..e neintelegere Fiat...nu faceam eu morala...ci doar o comentam pe cea din replica ta...
uita si iarta...e mult mai comod asa...


"Pe peretele din camera mea e un tablou infatisand un demon...il privesc si ma gandesc: cat de obositor trebuie sa fie sa fii rau..." bertolt brecht




PS....te pretuiesc mult...asa sa stii
PS'...nesuferito.......

Acest topic a fost editat de The Dude: 28 Oct 2013, 10:17 AM

ok! te iert, da' n-am sa te uit ! si cu ...Keith Jarrett...Keith Jarrett...datorie 0 ! treaca ...ce ..bunaaa-s !

Fiat.... ......


Pisoiul-Lev Tolstoi


Vasea şi Katia erau fraţi şi aveau o pisică. Primăvara, pisica s-a pierdut.
Copiii au căutat-o peste tot, dar n-au putut-o găsi.
Odată se jucau lîngă hambar şi au auzit, de undeva de sus, un mieunat subţire.
Vasea s-a urcat pe scară, în podul hambarului, iar Katia sta jos şi întreba mereu:

— Ai găsit-o? Ai găsit-o?

O bucată de vreme Vasea nu i-a răspuns. În sfîrşit i-a strigat:
— Am găsit-o! E pisica noastră... şi are şi pisoi. Sunt aşa de frumoşi! Vino încoace repede!

Katia a alergat în casă, a făcut rost de lapte şi i-a dus pisicii.
Erau cinci pisoi. După ce au mai crescut puţin şi au început să se mişte din colţul lor, copiii şi-au ales un pisoi cenuşiu, cu lăbuţe albe, şi l-au luat în casă. Pe ceilalţi pisoi mama i-a dăruit, iar pe acesta l-a lăsat copiilor. Copiii îl hrăneau, se jucau cu el şi-l culcau în pat cu dînşii.

Într-un rînd au ieşit să se joace în drum şi au luat pisoiul cu ei.

Vîntul spulbera paiele de pe drum şi pisoiul se juca cu firele de paie, iar copiii făceau haz privindu-l. Mai apoi, au găsit pe marginea drumului măcriş, s-au apucat să-l cu¬leagă şi au uitat de pisoi.

Deodată au auzit pe cineva strigînd tare: „înapoi, înapoi!” şi au văzut un vînător venind în goana calului. Înaintea lui, doi cîini alergau să apuce pisoiul. Prostuţ cum era, pisoiul, în loc să fugă, s-a lăsat la pămînt, şi-a încovoiat spinarea şi privea ţintă către ei.

Katia s-a speriat de cîini, a început să ţipe şi a fugit. Vasea s-a repezit într-un suflet spre pisoi şi a ajuns lîngă el odată cu cîinii. Cînd cîinii erau cît pe ce să înşface pisoiul, Vasea s-a trîntit cu burta peste el şi l-a acoperit.

Tocmai atunci s-a apropiat şi vînătorul şi a alungat cîinii, iar Vasea a dus pisoiul acasă şi de atunci nu l-a mai luat la cîmp.




Acest topic a fost editat de The Dude: 29 Oct 2013, 02:26 PM

APROPOS DE pisoi ,poveste reala ! Am avut doi ..frati ,unul cu o malformatie a maxilarului ,dar superdotat mental ..un destept si-un viteaz, ce mai; celalalt frumos, dar mai puturos, mai fricos ; locuiau la casa parinteasca ; pt a preveni o invazie de soareci, am decis sa urcam un pisoi la pod ; neinspirat l-am ales pe cel fricos ; ne-am luat cu treaba si-am uitat de el ..cateva ore cand ne-am amintit si am fost surprinsi sa nu auzim nici un mieunat, zgomot ..ceva ..dinspre pod ;am intrat in panica ..am inceput sa-l strigam , am urcat in usa podului ..nimic ; pe la 10 seara se-aude-un mieunat si il vedem pe fratele ..urcat pe casa ,in dreptul podului ; am urmarit si pozat toata evolutia ; pe scurt , s-a alaturat celuilalt si l-a ..incurajat ,pur si simplu, sa coboare , facind cateva probe..sus ..jos ; happy end !
PS-Din pacate cel frumos a fost ..terminat de cainii vecinilor si a ramas doar istetul

...daaaaaa, animalele sunt mult mai inteligente decat le credem noi...Uite la vanatoare, iepurii din camp au invatat sa fuga cand sunt surprinsi ...fix printre vanatori !!... ...adica direct inspre bataia pustii...care paradoxal e cea mai corecta solutie...

