Da , ar fi fost super sa dansam . Mai ales ca s-o vad pe AFRODITA dansand . he he
Chiar ai mers fara geam ? Aoleu , toata noaptea ? Era semn , sa nu pleci , ala ! haaaaaaaaa
Sa vina Afro , sa-mi zica daca vrea sa povestim treaba cu Gigi balerina , desi e greu in cuvinte , lipsesc ´´schemele ´´ .

Da iubita, hai sa le zicem...Nu am zis ca mi-a fost lene sa scriu atata, plus ca schemele omului nush' cum le-am putea reproduce in cuvinte.....Cert e ca eu am fost doamna politai, doamna procuror si doamna doctor Boiangiu Iar gigi balerina era o c***a si trebuia s-o batem

Geni ,scriem peste jurnalul tau , sau trecem la al meu ?

Scrieti unde vreti, numai scrieti odata, ca mor aici de curios!!!!!!!!! Ce... eu v-am lasat sa asteptati? Adica... asa m-am purtat eu cu voi? Daca nu eram eu sa-mi flutur sapca in aer ca disperatu' prin Mamaia de se uita toata statiunea la mine, ne mai vedeam noi? Asa ca... bagati mare!

A treia oara cand scriu cam acelasi lucru sub alta forma )

Da , ai dreptate , daca nu erai tuuu ...
In timp ce eu si Afro vorbeam la mobil ,si nu ne vedeam , desi ne desparteau cativa metri , Geni agita sapca de zor , si pe el l-am vazut primul ! Tare simpatic !
Dupa ce te-am dus la tren , draga Geni , si ne-ai lasat cu inimile ´´fripte´´ hi hi , noi am mancat pateuri cu branza pe strada si am intrat intr-o cofetarie . Ne-am asezat la o masa sus ,la etaj , si i-am cerut domnisoarei prajituri . Ni s-a spus ca nu eram intr-o cofetarie ci intr-un bar . Atunci ...bautura sa fie !! Langa masa noastra , un beat . Nici acela nu era defapt beat , era un handicapat ,ne-a aratat chiar legitimatia sa de la asociatia handicapatilor ... Au venit doi tipi simpatici sa ne tina de urât ,sa nu ne deranjeze saracul om . L-au intrebat ce e el, fata sau barbat ,si el a raspuns :´´bulangiu ´´.Avea in jur de 30 de ani , ceva peste ,si se vedea ca a fost chinuit de lumea din jur . Se uita la Afrodita : ´´Doamna Doctor Boiangiu , nu ma bateti , doamna doctor Boiangiu ! ´´ Apoi : ´´Doamna Judecatoare , nu ma arestati , Doamna Judecatoare !´´ Si cand credeai ca incepe sa planga , din schimonoseala fetzei se facea lumina si :´´ia-uzi ´´ incepea sa danseze .´´Vrei sa dansez pt tine?´´ne zicea .Si se ridica , se ducea la fereastra , cu spatele la noi si dansa . Revenea , se aseza picior peste picior , cerea o bere , ii puneam , cerea coca cola, insista sa_i pun peste bere ,apoi iar se schimonosea :´´nu ma bateti !´´Apoi la mine :´´sunteti de la politie , va stiu,va cunosc.Nu chemati politia , doamna poilitista !´´´´O cunoasteti pe Gigi balerina?Gigi balerina! Vreti sa va dansez? Doamna Boiangiu! Sa o bateti , cand o prindeti , pe Gigi balerina ! ´´Intrre timp ,tipii aia ne-au intrebat daca suntem, din Constanta .Si noi deja am pus niste fetze grave , Afro a zis ca eu la mare , iar ea sta cu prietenul ei ... S-au carat aia in doua minute . Apoi ne parea rau , trebuia sa ne tina si noua de urat , apoi le spuneam noi treaba cu iubi ! hi hi

Iubita, ce naiba era sa fac?Ti-am zis ca mi-am pierdut antrenamentul...Intr-adevar erau simpatici amandoi si nu ar fi stricat sa ne plateasca ei consumatia, dar daca i-am alungat asa de repede Ata ete Cat despre saracu' handicapat, nu stiu cum ai putut fi atat de blanda cu el

Misto peripetii.... Se pare ca dupa ce am plecat eu, a inceput adevarata distractie. Uf... la naiba! Asa mi se intampla totdeauna...

