Nu trebuie sa-ti ceri iertare ca nu m-ai suparat cu nimic.
Eu cand ma rog o fac de obicei in romana, la Vecernie in latina (Panem de caelo praestitisti eis ...) si cand mai e prescris la Liturghie. Cand imi place mult o rugaciune in latina si o simt in suflet, atunci ma rog in latina.

E o diferenta intr-adevar, dar "falcile lor" si "ale caror falci" e acelasi lucru, desigur ca se poate gasi intepretare (si la PS22 in traducerea ortodxa este diferit de cea catolica).

Da, scrierile ortodoxe folosesc limba arhaica si sunt mai greu accesibile, cele catolice sunt mai accesibile datorita traducerii care foloseste cuvinte mai apropiate. E vorba si de obisnuiinta, eu am incercat sa citesc Psaltirea ortodoxa si nu am inteles mare lucru si chiar nu-mi mergea la inima tot timpul, dar psalmii de la Liturghie imi ating mereu sufletul.
Voi scrie acum Psalmul 22 in varianta ortodoxa si cea catolica:
Psalmul 22
varianta bizantina
Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi.
2. La loc de pasune, acolo m-a salasuit; la apa odihnei m-a hranit.
3. Sufletul meu l-a intors, povatuitu-m-a pe cararile dreptatii, pentru numele Lui.
4. Ca de voi si umbla in mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu esti cu mine.
5. Toiagul Tau so varga Ta, acestea m-au mangaiat.
6. Gatit-ai masa inaintea mea, impotriva celor ce ma necajesc; uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul Tau este adapandu-ma ca un puternic.
7. Si mila Ta ma va urma in toate zilele vietii mele, ca sa locuiesc in casa Domnului, intu lungime de zile

varianta catolica
Psalmul 22
1. Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
2. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă,
îmi înviorează sufletul.
3. Mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina numelui său.
4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea morţii, nu mă tem de nici un rău,
căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă mângâie.
5. Tu îmi întinzi masă în faţa potrivnicilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de se revarsă.
6. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele,
şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.


Si in Biserica Catolica se practica meditatia crestina cu asemenea tehnici de respiratie(plus tehnici orientale adaptate crestinismului desigur), calugarii fac asa.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 28 Apr 2004, 04:50 PM

Si am auzit teoria asta cu Duhul Sfant care ar intra in suflet prin respiratie....
Dar am mai auzit si un lucru, cum ca, comunicarea cu divinitatea s-ar face printr-un punct situat pe frunte, la doua degete deasupra sprancenelor, in locul unei chackre, dar nu-i mai stiu numele, e ceva cu A...

Ei bine, uneori cand ma rog, ma concentrez la acel punct si simt o ameteala imediat. Nu pot sa stau mult concentrat asupra acelui punct. As fi interesat sa inteleg mai mult...

Apoi mai este si chackra aceea de la gat, despre care am citit ca ar fi tot o comunicare, dar de la persoana la divinitate. Eu nu pot constientiza deloc acel punct.

Nu stiu daca aceste informatii sunt corecte, sau bine prezentate de mine, dar poate cineva stie mai multe si ne spune si noua

PS: Am avut in minte si tehnicile de rugaciune cand am propus acest topic, si ma bucur ca aici sunt cel putin doua persoane foarte valoroase, una este TriRegnum, care are caderea sa spuna si sa ne lamureasca din punct de vedere religios, cel putin oficial, si cealalta persoana este RZA, evident , care ... stie el ce stie...

Clopotel, din partea mea te asigur ca vei gasi intotdeauna disponibilitate pentru astfel de discutii. Nu vreau insa sa scriu si dupa aceea sa vad ca mi-a fost editat postul. Despre chakrele mentionate de tine ar fi multe de spus, inclusiv in legatura cu subiectul nostru - rugaciunea. Astept insa parerea moderatorului despre o astfel de abordare a topicului.

Intreaba pe Mihai daca iti da voie; eu iti voi da intr-o oarecare limita, poti scrie tehnici de meditatie orientala aplicate in crestinism daca stii (se practica in ambele Biserici surori), dar fara subiecte gen reincaranre, aura, acuze gen inventii bisericesti si altele care nu sunt in conformitate cu Biserica Crestina(crestinismul)

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 28 Apr 2004, 10:58 PM

Dragii mei, eu zic ca daca fiecare isi spune parerile si doreste sa ajute, si nu face aluzii rautacioase, atunci acest lucru nu poate sa incalce regulamentul si nici sa supere pe cineva. Religia si credinta nu sunt simple si nici la indemana oricui. Sunt multe tehnici pe care unii le-au invatat de la altii sau le-au descoperit singuri practicand.
O rugaciune presupune multa concentrare, mult suflet depus. Conteaza pozitia corpului, conteaza respiratia - corpul, mintea si sufletul trebuie sa fie una, in acele momente. Oficial eu nu am intalnit explicate astfel de invataturi. In Biblie nu se descriu aceste posturi.

