Pt Ioana. Dumnezeu sa te ajute! Foarte bine ca ai fost off topic...dar ti-ai deschis sufletul si sa stii ca nu trece pe langa "noi".
Iata ca desi suntem "dogmatici" ne putem permite sa iesim din tiparele topicului si sa recunoastem cand cineva e trist si isi deschide inima. Macar cu vorba sa fim alaturi de tine.. Nu esti off topic

Pt Thunder:
Du-te si intreab-o pe Valentina ca probabil numai de la ea accepti informatii...restul sunt "dogmatici". Dar daca cumvai ai auzit de Parintele Arsenie..stii tu deja..un "dogmatic ingust la minte" poti citi, daca vrei sa intelegi cat de cat ce inseamna viata monahala.

Pt RZA..Prietene..ai ocolit total mesajul.
De unde si pana unde am zis eu ca nu se mantuiesc budhistii sau musulmanii?Sigur ca se mantuiesc! Stie asta orice crestin ..

Problema era alta: se mantuiesc toti oamenii sau nu?...si are mare legatura cu topicul nostru..Ce e pacatul?

Tu sustii ca toti oamenii se mantuiesc dar imi dai exemple in care nu toti se mantuiesc .... Eu sustin (prin prisma invataturii ortodoxe) ca nu toti oamenii se mantuiesc si tocmai de aceea este acest topic important.

Pentru mine pacatul este o piedica in calea mantuirii..

Prietene noi, ca sa nu ne mai agatam de cuvinte: toti oamenii care raman oameni se mantuiesc. Te astept in continuare sa precizezi ce intelegi tu prin mantuire. Si, de asemenea, care este rolul in Creatie.

Eu propun sa o lasam pe Valentina de-o parte sa nu sughita prea mult, nu cred ca are prea mare legatura cu Ecclesia.

- adevarul si spiritualitatea o caut si o trezesc in mine insumi.

- mie personal nu are ce sa-mi spuna Arsenie atit de important incit sa-i citesc toata "opera". Daca ai ceva consistent de spus din partea lui, fa-o aici.

- pina una alta nu am primit raspunsuri la intrebarile mele.

- adevarat, inclusiv orbirea spirituala e un MARE pacat.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 10 May 2004, 08:34 AM

thunder,my dear friend,

N-am fost off topic,asa cum spunea NOI,ci am lasat sa se inteleaga mesajul ,ca atunci cand lasi pe altcineva,in afara de Dumnezeu,inima ta e ranita de moarte.

Slabiciunea firii omenesti tinde intotdeauna sa ne indeparteze de telul suprem ,de a-I da lui Dumnezeu toata slava si cinstea pe care o merita.

Daca pentru cateva clipe,rememorarea unei amintiri pamantesti m-a indepartat de Dumnezeu,am permis unui gand nebun si iluzoriu sa ia loc in mintea mea,invitat de catre mine,am considerat ca am gresit fata de Dumnezeu.

P.S:uneori mai trebuie sa citesti si printre randuri,and just a note:nu trebuie sa ai intotdeauna tu ultimul cuvant,mai lasa si pe altii sa respire.

STIGMATUL IUBIRII


As vrea sa stiu.Ce e pacatul?
In ochii cui este -sau nu-,
In ai dumnezeirii noastre,
Sau cei ai lumii ?-spune-mi tu.

Ce e iubirea-adevarata?
E cea cand sufletu-i curat?
Si cand te doare de iubire?
Sau cand simti pulsul zvapaiat?
Cand tremuri dupa o privire,
Si-o soapta dulce pe obraz,;
Cand pieptu-ti geme de durere,
Iar vorba ti se stinge-n glas…

Ori,e pacat `naintea lumii-
Sa strigi iubirea –adevarata,
Sa nu traiesti tot in minciuna,
Si sa zici “da “,ce-i “niciodata”?
Durerea naste din iubire,
Si tot iubirea da durere,
Sa nu-i vezi chipul drag,o clipa,
Sa nu-l alinti c-o mangaiere,
Dar ,e mai dulce asteptarea,
Stiind ca va veni o zi,
Cand inimile lor vor bate,
La unison,ori vor muri……


***

printre copaci,din desul codru,
de-un verde crud ,pan` la durere,
femeia calea si-o urmeaza,
pierita,parca,fara vrere,
spre murmurul suav al apei,
ce izvoraste dintre munti,
in ciripit de pasarele,
indreapta-si pasii ei marunti…..
dar ce se vede ,printre frunze?
-“O,Doamne,iarta-mi indrazneala!”
se-ascunde,se piteste-ndata,
privind nu mare-i fu mirarea:
in limpezimea dulce-a apei,
ce se coboara-n albe spume,
si printre valurile repezi,
ce n-au pereche-n asta lume,
Ea vede trupul fara seaman,
ce-i biciuit usor de valuri,
si parul lung,lipit de spate,
barbatu-noata catre maluri……

Ea e uimita si distrata,
Admira cum el se cufunda,
Si iasa iar,lucind in soare,
Cu pielea-i lucie si uda;
e-o desfatare pan` la lacrimi,
s-admiri frumosu-I trup subtire,
femeia-ascunsa-ntre tufisuri,
cuprinsa-i parca de iubire……..

barbatul iasa,ea se-ntoarce,
cararea n-o mai recunoaste,
paseste parca in nestire,
gandindu-se la ce o paste….
Mergand agale,pe carare,
Zareste-n fata pe barbatul,
care-i calcase proprietatea,
si-I invadase tot regatul…….
Cu parul ud,de aur moale,
Cu ochi senini,ca de copil,
Isi pleaca capul cu un zambet,
Nici increzut,dar nici umil.

cu un glas tandru-i da binete,
Descaleca din sa usor,
Privind-o-n ochii ei albastri,
Si chinuiti,de-atata dor.
Privirile li se-ntretaie,
Si un fior cald ii patrunde,
Se vede-n ochii lor iubire,
Se vede teama,si mai multe….
“-sunt preot ,iarta-mi indrazneala,
si am venit pe-acest tinut
s-adun oitele pierdute,
ce drumul drept nu l-au stiut.
-o,iarta-ma ,dara,parinte,
eu sunt stapana-acestui loc,.
iar drumul tarii,pe-aici trece,
o,lasa-ma dar,sa-ti fac loc…”

si isi luara ramas bun-
uitandu-se `napoi cu jale,
simtindu-se –ntre ei fior,
si-n viitor –durere mare!
***



barbatul ei,pe mari plecat,
cu ani la randul nu se-ntoarse,
si se zvoni atunci de el:
corabia-i se scufundase.

Atatia ani la rand pierit,
Iar ea ramane fara vrere,
Precum o stanca-n asfintit,
Sta neclintita in durere.
Fara o vorba,un alint,
O soapta sau o dezmierdare,
Atatea lacrimi a varsat,
c-ar fi unit un rau de mare.
Singurul lucru ce-l avea,
E rugaciunea-n strana sfanta,
Caci ruga ei ii da puteri,
Ii da sperante,si-o alina.

In zorii zilei preafrumosi,
Unei duminici lucitoare,
Si-asterne pasii ei marunti,
Spre singura ei alinare.
Un murmur se aude lin-
Enoriasii dau navala,
Caci slujba sfanta-a inceput,
Si vin ca sa inalte slava.

Cand trupul lui mladiu iesi,
Si se-arata multimii toate,
O data murmurul se-opri,
Si capetele se plecara.
Dar peste cel` ce s-au plecat,
Doua priviri se intalnira:
Se cautara nesatui,
Apoi,cu greu,se despartira.
Se-nfiripa atunci pe loc,
O dragoste fara tagada,
chiar inimile ii dureau,
cand lacrimile-au dat navala.

***

si s-au iubit,si s-au iubit,
cu patima si cu durere,
si din amurg,in rasarit,
razand,plangand fara de vrere;
iar trupurile ca de jad,
luceau in raza blanda-a lunii,
si picaturi se-amestecau
cu lacrimile lor,nebunii.

Si fericiti,si tristi,deodat`,
Stiind c-odat` se va sfarsi,
Se sarutau,se-mbratisau,
Plangeau,radeau,ca doi copii……
Trecura saptamani in sir,
Iar dragostea lor tot mai mare;
Dar intr-o zi cand el sedea,
Cu capu-n poala ei cea mare,
Suvitele ei negre cad,
Pe fruntea lui cu bob de roua,
Priveste-n ochii lui cei verzi,
Cand plansul i se rupe-n doua,
Si-i spune plin` de teama –n glas,
Dar numai bucurie-n suflet,
Ca ea ramase grea demult,
Din pieptul lui iesi un urlet,
Se bucurara pe deplin,
Si plansera,dar,mai apoi,
Chiar daca ii unea iubirea,
Veni sfarsitul l-amandoi.