Deh, nu a fost chiar adevarata distractie, ma rog, pe mine m-a amuzat dar m-a si enervat in acelasdi timp ca aveam multe de discutat cu ea si nu am putut din cauza lui, asa ca...Mare branza nu ai pierdut

Doamna Doctor Boiangiu , cand o prindeti pe Gigi Balerina s-o bateeeti !!! Aaaa , si am uitat , isi ridica pantalonii si ne arata piciorele bandajate , pline de rani si sange , zicea ca a fost operat de varice . Si a pus mana pe umarul Afroditei , ea s-a cam speriat si i-am zis eu sa treaca la masa lui , ca nu e frumos sa atinga fetele necunoscute , si trecea la locul lui , apoi iar plangea , iar ii spuneam ca nu o sa-l bata nimeni , ca nu vine nici politia , ´´ba da , sunteti de la politie , va cunosc , nu ma bateeeti !!!´´ si eu , da , lasa ca vorbesc eu cu ei si nu au sa-ti faca nimic .stai cuminte acolo .´´´´da-mi macar 10mii ´´apoi ´´da-mi macar 25 de mii´´ apoi ´´da-mi macar 50 de mii´´. Ca sa plecam , Afroditei ii era frica sa nu se tina dupa noi pe strada , i-am zis ca mergem la baie si ne intoarcem , si-i luam si ce vrea el . Si asa am plecat ,am mers pe jos,apoi am luat taxiul ,am lasat-o pe Afrodita pe care nu aveam s-o mai vad , dar inca nu stiam , si eu spre camera mea ...

Aoleuuuuu, iubita, nu o da asa , mama, ca suntem tinere avem timp sa ne mai vedem...Parca ne-am despartit in moarte...Uhh...Te puuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuup!!
Si pe tine Geni ca ne lasi sa-ti invadam jurnalul

Genicoaneeeeeeee, rusinica parinte, nu vii p-acilea sa vedem si noi daca ai cetit sau nu? Sau macar sa ne povestesti ce s-a intamplat la ultima "spovedanie"?? Rusinicaaaaaaaaaa

Nu va faceti griji, de citit, citesc. Dar nu am stiut ce sa scriu. Sunt momente in care lucrurile pe care le vrei, si poate chiar le ai aproape sunt atat de departe...

Revenind la jurnal, cred ca e momentul sa mai scriu ceva nou in el. Ceva ce ma framanta, cat de cat, de un timp incoace. Trebuie sa plec. Ma bucuram atat de mult inainte, gandindu-ma ca voi pleca de acasa, cand voi deveni student, ca va fi atat de bine, voi fi departe de parinti si voi face ce vreau. Dar acum, incep sa realizez cat este de greu. Nu plec doar de langa parinti. Plec de langa prietenii mei. Plec din orasul pe care il cunosc atat de bine, plec din locul in care oricand pot gasi ceva de facut, locul in care mi-am trait copilaria si care mi-a lasat atatea amintiri.
Cat de placut e sa stau pe o terasa, lancezind cu o bere in fatza, inconjurat de fum, cu galagie in jur, cu oameni fara griji, alaturi de bunul meu prieten si sa depanam amintri. Sunt atat de frumoase, sunt atat de multe. Radem, ca doi copii fara griji ce ar trebui sa fim. Dar... nu mai suntem copii. Totul pare atat de departe. Mai glumim, zicand ca suntem niste bosorogi - numai ei stau la table si vorbesc de tinerete. Asa facem si noi acum. Dar este doar rezultatul plecarii noastre. Fiecare o apuca pe alt drum, fiecare simte in felul lui durerea despartirii. De prieteni, de parinti, de oras... de TOT!
Plec intr-un loc pe care nu il cunosc. Multi ii zic jungla. Multi imi zic sa am grija, toti imi dau sfaturi. M-am saturat pana peste cap de sfaturi. Nu am nevoie de ele. Am nevoie de o strangere de mana, am nevoie de o mana sa ma bata incet pe umar si sa zica doar atat: "Te inteleg"...
Am inceput sa imi fac griji. Bucuria ca voi pleca din oras si voi fi departe de ai mei s-a transformat in groaza. Voi putea? Ma voi descurca? Eu chiar plec... chiar voi fi departe de oras, chiar voi fi departe de familie si de prieteni. Imi voi face altii dar voi reusi eu vreodata sa ma simt acolo "acasa"? Nu stiu. Un lucru e clar. Orice ar fi, amintirile raman. Si poate, intr-o zi, cand nostalgia va fi mult mai mare, le voi asterne in cuvinte in jurnal. Pentru majoritatea nu vor insemna nimic, dar pentru mine vor fi totul. Incep o noua viata....