Ideea e ca atunci cand vanatorii fac scotoceala, de fugit nu fug decat iepurii care isi pierd cumpatul..Ceilalti raman pititi, vad ce se intampla si invata din ceea ce vad...

Cand un iepure vine spre vanatori, dorind sa treaca printre ei, acestia sunt in prima faza atat de surprinsi incat nu reactioneaza imediat din motive de etica (niciunul nu stie daca vanatul nu va fi revendicat de colegul de flanc si nici cine ar avea prioritate la primul foc..sunt date interpretate la repezeala si subiectiv, asa ca oamenii se tot invita intre ei din priviri)..Profitand de confuzia asta, animalul ajunge sub unghiul, si intr-o zona, dincolo de care focul nu mai e permis (cativa metrii in fata, linia vanatorilor si apoi spatele ei)....

Si nu-i nicio coincidenta..imediat ce ajunge in spatiul protejat, iepurele nu mai alearga ca nebunul, isi reia fuga in salturi (semn ca se simte in siguranta) si face chiar si pauze pentru a isi alege drumul....



vanatorul isi musca buza si da cu sapca de pamant....

Acest topic a fost editat de The Dude: 30 Oct 2013, 08:49 AM

Pasarica - Lev Tolstoi


De ziua lui, Serioja a primit tot felul de daruri: titirezi, cai, poze .. Insă cel mai de preţ dintre toate darurile a fost capcana de prins păsări pe care i-a dăruit-o unchiul său. Capcana era făcută dintr-o ramă în care era prinsă o plasă, cu o scîndurică deasupra. Pe scîndurică se presărau seminţe şi capcana se punea afară. Cînd vreo pasăre se aşeza pe scîndurică, scîndura se întorcea şi pasărea se prindea în capcană. S-a bucurat mult Serioja şi a alergat s-o arate mamei.

— Nu-mi place jucăria asta, i-a spus mama. Ce-ţi trebuie ţie păsărele? De ce să le chinui?
— Am să le pun în colivii. Ele au să cînte, iar eu am să le dau de mîncare.

Apoi Serioja a făcut rost de seminţe, le-a presărat pe scîndurică şi a aşezat plasa în grădină. Aici a stat mult şi a tot aşteptat să vină păsărelele. Insă păsărilor le era frică de dînsul şi nu se apropiau de plasă. Atunci, Serioja s-a dus la masă şi a lăsat capcana în grădină. După masă, cînd s-a uitat, capcana era închisă, iar în plasă se zbătea o păsărică. Serioja s-a bucurat şi a dus-o în casă.

— Mama! Uite! Am prins o păsărică. Nu-i aşa că-i o privighetoare? Vai, cum îi bate inima!
— E un scatiu, a spus mama. Bagă de seamă, nu-l chinul, Ai face mai bine să-i dai drumul.
— Ba nu, am să-i dau apă.şi mîncare.

Serioja a pus scatiul în colivie şi două zile la rînd i-a presărat seminţe, i-a schimbat apa şi i-a curăţat colivia. A treia zi a uitat de scatiu şi nu i-a mai schimbat apa. Mama l-a dojenit:

— Vezi, ai uitat de scatiu. Mai bine dă-i drumul!
— Ba nu, de-acum înainte n-am să mai uit; chiar acum pun apă şi îi curăţ colivia.

Serioja a vîrît mîna în colivie şi a început să o curăţe. Scatiul, speriat, se zbătea, lovindu-se de gratii. După ce a isprăvit treaba, băiatul s-a dus după apă. Mama băgă de seamă că el a uitat să închidă uşiţa coliviei şi a strigat după el:

— Serioja, închide colivia, că zboară, şi dacă se izbeşte, se prăpădeşte păsărica ta.
Dar n-apucase mama să-şi sfîrşească vorba, că scatiul găsise uşiţa. Bucuros, îşi desfăcu aripioarele şi zbură prin odaie, spre fereastră. N-a văzut însă geamul, s-a izbit în sticlă şi a căzut pe pervaz.

Serioja a luat în grabă păsărică şi a pus-o în colivie. Scatiul nu murise încă, dar zăcea cu faţa în jos, cu aripile desfăcute şi răsufla greu. Serioja l-a privit multă vreme, apoi a început să plîngă.
— Mamă, ce să fac acuma?
— Acum nu mai poţi face nimic.