De ex. in Biserica, la Sfanta Liturgie, eu ma "conectez" mai bine, daca stau cu mainile apropiate, cu degetele impletite in felul urmator: cu degetele intinse si cu palmele intreptate spre corp, dar degetele ambelor maini stau fata in fata, indoi putin spre interior degetul mijlociu si inelarul de la mana dreapta, iar apoi imping palmele unele in altele. In acest fel degetele se incruciseaza de la sine. Iar degetele mari le apropii si le pun, natural, peste degetul aratator de la mana dreapta. Sper ca am explicat clar. Ei bine in aceasta pozitia a minilor eu ma simt foarte bine. Altii am vazut ca isi apropie palmele pur si simplu cam cum se vede pe unele icoane. Capul este drept, impins in sus astfel incat sa am senzatia ca cel mai inalt punct este partea din spate a crestetului capului si nu fruntea. Apoi corpul este drept, picioarele apropiate cu calcaiele apropiate, iar varfurile departate putin. Iar fesele usor incordate, natural, mai ales in partea de jos si spre interior, spre picioare. Astfel pot sa stau si 2 ore fara sa fac un pas, chiar si cu ochii inchisi, si nu simt nici o jena sau oboseala, si nici nu ma dezechlibrez, desi pozitia are parea cam lipsita de echilibru...

In aceasta pozitie mie imi place sa ma rog cand stau in picioare, mai ales in Biserica.

Eu cred ca tarie ca astfel de tehnici ajuta. De aceea am vrut sa aduc in discutie aceste lucruri. In acelasi timp nu pot sa deranjeze pe nimeni. Daca aici vine cineva, budhist de ex., si ne explica vreo tehnica de-a lui, fara sa ne jigneasca sau sa incerce sa spuna ca tehnica lui e cea mai buna, atunci nu vad nici un motiv de a nu purta un dialog. Poate ne va folosi si noua. Daca nu, nu...
Eu zic ca putem, daca suntem deschisi, sa invatam unii de la altii

Salutare tuturor si Doamne ajuta!

Asa cum bine ai observat, Clopotel, primul lucru la care trebuie sa fii atent cand incepi o rugaciune este pozitia corpului. Sunt oameni care se roaga in genunchi, in genunchi si cu fruntea la pamant, in genunchi si cu fruntea sprijinita pe palme, in picioare, in lotus, stand pe scaun etc.

Din experienta personala, pozitia care mi-a adus intrarea cea mai rapida in stare de rugaciune este asezat pe un scaun, cu mainile asezate pe genunchi (palmele pot fi orientate in sus sau in jos, nu conteaza), cu spatele drept si capul in prelungirea coloanei (drept), gura inchisa (se respira doar pe nas), dintii atingandu-se usor, varful limbii atingand zona unde bolta palatina intalneste incisivii maxilarului superior, ochii inchisi, privirea atintita inainte (dar nefocusata). Aceasta pozitie coincide cu cea recomandata de Zazen. S-ar putea obiecta ca pozitia de rugaciune in genunchi arata mai multa smerenie, insa cand ne rugam sufletul trebuie sa stea "in genunchi", nu trupul. Acesta din urma trebuie sa fie perfect relaxat - si sa nu ne preocupe, sau sa ne provoace dureri - pentru ca sufletul sa realizeze ceea ce Sfintii Parinti numesc "rapirea mintii in Duh", de asemenea nu se recomanda incrucisarea mainilor sau picioarelor (si implicit a unor nadis-uri) deci personal nu agreez pozitiile gen "lotus".

Pasul imediat urmator dupa ce ne-am asezat in pozitia de rugaciune in care ne simtim cel mai bine este intrarea in "starea-fara-de-ganduri", cum o numesc unii preoti, sau alungarea grijilor zilei, preocuparilor rationale. Daca nu reusim sa ne decuplam de la partea noastra rationala pentru a ne ruga cu partea noastra spirituala (cere antrenament), este bine sa ne concentram puternic asupra obiectului rugaciunii si sa nu permitem interferenta altor ganduri.

