sa-ti pun sh-o ..

manea ?!

...Ok...mi-ai pus-o..... ...mercic...

uite...la schimb...iti pun si eu o intalnire de zile mari...

Fine And Mellow
Billie Holiday, Coleman Hawkins, Lester Young, Ben Webster, Gerry Mulligan, Vic Dickenson, Roy Eldridge ...





...ghici, ciuperca cine din ei e cel mai mare iubit al meu..??

Povestea Lumanarii

M-ati aprins si vă uitaţi gânditori la lumina mea. Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică.

De fapt eu am doar două posibilităţi:

Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.

A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât să rămân rece şi fără rost.

Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.

Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, “împreună luminaţi mai mult”.

Salutare, umbra veche...

adevarat ! parca te-asemeni ! din profil, asa !

..nu-s eu ala rotofei...

eu is asta

phii! pai alea-s profiluri ??alea-s.. ..lu-ma-nari !!! io cugetam (adanc ) la ala ...socio-politico-economico- umano-sufletesc !! capisci ?

Niet !



Io scormoneam tot adanc.....si gandeam c-o sa zici ca "ard" de unu singur...si aveam si replica: "stralucesc si eu cum pot...si am si niste stelute sclipitoare.....nu-i lucru putin. Daca ne-adunam mai multe lu-ma-nari.....vor fi si stelute mai mule.....N-ar fi ditamai lumina, insa cineva ratacit ne-ar putea lua drept far..si asta chiar ar fi o mare scofala........"

Am invatat

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata CI PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Anne şi Maggie au copilărit în aceeaşi suburbie a oraşului Chicago, au fost la acelaşi liceu şi apoi la aceeaşi facultate. S-au angajat la aceeaşi companie de asigurări. Ba mai mult, lucrau împreună în acelaşi departament.

Cu toate că aveau multe în comun, exista o deosebire evidentă între ele, iar această deosebire le-a afectat direcţia în viaţă. Citeşte mai departe, sunt atât de multe de învăţat din experieţa de viaţă ale celor 2 prietene.

În timp ce Anne era extrovertită şi foarte prietenoasă, Maggie era introvertită şi foarte rezervată. De exemplu, atunci când luau masa împreună cu restul colegilor, Anne întotdeauna intra în vorbă cu cei care se aflau la aceeaşi masă cu ea, în timp ce Maggie prefera să-şi vadă doar de ale ei.

Compania era uriaşă, iar marea majoritate a oamenilor nu se cunoşteau. Anne a profitat de oportunitate şi şi-a făcut foarte mulţi prieteni noi. Maggie doar câţiva. Lui Anne îi făcea plăcere să cunoască noi persoane, să afle mai multe despre vieţile lor, să facă schimb de idei. Maggie foarte rar intra în conversaţii, cu excepţia cazurilor în care la masă se aşeza un bărbat atractiv. Altfel stătea tăcută, cu o mutră plictisită.

Într-una din zile Anne a stat de vorbă cu un om mai în vârstă de la departamentul de personal. Au ajuns la un moment dat să vorbească despre cariera femeilor. Ea s-a confesat că a trecut ceva vreme de când nu a mai învăţat noi deprinderi şi spera ca slujba să îi ofere noi provocări care să îi permită să se dezvolte.

La cîteva zile după acea conversaţie, omul mai în vârstă a oprit-o pe Anne pe coridor. I-a pomenit de un post nou în departamentul de pesonal şi s-a oferit să o ajute cu transferul dacă era interesată.

Cu toate că noua slujbă era doar o altă muncă de secretariat, care nu era mai bine plătită decât anterioara, Annei i-a plăcut ideea pentru că o parte a sarcinilor sale era să-i intervieveze pe cei care îşi dădeau demisia. Ea a încercat în noul post să afle motivele pentru care aceştia au hotărât să plece. A învăţat cum s-ar putea face ca munca acestora să fie mai atractivă:

În tot acest timp Maggie a rămas tot pe vechiul post.

