In clipa prezenta spun ca e rau.Viata e facuta din amanari.Si vise.Si sperante.Si rar...foarte rar totul este asa cum am vrea sa fie.Dam din noi tot ce e mai bun,mai frumos...si?
Nu mai vreau sa visez.Daca e frig e frig.Il simt pana in adincul inimii.Gandul la soare nu ma incalzeste.Daca mi-e foame ,mi-e foame.Nu-mi pot amagii trupul cu arome si imagini.Si-atunci?Devin realista,devin practica,poate ca...nu mai vreau sa existe,daca eu pot oferii stabilitate VREAU acelasi lucru.Daca eu ma pot oferii pe mine neconditionat VREAU acelasi lucru...ce e rau in asta? E rau ,pentru ca nu voi avea niciodata ce vreau,pentru ca mereu ma amagesc si aman clipa adevarului.Si nu e nici o plaja in lume unde sa-mi odihnesc tristetile ,sint doar colturi si cotituri dupa care nu stiu ce ma asteapta.Stii tu bine ce vreau sa zic.Si nu te supara pe mine.

Nichita Stanescu
Visul ca Viata

Cea mai simpla actiune impotriva mortii este visul de noapte.
A respira, opunerea sufocarii; a pipai, delimitare de rest; a auzi, forma de insingurare a tacerii; - forme de opunere miraculoasa a mortii sunt.

Visul de noapte este prizonier. Intr-o batalie pirduta a alergarii imi pare aidoma unui cal cu saua calarita de raza de la stea.

Prin urletul nasterii ne opunem mortii.
Rasaritul cerului cu stele il luam drept martor vederilor noastre.
La o vedere agera aripa are radacina in aer, cum verdele in iarba.

Dezasperant este, nu locul fiintei noastre, trupul, ci locul petrecerii noastre, timpul.
Ideea de timp; - sentimentul timpului; - epica.

Nu doarme si nu este somnolent si nu se catara pe vis decat cel care doarme, este somnolent si se catara pe vis.
A dispretui pasarea este un sens al dispretuirii si un fel de noroc de a nu fi pasare.
A fi e o durere si o participare luminoasa.
A intelege inseamna a nu fi, - fiind.
Si daca suntem nu putem sa credem ca am putea sa nu mai fim.
Ne intrerupem lucrarea cu o odihna mai inalta decat templul la care suntem condamnati.
In starea ei, si obosita de tragica ei stare, piatra trebuie ca viseaza, cand doarme , sange de om.

A fi continuu inseamna de fapt a nu fi.
A fi supus schimbarii e intamplarea obiectelor.
A fi ceea ce esti e ca un cadran pe care a fi ceea ce este se rostogoleste.

Visul si visarea, amandoua acestea, sunt casa obiectelor.
Nemultumirea straneste vis, hotarul starneste visare; fel de pasare fara aripi, zburandu-se in respirarea de piatra.
Fel de timp nemaitrecand.
Oprire a miracolului.
Loc.

Forma si felul existentei rezida in propia sa slabiciune: odihna.
Dupa felul in care doarme natura, putem sa o putem. Dupa felul ei de a invinge ceea ce nu este, - santem.
A avea inseamna a fi in vid si in gol.
Caramida pusa pe nimic si secunda trecuta prin static.
Noi ne intemeiem intr-un launtru visat.

Nu starea ci nestarea noastra creeaza timp. Timpul este respiratia noastra, marginea noastra, hrana noastra si pierderea noastra.
Oprim timpul numai in somn si il elimeram pe campul fiintei noastre.
El este deasupra noastra.
El este deasupra distrugerii noastre.
Fara el noi nu suntem. fiind al nostru si ramasita a noastra, totusi noi nu suntem el.
Nascandu-ne, suntem predestinati a nu fi.

A nu fi este starea eterna.
Zabatandu-ne in miscare ne pregati sa nu fim nimic.
Zbatandu-ne in miscare ne pregatim sa nu fim.
Suntem pentru nimeni si pentru nimic.
A ne fi, ne este fara de martori
...

Mda...da-mi si mie o cana cu vin sa merg sa o beau printre stele cu Nikita...

Dificila...o sa-ti dau o cana cu vin fiert..dar sa o bei cu mine...
Si o tigara..amara si innecacioasa..si o ciocolata..si o cafea incredibila
Si o harta..unde se afla marea,..unde sunt iluziile,..unde e detasarea..unde e realitatea..si sforicica de gand cu care o sa le legam pe toate..
Trebuie sa ai vise. Eu am intotdeauna. Nu vise mari sau imposibile. Doar vise simple. Si toate s-au transformat in realitate daca am avut rabdarea necesara...

