Erwin, pai daca ma iau dupa teoria ta si fac citeva operatii algebrice de clasa a III-a, ajung la concluzia ca in Iran ar trebui ca 71% % din populatie sa o reprezinte femeile, iar restul de 29% barbatii, ca sa le ajunga pentru haremuri.
In Persia medievala, contrar a ceea ce se crede de catre europeni, doar un numar redus de persani aveau mai multe sotii ( unii negustori bogati, clericii, citiva oameni cu functii inalte in administratie ... si bineinteles si oameni de rind ). Un proverb persan spune :
Khoda yaki-zan yeki, adica
Dumnezeu unul-sotia una.La etnicii arabi, baluci si turcii azeri, situatia era mai diferita, dar nici la ei casatoria cu mai multe femei nu reprezenta un fapt cotidian.
... stiu stiu ca ai lansat in gluma 'ipoteza'
Revin la subiect si incerc sa dau mai multe amanunte.
(un detaliu de decor de pe un coridor ce ducea la sala bazinelor)
Faptul ca femeilor li se dadea la dispozitie un numar atit de mare de zile are la baza mai multe cauze.
Nu e vorba doar de timpul pe care, in comparatie cu un barbat, o femeie il petrecea acolo, desi perioada de timp necesara toaletei tinea citeva ceasuri bune, uneori mai mult de o jumatate de zi.
Femeile isi vopseau parul cu
hanna sau
vasma, vopseluri vegetale ce trebuiau tinute pe par cel putin doua ore. Hanna putea da parului o culoare roscata, rosu acaju sau gri-verzui. Cu vasma se obtinea culoarea neagra, iar prin amestecul de vasma si hanna se putea vopsi parul intr-un castaniu inchis, foarte natural. Daca in amestecul de hanna se puneau citeva picaturi de
limu torsh (lime - in engleza), parul capata o tenta de saten spre blond.
Tot la baia publica se puneau tot felul de masti si se executa epilarea pielii, uneori cu ceara, alteori cu ajutorul unui fir de ata cerata cu care firele de par, unul cite unul, se smulgeau de la radacina.
Pensarea sprincenelor si lacuirea unghiilor luau si ele timp. Inainte de lacuire, degetele erau tinute intr-un bol cu apa in care se dizolvau tot felul esente vegetale, cu scopul de a intari unghiile si de a catifela pielea miinilor.
Dar la baia publica se mai faceau lucruri care noua, europenilor, nici nu ne trec prin cap.
Dupa cum spuneam anterior, baia publica din Persia medievala avea o serie de dependinte ciudate.
De exemplu, intr-un loc anume, era amplasat un aparat ciudat cu ajutorul caruia, din plante, petale de flori sau radacini, se extrageau esente, uleiuri volatile si uleiuri esentiale. E vorba de procedeul de extractie pe baza de aburi.
Doritoarele veneau cu cite un cos de trandafiri, menta, zambile, frunze de nuc, rozmarin ... si plecau acasa cu un flacon de parfum, de ulei aromat sau de apa placut mirositoare.
Alta operatiune extrem de complicata il reprezenta vopsirea pinzeturilor. Baia era prevazuta cu cazane speciale, clesti, sfori, rulouri si alte piese mecanice cu ajutorul carora femeile isi puteau vopsi materialele in culorile dorite de ele, in modele unice, ce nu se gaseau de vinzare prin bazaruri.
Mi se pare foarte interesant faptul ca o femeie, in timp ce asteapta doua-trei ore ca sa i se vopseasca parul, nu statea degeaba ... isi prepara un parfum sau isi vopsea materialul pentru o bluza ...
Cind terminau toate treburile, si se usca vopseaua de par, ele intrau la aburi si urmau toate etapele igienice, la fel ca si barbatii. Statul in bazinul cu apa rece, inainte de aplicarea de uleiuri si creme de corp, reprezenta faza finala a complicatului proces ce il presupunea toaleta lor.
Baia era prevazuta cu mai multe bazine de marimea unor cazi normale, de forma circulara, hexagonala sau patrulatera, in care intra o singura persoana. Dupa fiecare folosire, apa murdara era deversata intr-un canal special, peretii mozaicati sau de faianta ai bazinului erau dezinfectati cu alcool, uneori cu otet, dupa care bazinul se umplea cu apa curata.
Apa era schimbata pentru fiecare persoana in parte, de unde putem deduce cita apa era nevoie pentru toaleta fiecarei persoane.
Apa murdara era trecuta prin citeva site de sirma montate direct in canal, dupa care era trimisa prin canale de ceramica sau de caramida spre partea de oras in care erau amplasate gradinile cu legume si livezile. Acelasi mod de reutilizare a apei provenita de la bai l-am vazut la Yazd si Kerman, pentru ca oamenii desertului nu-si puteau permite luxul ca sa risipeasca apa atit de greu adusa prin qanaturi si karizuri forate in inima muntilor de piatra.
Arhitectura cladirii prevedea numeroase guri de aerisire si evacuare a aburului. Cazanele in care se incalzea apa, pietrele fierbinti ce produceau aburul, ventilatia cladirii, iluminarea naturala sau cea cu feliare, ... reprezinta adevarate
lucrari ingineresti pe care nu o data le-am admirat, dar cu care nu vreau sa va fac capul calendar. Atasez doar o imagine in care se poate vedea o gura de evacuare a aburului, surprinsa pe culoarul ce duce spre camera de aburi
In final si femeile se retrageau pe lavitele din salonul principal, serveau ceai, dulciuri, zaharicale, fructe si siropuri de fructe ... si bineinteles, discutau.
Birfele erau in top, se subintelege.
Nu cred ca se putea intimpla ceva in oras fara ca ele sa stie.
Se puneau la cale casatorii, se discuta despre zestrea fetelor, despre preturile la diferite marfuri (covoare, aur, ceai, orez, matase, obiecte de cupru si argint ..), despre calatoriile la locurile religioase, despre petreceri si sarbatori ... etc.
Si aici se recitau versuri acompaniate de muzica, si din acest punct de vedere, se poate spune ca, pentru femeile sarace din oras, sau cele fara stiinta de carte, baia reprezenta un loc de informare si educare.
Femeile care nu stiau sa citeasca aveau ocazia sa auda poezii minunate, pe care de multe ori le memorau.
Ascultau epopei si intimplari din istoria antica, se familiarizau cu nume de orase si tari indepartate, luau cunostinta de dinastiile de regi din acele tinuturi ...
La Kashan, accesul copiilor era permis doar intr-o singura zi pe timp de anotimp rece, si doua zile in sezonul cald; se subintelege ca fetele veneau cu mamele iar baietii cu tatii.
La baia istorica Sultan Amir Ahmad nu am vazut o instalatie de distilare (distilator/extractor) pentru ca de foarte mult timp baia a fost dezafectata si transformata in muzeu, insa in bazar am descoperit o baie veche ce se afla intr-un stadiu incipient de renovare ... iar acolo am reusit sa fotografiez un distilator de pe la inceputul sec XX.
Deci voi reveni pe marginea acestui subiect.