După 2 ani, Anne a ajuns să ia doar interviuri. Acum vorbea atât cu cei care plecau din firmă cât şi cu cei care doreau să se angajeze. Unul din angajaţii intervievaţi a fost chiar Maggie, care tocmai îşi găsise o slujbă de secretariat mai bine plătită. I-a spus Annei că de când a lucrat în această firmă nu a avut niciodată oportunităţi speciale care să o ajute să avanseze aşa că a trebuit să îşi incerce norocul în altă parte.

Au mai trecut încă 2 ani înainte ca Anne să devină asistenta directorului de personal. Principala ei responsabilitate era să evalueze cele mai importante probleme legate de cariera femeilor.

Într-o zi a fost sunată de la o firmă de recrutare ce asista o bancă în recrutarea personalului. Banca tocmai trecea printr-o perioadă foarte dificilă, fiind acuzată de discriminări sexuale în rândul angajaţilor. Era dispusă să plătească un salariu foarte bun unui director de personal care cunoştea bine drepturile salariatelor.

De curiozitate Anne l-a întrebat pe cel de la fima de recrutare cum a ajuns să o contacteze pe ea. Acesta i-a mărturisit că pentru început a contactat o profesoară care scrisese despre probleme similare celor de la bancă în revistele de specialitate. Această profesoară şi-a adus aminte de Anne, care fusese de ceva timp la unul din seminariile sale. A remarcat-o atunci întrucât a vorbit cu foarte mulţi participanţi şi le-a sugerat acestora multe idei extraordinare. A rămas imresionată de felul ei prietenos, deschis de a fi.

Şi uite aşa Anne a devenit directoare de personal la bancă. Şi-a dublat salariul şi şi-a îmbogăţit CV-ul. Dar nu ar fi putut ajunge aici dacă nu ar fi avut parte de experienţa de ani de zile de la firma la care lucrase înainte.

Între timp Maggie s-a căsătorit, a renunţat şi la noua slujbă. Din nefericire căsnicia nu a durat şi s-a văzut din nou nevoită să se întoarcă la munca de secretariat.

Anne era mereu curioasă în ceea ce priveşte viaţa şi oamenii. Maggie era indiferentă şi necomunicativă.

Anne a atras în mod constant noi oportunităţi şi a dobândit noi aptitudini. I-a impresionat în mod plăcut pe cei cu care intra în contact, iar acest lucru a ajutat-o mult în avansarea în carieră.

Maggie nu s-a implicat deloc în relaţii. Aceasta a costat-o şi căsnicia şi cariera. Nu a reuşit să descopere cum să se exprime, cum să interacţioneze, cum să ofere ce are mai bun celor de lângă ea.

Reţine! Şi tu poţi să îţi ajuţi norocul. Fii deschis(ă) şi curios(curioasă) despre oameni şi viaţă. Fii dornic(ă) să ajuţi, să oferi. Fă-te util(ă)!

Bonjour , maitre !
Da, am fost Meg si-acu' (adica mult prea tarziu ) vreau s-o fac pe Anne ! Si nu vreau la ..banca ci muuult mai suuus !
"totusi este trist in lume"...

batista !!!

ok !nu mai am nevoie ! m-am sters pe maneca !!! esti la black monday ?

...sorry....




....they say it's never too late...

ps mie imi place la nebunie stersul asta cu maneca...ca e copilaresc...si plin de sens...in fine..

black ..asta e culoarea...un weekend de cosmar si o saptamana care se anunta cam la fel...sunt overwhelmed



*********************


Un pahar cu lapte

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 cents si-i era foame. Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.

Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.

El il bau incet si dupa aceea intreba:

-Cat va datorez?
-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. - mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
- Si el raspunse: va multumesc din suflet...!

Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.

Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav.

Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie. Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta.

Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se intorase in sala vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…

Dupa o lunga lupta, ea invinse boala...! Era in sfarsit sanatoasa..!

Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei.

Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate...

In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte...

“Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte”

olala ! imi pare rau ! inseamna c-o sa avem si ..black-han !

bei o cafea?