Toată ziua Serioja nu s-a mişcat de lîngă colivie, mereu cu ochii la scatiu; iar scatiul zăcea tot aşa cu faţa în jos, răsuflînd greu şi repede. Cînd Serioja s-a dus la culcare, scatiul mai trăia încă, însă multă vreme copilul n-a putut dormi. Cum închidea ochii, îi apărea în gînd scatiul, întins jos, abia suflînd. Dimineaţa, cînd s-a apropiat de colivie, a găsit scatiul cu faţa în sus, cu lăbuţele chircite, ţeapăn.



De atunci, Serioja n-a mai prins niciodată păsărele.





Acest topic a fost editat de The Dude: 30 Oct 2013, 01:24 PM

fara cuvinte ca-s ocupata cu plansu'

Fiatlux...





*******************************************


Un şoricel trăgea cu ochiul printr-o crăpătură a zidului şi a văzut ţăranul şi nevasta acestuia deschizând un pachet.
"...Interesant de văzut ce mâncare este în pachet", s-a gândit şoricelul în sinea lui şi s-a cutremurat văzând pe cei doi soţi scoţând o capcană de şoareci.

A ieşit şoricelul în curte şi a început să strige: - Este o capcană de şoareci în casă, este o capcană de şoareci !!!

Găina a cotcodăcit, şi-a ridicat capul şi i-a zis: - Stimate şoricel, eu ştiu că-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are nici o importanţă.

Şoricelul s-a îndreptat către purcelul din curte, care i-a arătat simpatie şi i-a spus:
- Îmi pare aşa de rău domnule şoricel, dar nu este nimic de făcut decât să mă rog pentru tine.

Şoricelul s-a îndreptat spre vacă, dar ea l-a privit cu dispreţ:
- Poţi să crezi că sunt în pericol, ha, ha...

Trist şi speriat s-a întors şoricelul acasă să se descurce singur cu capcana de şoareci.

[...]

Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci când se închide o capcană de şoareci.

Nevasta ţăranului a sărit din pat să vadă ce s-a prins în capcană. În întuneric nu a văzut că era coada unui şarpe otrăvitor ce s-a prins în capcană. Şarpele a muşcat-o şi ea a fost transportată la spital. A fost tratată şi a revenit acasă cu temperatură mare. Toţi ştim că cel mai bun tratament în caz de temperatură mare e o supă proaspătă de găină. A luat ţăranul găina şi a tăiat-o ca să gătească supa.
Vecini şi prieteni au venit să viziteze bolnava şi stăteau cu ea cu schimbul. Ca să-i hrănească s-a văzut nevoit ţăranul să taie porcul. Femeia era pe moarte şi nu după mult timp a murit. Mulţi cunoscuţi au venit şi pentru masa de după înmormântare a trebuit ţăranul să taie vaca.

MORALA: Ori de câte ori veţi auzi că cineva are o problemă şi vi se va părea că ea nu vă va atinge, amintiţi-vă că atunci când cel mai slab e ameninţat, toţi suntem în pericol!


Acest topic a fost editat de The Dude: 31 Oct 2013, 09:11 AM

Pilda gâştelor



Se spune despre unii oameni, mai ales despre femei, că sunt precum gâştele, când fac gălăgie, când vorbesc mult. Şi de multe ori femeile se supără dacă îndrăzneşti să le spui că sunt precum gâştele. Dar ce ştim noi despre gâşte?

Iată ce ne spune ştiinţa:

Când fiecare gâscă îşi mişcă aripile, ea creează un curent ascendent pentru pasărea imediat următoare. Zburând în formaţie de „V”, întregul stol măreşte raza de acţiune a zborului cu 71% faţă de cazul în care fiecare pasăre ar zbura pe cont propriu.

Oamenii care merg în formaţie, împreună, în aceeaşi direcţie şi au simţul comuniunii pot ajunge la destinaţia pe care şi-au fixat-o mai repede şi mai uşor pentru că ei călătoresc ajutându-se unii pe alţii.

Atunci când o gâsca iese din formaţie, simte imediat rezistenţa aerului şi intră rapid din nou în stol pentru a beneficia de curentul ascendent creat de pasărea din faţă.

Dacă am avea acest simt al gâştelor, am rămâne în formaţie cu acei oameni care merg în aceeaşi direcţie cu noi.