Referitor la ce ai spus tu, Clopotel, in alt post, as avea de facut niste mici comentarii.

Te referi la Ajna. Dar NU este adevarat ce ai auzit. In momentul cand se realizeaza comunicarea cu Dumnezeu, aceasta se face prin Sahasrara (asezata deasupra crestetului capului - este cercul desenat deasupra capului sfintilor). Ca si toate celelalte chakre, si aceasta chakra, de culoare violet, genereaza un biocamp, care in momentul rugaciunii "se extinde" (isi ridica frecventa vibrationala) proportional cu capacitatile sufletesti ale celui care se roaga.

Aceea este Vishudda. Este situata in dreptul tiroidei, are culoarea albastra si este raspunzatoare de ceea ce emitem. Ajna, situata in dreptul glandei pineale, de culoare indigo, este raspunzatoare de ceea ce receptionam. Iar Sahasrara, de care am vorbit la inceput, este raspunzatoare de comunicarea cu Dumnezeu.

Ca aplicatie (si explicatie) a legaturii dintre rugaciune, chakre si biocampuri as aminti vindecarea prin rugaciune. Nu este nici un miracol (cum sunt de exemplu vindecarile prin Sfantul Duh) ci un fenomen demonstrat deja, prin teste efectuate pe loturi de pacienti. Ce se intampla concret? In momentul rugaciunii, am amintit deja de activarea Sahasrarei si extinderea biocampului aferent. Extinzandu-se, acesta "trage" dupa el toate celelalte biocampuri. Primul este raspunzator de vitalitatea fiintei si este emis de Muladhara (chakra rosie de la baza coloanei). Extinzandu-se acest biocamp, cel care se roaga se va vindeca intr-un interval de 3-5 luni, in functie de cat de mult crede si cat de curat sufleteste este.

Trebuie sa intelegem totusi, ca pentru a se putea vindeca, o fiinta trebuie sa fie intai iertata de pacatul care i-a fost "amendat" (dar si semnalizat) prin boala. Este ceea ce a facut Iisus cu cel paralizat. Intai i-a spus "Iertate sunt pacatele tale". Apoi i-a spus "Ridica-te si umbla".

Deocamdata ma opresc aici.
Rugati-va neincetat.

raspunsul asta il banuiam si eu , ma bucur sa-l aud. si mie imi place sa zic Ave Maria desi habar n-am de latina...!

pina la urma mi-ai dat dreptate, oarecum, TriRegnum, desi initial ai zis ca diferentele dintre texte sint nesemnificative...

apropo de respiratie (in care vad ca se avinta lumea cu mare pasiune, chiar insusi RZA, care afirma undeva primatul senzatiei asupra ideii se prinde in aceasta discutie "ideatica"... pe mine m-ar interesa mai mult simtirea care se obtine in urma folosirii unei anumite tehnici...) nu vad pomenita in paginile astea o rugaciune extraordinara a ortodoxiei:

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul"

TriRegnum, ce rugaciune extraordinara a catolicilor nu apare pe aici?

caa,
"Simtirea" obtinuta prin rugaciune difera de la om la om. Fiecare receptioneaza si interpreteaza in felul sau efectele rugaciunii. Uite, in fazele premergatoare "rapirii in Duh" (sau, cum o numesc yoghinii, "Starea Samadhi"), la mine apare senzatia unui curent de aer, racoros, linistitor, benefic care imi intra prin crestet... (imi pare rau, dar chiar cred ca nu exista cuvinte omenesti care sa redea mai exact senzatia respectiva), iar din acel moment respiratia devine egala, usoara si regulata. Naturala, as spune. Iar orice gand dispare si simt efectiv cum Scanteia Divina din mine este cea care se adreseaza Tatalui Ceresc, din acea zona a pieptului unde se intretaie bratele crucii. Zona corespunde Anahatei, sau chakra inimii, iar acest moment corespunde fenomenului denumit in crestinism "coborarea mintii in inima". Trebuie sa recunosc ca nu-mi iese intotdeauna. Si ca am vazut si auzit anumite lucruri in astfel de momente... pe care nu le comentez.

Cred ca ar fi interesant sa aflam si alte pareri despre ce s-a simtit in momentele de maxima intensitate ale rugaciunii.

Despre "Rugaciunea lui Iisus" (sau rugaciunea inimii) am amintit totusi intr-un post anterior, in care am aratat cum il sfatuia Parintele Arsenie pe Teofil Paraianu sa rosteasca aceasta rugaciune pe respiratie.

revin, pt. ca intrebarea mea poate parea tendentioasa. eu ma gindeam chiar la Ave Maria...