Acest topic a fost editat de cameron: 28 Oct 2003, 12:07 PM

Da-mi tu ciocolata.Reala,palpabila,dulce....si sforicica....si mai da-mi putina minte sa nu mai spun prostii sau mai bine da-mi una peste cap sa ma trezesc....sint ca o pantera(asta e porecla mea )in cusca...

Hai sa te innebunesc nitel de cap!!
Milka cu stafide si alune.
Poaina expandata.
Snikers.
Twiks.
Poiana cu cafea...
Si cafea pe alese..
De la Lavazza..la orice vrei..
Si muzica pe alese..ca tocmai facui o prostie..si mi-am luat un milion de cd-uri..

Asta se numeste santaj sau transferul durerii... dau orice pentru tot ce ai enumerat tu acolo. Si da Lavazza e preferata mea... si nici nu tin diete si pot manca din toate... va dau adresa sa-mi trimite-ti un bax... ca bani n-am sa-mi iau.

Noapte..
Rece..cumplit de rece..
Usa la balcon este deschisa..si vine un aer rece..taios..
Bono..imi spune ceva despre "I cant live with or without you.."
Parca as mai aprinde o tigara..
Orasul a amortit sub noapte si frig..
Octombrie a trecut aproape..au mai ramas doua zile care vor trece cel mai greu si cu multi nervi..
Dar vor trece..si acestea..
Mi-am pus atat de multe farduri peste stangacie..incat trece neobservata.
Doar eu mi-o simt..
Stangacie in tot ce fac.
Frivolitatea nu reusesc insa sa o fac sa dispara.
Frivolitatea pe care o pastrez amagindu-ma ca este doar scut.
Detalii care se pierd intre stangacii si frivolitati..
Detalii ce urca sau coboara treptele unui cod nedescifrabil.
Detalii despre a respira..despre felul in care uneori ploua..detalii despre zidirea efemerului,..despre vise involburate precum privirea..despre zilele care dispar inghitite de acest continuu ieri.
Clipe tulburatoare de miez de noapte..
Clipe cu parfum vechi de scrisori nedesfacute..
Clipe fara chip si alcatuire..

....clipe de noape cand iti tii sufletul rebel in palme si-l alinti certandu-l.Degeaba il intrebi e ce?te va privi cu ochi de copil si-ti va spune sa faci urmatorul pas indiferent cat de rece e "noaptea"
Nu ai aflat inca ca pe pamant toate noptile sint reci?mai devreme sau mai tarziu...frigul asta ne domina,ne acapareaza.
Unde au fost stele in noaptea ce a trecut?
Cine le-a furat? sau le-a imprumutat doar sa-ti scrie cu ele o poveste de dragoste.Priveste la noapte cerul Cameronului,poate vei vedea sufletul cuiva ,o noua consteletie doar pentru tine....doar pentru voi...

Jurnalul meu nu er fi complet fara asta.

Dedicatie>Cohen

In my secret life

I saw you this morning.
You were moving so fast.
Can’t seem to loosen my grip
On the past.
And I miss you so much.
There’s no one in sight.
And we’re still making love
In my secret life.

I smile when I’m angry.
I cheat and I lie.
I do what I have to do
To get by.
But I know what is wrong,
And I know what is right.
And I’d die for the truth
In my secret life.

Hold on, hold on, my brother.
My sister, hold on tight.
I finally got my orders.
I’ll be marching through the morning,
Marching through the night,
Moving cross the borders
Of my secret life.

Looked through the paper.
Makes you want to cry.
Nobody cares if the people
Live or die.
And the dealer wants you thinking
That it’s either black or white.
Thank g-d it’s not that simple
In my secret life.

I bite my lip.
I buy what I’m told:
From the latest hit,
To the wisdom of old.
But I’m always alone.
And my heart is like ice.
And it’s crowded and cold
In my secret life.




A Thousand Kisses Deep


The ponies run, the girls are young,
The odds are there to beat.
You win a while, and then it’s done ¨c
Your little winning streak.
And summoned now to deal
With your invincible defeat,
You live your life as if it’s real,
A thousand kisses deep.

I’m turning tricks, I’m getting fixed,
I’m back on boogie street.
You lose your grip, and then you slip
Into the masterpiece.
And maybe I had miles to drive,
And promises to keep:
You ditch it all to stay alive,
A thousand kisses deep.

And sometimes when the night is slow,
The wretched and the meek,
We gather up our hearts and go,
A thousand kisses deep.

Confined to sex, we pressed against
The limits of the sea:
I saw there were no oceans left
For scavengers like me.
I made it to the forward deck.
I blessed our remnant fleet ¨c
And then consented to be wrecked,
A thousand kisses deep.

I’m turning tricks, I’m getting fixed,
I’m back on boogie street.
I guess they won’t exchange the gifts
That you were meant to keep.
And quiet is the thought of you,
The file on you complete,
Except what we forgot to do,
A thousand kisses deep.

