Exergy, iartă-mă dacă ai explicat undeva, dar ce inseamna ivan/eyvan?

Bilblărie?! Oamenii mari, când stâlcesc cuvintele, sunt la fel de amuzanţi ca şi copiii.

Am mai vorbit despre iwan/ivan/eyvan in vechiul jurnal, atunci cind am povestit calatoria facuta la Yazd, dar am amintit pe scurt si in jurnalul de fata despre acest element tipic arhitecturii persane din perioada de dinainte de islam.

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...st&p=638168

De fapt, eyvanul reprezinta un portal inalt si suplu decorat pe partea interioara cu picturi, basoreliefuri, aplicatii in ghips, cioplitura in piatra ...etc.
In Iran, in paralel, se utilizeaza si termenul taq, cel mai renumit si vechi taq din Iran fiind Taq-Bostan din Kermanshah.

Mai multe informatii poti gasi aici.

Sper sa-ti faci cit de cit o idee.

Din vara si pina acum in prag de iarna s-a cam asternut praful pe jurnalul meu. Nu as fi revenit daca nu as fi aflat un lucru care efectiv m-a intors pe dos. Nu pot spune ca m-a socat ... nu mai mai socheaza nici cele mai socante stiri, desi poate ca uneori ar trebui.

Cu doua veri in urma am vizitat Kashanul. Mi-am propus sa descriu locurile si lucrurile vazute, ceea ce am facut pe parcursul acestor doua pagini ... apoi insa am abandonat, desi mi-au ramas multe de povestit.

Pe pagina precedenta am vorbit despre Gradinile Fin, locul in care a fost asasinat Amir Kabir - prim ministru reformator al Persiei.
In apropiere de Gradinile Fin se afla mormintul lui Pirouz Nahavandi, cunoscut si sub numele de Abu Lulua sau Firuzan ( arabii neavind litera P au transformat numle Pirouz ( care inseamna 'victorie') in Firuz ....
Nu am reusit sa merg sa-l vizitez deoarece locul era inchis. De jur imprejurul constructiei au fost inaltate niste schele peste care s-au tras cearsafuri albe ce acopereau in intregime turnul multicolor ( pe care il vazusem doar in fotografiile facute de altii), precum si zidurile constructiei.

Mi s-a spus ca la cererea expresa a Arabiei Saudite Iranul a inchis acest loc istoric.
Tensiunile dintre cele doua tari si sicanele la care sunt supusi iranienii (in special femeile) atunci cind viziteaza Mecca nu-si puteau gasi rezolvarea decit printr-un act, pe care eu personal il consider barbar.
Arabia Saudita, dar si alte tari arabe, au cerut distrugerea mausoleului lui Pirouz Nahavandi.

De ce?

Povestea e lunga dar imi voi face timp sa o povestesc pe scurt.

In epoca in care arabii au inceput expansiunea islamului, atrocitatile comise de ei in teritoriile cucerite nu au avut margini, si dupa cele povestite de localnici din tata in fiu, nici mongolii nu s-au purtat asa.

In anul 636 dHr a a vut loc batalia de la Qadissiyyeh dintre armata persana si trupele armate ale califului Omar.
Printre soldatii luati prizonieri se afla si un timplar cu numele de Pirouz Nahavandi ( Nahovand e numele unui oras din provincia Luristan).
El e vindut ca sclav unui arab de origine egipteana ce traia pe celalat mal al riului Arvand Rud. De o parte a riului traiau persanii zoroastrieni, de cealalta parte arabii musulmani.

Respectivul arab isi da seama ca Pirouz e un timplar foarte bun, deci ii propune ca sa lucreze o perioada pentru el si sa-i plateasca o suma mare de bani, iar daca va reusi ii promite ca il va elibera. Totodata ii da voie sa-si aduca sotia si fetita de doi ani ca sa fie impreuna cu familia.

In legatura cu acea perioada circula mai multe variante ale evenimentelor.
O varianta spune ca Pirouz accepta acest lucru deoarece avea de gind ca sa-l omoare pe califul Omar ca sa-i razbune pe persani. Califul se ruga la aceeasi moschee la care se ruga stapinul sau.