Multumesc caa ca mi-ai deschis ochii, sa-mi fie rusine ca nu am pus aceasta rugaciune atat iubita de catolicii din intraga lume (a doua dupa Tatal Nostru)
Ave Maria
Ave Maria, gratia plena
Dominus tecum, benedicta tu in mulieribus
Et benedictus fructus ventris tui Jesus.
Sancta Maria, Mater Dei
Ora pro nobis peccatoribus,
Nunc et in hora mortis nostrae.
Amen.

Bucura-te Marie,
Bucura-te Marie cea plina de har
Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei
Si binecuvantat este rodul trupului tau Isus.
Sfanta Marie, Maica lui Dumnezeu,
Roaga-te pentru noi pacatosii,
Acum si-n ceasul mortii noastre.
Amin

Am scris si in latina si in romana, versurile corespund exact (1 latina - 1 romana si tot asa), aceasta rugaciune alcatuieste Cununa de Rugaciuni dedicata Mariei, Maica lui Dumnezeu, Sf. Rozar.

Alta rugaciune care imi place mult e Rozarul Divinei Indurari:
+ pe boabele mari se spune: Vesnice Parinte, iti ofer Trupul si Sangele, Sufletul si Dumnezairea Fiului Tau, Domnul nostru Isus Cristos pentru ispasirea pacatelor noastre si ale intregii lumi.
+ pe cele mici: Pentru Patima sa dureroasa ai mila de noi si de intraga lume.
+ la sfarsit de trei ori se spune: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte indura-te de noi si de intreaga lume.

RZA, foarte frumos vorbesti despre simtirea pe care o ai in timpul rugaciunii (curentul racoros care...). nu stiu, parca mi-ai facut un cadou prin ceea ce ai spus! e adevarat, insa, tare greu sa descrii... inexprimabilul...

Fratilor, mie de multe ori mi se "intimpla" fenomenul denumit pe undeva "uscaciunea rugaciunii". am sa revin...

Uneori nu merge şi pace! Cuvintele nu vin la gură, sau vin şi nu-mi spun nimic (Doamne iartă-mă!), nu mă pot concentra suficient şi problemele cotidiene pe care le am „trec în faţă”, gîndul îmi zboară aiurea şi... renunţ.

Doamne miluieşte! – zic atunci şi mi-e frică de capcana deprimării...

Am învăţat, de-a lungul timpului, să suport cu un fel de stoicism aceste perioade care (Dumnezeu fie binecuvîntat!) trec... cum au venit. Dar nu pot nega că ele există şi că mă supără rău de tot!

Numai cel care rabdă pînă la sfîrşit se va mîntui. Cu multă nevoinţă se ajunge în Împărăţie. Îmi vin vorbele astea (iar dacă nu vor, le silesc să vină!) în minte...

Dar este foarte greu...

Una din marile încercări ale vieţii este această luptă grea cu... noi înşine...

Amin!

Rugaciunilile si in latina nu sunt comune tuturor riturilor Bisericii Catolice dar doar celui latin si ambrozian.

In Romania exista traduceri ale Noului Testament facute de catolici( greco-catolici/romano-catolici) dintre care cea al lui Emil Pascal este cea mai utilizata si mai cunoscuta.Nu se exclude folosirea editiilor facute de ortodocsi.

Sper ca in curand sa apara o editie a Sf.Scripturi care sa fie aprobata de Conferinta episcopilor catolici de ambele rituri din Romania , editie care sa tina cont si de limba romana moderna si de micile diferente lingvistice dintre cele 2 rituri.

Salut
caa, nu exista fiinta care sa atinga treptele superioare ale rugaciunii si sa nu fi trecut prin ce ai povestit tu. Daca ai sti cat m-am zbatut si eu in lupta cu gandurile si cu evenimente care ma distrageau... Am observat (si au observat si altii) ca mereu in astfel de momente, ca un facut, apar tot felul de "intreruperi": suna un telefon, incepe sa latre un caine pe strada, trozneste o mobila s.a.m.d. de parca cineva nu vrea cu nici un chip sa ne lase sa ne rugam... sa comunicam cu Dumnezeu... sa ne smerim... sa ne mantuim... Pot sa-ti dau un singur sfat: PERSEVEREAZA. Cred ca cea mai adanca cugetare pe care am citit-o vreodata este acest stravechi proverb chinezesc: "Perseverenta e favorabila".