And sometimes when the night is slow,
The wretched and the meek,
We gather up our hearts and go,
A thousand kisses deep.

The ponies run, the girls are young,
The odds are there to beat . . .

"Sunt inimi, a caror muzica de s-ar concentra intr-un trasnet sonor — viata ar incepe de la capat. De am stii atinge coarda cosmogonica a fiecarei inimi...

Duplicitatea esentiala a oricarei tristeti: cu o mana ai vrea sa tii un crin, si cu cealalta sa mangîi un calau. Poezia si crima sa aiba acelasi izvor?

In tristete, totul are doua fete. Nu poti fi nici în iad si nici în rai, nici în viata si nici în moarte, nici fericit si nici nefericit. Un plans fara lacrimi, un echivoc fara sfarsit. Caci nu te izgoneste ea în aceeasi masura din aceastalume, ca si din cealalta?
Esti trist de totdeauna, nu de acum. Si acest totdeauna e toata lumea înainte de nasterea ta. Nu-i tristetea amintirea vremii în care n-am fost?

Ati privit marea în momentele ei de plictiseala? Parca-si agita valurile din scarba de ea însasi. Le trimite sa nu se mai întoarca. Dar ele revin, revin neîncetat. Asa patim si noi. Cine ne întoarce spre noi insine, cînd ne sfortam mai mult a ne îndeparta?
Nevoia tainica de a te abandona marii, de a te risipi în framîntarea zadarnica a tuturor marilor, sa nu fie un gust de plictiseala infinita si o senzatie de evanescenta mai vasta ca departarile?

Un om fericit descifreaza el ceva în întinderile marine? "

Extrema combinatie..sa citesti Cioran - Amurgul gandurilor..si sa asculti Dancing with the muse-Chris Spheeris si Comme toi - Ishtar

O zi cu soare.
Cu soare in toate ..
Ai zice ca e primavara..
Ultima zi de octombrie..
Mai zboara o fila din calendar,..mai rasucesc clepsidra inca odata..
Sunt intr-o pauza de tigara si cafea amara..prea amara..
Ascult Ishtar..si ma gandesc la o privire,..la un parfum pe care inca il simt,..la un sarut ce seamana cu acest cantec..,
la sarutul de azi dimineata,..la un refren "mi-e dor de vorbele tale..."
Azi..ar fi trebuit sa am o zi proasta..si poate chiar e proasta..dar nici ca mi-a pasat de asta..
Desktopul meu s-a schimbat din padure ruginie..in lalele galbene inalte ca niste copaci..si proiectate pe un cer albastru incredibil. Aproape le simt parfumul..aproape simt primavara.
Azi am descoperit ca de fapt eu sunt primavara. O primavara careia uneori ii place toamna,..alteori intunericul,..si totdeauna privirea, vocea si cuvintele tale..

Ishtar
Comme toi


Elle avait les yeux clairs et la robe en velours
À côté de sa mère et la famille autour
Elle pose un peu distraite au doux soleil de la fin du jour
La photo n'est pas bonne mais l'on peut y voir
Le bonheur en personne et la douceur d'un soir
Elle aimait la musique surtout Schuman et puis Mozart

Comme toi comme toi comme toi comme toi
Comme toi comme toi comme toi comme toi
Comme toi que je regarde tout bas
Comme toi qui dort en rêvant à quoi
Comme toi comme toi comme toi comme toi

Elle allait à l'école au village d'en bas
Elle apprenait les livres elle apprenait les lois
Elle chantait les grenouilles et les princesses qui dorment au bois
Elle aimait sa poupée elle aimait ses amis
Surtout Ruth et Anna et surtout Jérémie
Et ils se marieraient un jour peut-être à Varsovie

Comme toi comme toi comme toi comme toi
Comme toi comme toi comme toi comme toi
Comme toi que je regarde tout bas
Comme toi qui dort en rêvant à quoi
Comme toi comme toi comme toi comme toi

Elle s'appelait Sarah elle n'avait pas huit ans
Sa vie c'était douceur rêves et nuages blancs
Mais d'autres gens en avaient décidé autrement
Elle avait tes yeux clairs et elle avait ton âge
C'était une petite fille sans histoires et très sage
Mais elle n'est pas née comme toi ici et maintenant

Comme toi comme toi comme toi comme toi
Comme toi comme toi comme toi comme toi
Comme toi que je regarde tout bas
Comme toi qui dort en rêvant à quoi
Comme toi comme toi comme toi comme toi
Comme toi comme toi comme toi comme toi

Dimineata de noiembrie..
Dimineata de inceput de saptamana..
O luni incarcata de panica..
De frica..
O frica ce trece dincolo de toate armurile,..dincolo de toate mastile.
Nu ma pot privi acum in oglinda,..probabil chipul meu nu exprima nimic deosebita fata de alte zile,..dar mi-e frica sa-mi intalnesc spaima pe care o ghicesc in privirea-mi..
Totul se surpa in jurul meu,..iar eu risc sa raman prinsa sub molozul greu ..
Ieri m-am bucurat de lumina,..de zile primavaratice,..de culoarea grena a copacilor,..de singurul stejar care se incapataneaza sa ramana verde in ciuda toamnei care ii ucide incet frunzele..
Azi mi-e frica..
Azi nu reusesc sa gasesc nici o iesire din labirint..
Am pierdut pana si blazarea,..pana si indiferenta..
Mi-e frica..atat..