Hei, "copil" mic si dragalas, stai linistit, mama, eu sunt aici, te inteleg, chiar te inteleg Si stiu prin ce treci, stiu ce simti...Ma crezi sau nu, pe mine si acum ma apuca nostalgia si dorul de casa, amintirile, tot...Sunt sigura ca te vei descurca! Esti destept, esti descurcaret, sunt sigura ca, la un moment dat iti va fi bine...Am sa ma abtin in a da sfaturi...Adevaru e ca eu nici acum nu ma simt aici "acasa"...Pt mine dezradacinarea a fost dureroasa...Plina de amintiri urate..Macar la tine vor fi frumoase...Iti intind o mana, sper sa ajunga la tine...Te bat "barbateste" pe umar, te strang ocrotitor in brate si-ti spun ca te inteleg perfect, dar, in acelasi timp am incredere in tine ca te vei descurca!! Si eu m-am descurcat si mi-a fost tare greu, dar noi, oamenii suntem facuti sa trecem peste toate...Te vei adapta, "esti tanar" cum ar spune multi (si cum de fapt esti )...Vei reusi! Sa-ti mai zic ca-ti intind un umar pe care te poti odihni mereu? Nu cred ca e nevoie, pt ca stii asta deja...
Te pup si daca vrei sa vorbim stii unde ma gasesti

Geni!!!!!!!! Ai vazut Oltean prost? Asa ca n-ai sa vezi Oltean care nu se descurca

Olteanu Mare de pe forum a ajuns la 16 ani singur intr-o tara straina, ca refugiat, fara nimeni, fara sa stie limba si doar cu o valiza de toale necarpite....si s-a descurcat.

Asa ca sant sigur ca nici Olteanu Mic n-o sa faca de ras pe nimeni ...iar daca se ia cineva de tine, da-mi un pm. si te invat imediat cum sa-l pui cu botu pe labe ...ai sa ma gasesti aici tot timpul, gata de o mana de ajutor sau sfat prietenesc.

Sorin.

ps. mai tii minte semnatura mea????????????? Who D..................

Sorine... mereu ai fost aici cand am avut nevoie de tine. Zic asta pentru ca sti bine ca nu e prima data cand un mesaj de-al tau ma ajuta si imi da putere. Da, stiu semnatura ta. De fiecare data cand e momentul, mi-o amintesc. SI bine fac, pentru ca altfel as pierde mult. Multumesc mult pentru cuvinte!
Si afroditei, bine-nteles

Uhh, credeam ca ai uitat de mine, ca te "papam cu fulgi cu tot"
P.S.: Va rog nu va ganditi la prostii, era doar o figura de stil

Initial doream ca ceea ce voi scrie acum, aici, sa scriu intr-un alt subiect. Insa acela a disparut. Asa ca... iata-ma din nou in jurnal