Din ce am mai citit, in crestinism s-au identificat 3 praguri de care trebuie sa trecem atunci cand ne rugam: rationalul (gandurile care ne perturba concentrarea), imaginarul (imaginile care apar ca niste flash-uri; atentie: nu vorbesc de fenomene ESP ci, de ex., despre un film vazut la TV, o intamplare din cursul zilei, care ne ramane pe retina etc.) si neincrederea (gandul pervers care se insinueaza in suflet si ne spune "Cine sunt eu ca sa comunic cu Dumnezeu? Sunt prea mic, prea pacatos. Nu merit!" - si atunci ne intrerupem din rugaciune).

A, sa nu uit: nu te mai ruga pronuntand cuvintele (rugaciunea limbii si a buzelor). Nici nu le mai gandi (rugaciunea mintii). Rosteste-le cu sufletul. Incearca sa simti sensul acelor idei, sa comunici prin senzatii.
Si ai incredere. Perseverand, vei reusi.
Doamne ajuta!

mai inserati, va rog, din cind in cind si rugaciuni dragi voua. Eu, cel putin, nu ma plictisesc (poate Clopotel, ca "sef de sala" ce este va dori la un moment dat sa faca o culegere cu rugaciunile celor de la han!):

Doamne, incredintez trecutul meu
indurarii Tale
prezentul meu
iubirii Tale de oameni
viitorul meu
Providentei Tale...

ps: remarc cu amaraciune numarul redus al celor interesati de acest sub-forum

Acest topic a fost editat de caa: 30 Apr 2004, 02:30 PM

sint impresionat de cit de minutios ai putut descrie tehnica (pina si fesele, Dumnezeule, nu ma asteptam!)

poate te voi dezamagi, dar eu la liturghie sint atit de concentrat in partea spirituala incit pozitia corpului s.a.m.d. trece pe locul doi. oricum, ortodocsii au un mare avantaj pe care mi se pare ca nu-l constientizeaza indeajuns: au multa "treaba", multa "munca" de facut: ingenuncheri multe, stat mult in picioare etc. dupa ce totul se termina vii acasa frint de oboseala dar cu marea satifactie ca te-ai jertfit (realmente!) in fata lui Dumnezeu.

la catolici, treaba e mai complicata: intr-un timp scurt trebuie sa dai totul. de unde o concentrare, o incordare fara seaman. faptul ca stai putin timp la biserica, in banca, nu te scuteste deloc de "probleme". in ciuda aparentelor sa stii ca este destul de chinuitor, pt. ca esti fata in fata cu Divinitatea si nu/i de joaca!

Eu cu adevarat "uit" de corp. dar e atit de bine!!

Dar vreau sa va mai spun o "smecherie".

Noi zicem ca "eu cind ma rog...", "mie imi place sa ma rog atunci cind..."

Dar, de fapt, Dumnezeu insusi este cel care ne impinge sa ne rugam, El e primul care vrea sa ne rugam, nu noi, pentru ca El are o sete continua de noi.

El are o sete continua de a fi cu noi. Si stiti de ce? Din cauza ca ne iubeste cum numai El stie s-o faca!

Eu asa cred si sint convins, vorba lui John Lennon, ca "I am not the only one!"

"Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul..."

Rugaciunile personale (dar care se fac si in biserica) care le iubesc cel mai mult sunt:
Via Crucis sau Calea Sfintei Cruci rugaciune care si cea mai impietrita inima o misca, prefer toate variantele ei desi cel mai mult imi place cea pentru preoti, imposibil sa nu plangi cand o meditezi si constientizezi cata iubire iti poarta Dumnezeu, cat a suferit El pentru tine si cat sufera cu fiecare pacat pe care il savarsesti.
Sfantul Rozar, mai ales misterele de durere, dar si celelalte atunci cand merg mult si ma simt obosit rostesc pe inele aceasta minunata cununa de rugaciuni in cinstea Mamei noastre ceresti, misterul Drumului Crucii.

E atat de minunat sa te rogi, e atat de usor....si multi nici nu se gandesc la aceasta. Rugaciunea[individuala si in Biserica] e calea sigura si unica spre mantuire si e un lucru atat de simplu pe care unii oameni il ignora din pacate...ce te costa omule sa te rogi putin?! mai ales ca pentru putinul acela vei fi rasplatit o eternitate!!!

Crezi ca misterele de lumina au inceput sa fie cunoscute si "utilizate" pe scara larga in parohiile greco-catolice si de rit latin de la noi?