***


sa fie si mai mare chinul,
si sa plateasca-al lor pacat,
zari,sarmana-n dimineata,
pe drumul tarii-al sau barbat.
Cazuse cerul peste dansa,
Cand ochii lui vicleni privi,
Iar bratele cum o-nconjoara,
Precum un lat la ciocarlii.

Trecura zile,luni de-atuncea,
Iar viata lor prea greu trecea,
Caci sotul ei simti tradarea,
Si-a lui femeie scump platea.

Sa mearga-n tarini la arat,
Sa mane caii ziua-ntreaga,
Doar s-o scapa de-al ei “stigmat”,
Si-ar fi plecat in lumea larga….
In ochii lumii recunoaste,
Ca-n pantece e-al lui urmas,
Dar vietile lor prea amare,
Isi parasira-al lor fagas.
Si ii ceru,plin de trufie,
ca sa renunte la copil,
caci altfel spune-n tot tinutul-
el nu-I va deveni servil.

Sarmana mama,de indata,
Cu pruncul nenascut in pantec,
Alearga de degrab` la preot,
Ca sa asculte al ei planset.
Cutremurat de vestea sumbra,
Acum cand ea avea nevoie,
De dragoste si dezmierdare,
Nu de-a nebunului sot voie,
Si ii jura,atunci in taina,
Ca nu avea s-o paraseasca,
Ca ii va fi mereu alaturi,
s-o apere si s-o iubeasca.

De cum ajunse-n sumbra casa,
Ce fu odata doar lumine,
Isi infrunta fara tagada,
Preacuntul sot ca o stafie;
Caci se schimbase fara seaman,
De anii grei,cei dusi pe mare,
Si-acum cand ii priveste chipul,
ii pare fara-asemanare.
Iar dragostea ei,cea din taina,
Frumosu-i chip-pan` la durere,
Mladiu,ca trestia pe ape,
Cu parul galben,ca de miere….
Dar,in contrast,apare-acuma,
Had,chipul sotului demonic,
Cum sta in umbra-i sticlesc ochii,
Cu graiul lui,usor laconic;
Refuzul ei il nebuneste,
Si infruntarea ei il doare.
A,deci isi apara iubirea;
-“o,tu jivina tradatoare!”
si furios precum un taur,
din ochi arunca reci vapai,
se infioara tot deodata,
blesteama –acum asupra ei:
-“sa nu gandesti macar o clipa,
c-al tau iubit nu-l voi afla;
cand il gasesc,sa stii atuncea,
ca va muri de mana mea.”
Femeia-ncepe-ncet a plange,
Isi pune mainile pe pantec.
-“O,nu spera ,draga sotie,
n-o sa auzi tu nici un planset!”
si nu sfarsi amenintarea,
ca pumnul lui lovi in plin,
cutremura biata femeie,
iar tipatul ii fu de chin.

Legata in piata mare,
De rugul mare,cel de fag,
Iar sapte Preoti Mari venira,
Ca sa o judece infami.
In capul mesei i-e barbatul,
Si arata plin de dispret:
-Eu,zise implorand mulimea,
cu lacrimile-i fara pret,
Eu!am crezut asta femeie,
Si am crezut dragostea ei,
Si ani la randul am visat-o ,
Am mirosit parfumul ei,
m-am inchinat ca la icoana,”
spunea privind acuzator,
“cand am aflat ca ma-nselase,
Pentru o clipa-am vrut sa mor…”

Un murmur se-auzi-n multime,
Iar lumea il compatimea,
Si toti o aratau,sarmana,
Cu degetul,iar el zambea.
Si-atuncea,in durerea-i surda,
Chiar cand de sine nu-i pasa,
Simtind ca ii veni sfarsitul,
Iubirea ei si-o apara.
-“ce faceti,o nebunilor,voi care,
cu totii ati pacatuit;
cand m-ati vazut pe rug aicea,
ati si luat piatra si-ati lovit.
Hai,spuneti,dar ce e pacatul?
In ochii cui este -sau nu.
In ochii Tatalui din ceruri,
Sau cei ai vostri-spune tu!
Faci pe martirul si te lauzi,
Ca m-ai iubit si venerat,
Dar unde-ai fost tu,ani la randul?
O,tu, barbatul adorat!
Nu m-ai iubit nicicand ,se stie,
Ai vrut doar avutia mea,
Si-acum pretinzi,tu,sloi de gheata,
c-ai venerat faptura mea?
Am fost iubita,nu de tine,
De tatal pruncului ce-l port,
Dar,decat sa iti cer iertare,
Mai bine ard pe rug si mor.”
-“O,tu nu stii ce spui,copila,
ii zise-un Preot preainalt,
nu-ti ispasesti asa pacatul,
trecand taramul celalalt.
Dar,de ne spui,a cui-i faptura,
Si c-ai gresit,noi te iertam,
Caci vinovatul este altul,
Nu cazna asta vrem sa-ti dam.
Asupra ta iti porti stigmatul,
Si c-ai gresit,prebine vezi,
Pacatul tau e cel de moarte,
Dar te-om ierta,poti sa ne crezi.
Si vei putea sa pleci de-aicea,
Copilul tau il poti avea,
Gandeste-te nu doar la tine,
Ci si la ce-ar putea urma.
De nu ne spui,aici de vie,
Tu o sa arzi,si e pacat;
De zici ca n-ai iubit cu minte,
Sa arda deci,cel vinovat!
Tu ai fost slaba,fara cuget,
Si n-avea cin` te ocroti,
Si ai cazut ,biata femeie,
Drept in pacat,dar poti iesi.”

Femeia tresari puternic,
Si ochii-odata se umplura;
Pierduse sirul celor spune,
Zari-n multime-a lui faptura.
Cu ochii-i mangaie obrazul,
Si tot din ochi il saruta,
Muta privirea pentr-o clipa,
Si-n gand,un “bun ramas”isi lua.
-“nu m-am aflat aici degeaba,
ci c-am grsit fata de voi?!
Au,nu ati spus ,ce e pacatul???
A fost doar unul,n-am fost doi.
Doar eu,pot sa va spun acuma,
Doar eu cazut-am in pacat,
Caci am iubit pan` la durere,
Dar el,sarmanul,m-a lasat.
Zici ca-I stigmat ,tu,preainalte?
Copilul meu –e un stigmat?
Cand sufletul mi-am dat si mintea ,
Cand m-am iubit cu-acel barbat?
Doar eu sunt vinovata-aicea,
Pedeapsa vreau sa mi-o primesc;
Nu vreau sa mai traiesc vreodata,
Si-acest barbat sa-l mai zaresc!”
-“un nume,spune,numai unul,
si te-om ierta,ca ai gresit.
Pacatu-i de mai multe feluri,
Dar Dumnezeu te-a mantuit.”

“Eu am fost dar,am fost acela,”
multimea parca-a-ncremenit.
Si-o voce-i asurzi cu totul,
Sutana-n Preoti a izbit.
-“Eu am iubit asta femeie,
caci din pacat am fost nascut;
si cat ma doare-a mea iubire,
caci luni de zile am tacut,
ca nu i-am dat o dezmierdare,
si n-am stres lacrima pe-obraz,
ca multe zile nu-i vad chipul,
si n-aud deznadejdea-n glas…..
da,e pacat `naintea lumii,
dar strig iubirea-adevarata,
nu voi trai mintind de-a pururi,
si nu voi mai gresi vreodata.
Iar de ma uit in sus spre ceruri,
La Dumnezeu,pe tronul Sau,
Gresit-a trupul,cat si mintea,
Dar n-a gresit sufletul meu,
Si de ma rog,de cer iertare,
ce voi acum nu ne iertati,
in ochii Lui privim acuma,
de glasul Lui suntem certati…”
***
In bratele femeii sade,
Un copilas cu par balai,
Cu buzele de mura coapta,
Si buzele-sclipiri de jad.
Barbatul rade,il ridica,
Iar parul lui balai luci,
Si ochii cu privirea-i blanda,
Catara dragei lui sotii.
Se-mbratisara cu putere,
Si-acolo-n inima paduri,
Gasira linistea si dorul,
Ce niciodata nu-l stiu unii…

thunder, esti incorigibil amice, raspunsurile tale m-au deconectat f. mult (functioneaza paratrasnetul, functioneaza!)

o mica sugestie, atita doar: lasa-ne, fratele meu, sa avem si noi parerile noastre (gresite sau nu) ca doar stam la un pahar de vorba si nu ne mai obosi cu cererea de rationalism atroce! Eu, cel putin, in ceea ce am "corectat" acolo am avut in minte cuvintele lui Isus, care spune undeva "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati!". Parerea mea (si las-o rogu-te asa) e ca da, studiem pacatele altora pt. a nu le face si noi, da' nu le urim. Strica, omule, prea multa ura...

Despre "aproapele" meu, de asemenea, cu scuzele de rigoare, lasa-ma si aici sa am parerea mea. Alta... si fara argumente "consistente", ca chiar nu cred ca e cazul!