Acest topic a fost editat de cameron: 3 Nov 2003, 08:58 AM

Am incercat sa uit de frica..
A ramas o senzatie de neliniste..
Un ceva care ma face sa-mi inclestez maxilarele involuntar..
Un ceva care aproape mi-a paralizat mintea..
Ma dor ochii..
E atat liniste in jurul meu..si atata furtuna in linistea asta..
Am palmele intinse ..
Fericirea si nefericirea sunt cuburi de gheata care se topesc si se scurg printre degete..
Se topesc si se amesteca in tacere..
Nimic nu ma inconjoara..
Eu m-am transformat in gheata ce se topeste incet..si dispar..

Din cauza ta m-am transformat eu in gheata? stii ca zambaretu"asta se numeste cameron....de ce???Dupa cum stii acu"sint pe cale de a iesii din iad.Asa.Sint bine pentru ca mi-am propus sa fiu bine.Am facut un transfer al durerii si acu"totul e ok.Incep sa ma risipesc in chestii fara importanta,poate voi face ceva ca lumea.Am inceput sa scot capul in lume si constat ca nu sint singura,doar ca nu cine ar trebui e linga mine sau...poate eu am o scara a valorilor cu susu-n jos..
Acum e soare si cald.Ce altceva mai vreau?poate sa vagabondez pe ici pe colo asa de capul meu,poate sa mai beau o cafea.

Buna my sweet.
Mi-ai adus o licarire de zambet..chiar daca ii dadusem delete..
De ce se numeste zambaretu' ala asa? Poate pentru a salva aparentele..nu stiu..poate ca pentru am nevoie de o masca uneori..
Beau o cafea...mai aprind o tigara,..caut disperata un contract, am un munte de decizii si facturi,..si nu ma pot concentra.
De ieri..am baut doar cafea,..am fumat continuu si am mancat doar un mar..
Acum nu stiu nimic despre mine,..nu mai stiu nici unde ma aflu..sunt intr-o deruta infiorator de calma..
Nu ma provoca cu jurnalul asta,..plizz...

Cred ca in deruta asta a ta sint si eu.Da"nu conteaza.Atata timp cat e in puterea noastra sa facem si prostii si lucruri bune mai e o sansa.Eu fac numai prostii de trei zile si incepe sa-mi placa.Parca lumea se uita mai cu drag la mine...sau cum s-o uita cert este ca ma simt mai bine.Nici eu nu am mancat ieri nimic:clap:...uite asa se ajunge la silueta de vis:dance: da de fumat cat cuprinde.
Zau Cameronule...sa ne luam lumea-n cap ca de nu se ia ea de noi si ne prinde asa serioase si nu e bine.Aveti voi acolo in orasul tau,pe linga parcul acela unde se vand carti (vezi ca stiu)o cofetariuta unde se vand niste fondante cu nuca.....de sa inebunesti.Hai acolo sa papam si sa vezi ce faina e viata.

Ar fi trebuit sa plec de mult timp de la serviciu..
Nu am terminat aproape nimic din ce aveam de facut..asa ca..
Mi-e greu sa ma concentrez..
As face orice altceva..
As privi in gol,..as cauta cai verzi pe pereti..
Totul arata ca un semn de intrebare..
In momentul acesta ..asta fac..
Caut..si din orice fac o intrebare..
Oricarui lucru cat de mic..ii lipesc un semn de intrebare..
Cand oare nu o sa ma mai pierd in amanunte nesemnificative..
As vrea macar sa ma doara ceva,..sa pot iesi din blocajul asta..
Deja confuzia de ieri..inceapa sa se risipeasca..
Intrebarile imi aduc incet raspunsurile..

Este asa cum intuiam..
Adica nimic..

Nu o sa dispar chiar de tot chiar daca m-am topit ca un aisberg,..si asta nu e tristete..
O sa-ti spun intr-o zi ce este..
Sau iti va spune altcineva..

O sa am vreodata timp sa ma gndesc la tot ce nu s-a intamplat??
O sa am vreodata suficienta imaginatie sa pot inventa dialogurile care nu vor fi niciodata?
O sa am putere sa derulez imaginile ramase pe retina ?
O sa-mi amintesc vreodata ce inseamna zambetul?
O sa mai pot privi vreodata stelele in noapte?
O sa mai insemne ceva in my secret life?
Pana si ploaia si fulgerele imi vor provoca rani adanci..
Pana si patrunjelul ma va face sa plang..