Peter Green

....yammmmyyyyyy...marca marca mea preferata de cafea...

multam fain...

buna dimineata

uite, asta cred ca are sa iti placa tie:

...uite ca nu-i o saptamana atat de neagra pe cat se anunta...cel putin la propriu...

asadar Fiatlux..te-ai identificat cu Meg si cu Anne...ai facut si "lu-ma-narea"....ti-ai sters si nasul strengareste..

...bucura-te de zapada...ca nu-i asa cum se spune...


**************************





Intr-o zi, la o stana, a venit un lup si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A doua zi, alt lup a venit si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A treia zi, alt lup a venit si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A patra zi, alt lup a venit si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A cincea zi, alt lup a venit si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A sasea zi, o oaie a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.


.... ...io is lupul din ziua sase a povestii asteia..... ...ce zici ? ...cum imi sade ?

Acest topic a fost editat de The Dude: 27 Nov 2013, 08:34 AM

zic ca ..o sa ti s-aplece !

... ...pai eu n-am papat nimic...m-o impuscat dijaba... ..era beut ciobanu...



bai...sa vezi aseara Peter Green-ul de la tine (una din favoritele tineretilor mele) sa vezi cum suna seara pe la 23.00 pe ninsoarea aia...
cu surround in 5+1 canale...pacat ca nu pot posta..


nici nu ti-am multamit...dar am zis ca daca spun ca e marca mea preferata de cafea se subantelege...

ai subanteles ?

Acest topic a fost editat de The Dude: 27 Nov 2013, 10:23 AM

stai , ca-i o neintelegere ! n-am observat ca lupul no. 6 era o oaie am uitat-o! poezia ! eeei, se schimba situatia ;trebuie sa schimbi vanatorul sau padurea ! si de fapt cred c-ai fost in pasa proasta si deja ai schimbat rolurile !

PS- am facut luminarea
PS-eu nu-s prea protocolara ...mai mult in gand..asa

iaca...daca tot ai facut lumanarea...

se dedica lui Fiatlux


Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:


Prima a spus:
-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.


Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.


-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.


Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…


Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.



Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau… pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire!

Acest topic a fost editat de The Dude: 27 Nov 2013, 01:48 PM

Diferenta dintre putere si curaj

Este nevoie de putere ca sa fii ferm.
Este nevoie de curaj ca sa fii delicat.

Este nevoie de putere ca sa cuceresti.
Este nevoie de curaj ca sa te predai.

Este nevoie de putere ca sa fii sigur.
Este nevoie de curaj ca sa ai indoieli.

Este nevoie de putere ca sa fii independent.
Este nevoie de curaj ca sa te sprijini pe ceilalti.

Este nevoie de putere ca sa fii ca ceilalti.
Este nevoie de curaj ca sa fii tu insuti.

Este nevoie de putere ca sa-ti ascunzi suferinta.
Este nevoie de curaj ca sa-ti arati durerea si sa lupti cu ea.

Este nevoie de putere ca sa induri abuzurile.
Este nevoie de curaj ca sa le opresti.

Este nevoie de putere ca sa iubesti.
Este nevoie de curaj ca sa te lasi iubit.

Este nevoie de putere ca sa supravietuiesti.
Este nevoie de curaj ca sa traiesti.

Este nevoie de putere ca sa intelegi si aceepti aceste cuvinte.
Este nevoie de curaj ca sa le trimiti celor care au nevoie de ele.

Fie sa gasesti intotdeauna curajul de care ai nevoie in viata!

Este nevoie de putere ca sa citesti spunerile tale
Este nevoie de curaj ca sa recunosti ca le-ai citit si-ti folosesc !
Bonjour, maitre et..merci!

Fiat.....


...da, curaj si putere....cine le are ?....... toti incercam sa ajungem cumva la ele..

...fiecare cu ecuatia lui...tu crezi ca sunt la mine ?...eu zic ca stiu calea cea buna ca sa le pot afla...




Poate le gasim impreuna...eu, tu, el, ea....noi.....



Bonne soiree....



********




" ......dar de cate ori prieteni, n-am suras cu intristare, cand sperantele au fost inselatoare....
Cand necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul.....
Stiti de cate ori prieteni le-am prins jocul ?"








