Episodul 15 : 15 septembrie

In urma cu vreo 16-17 ani pe 15 septembrie am plans.Eram boboc in prima zi de scoala si nu stiam de ce mama m-a lasat intr-o cladire necunoscuta si a plecat. Ce sa fac eu acolo printre straini ? Abia mai tarziu am inteles talcul acestei chestiuni. In urmatorii ani nu am mai plans de 15 septembrie, dar o mereu paseam cu emotie pragul scolii, apoi al liceului. Intotdeauna mi-a placut dimineata de 15 septembrie. Uitam cu desavarsire parerile de rau cauzate de termianrea vacantei. Pretutindeni copii pe strada, imi revedeam o parte din prieteni. 15 septembrie avea si o parte buna.

In liceu era chiar un delicu aceasta zi. Iata,Rose...suntem persoane complementare. Vorbeam ore intregi cu ai mei colegi despre vacanta , despre ce am mai facut.

In 15 septembrie 2003 dimineata m-a surprins langa liceul Tudor Vladimirescu din cartierul bucurestean Militari. Am aruncat un ochi la copii si am ramas dezamagit. Probabil e ceva normal. Si generatia mea a fost o dezamagire privita prin ochii generatiei anterioare.
In primul rand nu mi-a placut infatisarea copiilor. Fetele atat de prost machiate cum n-am vazut in viatza mea. Domne...fetele astea la 16-17 ani nu cunosc arta machiajului ? Sa le invete cineva ! Apoi imbracate vulgar , cat se poate de vulgar. Plus ca vorbeau numai prostii....carduri , carduri de fete si baieti...rostin prostii in gura mare. Generatia Animal X. Generatia inculturii.

Totusi astazi s-a aratat o mica licarire de speranta. Am fost in liceul meu scump, pe care l-am absolvit in urma cu multa,multa vreme. Mi s-au parut mai normali copiii. Sfiosi, cuminti, linistiti. M-am plimbat pe culoare insotit de un prieten care este boboc la acest liceu. O imensa placere sa vad locurile unde mi-am petrecut 4 ani din viata. Cei mai frumosi ani ai mei. Mihai Viteazu a ramas acelasi liceu impunator, neschimbat de nimeni deocamdata. In plus avea doar statie de radio. In rest....exact cum l-am lasat. Mi-a incnatat sufletul ca am fost liceean pentru o zi.

Nu cautati intelesul cuvintelor de mai sus. Nu au nici un inteles. Am gandit cu voce tare.

-va urma-

Rose, ai pierdut mult azi

Cu o cana de ciocolata alba aburinda in mana,am luat la citit tot ce s-a scris pe Jurnalul tau draga Gabriel...l-am citit cap-coada...
Asha cum banuiam odata esti un om mare cu suflet de copil..si chiar daca credeam odata ca te cunosc se pare ca nu e chiar asha.Ai dovedit ca esti un om caruia ii place viata si orice intamplare catushi de banala e frumoasa in felul ei.De fapt adevaratele bucurii sunt cele mici...ele ne fac viata mai frumoasa si ne umplu sufletul cu acel dulce sentiment de bine!
Esti un romantic si un visator,deshi odata ai zis ca nu...uneori vrei sa pari k esti un om dur insa crede-ma,tot ce ai scris aici reflecta altceva despre tine.
Cred k noi doi am avut o perioada (scurta,ce`i drept!) in care am fost f sinceri unul cu celalalt si atunci am reusit sa ne cunoastem mai bine!
Am sa citesc in continuare jurnalul tau...e interesant tot ce scrii,fiecare moment al vietii,fie ca a fost petrecut in copilarie fie ca reflecta maturitatea de acum ai stiut sa il transpui in vorbe simple dar atat de frumoase.