Undeva departe,intr-o tara frumoasa
Exista cineva,o floare aleasa
Si este o fiinta buna si f. inimoasa
Dar adesea trista si totusi prietenoasa

Si uite cum am scris prima "poezie" din viata mea

azi ai avut niste interventii la anumite subiecte care m-au facut sa rad! am venit aici sa iti multumesc si vad ca esti tristuta...defapt, ziceai tu ca nu ai pofta de mancare

daca tacerea e cea care te ajuta, fie sa iti aduca cuvinte intelepte in gand si in suflet!
daca vorbirea e cea care te ajuta, fie sa ai cine sa te asculte si sa iti umple ochii de bucurie!



Acest topic a fost editat de secunda: 4 Nov 2003, 10:49 PM

Vegas, Secunda.. va multumesc! Mult!
Am citit jurnalul azi noapte..la o ora cand nu aveam somn..cred ca era 3 sau 4 dimineata..si m-ati facut sa zambesc..si sa ma simt ceva mai bine

Undeva demult citisem cateva randuri..pe care nu am reusit sa le uit..
Habar nu am cine a scris asta..dar ..imi place..

Curs. Un profesor de filozofie in fata studentilor.
Fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre mari.
Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost cu totii de acord ca este plin.
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere.
Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost din nou de acord ca este plin. Si au ras.
Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan. Nisipul a umplut spatiul ramas liber.
"Acest borcan gol este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul de viata, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra.
Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip."


Un student a luat borcanul, care cu toti erau de acord ca este plin, si a turnat in el o sticla de bere. Berea a umplut spatiile ramase libere si a umplut cu adevarat borcanul.

Intotdeauna mai exista loc pt o bere!
Ma rog..fiecare inlocuieste berea..cu orice vrea..

Oboseala se numeste ziua de azi..
Agitatia muta de ieri a disparut lasand in urma oboseala..
Inca nu mi-am recapatat ritmul si randamentul la job..
Am reusit insa sa rezolv problemele la care oricum nu aveam chef sa ma gandesc..
La serviciu party..de zile mari..
Colegii si colegele ferchezuiti ca la nunta..
Nu de alta..dar azi se mananca pe gratis..
Muzica cu DJ de club..(ce or fi patit? ca de obicei vine un fan manelist..)
Pana la urma tot va trebui sa cobor acolo..nu de alta dar sarbatoritul este seful nr.2..si nu se cade sa nu ii zic macar un "La multi ani!"..
As vrea sa fiu acum undeva..sa fie soare..sa stau in iarba inalta..si sa privesc cum norii se destrama,..se aduna,..se destrama..sa incerc sa descifrez desene criptate..
Fiecare nor este un gand al meu..
Sa fie liniste..

Helloo!! Trezeste-te.. Fa-ti ordine pe birou..arunca un strop de rimel si o picatura de samsara..si gata! Fumeaza o tigara in graba..si strange "taraba"..Si asa mi-a zis cineva ca iarna nu se poate lucra la statuia aia de mi-o fac astia..cica nu prinde betonul..
Ziua este inca lunga..

Si vine cateodata vremea sa ninga...
Sa ninga cu orice..
Va fi o noapte ninsa cu ganduri..
Eu voi sta si voi privi dansul linistii transformata in fulgi cazatori..
Sa ninga cu inocenta si iresponsabilitate..
Sa acopere toate certitudinile..
Nu exista ceritudine..
Exista doar termen de gratie..
Exista vid..
Exista senzatia de "ce caut eu aici..acum?"

"felul in care despicam timpul este un miracol, dupa cum un miracol este reglajul fin prin care luam din lume exact atat cat putem duce. Miracol este ca existam pana la urma laolalta, ca nu ne sfasiiem unii pe altii, ca ne suportam scarbavniciile, pe ale noastre, pe ale celorlalti, ca facem fata lehamitei, plictisului si singuratatii, ca ne mimam multumitor iluziile.." G.Liiceanu

Deci..sa ninga cu orice..
Sa acopere orice mireasma a frunzelor in agonie..
Sa ma acopere cu totul..

Va fi o pauza..
O pauza in care eu ma voi ninge..nu stiu cum,..nu stiu de ce,..nu stiu cu ce..

Stau si privesc pagina alba..nestiind ce sa fac..
Este ca si cum am uitat cine sunt..
M-am blocat undeva.. undeva in imposibil..
Au fost zile ... care au trecut greu..zile pe care le voi sterge din calendar..
Chiar par acida?
Aici o sa incerc sa fiu asa cum ma stii..
Aici o sa incerc sa fiu cum nu sunt in realitate..
Ma asteapta un infinit de rabdare..
Atat doar..
O liniste la capatul careia nu se afla nimic..