Alta varianta spune ca Pirouz se apropie de islam shiit, si sub influenta unor shiiti ce-l urau de moarte pe califul Omar, i-a hotarirea sa-l ucida pe cel ce trecuse prin foc si sabie pamintul sau natal.
Mi se pare plauzibila a doua varianta pentru ca ea explica de ce Pirouz Nahavandi ( Abu Luluah e numele dat de arabi) a fost inmormintat dupa obiceiul shiit iar piatra de mormint are inscriptii din versetele koranice, nu din Avesta zoroastrienilor.

Povestea continuua in felul urmator.
Pirouz reuseste sa-l injunghie mortal pe califul Omar dupa care fuge si se ascunde la Kashan.
Aici este intimpinat ca un erou. Traieste o perioada linistita impreuna cu sotia, copii si servitorii casei (printre care si un crestin).
Oamenii de incredere ai califului asasinat afla insa locul in care s-a ascuns Luluah/Pirouz. Ei trimit un 'comando' care ii asasineaza pe toti cei din casa ( sotie, copii sugari, servitori, doica ...).

Mai tirziu unii istorici arabi inventeaza o poveste in care spun ca Pirouz l-a asasinat pe calif din cauza unei neintelegeri legate de taxa de eliberare, deoarece stapinul sau vazind cit de priceput e persanul intr-ale timplariei, se razgindeste si nu il elibereaza, desi i-a promis.
Ei spun ca Pirouz a cerut audienta la calif si i s-a plins de nedreptate insa Omar i-a dat drept de cauza arabului egiptean, nu lui.

Stirea care m-a intors pe dos e faptul ca am descoperit faptul ca presedintele a dat un decret presidential pentru distrugerea monumentului.
Nu se stie exact cind a fost inaltat mausoleul, cel mai probabil in sec al XI-lea, dar o placa din interior atesta faptul ca in sec al XIV-lea a avut loc o restaurare generala.
Mi se pare incredibil ca cineva sa dea ordin pentru distrugerea unui loc istoric cu o vechime de cel putin sase secole doar ca sa faca pe placul vecinilor arabi.

Ahmi, ca sa folosesc porecla ce i s-a dat pe forum , e de profesie inginer constructor si a facut facultatea pe timpul sahului, adica atunci cind nu oricine intra intr-o institutie de invatamint superior. Mi se pare incredibil ca de dragul politicii ( al arabilor???) sa sacrifice ceva are radacini in istoria si mindria iranienilor care secole de-a rindul l-au privit pe Pirouz ca pe un erou.

Mai multe puteti citi aici si aici.

popas la resedinta Abbasian

Pentru ca afara e frig, la mine noaptea trecuta a fost -16C, m-am gindit sa ma intorc la Kashan, oras de desert impodobit cu numeroase bijuterii arhitecturale.
Acesta ar fi primul motiv. Cel de-al doilea motiv il constituie faptul ca doresc sa reinnod firul intrerupt al calatoriei facute in urma cu doi ani la Kashan.
... nu-mi place sa las lucrurile neterminate iar frigul de afara constituie un bun prilej de a sterge praful real asezat pe acest jurnal virtual.

Nu am ajuns la est de Eden ... dar promit ca voi ajunge la finele jurnalului.

Voi lua lucrurile pe rind.
...

Mi-a mai ramas sa vorbesc despre o casa istorica pentru a incheia cvartetul resedintelor ce au adus faima Kashanului. Despre casele istorice Bourujerdi, Ameri si Tabatabaei am povestit atit pe pagina precedenta cit si pe aceasta pagina.

Acum a venit rindul Resedintei Abbasi, denumita si Casa Abbassian sau Khane-e Abbasi-ha ( in persana).

Constructia se afla in imediata apropiere a Casei Tabatabaei, pe aceeasi alee cu baia Soltan Amir Ahmad ( am prezentat-o deja in jurnal).

Voi incepe cu interiorul renumit pentru camerele decorate in cioburi de oglinzi si usile triple cu vitralii multicolore, diferite ca design de vitraliile din celelalte resedinte.