Acest topic a fost editat de The Dude: 1 Dec 2013, 07:28 PM

......se dedica lui March, Fiatlux, Cla, Felina, Dandanescu, Gryphon...tuturor celor care pentru mine incarca semantic sensul cuvantului prietenie...(regret ca nu imi vin toti in cap acum)


Prietenia - comoara cea mai de preţ

Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el.

Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.

Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.

Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.

Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deşert unde se întâlni cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.

Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.

Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.

Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”

“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.

“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”

Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!

Morala

Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărţi” - prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristeţiile lor - de “altruism”- prietenii au grijă unii de alţii - şi de “sprijin şi grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.

Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”. Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr. Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune. Şi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.

Este foarte greu să descriu în câteva fraze ce înseamnă prietenia şi care este importanţa ei în viaţa noastră. Oare am putea trăi fără ea, singurătatea ne-ar putea fii un bun tovarăş pe parcursul vieţii noastre? Sunt prea multe de spus, sunt prea multe întrebări cu prea multe răspunsuri. Ce înseamnă prietenia pentru tine ?. Tu ai putea trăi fără prieteni?…

Acest topic a fost editat de The Dude: 3 Dec 2013, 08:11 AM

clar, io-s bufnita !
deci, draga Dude, eu mi-s onorata ca-s pe lista (desi trebuia inaintea lui Cla )
scriu..sterg..scriu ...sterg ..ma mai gandesc

.... catedrala de ifose...te-am trecut inaintea lui Cla....





...din pacate timpul de gandire a expirat.....

Creionul

Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:

- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:

- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.

- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.

Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

de Paulo Coelho

am glumit ; pune-ma la coada



de muuuult ! insa am gasit niste adnotari in tema, la parerea lui Aristotel din "Etica nicomahica "ici-les si daca ma iau dupa el cred ca am mari sanse sa ies din lista !

mai...nu intram si nu iesim din lista asa cum ne taie capul....Daaaa ??..

...se ajunge usor pe lista, dar se iese greu, iar Aristotel ??..pai dincolo de speculatiile lui (a caror actualitate este de-a dreptul rusinoasa) ramane ideea esentiala, nealterata prea mult de timp: ...prietenia presupune o bunăvoinţă bilaterala, deoarece în relaţiile de prietenie virtuoase, fiecare doreşte binele celuialt. Prietenia "nevirtuoasa" se cheama altfel si nu apartine acestei discutii...Ar mai fii si aia unilaterala, cea care exista in absenta reciprocitatii, si pe care eu o experimentez cu foarte mult succes de ceva vreme...dar astea sunt alte discutii...

Rocada in lista ti-a fost permisa o singura data, si ai folosit deja incercarea....


****************


..."mari sanse ca sa iesi de pe lista" ???...
...eu as numi-o ne-sansa...sau chiar ghinion...intrucat imi place sa stam de vorba...

Acest topic a fost editat de The Dude: 4 Dec 2013, 10:42 AM

Demisia oficiala

Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.


Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Rapciuga, repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate.
Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.


Eu vreau sa cresc MIC!



.................................si nu numai de sarbatorile astea

Acest topic a fost editat de The Dude: 4 Dec 2013, 10:42 AM

e ceva vreme de cand mi-am dat seama ca problemele adultilor (nu neaparat maturi )sunt niste fleacuri pe care unii le pun in varful listei existentiale ; total eronat ;ele trebuie trecute urgentisim la ...si altele ! am zis ! ma duc sa ma mai bucur putzin de soarele care se da pe gheatza (la cele cateva grade care este) !

"Le petit prince" Gerard Philippe -de ziua lui

Acest topic a fost editat de fiatlux: 4 Dec 2013, 12:25 PM

micul print pica prost in casa asta ...

temporar discreditat prin contaminare.
te rog mult sa nu dezvolti subiectul.


*********

DACA

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-I vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind,ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni,tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde,dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut

Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;

Dusman,om drag,rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;

Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

Rudyard Kippling

Concertul

Cand luminile din incapere s-au stins si concertul era pe cale sa inceapa, mama s-a intors la locul ei si a descoperit ca fiul sau disparuse.