Aiurea

Ma simt tare aiurea acum. Asa cum ziceam si inainte... este destul de greu sa sti ca in foarte scurt timp te vei rupe de lumea pe care o cunosti, de prietenii tai si de copilarie. Este greu sa sti si sa simti ca, incet-incet devii adult. Si pentru mine, care mereu m-am considerat un copil, care mereu doream sa raman la fel, neschimbat - copil, forever young - este mult mai greu sa imi dau seama ca nu te poti lupta cu timpul, ca nu il poti opri si tot ce poti face este sa te bati cu morile de vant... Sper sa raman copil, adolescent, pana la sfarsitul vietii... Undeva, acolo... sa fiu eu, cel de acum.
Deja timpul care se scurge incepe sa apese din ce in ce mai tare asupra mea, imi vine greu sa respir, totul este exact cum nu imi imaginam ca va fi vreodata... Se pare ca nu sunt ceea ce ma consideram a fi - omul caruia ii place aventura, extremul... se pare ca sunt statornic, se pare ca nu pot intoarce atat de usor spatele lumii mele. Imi amintesc acum ce imi spuneau prietenii care, la fel ca si mine, plecasera pe drumul lor - la facultate in alte orase: "Cand ma intorc in Severin, nu mai am ce face. Totul pare schimbat, nu mai am prieteni, nu mai am nimic." Asa voi ajunge si eu. Trist... dar adevarat...
Astazi mi s-a intamplat un lucru pe care il consider extraordinar. Un lucru care m-a facut, insa, sa simt si mai puternic durerea plecarii.
La fel ca in fiecare zi, de vreo saptamana incoace, am trecut pe la pizzeria mult-iubita in care mi-am petrecut viata de licean, am trecut pe la scoala... Si la scoala, o fata care acum este intr-a 12-a, a venit la mine, zicand ca are o rugaminte. Credeam ca vrea manuale... Dar nu era asa. M-a rugat sa revin in oras, "orice-ar-fi", pe data de 10 octombrie, pentru a prezenta Balul Bobocilor al liceului. Probabil ca v-am mai batut la cap cu asta dar... am mai prezentat cateva baluri... Insa atunci, intr-un fel, era normal - eram elevul acelui liceu. Cred ca este imposibil de descris cum m-am simtit cand am auzit rugamintea ei. Bine-nteles ca voi fi acolo! Bine-nteles ca voi face tot posibilul pentru a fi acolo!
...................
Ciudat acest sentiment... ciudata aceasta stare - "suparat de fericire"... cred ca asa sunt eu acum. Foarte ciudat... Nu pot decat sa stau si sa ma gandesc - eu plec din orasul meu, din orasul in care sunt cunoscut, din orasul pe care il iubesc... si plec intr-o jungla, plec intr-un loc in care voi fi un nimeni... De ce mai plec???

Uhh, ce as mai putea sa-i spun? Eu una credeam ca sunt statornica, da' vad ca nu-i asa...Sunt cum zicea Nicodim, imi place sa stau un timp intr-un loc si dupa aia sa plec unde vad cu okii...Desi te inteleg, ca si eu am trecut prin clipele prin care treci tu(insa la mine au fost ale naibii de scurte), nu stiu exact cum sa te fac sa intelegi ca nu e chiar jungla...Nu te duci in gura canibalilor...Si iti va fi bine...Iar prietenii adevarati ii vei avea, indiferent unde veti fi sau cat timp va trece de la ultima revedere..
Si pt ca tot nu stiu ce sa zic sa te fac sa te simti mai bine, te pup dulce pe obrajor si-ti urez bafta pe 10

Hei, Genicoane, pe unde te ascunzi draga de nu mai raspunzi??
Hai ca-s curioasa rau de tot: zi-mi, cum te-ai acomodat, cum iti e, cum ti se pare ca e acolo...Hai "provincialule" ca-s curioasa...Mie deja impresiile din Bucuresti mi se duc cat mai mult spre "bine" La tine cum e? Ti-ai facut cunostinte noi? Cum te descurci? ziiiiiiiiiiiiiiiiiii