Nici eu n-am inteles ce-a vrut sa spuna Ioana, n-a fost prea explicita. Dar e prea dur sa-i spui cuiva aflat intr-o pasa emotionala vizibila ca este off-topic. Nu se face, dragul meu!

ps: 1.dar cum de n-ai observat marea greseala, cum?? "propozitia" este, de fapt "fraza"!
2. multumesc pt urarea de a descoperi "Adevarul". Fac si eu ce pot...
3.

Acest topic a fost editat de caa: 10 May 2004, 11:00 AM

- alo alo, domnu moderator, daca tot cenzurezi mesajele, fa-o in mod impartial. Daca tot ai sters afirmariile mele despre Valentina, sterge si "cauzele" pt. care am facut acele afirmatii, atit din mesajul meu care cuprinde acest QUOTE:

... cit si acelasi pasaj din mesajul sau anterior.

- daca tot aveai intentii "bune" fata de Valentina, cenzurai mesajul lui noi inca de la inceput.

- poti sa stergi si acest mesaj dupa ce faci dreptate.

- iti sint asa de drag ?

- mesajul meu era o gluma, d'aia l-am ingrosat si am scos o mare limba la tine. umorul, si in general simtul umorului ajuta la depasirea limitelor si egoului (cel datator de pacate si limite) si este o caracteristica a oamenilor superiori (in sensul bun al cuvintului).

- acum, tehnic vorbind, vad ca topicul se numeste "ce este pacatul", cu "care sint pacatele mele", sau "hai sa ne depanam pacatele", sau "hai sa invatam din pacatele (greselile) altora ..." samd.

- asta fac si eu, si asta sugerez si altora sa faca cu mesajele mele. Ceea ce am inteles eu din mesajul tau este ca manifesti o mare doza de "atasament", unul dintre pacatele primordiale enuntate de Buddha, si chiar de Iisus in diferite rinduri, printre rinduri:

- oamenii profani, oamenii ignoranti sint prezentati aici pe Iisus ca fiind "morti", adica "morti spiritual". Iisus te indeamna sa mergi catre VIATA, catre SPIRITUALITATE, catre Cel Viu, Dumnezeu, nu catre "morti". In acelasi timp te indeamna la "detasare", sa te detasezi de ceea ce este "materie", de "cei apropiati", de bani, etc care sint diferite forme de pacat care au la baza acest "pacat primordial": atasamentul.

Lu 8:14 Sămînţa, care a căzut între spini, închipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îşi văd de drum, şi -l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n'aduc rod care să ajungă la coacere.

- respirati respirati, cit mai este timp ... caci vine vremea antihristului.

- "ultimul cuvint" este cuvintul viu, indiferent al cui este si cind este el fizic expus.


succes !Editat Moderator: Nu mai folosi acest ton si nu ai nici un drept sa-i faci pe altii pierduti sau oameni ai antichristului (nimeni nu stie cand vine acea vreme cu atat mai putin tu); nu cred ca esti profetul Moise sau Enoh si nici nu faci parte din cler pentru a putea veni, asa tangential, cu asemenea comentarii. Nu esti tu in masura sa propavaduiesti Cuvantul lui Dumnezeu (sa predici si sa intepretezi Evanghelia sau vreo carte a Bibliei) deoarece nu ai primit aceasta putere de la Duhul Sfant, prin impunerea mainilor si succesiune apostolica.
Te rog nu mai fii asa incisiv.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 10 May 2004, 04:55 PM

Hey,thunder!

Sigur ca imi esti drag,si declar public lucrul asta,tu pentru mine,esti sarea si piperul forumului.Ce sens ar mai avea ,daca am fi toti de comun acord,nu-i asa?

- ce de mai "amici" am in jurul meu.

- e vorba aia: "gura pacatosului adevar graieste". DA, sa stii ca functioneaza "paratraznetul" !

- eu nu sint preotul, "gurul" sau invatatorul vostru pt. a va baga pe git niste idei sau "adevaruri". Eu le expun "la un pahar de vorba". Fiecare user ia mai apoi ce vrea si ce poate din afirmatiile fiecarui user care isi expune parerile in public. Nu sintem aici la secta sau la biserica si nu e are caracter de "obligatoriu" sau de "impunere" ce vorbim noi aici, ci ne dam fiecare cu parerea, functie de cunoasterea teoretica si practica pe care o avem in domeniul ezoteric, spiritual. Daca vreunul da cu "bombe", sau cu adevaruri ... aceste "seminte" vor da roade in fiecare dupa cum ii este deschiderea sufleteasca si nivelul spiritual (a se vedea pilda semanatorului, cu diferitele tipuri de soluri unde cade saminta). "Munca" semanatorului nu trebuie sa tina cont de acel sol, ci de actiunea in sine, aceea de a "semana adevarul".

- rationalismul la care va invit eu in termeni lumesti si actuali este "rationalismul, luciditatea si discernamintul" la care ne invita Iisus cind ne spune ca El a adus "sabia". Sabia discernamintului spiritual trezita de cunoasterea si intelegerea adevarului si invataturii divinatorii. Odata trezit acest discernamint, avem si intelegerea logica si rationala a adevarurilor cuprinse in invataturile sfinte si mod conex cu ceea ce intilnim in viata de toate zilele si astfel putem evita diferite pacate si greseli pe care alta data le-am comis sau pe care sintem pe cale sa le comitem ...

- odata cu aceasta noua intelegere superioara, apare si "conflictul" cu cei de linga noi, care au ramas la aceleas nivel de intelegere de dinainte, si cu care intram chiar in "conflict" de idei. In acest fel este posibila intelegerea pilda (cu "sabia") lui Iisus.

- sa stii ca multe "vrajmasii" prezente aici pe forum din aceasta cauza se datoreaza, diferenta de intelegere si cunoastere a adevarurilor (spirituale).

- Iisus judeca atunci, eu doar expun niste informatii si pareri cu tenta oculta, initiatica si pareri personale. El le vorbea fariseilor cu cuvinte dure si taioase. Cu toate acestea El prezenta si anumite adevaruri spirituale. Unii le primeau, altii pe ignorau, altii le negau (vezi pilda semanatorului).

- si eu am in minte o multime de cuvinte ale lui Iisus si dupa cum vezi le folosesc adesea.

- am precizat zic eu destul de CLAR la ce se referea ideea de "ura", si acolo pusa intre ghilimele. E vorba de a te opune ferm acelor pacate, nu de a manifesta ura si energiile specifice ei. Fiecare a inteles insa ce a putut. De altfel, nici nu ai cum sa urasti o calitate sau un viciu ...

- Citeste si raspunsul meu catre ea.

Acest topic a fost editat de thunder: 10 May 2004, 02:23 PM

-

- merci ... se pare ca am acest "rol" de "sare si piper".

- numai sectantii sint "la fel" si mereu "de acord unii cu altii".

- nu inseamna ca a fi de acord unii cu altii in anumite momente ne face in mod automat "sectanti", ci doar ca am descoperit impreuna sau separat aceleasi adevaruri (realitati).

PS. Ma bucur ca ti-ai dat seama. Ca sa fiu on topic: ar fi fost un adevarat pacat sa nu-ti dai seama.

Acest topic a fost editat de thunder: 10 May 2004, 02:37 PM

"Îţi sînt drag?" ... "Sigur că-mi eşti..."

Da' ce se întîmplă aici? Se înfiripă oarece, mmh?

Oh,ce sa fac...am pacatuit ,parinte,si m-ai prins si asupra faptului!

Interesantă mi se pare atitudinea noastră faţă de păcatele celorlalţi (le lăsăm un pic pe ale noastre). Chiar, oare ce atitudine ar trebui să avem faţă de cineva care vedem limpede că păcătuieşte. Dădea cineva (nu spui cine, persoană importantă!) un exemplu cu fumatul. Ce este de făcut cu un om care fumează (care păcătuieşte, în general)? Îl lăsăm în ale lui riscînd să fim "contaminaţi", punem mitraliera pe el înfierîndu-l fără milă, facem compromisuri jumi-juma? M-a pus puţin pe gînduri chestiunea asta...

ioana1, in sfarsit vad o gluma la tine. Deci poti fi si relaxata care va sa zica...
Iti sta bine.

Pai,in primul rand ma uit la mine,nu vorbesc de altii.Am fost fumatoare,iar dac -ar fi venit cineva sa zice"nu mai fuma ca gresesti,sau te imbolnavesti",as fi zis:ptiu,drace!!!

Sigur ca e usor sa dai lectii la altii, a corija pe altul,cand tu lasi de dorit .E greu,pentru ca omul zice:"Tu vorbesti?"

Ca si de preot ,lumea il analizeaza si zice :"sa faci ce zice popa,nu ce face popa",asta e omul nostru mereu trage cu ochiul peste gardul vecinului sa vada ce face.