Episodul 16 : Vita de vie

Odata cu venirea toamnei gospodarii de pe intreg cuprinsul Romaniei...culeg viile.Casa bunicilor despre care v-am povestit pe jurnalul meu cu ceva vreme in urma..este acum a mea. Pe langa casa am mostenit si via ce ocoleste asezamantul. Vie plantata de bunica mea acum multa,multa vreme. De cativa ani buni, vrand-nevrand, in jurul acestei date tre' sa culeg via. Doar n-o sa las bunatate de struguri sa se strice. Nu este o vie mare...dar este greu de cules...deoarce s-a cocotat pana la etajul I al casei. Usor,usor...o razbesc eu pana duminica. Dupa ce culeg ciorchinii....boabele se inlatura si se pun in borcane de sticla mari....la storcit. Facem vin serios...de mare calitate. Asta e treba lu' taicamiu. Eu nu ma pricep sa fac vin. Eu doar il beau. Nu iese mult...cam 60 de litri..dar e ceva rafinat.
Sorine, iti place vinul roshu ? Daca da...iti promit ca pun la pastrare 1 kil din productia 2003 , special pentru tine. Poate ne ajuta Dumnezeu...si ne vedem la iarna. Sa ma anuntzi !

Sa dea Domnu sa ne vedem in iarna Vinul rosu de la tine, Chivas Regal de la mine si o lada de bere de la colt si o sa petrecem o vacanta de vis la reanimare

Gabiiiiiiiiii ...sant pus rau de tot pe venitul in iarna.

Sorin.

Iar dupa ce ne revenim, mergem la Biserica noastra preferata din Titan, facem o rugaciune si iar o luam de la cap

Sorin.

Auleo, Sorine...nici tu nu ai aflat de existenta butonului edit.

Si de 3 ori auleo...ca eu nu tin la atata bautura. Iar daca combin alcoolurile intre ele cu siguranta cad sub masa. Totusi promit sa ma antrenez in mod corespunzator....si voi incerca sa fac fata cu brio grelelor dar placutelor incercari la care ma vei supune.

Mergem si la biserica. Abia astept. Am trecut si cu DeathRose pe acolo...dar nu a dorit sa intre la biserica.

Ma refeream la faptul ca ai dat doua posturi consecutive. Puteai folosi butonul edit daca doreai sa mai adaugi ceva.

Cat despre greselile de ortografie....nu stiu. nu e treaba mea. eu sunt inginer, nu am studiat literele.

Episodul 17 : O zi de toamna

Eu nu ma pricep, precum unii forumisti, sa descriu sentimente, sa realizez caracterizari psihice sau sa exprim trairile mele afective.Nu,nu sunt un fel de Dostoievski. Mai degraba sunt un fel de Ion Creanga. Urmeaza o povestire epica despre o zi oarecare din viata mea.Stiu doar ca mi-a placut si ca m-am simtit bine.
Iata cum a decurs ziua mea de ieri :