Dintr-o data, cortinele au fost date la o parte si lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scena.

Ingrozita, mama vazu ca baietelul ei se asezase la claviatura, apasand pe clape si alegand cu grija notele cantecelului „Twinkle,Twinkle Little Star”. In acea clipa, marele maestru pianist si-a facut intrarea in scena, a mers repede la pian si i-a soptit baiatului la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.

Apoi, aplecandu-se, Paderewski si-a intins mana stanga si a inceput sa completeze melodia, adaugand partea de bas. Dupa putin timp, si-a intins si mana dreapta, de cealalta parte a baiatului si a adaugat un acompaniament cursiv. Impreuna, batranul maestru si tanarul ucenic au transformat o situatie ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasa, intr-o experienta extraordinar de creativa. Cei din public au fost atat de fascinati, incat nu si-au putut aminti ce a mai cantat marele maestru dupa aceea. Si-au amintit doar de piesa clasica: „Twinkle, Twinkle Little Star”.

Poate ca asa stau lucrurile si cu Dumnezeu. Ceea ce poti realiza doar de unul singur este putin probabil ceva demn de a fi retinut. Ne dam silinta sa fim cat mai buni, dar rezultatele nu sunt întotdeauna o muzica frumoasa si armonioasa. Cu toate acestea, cu ajutorul Maestrului, lucrarea vietii noastre poate fi cu adevarat frumoasa.

Data viitoare cand iti propui sa faci lucruri marete, asculta cu atentie. S-ar putea sa auzi vocea Maestrului, cum iti sopteste la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.

Fie sa-i simti bratele in jurul tau si cum te ajuta sa-ti transformi micile încercari in adevarate capodopere. Tine minte, Dumnezeu nu ii cheama pe cei pregatiti, ci mai degraba, ii pregateste pe cei „chemati”.

Viata se masoara mai exact prin vietile pe care le atingi, si nu prin lucrurile pe care le dobandesti.

Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa fie mereu alaturi de tine! Si tine minte:
„Nu te opri. Continua sa canti”.

Cutia cu piersici



Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.

Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.

Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.



In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele??

Acest topic a fost editat de The Dude: 9 Dec 2013, 08:22 AM

Urgent

Urgent...
este deja, un ritm de viata... O modalitate de a-ti trai viata.

Urgent...
e un cuvant cu care traim zi de zi pe parcursul vietii noastre agitate si caruia i-am pierdut deja tot sensul de “graba” si “prioritate”.

Urgent...
e modul cel mai rau de a trai pe pamant, pentru ca in ziua in care plecam lasam neterminate lucrurile care intr-adevar erau urgente.

Urgent...
Este sa faci o pauza in viata ta agitata si, pentru un moment, sa te vezi si sa te intrebi: ce importanta are tot ceea ce fac?

Urgent...
e sa te opresti si sa vezi... cat de mare esti!

Urgent...
e ca atunci cand te plimbi pe strada sa-ti ridici privirea, sa-ti intorci capul si sa privesti in jurul tau; observa cerul, copacii, pasarile... oamenii!.

Urgent...
Este sa fim mai umani... mai frati!

Urgent...
Este sa stim sa pretuim timpul pe care ni-l cere un copil.

Urgent...
Este ca intr-o dimineata sa te trezesti devreme si sa privesti rasaritul, sa-i simti caldura si sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru un cadou atat de mare.

Urgent....
Este sa te simti viu cu trup si suflet!... Sa-ti vezi bratele, picioarele, corpul, inteligenta si sa vibrezi cu adevarat cu viata!

Urgent...
Este sa faci pauza un moment in timp ce muncesti, sa iesi afara , sa respiri profund si sa simti cum aerul iti umple plamanii si... Sa realizezi ca esti viu!.

Urgent...
Este sa le spui oamenilor din jurul tau ca ii iubesti, cat ii iubesti astazi, si sa nu astepti ziua de maine ca sa faci asta.

Urgent...
Este sa nu lasi ca viata sa-ti treaca intr-o clipa si ca, atunci cand privesti in urma, sa nu fii deja un batran care nu mai poate da timpul inapoi...