O noua saptamana..
O alta zi de luni..
Dupa o saptamana caut pagina imaculata a jurnalului
Pana acum nu am avut curaj sa ma apropii de acest loc..
Nu am avut curaj sa ma privesc in ochi,..nu am avut curaj sa-mi privesc sufletul pentru ca nu as fi gasit decat abis si ratacire..
Aseara am avut o tentativa timida de a-l deschide ,..dar spre norocul meu..nu am avut loc la PC..
A trecut o saptamana extrem de grea..,..o saptamana dureroasa,..o saptamana in care nu am stiu nici ce sa fac, nici ce sa cred, o saptamana in care am ratacit printre lacrimi..
Si totusi nu as vrea sa uit ce s-a intamplat cu mine..in acest timp..

Stiu doar ca am gresit prin ceea ce am spus,..prin tot ce nu am spus..

Am incercat sa zambesc, sa ma prefac, sa nu vad, am incercat sa ma conving ca amorteala ce o simteam ca o anestezie este starea mea fireasca, am incercat sa-mi vad in mod firesc de problemele cotidiene, am incercat sa-mi ascund lacrimile (la serviciu am sacait o amica sa raman in locul meu in birou..pana reuseam sa ies din ascunzatoarea de plans,..acasa toti tranteau, bufneau, reprosau..fara sa observe ca de fapt dojeneau doar umbra mea..).
Am incercat sa ma conving ca este bine ceea ce fac..chiar daca stiam ca nu este asa..si ca de fapt..vreau altceva...
Am incercat sa ies.. fortata de imprejurari..sau de cei care voiau musai sa ma scoata din starea tampita..fara sa puna vreo intrebare..
Vineri dupa amiaza agreabila.. o dulceata de copil ma scoate din starea tampita..imi daruieste un trandafir rosu superb (pe care il am si acum pe birou..si este la fel de proaspat)..
Un restaurant elegant,..spagheti carbonarra (si acum rad cand imi amintesc..),..valuri de tigari,...am reusit chiar si sa rad...
Iti multumesc Rose!
Vineri seara..party..(oamenii astia mai bine nu m-ar invita daca ar stii cat de caustica sunt si cat de cartitoare).
Pretentie de high society...40 de mil.cheltuite pentru un majorat..dar deh..mofturile sunt costisitoare..
Eu imbracata in pulovar mustar, jeans negru, pantof aproape barbatesc.
Ma gandeam ca este ceva fara fasoane. La usa..paralizez. Sarbatorita..rochie neagra lunga,..fireturi si pampoane. Rudele la fel..sclipituri si sclipituri...
Muzica execrabila..
Un fel de ruda..un preot ce schimba cu nonsalanta sutana cu costumele Armani..ramane interzis la multe intrebari cu care-l pisalogesc. Cucoana preoteasa ramane si ea interzisa de unde stiu atatea lucruri. Zambesc in sinea mea..le-as recomanda incitantul topic de pe Han..dar nu ma dau de gol..
Asta a fost singurul lucru interesant la petrecerea aceea. O conversatie despre religie si morala.
La 2 noaptea..nu mai rezist si plec..
Sambata trece greu...si seara iar mi se sfasie inima pentru a n-a oara..
Nu mai stiu cum sa o cos,..nu mai pot sa adun tandarile..
Nu suport sa ascult nimic,..si din nefericire la radio se difuza "Noapte buna.."
Motiv sa ma apuce iar disperarea si plansul..
Incep sa ma intreb daca este totul ok cu mintea mea..
E bine sa las oare durerea sa ma colpeseasca?
Fratele meu ma suna sa ma invite..si auzindu-mi vocea..intra in panica..
In cateva minute este la mine..si ma forteaza sa iesim in oras..
Telefoanele continua sa sune..si primesc invitatii de la tot felul de Mihaele..si Mihai..
Promit..promit..ok..o sa vad..poate mai tarziu..
Ies la club..
Incerc din rasputeri sa pretind ca sunt ok. Intr-un final recunosc ca .. nu ma simt ok..si trebuie sa plecam..
La 3 ..aflu ca e eclipsa de luna..
Dupa o conversatie..incerc si reusesc sa ma linistesc...
Astazi..mi-am reinventat zambetul..
Astazi..ma simt din nou fericita..
Este luni..
Mi-am schimbat look-ul..again..
Iar nu ma recunosc in oglinda..
Cuvantul este cel care spulbera tacerile confuze..
Si inima mea si-a revenit..
Locuieste din nou..in sufletul cuiva..acolo unde ii este cel mai bine..
Imi lipsesti...
Si faptul ca imi poti spune tot ce gandesti si tot ce simti imi alunga toate temerile..