De dimineatza am plecat la vie.Trebuia finalizata aceasta mareata lucrare.Desi toti strugurii erau culesi, urma partea cea mai dificila...inlaturarea boabelor de pe ciorchine.Dar nu eram singur.O mare parte din rubedenile mele erau prezente la fata locului. Am muncit cu totii cu mult spor intreaga dimineatza. Pe la orele pranzului cand sa ne punem si noi la masa, unchi'miu primeste un telefon...sa mearga pana in Obor sa ia un cazan.Cum omu' bause o tuica, m-a rugat sa merg eu cu el cu masina sa il duc pana unde avea treaba.Masina lu' unchiu are 21 de ani si este o janghina. Ma sui eu la volan si cad cu scaunul pe spate.Efectiv m-am pravalit cu totu'. Ma ajuta unchiu sa ma ridic, dau la cheie si pornim la drum.N-am condus in viata mea un asemenea jaf.Trebuia sa apesi de doua ori pe frana la intervale scurte de timp..ca sa franeze, intra in viteze aiurea, nu puteam sta rezemat de scaun pentru a nu cadea iar. In sfarsit..am ajuns in Obor, ne-am facut treaba si am plecat acasa. Am servit masa (pt. Misti : salata de rosii,arde,castraveti,ceapa....telemea de oaie, piept ardelenesc, crenwursi si un vin alb). A fost mai mult ca o masa de dimineatza, desi acele ceasornicului aratau 3. Dupa masa am mai muncit pe la boabele de strugure...pana am terminat. Si am zis sa ne apucam sa facem un gratar...pentru a sarbatori evenimentul. Taica'miu a constatat ca nu avem carbune.Matusa a constatat ca nu avem cartofi. Gabriel...la datorie. Am plecat cu aceiasi masina catre Piatza. De data asta a fost si verisoara'mea cu mine....o zvapaiata de 16 ani. Luam noi 5 kile de cartofi, destul de frumosi la 12 mii kilu....dupa care mergem la Mega Image. Ala de s-a deschis nou la Hala Traian. Aveam dificila sarcina de a cumpara paine si carbuni pentru gratar. Am cumparat ce trebuia...dar cu verisoara e mai complicat la cumparaturi. Nu am scapat de ea si a trebuit sa cumparam : chipsuri cu aroma de ceapa si smanatana la punga mare , o sticla de Pepsi la 2 l ...si doua ciocolati Poiana aerate (chiar asa le zice.pentru ca au aer in ele. faorte bune. am mancat si eu in premiera). O ciocolata alba si una neagra. Bineinteles ca am uitat cartofii la raionul de bagaje in Mega. Si evident ne-am intors dupa ei...ca doar nu era sa-i lasam la femeia aia de acolo. Noi ce garnitura mai mancam la gratar ?
Acasa unchiu s-a apucat de gratar...pentru ca el este specialist la asa ceva. Antricoate de porc, pulpe de pui , carnati. Garnitura de cartofi prajiti si salata de castraveti. Cat a durat masa intreba Misti. Pai nu a durat mult. Cam juma' de ora. Am baut si 2 Tuborg si asta a fost. Ziua la vie s-a terminat pe la 22:45 cand am pornit spre casa....unde bineinteles am intrat pe net.
Cam asta a fost,pe scurt....povestea unei zile de toamna din viata mea.

O zi frumoasa, si frumos descrisa - sa fie cat mai multe.

Pentru Gabriel>

Constantin Noica - Jurnal filozofic

"Imi plac curbele cailor ferate> Sunt indeajuns de plecate pentru ca un tren in viteza sa nu cada in afara, si indeajuns de putin plecate pentru ca un tren fara viteza sa nu cada inauntru. Coexistenta contrariilor. Stiu si inginerii ceva. Dar tot mai mult stie viata."

"Urmaresc cu interes, cand se opresc doua trenuri in statie, cu ce aviditate se uita oamenii unii la altii. E prea putin sa spui ca vor sa intalneasca o cunostinta. Nu, e un sentiment metafizic: vor sa vada pe celalalt. Fiecare se vede pe sine in celalat. Si rade."

Salut Gabriel .. am citit cu intarziere jurnalul tau .. si am observat ca ai terminat Mishu' .
Ce promotie ? Eu in '98 .
Poate ne-om stii de prin liceu.. oi fii unu din aia pe care ii capaceam la baschet

P.S. Scortescu & Calomfirescu sucks !

Hai noroc , marky ! Am terminat in '97. Slava Domnului.. nu am avut pe Scorteasca. Am avut numai profi de treaba. Cel mai simpatic mi-a fost Mugur Mos de istorie. Latina am facut-o cu un batranel de o blandete coplesitoare. Mai jos de media 8 nu am avut niciodata in cele 6 trimestre de latina. Basket nu am jucat niciodata cu alte clase pentru ca nu am excelat. Mai mult jucam cu fetele de la mine din clasa...si ma dadeam mare in fata lor. In schimb la ping pong am fost un real talent.
Am fost in Mishu saptamana trecuta. Am prieteni boboci , iar verisoara'mea e a X a. Liceul la fel de frumos ca pe vremea noastra. Cand tu erai a XI a...eu eram a XII a. Invatam in serii dferite. Mai mult ca sigur ..nu am avut tangenta.

cameron....mare dreptate are Noica.

am inteles ca v-a fost dor de mine, de aceea m-am decis sa mai pun o poza cu mine.....pentru a va alina suferinta.

poza este facuta in urma cu mai putin de 1 ora...acasa la un prieten care sta cu mine in bloc.