Ca raspuns la intrebarea ta,eu personal zic,trebuie musai sa fi un exemplu de cinste si corectitudine(nu perfect,Doamne fereste,ca ne-ar face astia statui de ceara!),dar prin atitudinea ta sa sadesti indoiala celor din jur ,ca daca fac intr-adevar ceea ce trebuie,si tine de respectul propriei persoane,nu doar de superioritatea asupra cuiva.

Am un coleg ,care vinerea nu mananca,NUMAI fumeaza si bea cafea.Degeaba i-am explicat ca nu postul de mancare e baiul,ci absintenta de la unele placeri,hobby-uri,etc,ca-mi consum oxigenul de pomana,deci ca sa n-o iau prin gradina,eu zic asa-de cine se prinde ,se prinde,de cine nu-nu,oricare ar fi pacatul-fumat,etc,etc.

Eu sînt mai nou pe aici şi nu ştiu cum se procedează cu sondajele. Cine ştie îl rog să mă ajute.

M-ar interesa unul care să sune cam aşa: "Care este viciul capital de care credeţi că trebuie să vă feriţi cel mai mult (la care sînteţi cel mai predispus)?". Sau cam aşa ceva... Iar la variantele de răspuns să se enumere cele 7 vicii capitale:
1. mîndria
2. lenea
3. desfrîul
4. lăcomia
5. avariţia
6. mînia
7. invidia

Mulţumesc anticipat!

Cred sincer ca predispusi suntem al toate,nu doar la unul singur,nu stiu ce am evidentia , ca slabiciunile ni le recunoastem toti,dar cel mai mare pare a fi mandria ca de acolo se trage si lacomia de bani,si ravnirea la bunul altuia,si lenea,si desfraul,iar pe langa astea mari mai incap o sumedenie "mici".

Dintre cele 7 pacate capitale, cel mai mare este mandria sau slava desarta. Este cel mai vechi pacat din Univers, este pacatul lui Satan. Mai degraba se vindeca o persoana de SIDA decat de mandrie. Toata viata ne luptam cu mandria desarta. Cand aceasta dispare, apare smerenia.

Pe locul 2 as plasa mania. Este o stare improprie unei fiinte armonioase si totodata un criteriu pentru neacceptarea la Sfanta Impartasanie a celor care "tin dusmanie". Mania/furia/ura denota intrarea in rezonanta cu entitatile malefice care se hranesc cu energiile joase generate de aceste sentimente. Iar la extrem, aceste entitati ajung chiar sa se manifeste prin persoana furioasa. Ati intalnit sau aveti cunostinta de cazuri de furie oarba, cand cineva a recunoscut ca "vedea rosu in fata ochilor" si atunci a pus mana pe topor, cutit etc. si a inceput sa loveasca in stanga si-n dreapta de parca ii luase necuratu' mintile? ... "Nervii" sa fie de vina? Terminatiile nervoase adica? Nu este asa... Vina "furiosului" este ca a acceptat cu liber arbitru sa intre in rezonanta cu entitatea care l-a enervat. Ca intotdeauna in cazuri de posesie partiala sau totala, "tinta reala" nu este posedatul (care devine doar o unealta) - ci cei din jurul sau.

Despre celelalte 5 pacate ar fi multe de spus, dar vreau sa vad si ce pareri au altii...

Oricum, vreau sa mai aduc in discutie un lucru... acceptat si de Biserica. Fiecare viciu este coordonat de o entitate malefica, entitate care devine mai puternica de fiecare data cand mai cade un om in plasa viciului respectiv, si care poate agresa simultan un numar de oameni care comit pacate similare. Chiar pentru o simpla lasare de bautura de exemplu, este necesara o procedura similara exorcizarii, pentru a elibera omul de legaturile in care il tine legat demonul. In caz contrar, viciul se va sublima in alt viciu si mai grav, pentru ca asa cum spune expresia "suma viciilor este constanta" lasi tigara, incepi sa te imbuibi, lasi sticla si pui mana pe droguri, renunti la sex si incepi sa faci cu nervii etc.

Stiu o gramada de persoane care per total infaptuiesc acelasi gen de pacate:desfrau,mandrie,lene,invidie etc..Unii dintre ei sunt fericiti si se simt bine in inconstienta lor ca pacatuiesc,iar altii cu nimic mai pacatosi ca ei sufera si se perpelesc de zici ce e aia,fara sa stie concret motivul.Care e diferenta,ce anume interactioneaza:constientizarea pacatelor,felul fiecaruia de a privi viata,autoindulgenta?Adica daca pacatuiesc:fumez,beau,ma droghez,sunt lenesa si invidioasa pe fericirea altora si stiu ca pacatuiesc asta ma face sa ma simt de doi lei?Daca nu constientizam ca fac ceva rau,eram fericita?Pt ca stiu persoane care se simt bine in pielea lor si traiesc feiriciti si nu au vreo legatura cu respectarea vreunei legi bisericesti(traind la fel de "pacatos" ca altii)iar pacatul a devenit normalitate omeneasca pt ei...Deci?E vreo cruce ce trebuie dusa de fiecare,greutatea ei diferind?E vreo latura ce eu nu o pricep?

Salutare (de departe) tuturor pacatosilor si salutari (de aproape) celor ce stau cu spatele la subiect!

Caa vreau sa-ti raspund si eu la intrebarea importanta:ce avem de facut inaintea celor care pacatuiesc si carora pare ca le-am fi complici din moment ce suntem pe-acolo?Raspunsul fiecare trebuie sa si-l dea,nu sa-l iei de-a gata de nicaieri.Depinde de ce vrei.Depinde iar de puterea pe care o ai.Daca sa zicem ca implinesti conditiile astea si mergi mai departe,daca scopul tau e asadar vindecarea victimei,daca o iubesti suficient - adica foarte tare - si daca ai puterea de la El sa incepi un razboi care nu sti cum o fi,dar trebuie sa-l duci la capat de-l pornesti,atunci iti mai trebuie una,anume o "pricepere",o "stiinta" care o afli din experiente (nu rareori nereusite) in care nu lipsite de importanta sunt detaliile,de pilda momentul potrivit cand incepi "tratamentul" sau locul potrivit.Daca te bagi unde nu-ti fierbe oala are sa-ti treaca repede intentiile frumoase si de aia cel mai bine e cand incepi o campanie de folos impotriva pacatului,din altii sau din tine,recomandabil e sa biruiesti,altfel in loc sa-ti creasca,credinta iti va scadea.

Cat priveste sondajul tau cu ierarhizarea pacatelor sa sti ca fiecare are elementele negative "aranjate" altfel decat ceilalti.Dupa mine cel mai primejdios nu-i totusi pacatul cel mai mare,ca daca chiar vrea cineva se ia de gat cu dusmanul si cu ajutorul Celui de Sus il rapune;dupa mine cel mai primejdios e cel mai mic,cel care e totusi suficient sa te scoata condamnat,ala minuscul ce se ascunde prin crapaturi de nici nu-l sti si iese numai cand se face intuneric ca gandacul de bucatarie!De aia te indemn sa cauti bine si sa ai totdeauna lumina aprinsa si ochii deschisi larg,da sa nu lasi sa-ti dea careva cu praf in ei!

semnat: un ignorant

"E vreo cruce ce trebuie dusa de fiecare,greutatea ei diferind?E vreo latura ce eu nu o pricep?"

Cred că DA! La ambele întrebări...

Păcat nu poate face decît un credincios. Ceilalţi fac... greşeli.

Părerea mea personală e că cei care nu sînt credincioşi (şi nu respectă, printre altele biserica şi regulile ei) nu sînt cu adevărat fericiţi. Nu au un punct de reper, de referinţă valabil. Dar, sigur, e numai şi numai părerea mea.

Geri termină cu gîndacii de bucătărie că mă înfiori. Eu cred totuşi că mai mare e păcatul mare decît cel mic (căruia, sigur, trebuie să-i acordăm "respectul" cuvenit!

geriA3e a punctat minunat un aspect: acela al insignifiantei aparente a pacatului celui mai mare. Repet, cel mai mare pacat capital este mandria desarta. Cati dintre noi privesc aceasta mandrie ca fiind un pacat? De multe ori, o persoana debordand de orgolii este chiar mandra de propria-i mandrie. Si totusi... atat crestinismul atrage atentia asupta periculozitatii acestui pacat prin indemnul la smerenie, cat si hinduismul - prin indemnul la transcederea ego-ului. Ce ar mai fi de zis? Orgoliul exagerat face ca "purtatorul" sa devina absolut insuportabil in societate datorita atentiei exagerate pe care si-o acorda, iar impaunarea merge mana-n mana cu prostia si determina toate celelalte defecte ale fiintei umane. Singurul motiv pentru a ne bucura de faptele noastre este realizarea voii lui Dumnezeu.

