Desperado (după El Zorab, de George Coşbuc)
La vodă vine un arab, cu o figură de asab.
„Eu, doamne, şeful de la SMURD, la tine vin, ca la un surd, ajuns astăzi nabab.
Românii toţi s-au minunat, când SMURD-ul am înfiinţat.
Sunând la unu, unu, doi, prin frig, prin zloată, prin noroi, pe mulţi noi i-am salvat.
Dar unora le stau în gât, ca un broscoi tare urât, cum ar fi spus Ioan Oltean, un mizerabil de curtean, nu zic mai mult de-atât.
Se îngrozesc românii toţi, că SMURD-ul e vizat de hoţi şi, pupăză peste colac, măria ta le faci pe plac acestor mafioţi.”
Tăcu arabul Arafat, căci vodă, prost şi îngâmfat, sări, ca arsul, de pe tron şi, precum ultimul poltron, se puse pe-njurat.
„Să vii în faţa mea cutezi, şi să acuzi, fără dovezi? Îţi spun aşa, mai voalat, că, de la mine, din palat, te-arunc, de nu te vezi!
Azi, pentru mine-i un mister, prezenţa ta în minister. Chiar n-o fi mai găsit Emil un pedelist cât mai umil, doar un arab sever?!
Tu, venetic în astă ţară, mă faci pe mine de ocară?
Ia vezi, poate-ţi găseşti de treabă, urgent, în ţară ta arabă sau alta, bunăoară!
Chiar dacă-n două mii şi cinci, când, zice-se, munceai pe brânci, te-am decorat cu mâna mea, azi dau cu tine de podea, de te mai scoli c-un vinci!”
Arabul, stând cu ochi uimiţi, strigă, pe cât putu: „Săriţi, căci pacientul a scăpat de la un medic alopat şi şi-a ieşit din minţi!
De munca mea s-alege scrum, bolnavii vor muri, duium, de-acum, de-acum sunt condamnaţi, de-acum nu vor mai fi salvaţi, când vor cădea în drum.
Pe vodă cum să îl îmbun, săracilor ce să le spun, când vor vedea c-au fost lăsaţi în seama unor îmbuibaţi chitiţi să dea un tun.
Ei nu vor aştepta, şirag, „Salvarea” să le vină-n prag, să ia bolnavul la spital.
Acest măcel fără egal îl dau eu în vileag.”
Se-ncruntă vodă: „Eşti nebun? Voieşti pe sepepişti să-i pun să te arunce peste zid?
E SMURD-ul meu şi te desfid, atât aş vrea să-ţi spun.” „Al tău? Acel care-l făcu, din mai nimic, doar n-ai fost tu! Eşti tu a-toate-făcător, dar n-ai făcut pentru popor nimic. O, vodă, nu!”
Dă vodă semn: „Să-l debarcaţi şi SMURD-ul să-l privatizaţi, să nu mai văd niciun dărab din ce-a făcut acest arab, de-ar fi şi să crăpaţi!”
era sa uit...
10 adevăruri despre lupta dintre Raed Arafat şi Traian Băsescu
1) Raed Arafat are pretenţia că se pricepe la medicina de urgenţă.
Traian Băsescu ştie că singurele remedii de urgenţă sînt aspirina şi murăturile.
2) Raed Arafat miroase a spirt. Traian Băsescu duhneşte a whiskey.
3) Raed Arafat a obosit să se lupte cu noua reformă a sănătăţii.
Traian Băsescu garantează că aprobarea legii le va aduce tuturor odihna veşnică.
4) Raed Arafat e specialist în descarcerări.
Traian Băsescu e specialist în...mă scuzaţi, termin propoziţia imediat dupa ce vorbesc cu poliţiştii
care tocmai îmi sparg uşa .
5) Raed Arafat a descoperit o problemă legată de noua lege a asigurărilor de sănătate.
Traian Băsescu a descoperit că problema e Arafat.
6) SMURD-ul croit de Arafat ajunge în cinci minute după ce a sunat un cetăţean obişnuit.
ANAF-ul lui Blejnar ajunge în două minute după ce a sunat Băsescu
7) Demisia lui Raed Arafat a fost aprobată instant.
Traian Băsescu şi-ar da demisia şi mai rapid, dar preşedintele nu vrea să i-o aprobe.
8) Raed Arafat a pornit SMURD-ul de la 0. Traian Băsescu a adus România la 0
9) Raed Arafat a salvat destui români cărora le rămăseseră sarmalele-n gît de sărbători.
Traian Băsescu are grijă ca românii să nu-şi mai permită sarmale de sărbători.
10) Şi cel mai important: Raed Arafat şi-a spus părerea şi şi-a pierdut postul.
Traian Băsescu şi-a impus părerea şi au pierdut toţi românii.