Acesta este primul meu mesaj la han pe anul 2004 si doresc sa salut pe toti cei care ma cunosc si sa le urez un calduros La multi ani !

Si de asemenea vreau sa consemnez in jurnalul meu ca in acest moment....cand mai sunt 5 minute pana la orele 4 ale diminetii, stau si ascult muzica usoara japoneza. Un popor extraordinar ...poporul japonez !

A....ieri am vazut partea a treia din Stapanul Inelelor. SUBLIM !

Dupa o mai lunga perioada de absentza revin cu o noua intrare in jurnal. Am citit cu o netarmuita lacomie subiectele cu superlativele anului 2003, doar doar o'i fi primit si eu o nominalizare. Si m-am bucurat cand am descoperit ca m-a nominalizat Vegas la cel mai romantic forumist, drept pentru care ii multumesc. Si tot Vegas m-a amintit la absentzi. M-am bucurat sa vad ca nu am fost in totalitate uitat si mancar un om isi mai aduce aminte de mine.

Momentan romantismul s-a pierdut. Dar il caut si cand il gasesc revin.

Moshule..nici eu n-am uitat de Gabriel Dar am lipsit si eu exact ca tine

Dar te urmaresc dincolo!!

Sper sa nu mai uiti sa revii....

Sorin.

pai noi doi am vorbit intre timp.
inca mai astept sa mergem la munte si sa mancam mult.

Si poti fi sigur ca se indeplineste Gabi

Sper ca in curand !!

Sorin.

Gabriel,sa stii ca din toata inima am spus ca-mi lipsesti Scrii f.f. frumos la tine in jurnal si-mi lipsesc povestirile tale.....atit de romantice.
Inca o data,EU NU te-am uitat

Ce s-a intamplat cu gabriel? o fi pe alte forumuri?

Este Oribilu' Mosh pe fanclub.ro

mersi axel

Buna seara !

Dupa vreo 4-5 luni m-am gandit sa mai accesez acest forum. Habar nu am daca vechii mei prieteni mai scriu aici. Din pacate nu mai stiu nimic despre voi. Doar cu Mozart m-am intalnit acum ceva vreme in Politehnica si mi-a spus ca si el a lasat-o mai moale cu forumul.
Oare mai traiesc Sorin, Rose, afrodita, atta , Mihaela prietena attei, Vegas, mentoru, genicon...si toti ceilalti cu care m-am intalnit anu trecut in acea minunata noapte in Mat Sports ?
Poate imi voi raspunde singur la aceste intrebari. Sper ca zilele astea sa citesc p'aci si sa recuperez pe cat posibil.
Mi-a citit cineva jurnalul de pe fanclub ? axel oare de unde ma stie ?

Sorine...am fost in Oltenia ta draga. Pe la Craiova. Frumos. Acum planuiesc o excursie la Sibiu. Ma duc pe Valea Oltului si ma intorc pe Transfagarasan. Sa stii ca nu am uitat...de micii pe care mi i-ai promis la Dedulesti si de plimbarea cu jeppul pe la Obrasia Lotrului. Nu uit eu asa usor.

Toate cele bune tuturor !

ps : multe multumiri Vegas, pt. ca ma consideri romatic

Traim cu totii, Moshule, unii mai bine, altii mai rau... fiecare dupa posibilitati... Si, daca mie mi-e dor de tine, cu siguranta ca tuturor le e. Deh... ce sa-i faci? E greu sa tii pasul cu doua forumuri in care se posteaza in draci... Oricum, e bine ca iti mai amintesti inca de noi si ca nu ne uiti!

In ceea ce priveste vacanta, excursiile... distractie placuta pe unde te duci! Poate bei si o bere, pe undeva, in cinstea noastra. Si poate, prin toamna, ne mai intalnim ca s-au strans, cu siguranta, destule de povestit...

Edit: Acum am observat ca am scris "iti mai amintesti de noi si nu ne uiti". Da nu modific, ca e permis intre vechi cunostinte

Sa traiesti !