Draga caa,

E normal sa nu intelegi, daca zici ca stai tot timpul jos la Biserica. Ce am expus eu acolo este numai experienta mea, altii este posibil sa-ti spuna altceva si e normal. In aceasta pozitie, si tocmai de aceea am descris-o, pote li se potriveste si altora, eu "uit" de corp, adica nu mai ma necajeste si ma lasa sa ma concentrez. Aceasta era ideea...
Satisfactia nu vine ca m-am chinuit trupeste, deoarece nu m-am chinuit deloc, ci vine din faptul ca am trait clipe minunate acolo.

Normal ca Domnul te indeamna la toate cele bune, dar "vorba vine" ...- cand spui ca ar pleca de la tine-

Vezi mai sus... in mod normal, toti "uita" de corp cand se roaga cu ardoare: eu care stau in picioare, si tu care stai pe scaun, si musulmanul care sta in genunchi, si indianul care sta in lotus.... Tu crezi ca nu?!

TriRegnum

Asa simt si eu...
"Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!

Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit; nu Te mania pe noi foarte, nu pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau; toti lucrul mainilor Tale si numele Tau chemam."

Doamne ajuta!

Important este SA NE RUGAM , metodele fiind diverse...

Misterele de lumina au prins desigur, problema e ca oamenii nu sunt asa obisnuiti cu ele, va trebui ceva timp asa cum si dupa Conciliul Vatican II s-a lasat un timp pana la introducerea Liturghiei Vaticane II si inlaturarea celei Tridentine, oamenii trebuie sa se acomodeze cu acele meditatii si sa le inteleaga.
In biserica greco-catolica din orasul de unde sunt se rostesc/mediteaza Rozarul de lumina.
Desigur ca sunt utilizate, dar mai e timp cand vor fi ca si celelalte mistere (de bucurie, durere si slava) meditate frecvent si acasa de crestinii de rand.

As zice ca ma prea intereseaza subiectul,ca si practica,da cateodata doar stai "sa-asculti" si nu sa dai neaparat cu clanta.Mai ales daca toate sunt bine spuse si nimic nu lipseste,redundanta fiind uneori contraproductiva.Parca acum as adauga totusi o vorbulita.Alaturi de practica rugaciunii disecata de voi pe componetele ei mentala,emotionala,trupeasca,duhovniceasca, energetica,orientata pe mesaj sau pe simtire, implicand pe de-o parte relaxare iar pe de alta concentrare,facuta cu scopul comunicarii cu divinitatea,dar intr-o oarecare masura si cu sine,ba chiar cu cei prezenti in viata cui se roaga,cred ca ar mai trebui ceva accentuat.Toate cele care le faceti bine la biserica sau unde va mai rugati trebuie sa le extindeti pe cat se poate la intreaga viata,sa fie regasibile in toate faptele, gandurile,trairile!Adica e aproape degeaba sa fi sfant/sfanta in biserica, implinind totul "ca la carte",iar pe urma de pilda intri-n Hanul Ancutei si "dai cu batu-n balta",lucrand astfel cu drag si spor,da-n zadar,ca mesterul Manole si marii lui mesteri.Trebuie sa se cunoasca progresul.Am auzit oameni cerand acelas lucru ani si ani de zile;de ce oare nu l-au primit niciodata si n-au trecut la urmatorul?Poate au gresit la partea tehnica,da poate au gresit in alta parte...nu stiu,insa realitatea vorbeste.Admit (teoretic) sa nu mai existe progres atunci cand cineva a ajuns la desavarsire si nu mai are unde sa urce,dar pana atunci stradania imi e sa fiu azi mai mult decat ieri in cele bune,respectiv mai putin in cele rele si trebuie sa se vada rezultatele, altfel...ceva balteste.

O fi avand importanta ei partea fizica,dar cea mai importanta e componenta duhoniceasca.Aici se potriveste cuvantul "Pe astea trebuia sa le faceti iar pe celelalte sa nu le lasati nefacute!"(citez din memorie).S-a pomenit despre "sarac in duh" si ce ciudat pare ca sa fie fericit cine e asa,cum oare vine asta?Intelesul pus in aceste cuvinte de Acel Care le-a rostit e simplu,El a descris pe acel caruia nu-i e de ajuns duhul lui insusi si vrea sa se imbogateasca cu prezenta Duhului lui Dumnezeu; astfel pentru acel "sarac" toate actiunile sale,fie rugaciuni,fie fapte,converg spre acelas scop.Gasesc legatura cu cele explicate lui Nicodim despre faptul ca "trebuie sa va nasteti din nou" "din apa si din duh",aici iarasi aparand cele doua piese,apa fiind si simbolizand totodata viata,botezul trupului spre o vietuire fara de pacat,insa accentul parca tot pe partea duhovniceasca ar fi pus;oricum ar fi,toate trebuie "asamblate" armonios "unind credinta cu fapta..."