Mda..
Buna chestia asta cu editatul..
I'm verry happy!

Acest topic a fost editat de cameron: 11 Nov 2003, 04:14 AM

E dimineata..poate prea dimineata..
E ora 4..marti dimineata..
La 5.30 voi adormi..o jumatate de ora..cel mult o ora..
Deocamdata ..sunt ...fara cuvinte. Iarasi mutenie. Alt soi..de mutenie.
Sunt uimita.
Intotdeauna am stiut ca sunt sclava extremelor...dar acum mi-am depasit conditia..eu insami din prea mult magnetism..am devenit extrema..
Zilele trecute..am simtit prea aproape de mine si raiul si iadul. Mai mult iadul..
Situatii care se schimba de la ora la ora radical..
Si totusi..
E dimineata.. si mi-e teama sa gandesc..
La serviciu..toti vor fi odihniti si la propriu si la figurat.. si la cei 200 de colegi si colege ca niste ... sacaitori si bazaitori..se vor adauga cele 4 supercontroale..adica 14..de-aia de controleaza..ca sa nu le zic organe de control..toti vor vrea ceva, cumva, cat mai urgent..si eu voi fi un pic zombie..si voi privi prin ei..dar nu prea mult..sa nu dau de banuit..
In curand vor apare zorii..

In sfarsit.. s-a facut liniste...si pot deschide jurnalul.
Pana acum a fost o continua nebunie si agitatie insuportabila...
Inca mai am foarte mult de lucru..dar acum pentru 10 minte fac o pauza de vorbit cu mine.
Ascult de vreo 3 zile continuu Ofra Haza - You've got a friend si nu ma mai satur de el..
De cateva zile...nu am avut..nici un fel de stare..nici macar starea aceea de nestare..am fost rupta de realitate..rupra de mine..
Nu stiu care au fost zilele care au trecut,..nu stiu ce nume au avut,..nu stiu daca a plouat sau a fost frig..a fost ceva care a semanat putin cu moartea..dar cred ca nici moartea nu ar fi atat de dureroasa..
La serviciu..am depus sforturi uriase pentru a face tot ceea ce trebuie..
Colegii la care saream la bataie..au reusit sa-mi smulga zambetul..


Acum..sincer nu stiu unde ma aflu..
Nu stiu daca sunt la inceput sau la sfarsit..
Mi-am pierdut pana si bruma de incredere pe care o aveam in mine..
Stau undeva..pe un punct..si lumea se invarte ametitor in jurul meu..
Imi pare atat de rau..
Niciodata nu ai sa alfi cat de rau..
Nimic din ceea ce se intampla nu are importanta..

Mda..
Sa continui..
Nici eu nu mai stiu cum si cu ce..
Important este ca inca zambesc..
Zambesc pentru mine,..zambesc vis-a-vis de tot ceea ce se intampla..
Pana la urma nu am inteles de ce trebuie sa iau lucrurile prea in serios..
Am un simt al umorului idiot ..si pe care nu stiu sa il dozez cateodata.
Mai rau este ca se ascunde uneori in spatele lucrurilor triste pe care le spun..
In sfarsit..
Este seara..
Toate cuvintele incep cu in..incomoditate, inconsistenta, insistenta, intoleranta..
Celelalte cuvinte incep cu ne..., neincredere, nesiguranta, neiubire,
Este totusi atat de bine sa te situezi dincolo de bariera obiectivitatii..acum simt ca asta ma apara..
Cu ce pret? Nici eu nu-l stiu..
Asa simt acum ca e bine..sa pun o bariera intre vise si realitate..
Ca trebuie sa aleg realitatea..
Realitatea rece ca si iarna care a venit..
Va veni si vremea de visare..dar strict cronometrata..doar in vizite scurte..

Acest topic a fost editat de cameron: 12 Nov 2003, 06:18 PM

Nici macar acum nu am plecat de la serviciu..
Este incredibil..
Oricat ma chinui sa temin tot..apare ceva neprevazut..
In seara asta accident tehnic..program de facut de urgenta..
Oricum am ocazia sa ma umflu in pene nitel..
Sefii .. de la care astazi primisem gratuit niste suturi..nu de alta dar eu sunt cel mai aproape in cazuri de-astea..si-au revizuit comportamentul cu scuzele de rigoare..
Este atat de dificil..sa ai o sumedenie de probleme de rezolvat..si mai ales ca toate vin deodata ..si nu vor sa vina pe rand cate una..
Plac..in oras..alte rezolvari,..vizita scurta,..apoi program administrativ..
Si totusi sunt fericita ca am un program atat de incarcat..chiar daca in general sunt aproape extenuata..
Daca fac rost si de problemele pentru testul de seminar..chiar ca e totul ok..
Si maine iar va fi o zi ..
Iar voi alerga disperata dupa Fata Morgana..
In fiecare zi la fel...
E seara..si mie imi pare ca e dimineata..
E iarna..si eu am senzatia mirosului proaspat de primavara..