Pai e cazul sa ne intalnim. Pe la sfarsitul lui septembrie....dupa ce-om culege viile. Distractie placuta si vacantza placuta in continuare tuturor. Voi bea in cinstea voastra.
A se vedea poza din atasament. Facuta acum 3 zile, la Campina, jud. Prahova.

Salut

Am inceput sa scriu o carte. Iata primu capitol :

Prima zi a lui decembrie din anul Domnului 1789 aduse şi prima ninsoare din anotimp. Fulgii de zăpadă începură să cadă de cu noapte, revărsatul zorilor găsind întreaga cetate acoperită în alb. Crivaţul bătea cu asprime pe străduţele înguste, obişnuite pentru un orăşel de provincie. Întreaga suflare a cetăţii era cufundată într-un somn liniştit, la geamuri nezărindu-se nici o lumină. Doar într-o casuţă, aflată la marginea cetaţii, era mare forfotă. Casa aparţinea unui cizmar sărac, iar nevasta acestuia se afla în chinurile naşterii. Când prima rază de lumină atinse turnul cel înalt al bisericii, femeia aduse pe lume un băieţel. Îi puseră numele David, atât cizmarul cât şi nevasta sa fiind credincioşi şi dorindu-şi un nume biblic pentru întâiul lor născut.

Ninsoarea nu conteni întreaga zi, nămeţii crescând aproape cât casa. În viforniţa de afara un necunoscut ieşi din pădure şi începu să urce dealul ce ducea câtre cetate. Era înfaşurat într-o mantie neagră cu glugă de aceiaşi culoare. Barba şi mustăţile sale sure erau pline de zăpadă şi gheaţă. Înainta greoi sprijinindu-se într-un toiag, urmele lăsate pe zăpadă fiind imediat acoperite de ninsoarea ce se înteţea cu fiecare clipă. Când intră pe marea poartă a cetăţii era deja seară. Fără prea multă grabă se îndreptă câtre casa cizmarului şi bătu la uşa acestuia. Gazda, care întreaga zi stătuse alături de nevasta sa şi de noul născut, se arătă în prag şi privi către stăin plin de mirare. Se aştepta ca cel ce bătuse în poarta sa să fie un cunoscut venit pentru a-i petici vreo pereche de cizme.


Străinul îşi dete gluga la o parte, descoperindu-şi capul acoperit de un păr lung prins în coadă. Cătă catre cizmar cu prietenie şi rosti cu blândeţe :
- Seara bună, om cu credinţa în Dumnezeu ! Fie-ţi milă de un biet pribeag, străin de aceste locuri şi oferă-i un adăpost pentru o noapte.
- Bună seara, drumeţule ! Te primesc cu dragă inimă, daca nu te-oi speria de sărăcia noastră. Să ştii că n-am să pot să te omenesc aşa cum se cuvine, spuse cizmarul plecandu-şi capul ruşinat.
- Fii fară grijă, cinstite domn ! Sunt obişnuit cu sărăcia. Caut doar un loc cald şi o coajă de pâine pentru a-mi astâmpăra foamea, spuse străinul în timp ce îşi scutura zăpada de pe mantie.
- Apoi dacă e aşa, n-ai decât să rămâi la mine peste noapte, dar va trebui să te mulţumeşti cu un loc în podul casei. Vezi dumneata ? Nevastă’mea abia a născut azi dimineaţă şi alt loc nu prea mai am.



Necunoscutul acceptă oferta cizmarului şi păşi în casă, aşezându-se lângă foc. Dupa ce îşi încălzi un pic oasele, rugă gazda să-l omenească cu ceva de mâncare. Cu chiu cu vai cizmarul găsi un pumn de mălai pe fundul unui sac şi puse la fiert de mămăligă. Apoi îşi trase scaunul lângă oaspetele său şi o vreme priviră amândoi tăcuţi către focul ce lumina în mod misterios încăperea. Din camera alăturată se auzeau plânsetele micuţului David şi cântecul de leagăn al mamei sale care încerca să îl liniştească. Auzind ţipetele fiului sau, cizmarul merse în odaia unde se afla acesta, lăsând singur pe străin. Necunoscutul se ridică, merse lângă focul unde fierbea mămăliga şi suflă de trei ori peste aceasta, apoi se întoarse la locul său ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Scoase din buzunarul hainei sale o pipă, o umplu cu tutun şi începu să pufăie zâmbind mulţumit.