Când gâsca din frunte oboseşte, ea intră înapoi în formaţie şi o alta îi ia locul în frunte.

Este de bun simţ să cedezi locul atunci când ai o slujbă solicitantă sau o ascultare care te depăşeşte. E o dovadă a inteleptciunii şi a responsabilităţii.

Gâştele din spate gâgâie pentru a le încuraja pe cele din faţă să menţină viteza.

Şi oamenii trebuie să-i încurajeze pe conducătorii lor, pe cei ce le conduc destinele, căci nu întotdeauna tăcerea e şi folositoare.

În sfârşit şi acest mesaj este important: dacă o gâscă se îmbolnăveşte sau este doborâtă de o împuşcătură şi iese din formaţie, alte două gâşte o însoţesc şi coboară cu ea pe pământ pentru a-i oferi ajutor şi protecţie. Acele două gâşte stau cu gâsca bolnava sau rănită până când poate zbura din nou sau până când moare; şi numai atunci pleacă singure sau cu o altă formaţie pentru a prinde din urmă stolul lor.

La fel ar trebui să procedăm şi noi cu fraţii care ies din formaţie sau sunt „împuşcaţi în aripi” de vreun „vânător”. Să ne aducem aminte de acela care a preferat să îngrijească de un bolnav, decât să ajungă să atinga un scop pe care si l-a ales ca tinta.

Dacă am avea simţurile gâştelor, ne-am sprijini unul pe altul aşa cum fac ele.

Oare am ajuns la măsura gâştelor? Nu mă refer la gălăgie şi vorbărie, că acolo le-am depăşit…

Remember a day before today
A day when you were young.
Free to play alone with time
Evening never came.



Ela s-a intalnit cu Grig pe la 13.30 in Romana.
Au mers apoi in parc la Cismigiu si de acolo la o terasa din centrul vechi. Amandoi s-au plans unul altuia de oboseala. Ela a spus de zilele proste care o asteaptau in viitorul imediat, de examenul de peste doua zile pe care nu l-a pregatit nici macar succint, de stres, de colega de camera prea nazuroasa si de primavara capricioasa care o pune in dezacord cu posibilitatile garderobei. Grig a ascultat cu gandul aiurea si a incercat sa fie cat mai amuzant, insa nimic nu i-a iesit, asa ca a ramas morocanos si monosilabic. Era o dupa-amiaza de sambata, cu vreme schimbatoare si n-au mai fost la film, ca niciunul nu avea chef. Pe la 17.00 s-au despartit cu cate un pupic pe obraz. Ela s-a grabit spre casa unde avea sa invete toata noaptea, iar Grig a zis ca se va odihnii in contul cheltuielilor exagerate de energie si a solicitarilor deosebite cu care a trebuit sa se confrunte in ultima vreme.

****

Dupa ce a urcat-o in autobuz, Grig a plecat inapoi spre centru vechi unde avea intalnire cu Andy, Nicu si Golea pentru o bauta. Vor sta acolo cat au sa ii tina paralele, iar a doua zi nu se va da jos din pat, decat cel mult pana la calculator..

****

Inca din autobuz Ela l-a sunat pe Seby…relatie veche nedusa chiar pana la capat si aparuta brusc in actualitate. Seby e atletic si face impresie peste tot, iar pe Ela a sicanat-o mult in prima repriza…intalniri anulate, promisiuni neonorate, disparitii spontane si neexplicate in decor. Multe fete oftau dupa Seby, iar atitudinea lui fata de ea semana cu o jignire repetata.


Adevarul e ca Ela a fost pe vremea aia fascinata de el…si nici acum nu s-a eliberat de sentimentele astea, doar ca le interpreta altfel pana ca el sa reapara…Nu il vroia in agenda, oricum prea aglomerata de cele trei relatii intre care nu putea decide, dar nici nu avea sa lase neclarificata povestea asta in care odata, in trecut, se investise atat de serios.

****

Spre zori Grig si baietii au renuntat pe sapte carari la turul cluburilor si au decis sa inchida seara cu un mic masaj erotic de recuperare. Andy aflase o adresa noua…Din fericire pentru Grig ultima etapa era aproape de linia de metrou ce avea sa inceapa sa circule curand…Asa ca impreuna cu Golea au mai ramas la fete si dupa aia, ca sa mai omoare din timp si sa nu trebuiasca sa astepte deschiderea portilor ca milogii.