Rugati-va neincetat!

Daca am zis ca stau in banca la biserica nu inseamna Ca stau tot timpul in banca. In timpul liturghiei catolice credinciosii nu spun rugaciunile stind jos, ci in picioare sau in genunchi. Se sta jos in alte momente ale slujbei. Trebuie corectata si enumerarea aceea cu ortodoxul, catolicul, musulmanul etc care stau fiecare intr-o pozitie caracteristica atunci cind se roaga: catolicul nu sta in banca atunci cind se roaga!

Multumesc pt. intelegere!

In rest, totul e Clopotel, ca de obicei, este extrem de simpatic.

Remarc la el predilectia, afinitatea pt. rugaciunile de pocainta, asa cum TriRegnum are ca preferinta pe cele care il slavesc pe Dumnezeu, iar RZA pe cele care-L vizeaza pe Duhul Sfint (el fiind si un redutabil cunoscator in domeniul pneumo . Interesant, foarte interesant!

Acest topic a fost editat de caa: 4 May 2004, 12:09 PM

de ce n-a raspuns nimeni aici?

pt. ortodocsi, eu zic ca cea mai buna carte este aceea numita "Credinta ortodoxa" aparuta initial in 1996, cu binecuvintarea Mitropolitului Moldovei, Daniel, si reeditata de mai multe ori, unde, cu un stil limpede si convingator, sub forma de intrebari si raspunsuri, sint lamurite pe larg atit Tatal Nostru cit si Crezul, plus multe alte lucruri care e bine sa fie stiute...

Apropo, Crezul nu este tocmai o rugaciune ci o marturisire a credintei, dupa cum frumos spunea cineva "actul de identitate" al unui credincios...

Acest topic a fost editat de caa: 4 May 2004, 08:16 AM

foarte bine "prins" acest aspect al vietii in/de rugaciune de catre cel mai frumos avatar pe care l-am intilnit!


"Dau cu clanta", în acest context, o întîmplare adevărată:

Duminică de vară toridă, orele amiezii. Căldură apăsătoare afară dar mai ales înăuntrul bisericii, unde liturghia tocmai se terminase. Lume numeroasă, încercînd să iasă în exterior printr-o uşă ajunsă brusc în incapacitate funcţională în faţa şuvoiului de oameni care o asalta. Adevărat că, printr-o manevrare simplă a unui cîrlig, deschiderea uşii s-ar fi dublat. Dar nimeni nu făcea manevra respectivă şi evacuarea bisericii se făcea cu mare greutate. În acele momente unei femei aflată mai în spate îi ies din gură cuvintele urmatoare, spre stupoarea generală: “da’ deschideţi dracului mai larg uşa ‘ceea, că ne sufocăm aici!”

Propun spre lectură celor interesaţi un scurt pasaj dintr-o rugăciune care-mi place foarte mult. O propun cu precizarea că mă frămîntă foarte mult înţelesul simplu dar adînc al acestui pasaj, înţeles atît de profund, atit de deosebit de alte categorii de înţelesuri, iar uneori – ca s-o spun p’a dreaptă – de… neînţeles!

…Tu ştii că eu am puţină putere de a suferi
şi iute îmi pierd curajul
cînd apare un mic obstacol.
Fă ca orice suferinţă pe care o îndur
pentru numele Tău să o primesc cu plăcere
şi s-o doresc, fiindcă a suferi
şi a fi tulburat din dragoste
pentru Tine aduce sufletului meu multă bucurie.

Caa, inteleg acum de ce-ti place. E fina si ....puternica.

O alta rugaciune de folos sufletelor noastre, si cu sensuri apropiate de rugaciunea amintita de caa, este Rugaciunea ultimilor calugari de la Optina Pustiei:

Foarte frumoasă rugăciunea aceasta RZA. Daca mai ai, te rog sa le mai postezi ...

Acum am să scriu o rugăciune către Îngerul Păzitor. Mie îmi place foarte mult aceasta, dar ştiu că mai există şi altele. Dacă le aveţi vă rog să le scrieţi aici.