Nu demult la birou a fost una dintre acele zile la finalul căreia te târăști spre casă înjurând de toți dumnezeii, morții și șefii. Ajungi, îți faci un duș și ești năuc, ai mintea blocată și privirea de animal hăituit. Mai bătuse și un vânt rece pe drumuri, îmi simțeam trupul arzând și plin de țepi. M-a apucat tremuratul, poate de nervi, poate de la schimbările de temperatură prin care trecuse corpul în timpul zilei, poate am din nou covid19. Am curățat doi căței de usturoi și i-am mâncat goi. Pe aragaz era lăsată o oală cu tocană de cartofi din care mi-am pus într-o farfurie și am mai mâncat doi căței de usturoi. Apoi mi-a venit cheful să beau. Mi-am făcut un ceai de plante bulgăresc și mi-am turnat un pahar de 50 ml cu horincă de Maramureș. Anul trecut am cumpărat 3 litri de horincă din Comuna Ocna Șugatag, de la un om numit nea Pătru. Beau din ea doar la ocazii speciale. Nea Pătru este un om de ispravă, nu produce pentru vânzare ci pentru consumul propriu. Eu am ajuns să cumpăr printr-un cunoscut de la el. Horinca lui este excepțională. Mi-am mai pus încă un pahar și apoi încă unul. Am băut 150 ml de horincă și o cană cu ceai de plante bulgărești. În timp ce beam de unul singur mi-am amintit o întâmplare de acum 5-6 ani.


Am mers împreună cu colegul YO3 la un sediu mai îndepărtat al Institutului nostru, pentru a rezolva unele probleme apărute acolo în decursul timpului. Pentru a fi mai operativi ne-am împărțit fiecare în câte un birou și ne-am apucat de treabă. În biroul unde am nimerit eu era un omuleț scund și rotofei, cu bărbuță și ochelari, purtând niște pantaloni largi prinși cu bretele peste cămașa cu cravată, în jur de 55 de ani. Ne-am prezentat, am mai schimbat câteva cuvinte, iar apoi fiecare și-a văzut de treaba lui. După o vreme mă întreabă: "Nenea Gabi, beți o palincă cu mine?". M-am arătat mirat, în primul rând eram amândoi la serviciu, în al doilea rând era 10 dimineața. Văzându-mi ezitarea, omul a zis: "Nu vă faceți probleme, aici în birou este Elveția. Suntem neutri, facem ce vrem, bem, fumăm!". Am acceptat invitația, am băut o palincă cu omul cel rotofei. A insistat să-mi facă și un ceai negru, spunând că el numai așa bea și că merg excelent cele două împreună. Avea dreptate. Am băut o vreme palincă și ceai negru cu acel om. Nu mai știu despre ce am vorbit, dar a fost plăcut. Ne-am simțit bine. Plecând înapoi către sediul nostru, am aflat că YO3 n-a fost așa de norocos, nimeni nu se gândise să-i ofere ceva. Eu petrecusem bine.


Peste cam un an de la această întâmplare am aflat că cel care îmi oferise palincă și ceai a murit. Interacționasem cu el doar atunci, dar vestea m-a întristat. Aflându-mă acum în bucătărie, cu horinca lui nea Pătru și ceaiul bulgăresc în față, am simțit nevoia să torn un pic pe jos din ambele băuturi, pentru sufletul prietenului meu din acea dimineață demult trecută. Asta suntem cu toții, praf în vânt. Am terminat de băut și m-am băgat în pat. N-am mai vrut să știu de nimic.

Salut, Gabriel. Ai scris cartea?

Salut!
Din pacate...nu. Dar am blog, de unde am extras si povestea de mai sus.