Asa cum si-a propus va lenevi toata duminica si isi va freca calculatorul, iar faptul ca Ela avea de invatat era o intamplare de-a dreptul fericita pentru perioada asta, in care tipa il cam agasa si numai prin prezenta.

*****

Tot spre zori Eli s-a trezit epuizata dupa o noapte agitata petrecuta sub Seby si in care el s-a straduit sa recupereze tot timpul pierdut din relatia lor. Ar fi ramas si duminica, insa camera de hotel trebuia eliberata pana in pranz…si apoi mai era si examenul de luni…apoi ceilalti, Ilie si Tony…poate are sa iasa un ceas, doua, cu unul din ei…sau poate se va odihni…pe astia i-a tot amanat si nu poate renunta la niciunul pe moment.

*****

Duminica dupa pranz Grig a suntat-o pe Ela si amandoi s-au plans unul altuia de oboseala. Au stabilit sa se intalneasca luni dupa serviciu si dupa examen, insa fiecare dintre ei a stiut ca asta nu se va intampla. S-au vazut abia joi si au fost impreuna la un film….In general au o relatie foarte buna, moderna si plina de optimism…

Atat de multi oameni frumosi pe lumea asta…



The keeper of the city keys
Put shutters on the dreams.
I wait outside the pilgrim's door
With insufficient schemes.

Zece negri mititei au papat trei oua
Unul s-a intoxicat si-au ramas doar noua



Noua negri mititei au plecat la inot
Unul s-a inecat pe loc si-au ramas doar opt



Opt negri mititei au mancat castane coapte
Unul s-a fript tare rau si-au ramas doar sapte



Sapte negri mititei construiau la case
Unul si-a rupt un picior si-au ramas doar sase



Sase negri mititei incaltau opinci
Unul a alunecat si-au ramas doar cinci



Cinci negri mititei au plecat la teatru
Unul a jucat cam prost si-au ramas doar patru



Patru negri mititei au mancat ardei
Pe unul l-a piscat cam tare si-au ramas doar trei



Trei negri mititei au fost la razboi
Unul a fost impuscat si-au ramas doar doi



Doi negri mititei au tras cu tunul
Unul a murit din ei si-a ramas doar unul!

Paradoxul Vremurilor Noastre în Istorie


Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.


Am ajuns pâna la luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.
Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor
superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi, Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare
si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Octavian Paler

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.

La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.

Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:

”Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.”

Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca.

Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.

Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra:

”Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el.”

Celalalt l-a intrebat:

-Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce?

Acesta i-a raspuns:

-Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa…

Lasa vanturile sa imprastie chiar acum in departari suferintele tale trecute, ca si cand ar fi fost scrise pe nisip… Si cum ar fi sa incepi sa-ti sapi in piatra bucuriile ori de cate ori iti ating sufletul, pentru ca sa te poti intoarce la ele atunci cand ai nevoie?

De unde "colectezi" pildele astea? M-am intrebat mereu de unde le iei, nu ca n-as fi avut incredere, chiar si citate imi plac, dar vroiam sa stiu mai multe despre aceste pilde, unele le stiam din ce-am mai citit, arabe, chineze, nipone etc. Azi n-am mai rabdat si m-am dus pe google sa vad ce-mi intoarce. Ca sursa am gasit mai multe site-uri:
http://jurnalspiritual.eu/pilda-nisip-si-p...rtare-amintiri/
http://seldar.lejer.ro/eu/
.........
Exista o legatura intre postarile lui The Dude si aceste site-uri?

Acest topic a fost editat de Marduk: 12 Nov 2013, 02:19 PM

...am declarat deja....


sunt culegeri de pe tot netul, unele publicate si prin alte parti (tot de mine), altele preluate de acolo (de la altii)...o selectie facuta in timp (doi, trei, ani), initial cu alt scop decat acela de a o publica aici..

Acest topic a fost editat de The Dude: 12 Nov 2013, 03:49 PM

Nu ma deranjaza ca le publici aici, cum am spus sunt binevenite, de la mine multumesc, dar nu crezi ca ar trebui sa mentionezi sursa?

...categoric NU !!

Marduk, aici The Dude publica eseul "Ploaia Care Va Veni !!"
O lucrare ampla, realizata in tehnica colajului, care asociaza pilde si povestiri filozofice si/sau religioase, cu aforisme, intamplari si comentarii foto proprii. Se vrea o intrepriindere noua, e conceputa ca un ansamblu unitar si contine alternante de ritm si de unghiuri, cu multiple perspective.