@_Jubilee_
E o singura diferenta intre cei care pacatuiesc si simt ca pacatuiesc si cei care pacatuiesc si nu simt ca pacatuiesc. Doar primii constientizeaza. Vezi ca Legea (fie ca i s-a spus Decalog de catre iudei, fie ca i s-a spus Belagine de catre daci) nu este scrisa doar pe tablite de lut. Este scrisa (implementata) in structurile noastre nemuritoare. Pe Sinai, Iehova ii spune lui Moise ca si celelalte neamuri au primit Legea si o poarta in ei... Acuma, sa stii ca lipsa de constientizare a pacatului NU te face fericita. Oricum "ti-o iei". Doar ca cei ignoranti sunt pedepsiti mai putin, iar cei care stiu si totusi o comit sunt pedepsiti mai aspru. La fel si in cazul recidivelor. In acest sens, Spovedania pentru iertarea unui pacat si apoi repetarea acelui pacat in ideea ca oricum la urmatoarea Spovedanie va fi din nou iertat constituie pacat impotriva Sfantului Duh.

Da. Iar greutatea crucii fiecaruia difera in functie de "muschii" (spirituali) ai fiecaruia. Cea mai grea cruce a avut-o de dus cel mai puternic dintre toti. Dumnezeu. Prin intruparea Sa ca Iisus din Nazaret.

De acord cu cea a scris caa. Ateii nu au acea busola interioara care sa le dea un sens in viata. De aceea si sunt in deriva, zbatandu-se sa gaseasca explicatii rationale la tot ce misca; in medie insa, cam dupa 50 de ani, majoritatea oamenilor incep sa-si puna problema un pic diferit si incep sa creada. Iar daca nu o vor face in viata asta, in urmatoarea cu siguranta. Ce zici, draga prietene noi? In loc sa fie damnati pentru necredinta lor si sa astepte cuminti Judecata de Apoi, baietii astia mai vin si intr-un interval de 100 de ani sa zicem ajung la fel de credinciosi ca si tine. Iar unii chiar te depasesc si se mantuie inaintea ta. O fi buna reintruparea asta la ceva?

RZA...tu vorbesti de erezia numita reincarnare. Incerci tu sa o vopsesti prin "reintrupare" poate poate o inghit mai bine unii..

Credinta e un dar de la Dumnezeu....talharul s-a mantuit in ultima secunda..nu s-a reincarnat. Sfantul Apostol Pavel i-a prigonit pe crestini dar Dumnezeu i-a daruit credinta nu l-a reincarnat. La fel si cu cu ateii sau cu necredinciosii...Dumnezeu sta la usa si bate pana cand ei sunt pregatiti sa recunoasca. Intoarcerea lor e la fel de valoroasa cu o viata intreaga de pocainta (vezi paraboloa fiului risipitor)...nu e nevoie de nici o reincarnare.

Insa..si aici e problema ta cea mai mare..nu toti oamenii se mantuiesc (din pacate). Dupa cum ai fost si tu de acord aceasta nu reprezinta un rateu al lui Dumnezeu ci e rodul liberului arbitru.

Ai incercat sa "motivezi" ca oamenii care nu se mantuiesc, de fapt nu mai sunt oameni, ci se transforma in demoni..iarasi o greseala. Omul ramane om( cu trup spiritualizat), nu se transforma nici in inger nici in demon.

Ti-am cerut de mai multe ori scrieri ortodoxe pro-reincarnare..nu ai dat nimic. Eu ti-am dat in schimb scrieri explicite impotriva acestui curent.

Hristos si Biserica lui nu spun nimic despre reincarnare, iar Evanghelia Lui se va vesti in toata lumea NU ca ceva complementar, auxiliar ci ca ALTCEVA. Asta nu inseamna ca Budha, Mahomed si aderentii lor nu se mantuiesc.

Acum cand traim vremuri apocaliptice, tu inca mai sustii ca Hristos a ingaduit atata timp sa fie tinute ascunse "adevaruri", ca de fapt Biblia e incompleta..

Da, si altul a afirmat erezia ca Soarele nu se invarte in jurul pamantului... Vorba lui nenea Iancu "putintica rabdare"... ca maine o sa dai coltu' si te vei convinge de adevar. Si nu incerc sa vopesc nimic! Spune-i "reincarnare", daca vrei... poate in alta viata ai fost macelar, mai stii?

Toti oamenii au POTENTIALUL de a se mantui. Din fericire.

Observi ceva, noi?
Tu vorbesti despre rau, eu despre BINE.
Tu vezi damnare, eu vad IERTARE.
Tu vezi erezii, eu vad ADEVARUL.
... in afara de asta, eu constat ca habar n-ai de anumite realitati subtile, de anumite informatii ezoterice, in schimb iti face o placere nebuna sa te iei in clanta cu cei care stiu mai multe ca tine. Sa stii ca nu ma refer la mine cand spun asta! Doamne iarta-ma, e ca si cand l-ai invata pe tatal tau sa faca copii, noi!

Uite, vezi? Iar ai comis-o! Aici intri in contradictie flagranta cu dogma crestina.
Va rog sa-i explice cineva si lui noi ca oamenii cu adevarat rai se pot transforma dupa moarte in demoni iar cei cu adevarat buni se pot transforma in ingeri!
Intre timp, noi, ia fa tu o cyberexcursie pana la situl tau preferat "sfaturi-ortodoxe" si vezi ce scrie chiar Parintele Cleopa despre trebusoara asta.
Cat despre "Trup spiritualizat".... ti-am explicat despre structurile superioare ale omului, n-ai bagat nimic la cap... numeste-l cum vrei, dar intre "trup spiritualizat" si 8 structuri specializate, fiecare cu rolul ei, e o diferenta cam mare. Cam aceeasi intre reincarnarea de tip hindus cu care "ma creditezi" si reintruparea pe care ti-am explicat-o.

Scrieri ortodoxe pro-reintrupare? E ca si cum ti-as cere eu sa mergi in Giulesti si sa-mi spui cati dinamovisti ai gasit...

noi, Hristos a daruit adevaruri MULT mai oculte discipolilor Lui; si pe de alta parte a prezentat maselor aceste adevaruri intr-o forma digerabila, prin pilde. Ceea ce eu sustin este ca cei care au fost pusi sa pazeasca aceste adevaruri s-au facut vinovati de urmatoarele:
- pe unele le-au tinut numai pentru ei (de uz intern, sau cunoastere ezoterica, sau in interiorul altarului)
- pe altele le-au schimbat in folosul lor, sustinand ca ei sunt de drept "pastorii", si nu "servitorii" - asa cum le-a cerut Iisus
- pe altele le-au trecut la capitolul erezii pentru a continua sa tina oamenii in intuneric si a-si exercita nestingheriti prerogativele

Eu zic sa astepti cu rabdare 2-3 ani, pana cand iese Biblia care va include Manuscrisele de la Marea Moarta, Cartea lui Enoch, Evanghelia lui Toma (btw, Iisus si Toma au fost in India, iar Iisus a fost si prin partile noastre, asta cat de "eretic" iti suna?) ... si inca vreo cateva chestii interesante.
Iti doresc sa fii destul de flexibil pentru a accepta faptul ca pana in acel moment ai privit tabloul numai din lateral.

Sa te lumineze Dumnezeu!

Acest topic a fost editat de RZA: 12 May 2004, 01:43 PM

Revin ca sa-i semnalez lui noi o alta greseala MARE pe care o face. El afirma:

.
Cum nu toti credem in egala masura (de fapt nu exista 2 oameni care sa creada la fel) ar rezulta ca Dumnezeu ar face discriminari intre oameni.
Asta este adevarata erezie, noi, nu credinta in reintrupare!
Tu nu ai incredere ca Dumnezeu ne iubeste pe toti in egala masura... (sa fie un micut pacat impotriva Sfantului Duh aici? Ce-ar zice Cleopa despre tine?...)

Hai sa-ti explic cum stau lucrurile. Dumnezeu isi revarsa Iubirea in mod egal asupra tuturor creaturilor Sale. Ca sa intelegi insa diferenta dintre un om credincios si unul necredincios - si sa nu mai lansezi erezia ca Dumnezeu ii daruieste mai mult celui credincios - am sa recurg la o metafora. Imagineaza-ti un bloc ale carui ferestre sunt luminate de soare. Unele ferestre sunt mai curate, la apartamentele celor harnici, iar altele sunt murdare, la apartamentele celor lenesi. Lumina vine din exterior in mod egal. Dar inauntru (in suflet) patrunde atat cat permite curatenia "ferestrei" (a inimii). De aceea a spus Iisus "Fericiti cei cu inima curata, caci aceia Il vor vedea pe Dumnezeu."

In concluzie, credinta se dezvolta (diferit) in fiecare dintre noi. Proportional cu starea de curatenie sufleteasca pe care o avem. Cu zestrea noastra ancestrala. Cu varsta noastra astrala. Unul are in buletin varsta biologica de 80 de ani si are in spate o varsta astrala de 1,5 miliarde de ani, altul are 6 ani si o varsta astrala de 3 miliarde de ani. Cel de 80 de ani e ateu convins si vadeste o neintelegere flagranta a lumii inconjuratoare, ba mai comite si tot felul de blestematii, iar cel de 6 ani ii anunta deja pe parinti ca vrea sa se faca preot si abia se da dus din Biserica duminica dupa slujba.