Chiar daca ..

bdl>
am inteles. adresa+telecomanda.

Este o zi luminoasa..cu mult soare..
Eu sunt un pic trista pentru ca am gresit ceva la job..nu am citit ceva la timp...
Ok..am gresit suport consecintele.. Pana la urma si perfectiunea poate avea fisuri,..nu?
Sper sa se rezolve..
Bdl..m-ai facut sa rad astazi..
Daca nu va fi ok..stii ca voi plange pe umarul tau
Astzi nu am avut prea multi sefi pe cap..dar probleme la fel de multe + cateva cucoane de control care au cotcodacit continuu in biroul alaturat..
In rest.. as vrea sa renunt un pic la teama asta care ma face sa fiu ca un arici..
Sper .. sa mai scriu din cand in cand in jurnal..

Nu stiu de ca dar..intr-o pauza..pentru prima data am recitit jurnalul..de la inceput.
Imi amintesc exact ce simteam la fiecare postare.
Lucruri pe care altfel cotidianul le-ar fi impins spre uitare..
Sunt trairi ..
Revazand totul..am descoperit alt sens a tot ceea ce s-a intamplat..am reinventat notiuni,..cuvinte..m-am descoperit pe mine ...chiar daca ma cunosteam foarte bine de multa vreme..
E un motiv bun pentru a reveni din cand in cand aici..in coltisorul meu..


Acest topic a fost editat de cameron: 13 Nov 2003, 03:07 PM

In dupamiaza acesta de sambata..cand deschisesem jurnalul.. am primit un mail.
De la o persoana ca nu mi-a scris niciodata. Acesta este primul mail (daca imi amintesc..am mai primit candva o felicitare efectronica..)..
O sa postez aici acest mail..pentru ca asa simt ca trebuie.
Si vreau sa fie aici..in jurnalul meu..

No more words
'Este o simbata mohorita la fel ca toate celelalte care
au tot trec de ceva timp. Nu stiu de cit pt ca timpul
nu mai are valoare pt mine. E doar o certitudine. Am
venit intr-o fuga sa tin orele, dar am cazut la pace
si le-am dat drumul cursantilor. Pleaca maine in
Franta si vor sa se pregateasca. I-am inteles, asa cum
am inteles, mult prea tirziu (din nefericire pt mine)
insa, sufletul tau. E ora 16 si nu am realizat cind au
trecut cele 3 ore de cind nici nu am respirat
citind... Traind emotii aievea si retraind clipe...
Oare au fost adevarate?
Emotionant! Si descopar de fapt o persoana careia nu
am reusit sa-i cunosc cu adevarat sensibilitatea si
trairile. Poate m-am ancorat prea mult intr-o
realitate pragmatica, poate am vazut prea putin in
fatza mea. De fapt, cind am fost odata, demult (mai
mult din curiozitate) la un mare radiestezist care
vede si aura fiecarui om, mi-a zis ca sunt ancorat
prea mult in viata materiala, sa pun mai mult accent
pe cea spirituala. Probabil intr-un fel avea mare
dreptate. Nu-mi vine sa cred, sunt inca zapaucit si nu
de ventilatorul calculatorului care imi zgirie
creierul ca un polizor (desi nimeni altcineva nu-l
aude) ci de talentul tau, de dragostea ta imensa pt.
"my love". Mult prea frumos, mult prea profund sa
renunti (sau, ma rog sa renuntati). Sper din toata
inima sa fie doar o toana si lucrurile sa se rezolve
in bine. Apropo' de paragraful cu persoana pe care "ai
calcat"... Te asigura ca nu ai de ce sa ii fii
recunoscatoare (sincer!), ca nu e suparata pe tine. Nu
stiam ca iti place asa de mult marea. Credeam ca doar
eu o iubesc la infinit. Si pescarusii... Si ca sa fiu
rau sa stii ca tot eu o iubesc mai mult, pt ca o vad
si vorbesc cu ea nu numai vara ci si iarna. Saptamina
viitoare cind o sa fiu linga statuia lui Ovidiu si o
sa privesc "cele doua oglinzi" o sa-i transmit
dragostea ta ...
E greu sa scriu ce simt acum, nici nu as putea din
lipsa de talent si nici nu cred ca te-ar interesa.
Important e ca am descoperit multe lucruri deosebit de
frumoase. Incerc sa-ti dau o parere. Nu stiu ce a fost
si nici nu ma intereseaza, dar daca vrei sa fii
fericita fa tot posibilul sa fii cu el in continuare.
Considera-l, daca imi permiti, ca un gind de la cel
mai bun prieten, chiar daca o picatura sarata din mare
imi brazdeaza obrazul...
Cu bine Cameron.