Ma uit la fotografiile facute in acea vara si rememorez calatoria, starea mea de atunci, gindurile mele de atunci, tot ceea ce facea parte din mine atunci ... incerc sa-mi dau seama daca m-am schimbat, mult sau putin?, in rau sau in bine?, reversibil sau ireversibil?

In urma a toate au ramas doar aceste culori calde pe display-ul compului in care se reflecta fulgii mari si pufosi de afara.



Timpul trece ... dar nu trec toate odata cu el.

Sa spun citeva cuvinte despre complexul rezidential Abbasi/Abbasian.
Primul corp de cladire a fost construit pe la inceputul anilor 1700 insa ulterior, de mai multe ori, au fost adaugate noi corpuri ce sunt legate intre ele prin pasaje si curti interioare centrate pe havuzuri dreptungiulare si parculete miniaturale.
Ceea ce poate fi admirat la ora actuala e un complex arhitectural omogen.

Toate corpurile de cladire au cite doua etaje si functioneaza independent unele de altele.
Nu stiu exact citi metri patrati are intregul complex, insa pot spune ca e foarte mare.
Are patru curti interioare principale, cu havuz, ronduri de flori, copaci, etc.., si doua curti de trecere.



Initial resedinta a apartinut unui cleric. El a dat ordin arhitectilor sa construiasca o serie de pasaje subterane prin care, in caz de pericol, sa poata fugi toti membrii familiei si servitorii casei.

Voi mai posta imagini din resedinta.
Cei ce doresc detaliile fotografiei le pot obtine dind un click aici :

... ...

S-a vorbit si s-a scris mult despre vitraliile resedintelor din Kashan, la fel si despre saloanele decorate cu cioburi de oglinzi si pereti pictati in culori vii sau despre cupolele si tavanele decorate cu motive geometrice complexe.

Mai putin insa s-a vorbit despre fatadele exterioare si felul in care au fost aranjate holurile de trecere, dar si mai putin despre lemnaria constructiilor ( usi, ramele ferestrelor, balustradele balcoanelor ...)

De aceea voi incerca prin citeva imagini sa aduc in prim plan finetea decoratiilor din ghips de la resedinta Abbasi sau Abbasian.

Ornamente din ghips pe pereti din caramida arsa, caramida cruda, uneori din chirpici ...
Ce poate face imaginatia si gustul pentru frumos dintr-un perete de pamint, apa, paie si balegar ...
Ori de cite ori merg prin orasele de desert ale Iranului nu incetez sa admir fatadele.
Culori simple, placute ochiului, de la alb la caramiziu, de la galben pai la oranj, de la ocru la culoarea boabelor de cafea, de la griuri sterse la culoarea nisipului, iata paleta de culori a arhitectilor, uneori anonimi, ce au lasat in urma lor aceste bijuterii ce au sfidat secolele si vinturile aride.

Prima imagine infatiseaza corpul de cladire ce adaposteste salonul principal al resedintei.
Cinci ferestre cu vitralii pe care urmeaza sa le postez in viitor.

In a doua imagine am incercat sa surprind un detaliu de pe fatada. E vorba de acei copaci stilizati ce apar in toate resedintele vechi din Yazd, Maybod, Kashan, Kerman ...
E vorba de Pomul Vietii.
Dati click pe imagine in cazul in care doriti sa o vedeti mai bine.

Ultima fotografie am facut-o in unul din nenumaratele coridoare de trecere ale casei Abbasian.
Am incercat sa surprind usile, decoratiile peretilor si ceva din aranjamentul spatial.



De remarcat ca arhitectul constructiei a dat o aceeasi importanta unor parti minore, ca aceste holuri, scarilor ce duceau la subsol, pasajelor de evacuare in caz de pericol sau beciurilor in care se pastrau alimentele.
Totul a fost conceput cu gust, cu minutiozitate si cu raspunderea lucrului bine facut.