Sper ca ai inteles ca cel credincios isi deschide sufletul catre Dumnezeu si primeste mai mult - aici ar fi o discutie separata, despre Harurile si Darurile Sfantului Duh, vederea duhovniceasca s.a.m.d., dar nu vreau sa complic lucrurile - iar cel necredincios nu poate beneficia si el de Lumina Divina pentru ca are fereastra murdara.

- asta e o categorisire a ta personala. Si greseala si pacatul au aceiasi esenta: ignoranta ! Poate ca efectele sint diferite, dar ca idee de comparatie, este deja neimportant daca ai ucis 1-2 oameni, sau viteva sute. Tot criminal esti. La fel si cu pacatul si greseala.

- fii atent la urmatoarea situatie: Iisus a venit in lume si oamenii nu L-au recunoscut. Acei oameni au pacatuit sau au gresit ? Multi vor spune au gresit, pt. ca nu e un pacat sa nu recunosti unb Fiu al lui Dumnezeu, dar cu toate acestea ... ce PACAT ca au RATAT sansa de a urma un Fiul al lui Dumnezeu si invatatura Sa.

- sint o multime de atei fericiti, la fel cum sint si o multime de credinciosi nefericiti. Stii de ce ? Pt. ca starea de (ne)fericire e in ei insasi, nu in afara lor, nu intre peretii unei cladiri (biserici) sau in teoriile unor religii.

- citeva ex. un om tine un post de 24 de ore. Pe toata acesta perioada el este chinuit, nefericit, sufera ... iar un altul, care si el tine un post de 24 de ore, este in comuniune cu energiile fericirii si cu ingerii si cu Dumenzeu. Avem aceiasi invatatura (ideea de a posti), avem aceiasi religie care ii recomanda postul (sa zicem crestinismul), avem aceiasi durata, avem acelasi Dumnezeu ... ceea ce nu e la fel e launtricul omului, care difera de la caz la caz. Acest launtric (interior) ii confera unuia starea de comuniune de fericirea, sau nefericirea si suferinta, nu credinta, nu biserica, samd. Dupa cum spunea un mare om: "puteti sa ma aruncati si in iad, dar nu puteti ucide paradisul din mine" (traducere aproximativa).

- adevarat ... insa nu e numai parerea ta ... ci si a altora care nu au inteles ca Paradisul e in primul rind in ei !

- este o ierarhie a pacatelor, dar exista o asa zisa ierarhizare subiectiva a lor, pe linga de divina, obiectiva. Si anume, de ex.:

- pt. un anume aspirant la indumnezeire a face amor cu o femeie este un mare pacat. Pt. altul este o binecuvintare !

- pt. un anume aspirant la indumnezeire a avea mai multe sotii este un pacat. Pt. altul este o binecuvintare !

Eu spun sa lasati de-o parte reintruparile (cu sens de reincarnare) deoarece nu exista asaceva in crestinism si sper ca nu va veni nimeni sa-mi dea lectii de teologie. Inca ceva: sufletele celor morti si ajung in iad nu mai ispitesc pe nimeni, nu e de competenta lor, ci a dracilor; acele nefericite suflete stau si sufera in focul vesnic. (omul e om, duhul necurat e duh necurat, inger; omul a fost facut de Dumnezeu cu mana Sa si apoi a suflat duh peste el si i-a dat viata, omul e superior dracilor care au fost creati prin cuvant si nu va putea sa ajunga ca ei oricat de rau ar fi omul).
Va rog sa lasati de-o parte filosofia budista, sau nu mai scrieti asa pronuntat idei ce sunt incluse in aceasta filosofie, in caz contrat voi edita mesajele.

Depinde cum vezi tu, RZA, cele spuse de “noi” si eu le vad ca BINE, IERTARE si ADEVARUL, dar prin prisma mea si a lui “noi”, pe cand prin a ta e RAU, DAMNARE, ERZIE.

Fara atacuri...fiecare are dreptul la parerea lui, iar ezoterismul nu are ce cauta pe aici, nu prea e crestin.

Isus le-a spus dupa Invierie “mergeti si botezati...invatandu-i sa pazaeasca toate cate vi le-am poruncit” astfel ca Apostolii nu au tinut nimic secret, ar fi alterat mesajul mantuirii si clar Isus nu ar fi permis (“Eu sunt cu voi in toate timpurile pana la sfarsitul veacului”) si Apostolii nu au luat numele de “pastori” de la ei, ci Isus i-a spus lui Petru “Paste oile Mele” (“tu vei paste oile Mele”) astfel l-a investit ca Pastorul turmei sale alaturi de ceilalti discipoli care pastoresc turma in frunte cu cel dintai: Apostolul Petru.

Evanghelia lui Toma e apocrifa, nu e autentica si e scrisa tarziu si nicidecum in perioada martorilor la evenimentele christice.

Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel, fara deoasebire, e adevarat: cum te iubeste pe tine il iubeste si pe satanist, iar daca satanistul se intoarce la El in momentul mortii e mai bucuros decat daca moare un credincios care toata viata I-a slujit.

Pacate facem toti si greseli de asemenea (greseliile sunt pacatele lesne iertatoare), fiecare stie ce e bine si ce e rau, probabil unii cunosc aceasta diferenta mai bine altii mai putin bine, dar din moment ce incalci o porunca si stii ca e pacat, atunci nu comiti o greseala, ci un pacat de moarte.

Permite-mi sa te contrazic: nici un ateu nu e fericit; omul care nu il simte, il gaseste pe Dumnezeu nu e fericit si nu va putea fi vreodata.

Nu ne putem indumnezai, nu putem deveni dumnezei. Dumnezeu e unul singur intreit in Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant - Persoane Divine egale.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 12 May 2004, 09:40 PM

TriRegnum, departe de mine gandul de a da lectii de teologie, tie sau altcuiva. Totusi, o serie de afirmatii ale tale ar putea fi comentate putin, ce zici? Daca ti se pare ca merit sa-mi fie editate mesajele, simte-te liber sa o faci. Deci:

TriRegnum, ceea ce face si spune preotul in altar reprezinta cunoastere crestina ezoterica. Ceea ce face in afara altarului este cunoastere exoterica, destinata mirenilor, profanilor, neinitiatilor, nehirotonisitilor. Daca esti de acord ca ceea ce faci tu in altar este un tip de cunoastere destinata exclusiv unui grup restrans de initiati (preoti) si nu publicului larg, sper ca esti de acord cu ezoterismul crestin. Si sper de asemenea ca esti de acord ca Iisus le-a spus mai multe Apostolilor despre Imparatia Cerurilor decat le-a spus multimilor care veneau sa-L asculte. Pentru ca si El a vorbit diferit unor receptori diferiti. Exemplul discutiei cu Nicodim este relevant - pentru ca Nicodim era unul din cei mai mari cunoscatori ai tainelor din Templu.

Da, sunt de acord. Dar cand am afirmat eu altceva?

TriRegnum, indumnezeirea este punctul terminus al evolutiei omului. Putem, trebuie si o vom face - fiecare atunci cand ii va veni randul. Este "intoarcerea in Casa Tatalui", este revenirea in Gradina Raiului dupa care omul sufera atat de dor. Totusi, da-mi voie sa-ti atrag atentia ca faci o confuzie. Indumnezeirea NU inseamna ca vom deveni Dumnezei (asta e o ambitie satanica, sper ca n-ai de gand sa-mi pui in carca asa ceva), ci vom deveni o parte din Dumnezeu, prin intoarcerea Scanteii Divine in Sanurile Tatalui. Te rog sa-mi arati unde cele scrise de mine contrazic dogma crestina. Si asta-i doar abc-ul, dar daca vorbesc putin mai tehnic devin brusc "ezoteric", nu? Chiar ma simt dator sa te anunt ca ezoterismul crestin este mai profund si mai bine structurat decat cel oriental... doar ca cei care ar fi trebuit sa-l detina si sa-l foloseasca l-au pierdut undeva pe drum... ma rog, asta e problema lor.

Imi pare rau, dar n-ai nimerit-o cu egalitatea. "Tatal Meu este mai mare ca Mine" zice Iisus. Si tot El ne-a invatat sa ne rugam Tatalui... Relatia de putere, atributii si influente din cadrul Sfintei Treimi este Dumnezeu Tatal > Dumnezeu Fiul > Dumnezeu Sfantul Duh; chiar daca sunt 3 ipostaze diferite ale aceleiasi Persoane... si chiar daca fiecare ipostaza detine atributele de Omnipotenta, Omniscienta si Omniprezenta.