Nu zic mai multe, dar adaug ca aici nu este Biblioteca Sateasca si nici Scoala Populara.

Oriunde am citat am folosit ghilimele, sau caracterele italice..chiar si acolo unde am reinterpretat un text ce mi-a parut prea sarac.

atat despre asta.....

Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:

Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.


Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.

Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”

Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.

Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.

Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.

La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”

Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.

In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.

Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.

Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!”

Ok, acum am inteles, ai stabilit o regula tot ce este citat este scris cu caractere italice. E ceva nou pentru mine eseul asta, realizat prin "tehnica colajului".

Era un sat mereu atacat de mistreţi. În fiecare zi vierii sălbatici intrau în sat şi făceau mare tărăboi căutându-şi hrana. Sătenii au încercat diferite metode pentru a lupta şi a-i vâna, dar fără prea mult noroc.

Într-o zi, un inţelept veni să-l sfătuiască pe mai marele statului. Acesta le-a spus sătenilor să îi asculte întocmai sfaturile şi instrucţiunile. Deznădăjduiţi, sătenii au acceptat. Înţeleptul le-a spus sătenilor să adune mâncarea din toate gospodăriile şi să o pună în mijlocul unui câmp. Ei i-au urmat sfatul şi îndată au văzut sute de mistreţi apropiindu-se de locul unde fusese pusă mâncarea.

Mistreţii au fost îngrijoraţi iniţial, dar odată ce au luat o înghiţitură, au prins curaj şi s-au întors în zilele următoare. În fiecare zi, sătenii puneau cât mai multă mâncare iar mistreţii veneau acolo să mănânce. După un timp, înţeleptul spuse oamenilor să ridice 4 stâlpi mari în colţurile câmpului. Mistreţii erau prea ocupaţi să mănânce şi n-au observat.

După câteva săptămâni mistretii aveau deja obiceiul de a veni să mănâce mâncarea pusă de săteni. Înţeleptul a pus apoi oamenii să împrejmuiască cu un gard câmpul şi să facă o poartă mare pe unde să poată intra mistreţii să mănânce. În cele din urma sătenii au reuşit să facă gardul şi au închis poarta prinzând mistreţii înăuntru. Mistreţii fuseseră învinşi în final.

Morala:

Obiceiurile pot fi dezvoltate cu uşurinţă şi dificil de descotorosit.

Mistreţii au fost prinşi datorită lăcomiei lor de a obţine hrana fără efort. Ei au devenit aşa de încrezători şi s-au complăcut în situaţia aceasta.

Nici nu şi-au dat seamă că sunt prinşi în cursă.

Majoritatea dintre noi suntem asemeni mistreţilor deoarece devenim la fel de încrezători în ocupaţiile şi afacerile noastre dar nu ne dăm seama că într-un fel sau altul cădem şi noi în capcană.

Căutăm siguranţa mai mult decât libertatea.

O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita.

A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia.

Zeii au sugerat: "De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?"

Brahma a raspuns: "Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi."

Atunci zeii au spus: "In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului."

Dar Brahma a raspuns din nou: "Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata."

Astfel zeii au concluzionat: "Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem."

Brahma a exclamat dintr-o data: "Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta."

De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.

Trenul vietii

Acum catva timp am citit o carte in care viata a fost comparata cu o calatorie de tren. O lectura foarte interesanta.

Viata este ca o calatorie cu trenul: Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele.

Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem, ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri.

Din pacate, adevarul este altfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.

E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra. Acestea sunt fratii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.

Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta. Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista si altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.

Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic... Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat.

Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne
lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam. Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat.

Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri...
....dar fara intoarcere.

Deci, trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil.

Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei...

Sa ne aducem aminte, ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra.

Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga.

Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi.

Cred ca o sa fiu cuprins de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren.....
Da, cred acest lucru.

Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa. Va fi intristator sa-i las singuri pe cei mai dragi mie. Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala, si am senzatia, ca am sa-i vad sosind, cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren.


Ceea ce ma va face fericit este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora.

Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala. Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe

Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc
Calatorie placuta !

de mine nu scapi tot indes in ..valijoara ; pb e ca pe-o parte le bag si pe alta ies ca n-a fost pregatita pt atataaa bagaj ; si da , intalniri intamplatoare (oare?) ,unele benefice , altele care te-mping sa te-arunci din mers ,dar toate is bune la ceva - te ajuta sa inveti cum sa calatoresti etc ..plata ..la finalul calatoriei !
mai Dude mai ! putem schimba locurile ?
merci

Cum orice e bine se termina prost,
plateste cat face, sa plangi n-are rost...


..si da, schimbam, dar te fraieresti sa stii....

Acest topic a fost editat de The Dude: 19 Nov 2013, 10:48 AM

daaa...fraier pa fraiera

... ...incerc sa imi imaginez cum vine asta...




sorry...




Johnny Cash - Folsom Prison Blues




I hear the train a comin'
It's rolling round the bend
And I ain't seen the sunshine since I don't know when,
I'm stuck in Folsom prison, and time keeps draggin' on
But that train keeps a rollin' on down to San Antone..
When I was just a baby my mama told me. Son,
Always be a good boy, don't ever play with guns.
But I shot a man in Reno just to watch him die
When I hear that whistle blowing, I hang my head and cry..


...ALL ABOARD !!!

Some people try, try to hide how they feel inside
Same thing make you laugh it can make you cry
Cause people lie but a lie can't last forever
We all know them suckas hate to see you doing better
So through the rain let ya smile be your umbrella
And let the sunshine bright, brighter than ever
Just remember when you smile'n they all frown
Cause whenever you fly high they wanna shoot you down
I got my feet on the ground, my head in the clouds
They wanna see me fail but i can't stop now

Hook

No one ever lives the honest way
And i can't go back to yesterday
So i say, so i say, let's fly away

omu' "n-a jucat pe partea mea"....dar le zice bine

Noah- Fly Away

Somerul se prezintă la Microsoft pentru a ocupa un post de curăţitor de wc-uri.

Directorul de departament îl cheamă la un interviu. La final spune:
- Sunteţi angajat, vă rog să-mi daţi adresa de e-mail, ca să vă trimitem contractul de muncă.

Şomerul cu jenă în glas recunoaşte, că nu are nici calculator acasă, dară-mi-te adresă de e-mail.

Tipul îi răspunde:
- Dacă n-ai adresă de e-mail, atunci virtual dumneata nu exişti. Dacă nu exişti, nu poţi lucra la noi.

Omul pleacă amărât. Cu ultimii 10 dolari cumpără 1 kg de căpşuni, şi merge să vândă cu porţia din uşă în uşă. În 2 ore recuperează investiţia, are un profit de 40 de dolari, şi repetă figura de încă 3 ori în acea zi.

Îşi dă seama că afacerea nici nu este aşa de rea, a doua zi se scoală mai devreme şi cumpără căpşuni de de 4 ori.

La puţin timp îşi cumpără un scuter, apoi o camionetă, în final îşi face o firmă serioasă.

Peste 5 ani deja este proprietarul celui mai mare depozit de alimente din SUA.

Începe să fie preocupat de viitor, şi vrea să încheie o asigurare cu rentă viageră. Găseşte oferte atractive, discută cu agentul de asigurări, care în finalul discuţiei îi cere adresa de e-mail.

- Din păcate eu nu am adresă de e-mail!

- E incredibil! – se miră agentul. – Aţi construit un asemenea imperiu în 5 ani şi nu aveţi adresă de e-mail... Acum închipuiţi-vă ce-ar fi fost dacă aveaţi!...

La care omul: Aş curăţa WC-urile la MICROSOFT !

Prima concluzie: Se poate trăi şi fără internet!

A doua concluzie: Dacă n-ai calculator şi munceşti mult, poţi fi şi tu milionar!

A treia concluzie: Acestă poveste ai primit-o şi tu prin internet ! Deci, eşti mai aproape de curăţatul wc-urilor dacât de milioane!

Şi totuşi: O ZI BUNĂ ÎN CONTINUARE!

P.S. (Fiatlux) Nu-mi da replay la acest e-mail, am plecat să cumpăr căpşuni!...


Acest topic a fost editat de The Dude: 20 Nov 2013, 08:52 AM

lasa si mie ..un kil ..acolo!

...that will be 10 bucks...hai, marca banu'....marinarii pe coverta... plata'nainte...ca la...c...ommerçantii cinstiti

Haida....ca ma asteapta niste milioaneee...

esti la taraba deja !

"pe treaba"....