trebuie sa le faci si vezi ca nu ajungi, sau ca devine mult prea complicata problema. Atunci am doua variante: ori ma chinui pana la capat, si ce iese iese, ori imi bag picioarele, inchid ochii, ma bucur de cadere si apoi suport consecintele. Si cred ca mai sunt si alte feluri de disperari, dar nu-mi vin acum in cap.

Alice Cooper - Stolen Prayer

Si eu tot ca Olaf reactionez: stau cumintica pana trece si imi repet in continuu ca o sa treaca, este doar o etapa si o voi depasi curand. Adopt atitudinea asta abia cand am incercat toate variantele posibile de rezolvare, doar atunci cand nu vad nici o iesire si pana acum a functionat.