Eu cred că, aşa cum se şi numeşte, acest Înger ne este dat nouă de la bunul Dumnezeu, ca să ne apere de rele şi să ne dea gândul cel bun. Dar noi, sau eu, ca să nu vorbesc în numele altora, ...dar eu prin relele pe care le-am făcut, prin neascultarea de bine, de multe ori l-am mâniat. Mă rog lui să aibe răbdare cu mine.... căci fără el voi fi pierdut... ca un orb în hăţişul unei păduri de tot întunecate ....

Rugăciune către Îngerul Păzitor
Îngerul lui Hristos, păzitorul meu cel Sfânt şi acoperitorul sufletului şi al trupului meu, iartă-mi toate câte am geşit în ziua de astăzi, şi de toată viclenia vrăjmaşului meu celui potrivnic mă izbăveşte, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeul meu, şi te roagă pentru mine păcătosul, nemernicul rob, ca să mă arăţi vrednic bunătăţii şi milei Prea Sfintei Treimi şi Maicii Domnului meu Iisus Hristos şi tuturor sfinţilor. Amin.

RUGĂCIUNEA ULTIMILOR PĂRINŢI DE LA MANASTIREA OPTINA
Doamne, dă-mi ca întru liniştea sufletului să primesc orice-mi aduce ziua de azi. Ajută-mi Doamne să mă încredinţez cu totul voii Tale cu mine.
Îndrumează-mă şi sprijineşte-mă în fiece clipă a acestei zile.
Orice mi s-ar întâmpla în ziua de azi învaţă-mă să le primesc cu linişte şi credinţă tare, că toate vin din voia Ta cea sfântă.
Îndrumează Tu gândirile şi simţirile mele în toate cele spuse şi făptuite de mine. Fă ca în faţa întâmplărilor neaşteptate de tot felul să nu uit că toate de la Tine sunt.
Învaţă-mă ca să-i socotesc pe toţi fraţii mei de aici cu dreptate şi înţelegere şi să nu supăr sau să chinuiesc pe nimeni. Dă-mi Doamne să duc greutatea zilei cu tărie şi să primesc tot ce vine în ziua aceasta.
Îndrumează Tu voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc să iert şi să iubesc.
Amin.

nu voi sta mult pe aici acum caci ma doare ingrozitor capul, dar voi scrie o rugaciune care am auzit-o mai demult de la o cunostiinta:


O Doamne si Parinte bun,
O ruga in genunchi iti spun,
Si-ti multumesc ca m-ai pazit
In ziua care ia sfarsit,
Iar daca azi te-am suparat,
Imi iarta Doamne al meu pacat.
De tot pacatul ma caiesc
Si vreau de el sa ma feresc.
In pacea ta s-adorm as vrea,
Cu ingerii in preajma mea,
Cu Maica Sfanta langa mine,
Cu gandul indreptat spre tine,
Mantuitorul meu Preasfant,
Stapanul meu pe acest pamant,
In ale tale Rani Preasfinte,
Dormi-voi lin, curat, cuminte.Amin!

Foarte frumoasa rugaciunea TriRegnum. Oricum sunt sigur ca dupa ce ai scris-o ti-a trecut orice durere, fie ea si de cap.

Ne rugăm "facă-se voia Ta" şi nu facem voia Lui după aceea. Şi El ne iartă şi ne ajută, deşi n-am merita...

Ne rugăm să ne ierte că n-o să mai greşim şi aprope imediat greşim. Şi El continuă să ne asculte, deşi n-am merita...

Ne rugăm uneori rău de tot, cu tot felul de prostii în cap. Şi El trece cu vederea neputinţele noastre...

Mare şi cu adevărat dumnezeiască este IUBIREA Lui pentru noi, păcătoşii!

am citit multe "tehnici "de rugaciune,multe citate de asemenea,dar n-am gasit lacrimile(poate stau rau cu vederea,si nu vad bine de aproape),acele lacrimi ale pocaintei,care trebuie sa izvorasca din cugetul curat al celui care cere milostivire lui Dumnezeu,aceluia care recunoaste cat a gresit,si care vrea mereu sa se indrepte.

lasati pentru o clipa,cartile de rugaciune,si mergeti in fata Tatalui vostru,spasiti si pocaiti,dezbracati-va de voi insisi,si dati drumul lacrimilor sa curga pe altarul sufletelor voastre.

poate veti reusi o rugaciune noua,o cantare noua a inimii,pe care ,de data aceasta,Dumnezeu o va asculta.........