Cu reintruparile... te rog sa revezi de cate ori am fost provocat de noi sa-i raspund la asta. Iar despre sufletele oamenilor rai, imi aduc perfect de bine aminte ca tu singur ai scris ca pot deveni demoni. Oricum, in teologia ortodoxa acest lucru este specificat foarte clar. Dupa cum este specificat la fel de clar ca sufletele oamenilor buni pot ajunge asemenea ingerilor, sau mai presus de acestia (ex. Sfanta Fecioara Maria, Sfantul Ioan Botezatorul, Moise...). Daca admiti ca se poate in sus, atunci se poate si in jos.

TriRegnum, multumesc de sustinere

RZA, in primul rand ma bucur ca ai facut un pas inainte (macar in exprimare). Dupa ce la inceput sustineai ca toti oamenii se mantuiesc (chiar daca unii se reincarneaza de mai multe ori) ai reformulat ( a trebuit sa stau cam mult pe capul tau ..) si anume..toti oamenii au POTENTIALUL de a se mantui. Asa da mai RZA..e o diferenta de la cer la pamant.

Deci NU STIM CINE SE MANTUIESTE SI CINE NU CA NU SUNTEM NOI JUDECATORI. Stim insa ca sunt si oameni care nu se mantuiesc, avem exemple in Biblie destule.

Despre Biblie...Nici macar nu s-a pus problema reincarnarii la vreun sinod ecumenic (vezi ca te informezi gresit de pe site-uri pro reincarnare)..acesta "idee" aparand tarziu pe filiera orientala. Asadar nu aveau ce sa scoata din Biblie referitor la reincarnare.
S-a pus cel mult problema pre-existentei sufletului datorita invataturii gresite a lui Origen ( nu e tot una ..am mai spus-o). Dealtfel chiar Origen neaga reincarnarea...ti-am dat si citatul!!

Omul ramane om (mai putin trupul acesta muritor), diferit de ingeri sau demoni, draga RZA, chiar daca intra in lumea lor (fie iadul, fie raiul) E o diferenta mare. El asteapta a doua venire a Mantuitorului unde, Doamne Ajuta!.. vom invia, ne vom imbraca in acele trupuri spiritualizate si ne pregatim pentru judecata finala. Numai oamenii vor invia, nu ingerii si nici demonii..asa ca iata ramanem diferiti.

La inviere, fiecare suflet isi va primi trupul (bingo! relatie 1 la 1 ) nu fiecare suflet va lua in primire 10.000 de trupuri pe care le-ar fi avut de-a lungul diferitelor vieti...dupa cum rau se deduce din reincarnare.


Credinta este un dar de la Dumnezeu nu e nici o erezie. Te rog frumos sa imi arati un singur om care sustine ca datorita lui insusi crede. Asta nu desfiinteaza liberul arbitru draga RZA.

Hai sa luam exemplul tau cu blocul. Dar de data asta sa o luam logic . La inceput toate ferestrele erau curate si intra lumina, corect? Deci toti aveau credinta ca pe un dar... un dat..de la Dumnezeu. A intervenit liberul arbitru, unii nu am mai spalat ferestrele au pierdut darul. Ceilalti l-au pastrat.

Acum imagineaza-ti pe cineva care se naste intr-o camera cu ferestrele murdare. Omul ala nu va sti ce e lumina, si nu va crede in lumina chiar daca se da de 10.000 de ori peste cap. Tot Dumnezeu ii va darui lumina (o ploaie ceva ).

Deci daca crezi in Lumina, este datorita faptului ca CINEVA a aprins lumina. Dupa asta e problema ta...iti place lumina sau nu. Asadar CREDINTA ESTE UN DAR DE LA DUMNEZEU.

Interesant mi se pare urmatorul fapt: Cand e vorba de vreo dogma care intamplator coincide cu parerea ta, te sprijini pe parerea Bisericii, citate din Sfinti Parinti, Biblie ..cand in schimb vine vorba de reincarnari si alte civilizatii cu care te-ai mai intalnit tu.. aceeasi Sfinti Parinti au musamalizat, sau au scos, sau se fac vinovati de nu stiu ce chestie oculta...

Dumnezeu sa iti ajute si tie!

salutare, baieti!

am lipsit si eu o zi, si iara va certati.

RZA:credinta este un dar de la Dumnezeu, de-aia unii sunt in lumina , iar altii in intuneric.

Dumnezeu are alesii Lui, unsii Lui, cu care lucreaza , pe care ii ajuta, carora le da nedejde.Psalmul 138, te-a vazut de cand erai un ghemotoc, si stia ce va fi cu tine, asta nu inseamna ca este partinitor, dar una este sa-i slujesti cu viata LUI, si alta sa-i slujesti o viata LUI, sau in cel mai rau caz, tie.

Si inca o rugaminte:deschide-ti un subiect cu reincarnarea, eu prefer pur si simplu sa nu vad ca tine, my fault, dar mai lasa-ne cu ideile tale. Nu amesteca credinta cu spiritismul, si poti sa te superi cat vrei.

De ce unii vad, altii nu, de ce unii aud, altii nu, totul tine de credinta, si cum spune NOI, nu vezi si nu auzi de unul singur, de la tine putere,si fara Dumnezeu poti sa cauti o viata lumina, ca tot in intuneric vei fi.

Nu suntem toti teologi, dar avem o inima ce o punem la picioarele Domnului,ca de la EL o avem, si incercam mai devreme sau mai tarziu, de aceea spuneam, si in ultimul ceas din viata ta, Dumnezeu iti intinde mana, daca vrei s-o prinzi, depinde de tine, dar Dumnezeu vrea ca toti sa se mantuiasca, si de-aici a rezultat satan cu adeptii lui, pe care-i leaga pentru a nu se mai putea mantui.

Si acum on topic:geri are dreptate.De multe ori neglijam pacatele "mai mici",si ne trezim , din ignoranta, ingropati cu totul.

Sa va dea Dumnezeu credinta dincolo de toate hotarele, ca dupa credinta, implicit, vine si intelepciunea, si priceperea, si dragoatea de semeni, si gandurile bune, si rabdarea, si ultima , dar cea mai importanta este fericirea .Copiii lui Dumnezeu toti sunt fericiti, si numai in Hristos Domnul gasesti adevarata fericire care-ti umple sufletul pana la desfatare.

Va doresc tuturor sa fiti niste fericiti, si fiii lui Dumnezeu, si nu mai pacatuiti, " fiti sfinti,caci Tatal Vostru sfant este."

Stiam ca vei raspunde asa, totusi ezoterismul se poate aplica si la vrajitoare de aceea nu prea doresc utilizarea lui pe forum.

Imi pare rau, dar eu stiu ca preotul sta tot timpul in Altar si nu iese (asa e in ritul roman).

E normal, ce face preotul (rugaciuni, practici etc) nu sunt accesibile oamenilor de rand.

In 21,25 “Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a facut Isus, care, daca s-ar fi scris cu deamanuntul, cred ca nici chiar in lumea aceasta n-ar fi putut incapea cartile care s-ar fi scris. Amin.”
Ceea ce e necesar sa stim, o stim...exista si alte scrieri apostolice, sau ale urmaislor acestora (ma refer la Papii ce au urmat dupa Petru care au scris scrisori, Sf. Ap. Petru, Sf. Lin, Sf. Anaclet...)

Am intarit afirmatia ta cu a mea.

Isus se referea atunci ca Tatal e in Gloria Cereasca unde ingerii ii canta Sfant, Sfant si era mai mare ca Isus tocmai ca nu era pe pamant, era in absoluta conditie divina, conditie pe care Isus, a doua Persoana Trinitara egata cu Tatal si Duhul Sfant, “si-a nimicit-o” pentru a fi asemeni noua si sa ne mantuiasca.

sunt trei Persoane diferite unite intr-o singura fiinta spune al doilea conciliu ecumenic.

Eu nu am spus asta niciodata, probabil ca am spus ca acele suflete devin asemeni demonilor, pline de ura, incapabile de a mai face ceva bun, impietrite in pacatul lor si legate de incapatanarea lor malefica, dar niciodata nu vor deveni demoni care sa ispiteasca pe oameni.

Omul e om si e mai presus de ingeri, iar daca ajunge in Rai tot e mai presus de ingeri, caci e o scanteie din Dumnezeu, e facut “dupa chipul si asemanarea noastra”(Gen 1,26) cum spune Sf. Treime cand l-a facut pe om, astfel omul e superior ingerilor creati prin cuvant simplu.
RZA, nu-ti crea un dumnezeu al tau, e periculos...chiar ieri am citi o carte despre o femeie ajunsa in iad, dac care cu permisiunea lui Dumnezeu a venit la prietena ei din lumea aceasta sa-i spuna, prietena ei era credincioasa, iar cea care a murit isi crease un dumnezeu virtual...i-a spus ca nu exista reincarnare, diavolul exista si e real etc. Si chiar daca nu crezi toate cele scrie intr-o carte, priveste macar la sfinti care nu au crezut in reincarnare, au crezut in Sf. Treime asa cum cred toti catolicii, au respectat poruncile si AU AJUNS SFINTI, crezi ca daca crestinismul ar fi fost pervertit asa cum spui tu, acestia s-ar mai fi sfintit sau crezi ca Isus ar fi permis ca cineva sa-i altereze total inavatura?

