OPA...maiestatea se supara..si ataca...dragule ia baga aci un ochisor si citeste frazele astea...in primul rand trebuie sa analizam ce consideram a fi fascism...am opinat ideea ca regimul fascist, nu am spus de unde, a omorat evreii...asta nu inseamna ca doar Italia a avut regim fascist...
aoleuuu...au mai fost si alte tari???...raspuns da..sau nu??...
Raportul comisiei internationale asupra Holocaustului din Romania considera regimul lui Antonescu...fascism...
asa ca spune-mi tu ce consideri ca reprezinta fascismul si apoi voi continua cu noi dezvaluiri...
"Daca acceptam faptul ca Partidul National Fascist si regimul lui Mussolini, NSDAP si regimul nazist, Legiunea Arhanghelul Mihail din Romania, Crucile cu Sageti din Ungaria, miscarea Heimwehr în Austria, Ustasa lui Ante Pavelic în Croatia, Partidul Popular Francez al lui Doriot sau Falanga spaniola apartin toate “nebuloasei fasciste”, de care vorbea Ernst Nolte, si sunt, deci, susceptibile de a face obiectul unei istorii comparate, atunci aceasta masa rotunda tine atat de istoria comparata a fascismelor europene, cat si de istoria politica, tot comparata, a intelectualilor în epoca ascensiunii totalitarismelor.
Compararea diferitelor forme de fascism este un exercitiu istoriografic deja vechi de patru decenii - Ernst Nolte, tot el, sau Eugen Weber fiind, în aceasta privinta, precursori bine cunoscuti. Nevoia de comparatie s-a manifestat mereu si a însotit, ba chiar a precedat aparitia celor mai bune monografii consacrate diferitelor miscari si regimuri fasciste. Demersurile comparative ale celor doi istorici citati mai sus premerg aparitiei monumentalei biografii a lui Mussolini datorata lui Renzo de Felice, monografiei despre Germania national-socialista a lui Karl Dietrich Bracher sau a istoriei Legiunii Arhanghelul Mihail a lui Armin Heinen. Chiar daca rezultatele metodei comparative în istoriografia fenomenului fascist au fost puse uneori la îndoiala, nu este mai putin adevarat ca acest tip de reflectie, care s-a rafinat prin stradaniile unor cercetatori ca Stanley Payne, Zeev Sternhell sau Roger Griffin, au stimulat enorm cunoasterea nu doar a particularitatilor diferitelor fascisme, ci si a convergentei acestora pe terenul unei adevarate revolutii culturale transnationale împotriva aspectelor considerate “decadente” ale modernitatii.
Daca studiul angajamentului ideologic al intelectualilor în favoarea fascismului trebuie sa tina seama de diversitatea manifestarilor acestui fenomen, atunci tocmai aceasta diversitate poate fi luminata, la randul ei, de o maniera specifica, pe terenul unei istorii politice comparate a intelectualilor. Ce au în comun si prin ce se deosebesc itinerariile catre fascism ale lui Nae Ionescu si Carl Schmitt? Sau cele ale mai tinerilor Emil Cioran si Robert Brasillach? Ce ne dezvaluie comparatia dintre extremismul de dreapta si antisemitismul unor scriitori inspirati de lumea rurala maghiara, ca Jozsef Erdélyi, István Sinka sau Matias Matolcsy si pozitiile politice asemanatoare ale unui Nichifor Crainic sau Octavian Goga în Romania? Cum au contribuit intelectualii din alte tari decat Germania nazista si Italia lui Mussolini la propagarea în randul concetatenilor lor a unei imagini pozitive despre aceste doua regimuri-far ale fascismului international? Se poate distinge, asa cum o face George L. Mosse, pe terenul istoriei politice a intelectualilor sedusi de fascism, între un “fascism central-european” si unul “occidental”? Sunt numai cateva din întrebarile care pot fi adresate istoriei intelectualilor în interiorul istoriei comparate a fascismelor europene."
Si ca sa vezi ca nu sunt atat de aprig ia si de aici:
Poate e mai adecvat sa definim asemenea doctrine si regimuri ca fiind totalitariste. Totusi, o obiectie evidenta la interpretarea totalitarismului este faptul ca sistemul lui Mussolini nu a fost totalitarist. Pe de alta parte, Mussolini a fost probabil primul dictator care a folosit termenul de “totalitar” si ultimul sau tel a fost sa transforme Italia într-un stat totalitar. Nu a reusit sa faca acest lucru (sau cel putin nu pana în iulie 1943, cand a fost detronat), intentiile sale totalitare fiind mai mult sau mai putin vizibile: a impus monopolul ideologic al Partidului Fascist, prin reteaua sa de corporatii a încercat sa treaca economia sub controlul partidului si a aparatului de stat, a declarat secolul al XX-lea ca fiind Timpul Fascismului etc. In acest sens, putem presupune ca fascismul italian era un fel de totalitarism.Fascismul s-a nascut ca un mod de dizidenta socialista. Desi a avut o dimensiune rasista, practica nu a dus la exacerbarea paternurilor extreme decât in conditiile de razboi si sub influenta Germaniei naziste. Totusi, caracterul general de simpatie pentru fascism si Mussolini ca lider face ca si astazi curentul fascist sa fie inca prezent in Italia, in timp ce se poate considera ca nazismul este aproape stins in Germania. Dintr-un anumit punct de vedere, fascismul a fost la pragul dintre nationalism si rasism.
Si ca sa vezi ca sunt darnic iata o carticica care sa iti satisfaca curiozitatea...
asta pentru inceput...ca cele importante trebuie sa le descoperi singurel...
si o parte sunt citati mai sus...
Istoria ilustrata a fascismului
Autor: Francesca TACCHI
Editura: Univers, Bucuresti Anul aparitiei: 2006