In ultima vacanta din Romania am revizitat citeva minastiri din nordul Bucovinei, vechile cladiri ale Brasovului si bisericile din Iasi, insa le-am privit cu alti ochi ... cu mai multa atentie.
Frumusetea lor mi-a iesit si mai mult in evidenta. La fel si geniul mesterilor locali ce au imbinat lemnul si piatra intr-un fel stiut doar de ei.

O intrare ce ducea spre fostele dependinte si camari. Ornamentele nu numai ca nu lipsesc dar sunt executate cu mare grija.
Repetitia fara cusur a modelelor geometrice poate deveni enervanta.

Oamenii aceia chiar nu greseu niciodata distantele si pozitionarea rozetelor, pomilor vietii, lalelelor stilizate, a frunzelor, romburilor, ghirlandelor, arcelor ...?
As vrea sa-i vad astazi traind in apartamente din beton de 70-80 m2. Nu cred ca ar putea subzista.

Vitraliile din salonul principal al resedintei Abbasi (Abbasian), mai ales la ora asfintitului, ofera o atmosfera ce vibreaza de mister.
Ai impresia ca spiritele locuitorilor acestei resedinte de dimensiunile unui palat se intilnesc peste secole, pentru a se saluta si a fi citeva minute impreuna.

Efectiv am simtit o apasare in aceasta camera, o insuficienta de aer ... respiram cu greu si auzeam niste tiuituri infundate.
Am iesit afara, m-am plimbat putin, dupa care am revenit.

Senzatia s-a repetat.
Am pus-o pe seama oboselii si a caldurii din acea zi.

La Kashan am experimentat pe propria piele ce inseamna 48C ...

Am vorbit indeajuns despre resedintele Kashanului, asa ca, in viitor, voi schimba atmosfera si voi inlocui luxul arhitectonic al caselor vizitate cu austeritatea peretilor din caramida al atelierelor din bazar si al utilajelor medievale pe care am avut norocul sa le vad acolo, unele in stare de functionare inca ...

...

In viitor voi posta citeva instantanee din bazar.
Vechiul bazar din Kashan e renumit atit datorita diverselor ateliere cit mai ales unei cupole mai speciale, denumita Timcheh Amin-ul Dowleh, considerata o bijuterie arhitectonica.
Structura de baza a bazarului a fost construita in perioada dinastiei selgiucide (1037-1194) insa a fost extinsa pe timpul safavizilor (1501-1722).

Un mic atelier in care am intrat, atrasa de aroma pe care o imprastia la zeci de metri distanta, mi s-a parut interesant prin faptul ca facea pudra de zard choobe utilizind o piatra de moara veche de vreo cinci sute de ani, insa actionata de un motor electric ...
Piatra e fixata pe un ax metalic prins in centrul unei mese tot de piatra. Sistemul acesta radial seamana cu cadranul unui ceas iar axul cu piatra de moara poate fi asemanat cu minutarul ceasului. Miecarea e identica.

Zard choobe in persana, curcuma in limba romana, turmeric in engleza ... e un condiment ce nu lipseste din bucataria asiatica.
In limba persana "zard" inseamna galben iar "choob" inseamna lemn.
Lemnul galben, adica curcuma, poate fi folosita peste tot.
Persanii o folosesc la mincarurile de carne, din legume, la facutul muraturilor ... si chiar la prajituri .

Conopida murata cu zard choobe (curcuma) capata o culoare galbena stralucitoare ce se asorteaza foarte bine cromatic cu gogosarii rosii si castravetii verzi. Face imprsie pe un platou bine aranjat.

In Europa i se mai spune si sofran indian, insa planta nu are nimic in comun cu sofranul.
Curcuma e inrudita cu ghimberul.

Denumirea de curcuma provine din limba araba ( kurkuma).

Eu folosesc zilnic acest condiment, daca nu chiar de doua ori, la masa de prinz si cina.
Am impresia ca daca nu pun putin zard choobe sau curcuma in mincare, mincarea iese fara gust.

Mai nou am experimentat-o pe clatite. Am fost multumita de rezultat.

mersi de idee, eu fac des conopida murata si o sa-i pun tumeric de-acum sa vad eu ce culoare rezulta

... aici lucrurile au ramas neterminate .