Pentru putin “noi”.

Reincarnarea a aparut destul de devreme, prin sec IV, iar Sf. Augustin facea parte, inainte de botezul sau in Biserica Catolica, din secta maniheistilor care sustineau invatatura reincarnarii plus o serie de invataturi orientale, apoi Sf. Augustin s-a botezat si a devenit un indarjit aparator al crestinismului autentic scriind impotriva ereziilor, mai ales impotriva maniheistilor si astfel a ramas ca Sf. Doctor si Invatator al Bisericii Universale.
Origene a fost condamnat la Conciliul 5 Ecumenic.

@noi

Draga (mai) noi, tu crezi ce vrei. Ca tot vorbeam de potential, arata-mi un om care nu si-a atins in final acest potential. N-ai sa reusesti. De ce? PENTRU CA FINALUL N-A VENIT INCA. Iar scopul, tinta finala a evolutiei, este chiar mai "sus" decat mantuirea. Este indumnezeirea.

Serios? Da-mi unul.

Ba da. Niceea, 325.

Omul nu ramane om. Evolueaza. Si trece prin toate regnurile. Omul nu este desavarsit. Se desavarseste. Si prin el, intreaga Creatie. Stii ca omul poarta in el toate celelalte regnuri? Sistemul osos si dintii apartin regnului mineral. Parul si unghiile apartin regnului vegetal. Restul trupului apartine regnului animal. "Duhul" (ca sa inteleaga si ioana1) apartine regnului angelic. Iar Scanteia Divina din om este parte din Dumnezeu. In decursul evolutiei de care ti-am vorbit, ponderea influentelor regnurilor inferioare scade, crescand in schimb ponderea celor superioare (adica omul se induhovniceste, creste "in duh, apropiindu-se de ingeri).

Ma bucur ca esti tare la bingo si ma intristez cand vad ce poti sa afirmi. Parca mai devreme vorbeai de trup spiritualizat... acum banuiesc ca vorbesti de un trup de carne... ce faci, te-ai sucit?

Vad ca ramai la ideea conform careia Dumnezeu ne daruieste in mod diferit cu credinta. Pentru ca EFECTUL este CLAR diferit. Si... de unde pana unde aduci in discutie liberul arbitru? Ma rog, nu mai insist, dar nu uita ca "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista" (nu apropo de "darul" credintei, ci de anumite informatii la care ai avut acces... )

Asa... trecem peste exemplul cu blocul, pe care l-ai sucit cum ai vrut tu, si pana cand ai ajuns sa demonstrezi ca de fapt credinta este un fel de "declansator" al iluminarii unui om, deci o cauza, dar in realitate este un efect. Pentru ca intai vine "impulsul", apoi vine credinta. Intai apesi pe comutator, apoi se aprinde becul. Si sa nu-mi spui ca toti cei cu "fereastra murdara" au avut parte de revelatii! Unii si-au spalat geamul din curiozitate sa vada ce-i afara. Uite, eu sunt unul dintre astia - in caz ca ai de gand sa faci vreo remarca. Altii si-au spalat geamul ca incepuse sa le fie rau de la atata intuneric. Altii pur si simplu au simtit afara e lumina, in ei gasindu-se o alta luminita mica de tot care isi cauta sora mai mare... Toti acesti oameni au urmat un ciclu evolutiv. O credinta mare denota un nivel evolutiv ridicat, o credinta mica denota un nivel scazut. Dupa caderea adamica, cand omul si-a inventat ferestre, acestea au inceput sa fie tot mai murdare. Inainte de venirea lui Iisus, starea de murdarie devenise atat de generalizata, incat intunericul din casa amaninta sa devina mai puternic decat lumina de afara. De atunci, in virtutea mesajului "Cetateni, spalati-va geamu'!", unii continua sa-l spele. Cred ca acest efort este salutar, ca el este un efect al unui impuls INTERIOR si ca despre asta e vorba cand vehiculam conceptul de credinta.

In primul rand, nu Sfintii Parinti se fac vinovati de denaturarea mesajului hristic, ci capii Bisericii. Nu cei smeriti, ci cei imbuibati. Cei care aveau tot interesul ca Biserica (prima putere in stat pe vremurui) sa-si pastreze pamanturile, averile, influenta. Deci, fata de Sfintii Parinti n-ai sa gasesti vreodata ceva de comentat la mine.

@ioana1

Aceeasi greseala. Si tu crezi ca unora le da, altora nu. OK, in acest care iti doresc sa ti se dea si tie...

Stai linistita, exista acest subiect dinainte sa vii tu la Han. Am discutat destul de multisor cu prietenul noi pe tema asta... acum ma tot provoaca, doar-doar reinvie discutia, dar pe Ecclesia si sub obladuirea parintelui.

In primul rand, draga ioana1, n-am cum sa ma supar nici pe tine, nici pe noi, nici pe Triregnum sau altcineva, orice ati spune sau face. Va rog chiar ca VOI sa nu va suparati pe mine si sa ramaneti armoniosi in discutiile cu mine.
In al doilea rand, expresii de genul "nu amesteca credinta cu spiritismul" n-au nici o valoare. Care credinta? Care spiritism? Daca stii ce este spiritismul, nu vad ce legatura are "Pacatul" cu comunicarea cu cei de dincolo (o definitie aproximativa a spiritismului) - si chiar te rog sa-mi arati unde am pus eu in discutie asa ceva. Sincer, draga ioana1, ma indoiesc ca ai folosit termenul in cunostinta de cauza. La fel si "credinta"...
Iar in al treilea rand, tu spui "mai lasa-ne cu ideile tale". Incerc sa inteleg ce-ai vrut sa spui...:
- Vrei sa parasesc Ecclesia? Spune asa; pentru tine, o voi face. As face-o pentru oricine care se simte deranjat de prezenta mea
- Vrei sa parasesc Hanul? Nici o problema, vezi mai sus.
- Vrei sa parasesc ceea ce eu consider ADEVAR? Imi pare rau, asta nu ai dreptul sa-mi ceri. Daca eu cred, simt si stiu un lucru, acel lucru este integrat in Credinta mea.
- Cand folosesti persoana intai plural, te identifici cu o comunitate (nu esti o comunitate, esti o individualitate), cu o majoritate (nu esti o majoritate, ci o minoritate - majoritatea cetatenilor Terrei cred in reintrupare)... sau folosesti pluralul princiar ?

Revenim on topic. S-au discutat vrute si nevrute, dar sa nu uitam ca discutia despre pacat ajunsese la un moment dat la

Cu alte cuvinte, cel care cunoaste Legea stie ca greseste, cel care nu o cunoaste, nu stie. Din acest punct de vedere, am putea imparti pacatele in pacate facute cu stiinta si pacate facute fara stiinta. Am inclus deci elementul cognitiv in modul de ierarhizare al pacatelor. Ce alte elemente am mai putea aduce in discutie pentru a stabili nivelul de gravitate al unei fapte rele?

Acuma nu stiu cat vorbesc in cunostinta de cauza, nici tu nu stii cat vorbesti in cunostinta de cauza, dar eu ma rog sa vorbesc in cunostinta de cauza, "credinta si spiritismul "era aleatoriu folosit, aici nu ne dam culti si elevati, aici sunt TOTI oameni , egali in fata lui Dumnezeu, egali in drepturi ceresti, dar de aceea unii stau mai jos, iar altii mai sus.

Ceea ce stiu este faptul ca ma urmaresti , dupa fiecare raspuns vii si faci disectie, nu ma deranjeaza , stai linistit, puteam sa-ti scriu si PM, dar ca sa -ti spun un principiu vechi de-al meu:"ce nu m-omoara,ma-ntareste.Sic!!!Despre plecarea ta de la Han,nu fa greseli de-astea ca-si fi in stare de nu stiu ce , mi-am creat o dependenta fata de tine.

Ce intalnesc foarte rar pe-aici, sper sa nu fie si pe cale de disparitie, este maturitatea in gandire si respectul pentru cei din jur, ori sunteti prea tineri si impulsivi, ori sunteti impulsivi de felul vostru. Deci , atata timp cat fiecare are dreptul la o parere, si are incredere in ceva sau cineva, nu e frumos sa vina cineva mai shmeker sa-i zdruncine increderea ,si sa-i darame ce a zidit cu sudoare.

Inclin sa cred ca e avantul tineretii, nu atributul de atotstiutot, pentru ca grav,si citez aici ultimul tau aliniat.

Dumnezeu sa te lumineze!

ioana1, hai sa discutam on-topic, ce zici?

Am pus o intrebare:

Incearca un raspuns.