Draga Genicon,jungla de care spui tu nu e decat un orashca toate celelalte,aici gasesti oameni,aici vei trai experiente,vei invata,te vei distra...dar orice om are nevoie de un timp de acomodare si fiecare trece prin momente de melancolie in care se intreaba daca un nou inceput ii va aduce fericirea.
Eu cred k tu esti un om care are ce sa-i invete pe bucuresteni ,buna ta dispozitie,veselia,modul in care privesti viata iti aduce un plus fata de multi bucuresteni mohorati si incruntati...care trec pe langa mine in fiecare zi.
Nu te intreba de ce simti asha,este perfect normal...nu putem fi siguri pe noi tot timpul.
Daca vrei ma poti considera deja ghidul tau prin Bucuresti...nu ca ash stii tot dar cred k ma descurc.
N-ai prieteni?Vei avea...Considera-ma pe mine prima pe lista si ai s avezi k pana la sfarsitul anului univeristar vei avea o lista luuuuuuunga...
Cu drag,RoXana.

Multumesc mult, Roxie, pentru cuvintele tale si mai ales pentru promisiune (pe care vezi ca am luat-o in serios ). Intr-adevar, am petrecut o saptamana si ceva in Bucuresti si mi-am dat seama ca nu este chiar asa jungla cum ma asteptam. Sper sa nu imi schimb din nou parerea... Oricum, deja am cunoscut la intalnire cativa bucuresteni extraordinari si sper sa cunosc cat mai multi (si nu numai de pe forum )

Ei,vezi mey Genicon ca lucrurile devin "palpitante"?
L-ai vazut pe Ombladon de la Parazitzii,stai s avezi pe cati o sa mai vezi,mai ales ca o sa se organizeze diferite concerte hip-hop prin Bucuresti si dak aflu ceva te anuntz.
Bafta la Severin la BAL!
See ya in Bucharest

Uite incepi sa vezi avantajele sorry, nu mai pot scrie, ca-mi expira timpul si deja imi tremura mainile de la cafea si prea multe tigari...Si doar am zis ca nu mai beau cafea Uhh, multa bafta la bal si te asteptam cu noutati
Mie cine-mi face o tura de bucuresti?

Galagia

Mi se pare ciudat sa imi scriu in jurnal acum, aici, cand ma aflu intr-un club. De fiecare data cand o faceam, ma bucuram de linistea pe care mi-o oferea camera mea. Era mult mai bine acolo, era mult mai bine atunci. Aici, cum imi vine o idee, se gaseste cineva sa incepe sa strige si astfel face sa imi sara ideea. Sunt convins ca multe din posturile mele vor fi tare aiurea, poate vor aparea si dezacorduri... galagia e de vina...

E atat de multa galagie, incat nu imi vine sa cred. Aici, in Bucuresti in genera, in sufletul meu - peste tot. Zicea cineva...ziceau multi ca o sa imi placa tare mult viata de student. Momentan... doar partial imi place. Sper din tot sufletul sa se schimbe ceva. Slava Domnului... am inceput sa mai vorbesc cu cate un coleg la faculta. Dar... e atata galagie! Cand vrei... nu poti vorbi. Daca vrei sa vorbesti ceva anume... nu poti. Imi e dor de liceu, de prietenii mei vechi cu care puteam vorbi orice, oricand. Toti cei din jur, fie ca imi plac, fie ca nu imi plac... sunt niste necunsocuti. Niste enigme, sunt niste mistere neelucidate. Nici nu stiu daca vreau sa le elucidez (pe toate). Nici nu stiu daca mai am puterea... Si e asa galagie...

Nu am vazut niciodata oras asa galagios - atat de multa lume si atat de stupida. Atata egoism si atata proasta crestere. Imi vine sa imi fac jucariile si sa plec acasa. Era bine in orasul meu mic... Parca, uneori, ma gandesc la faptul ca ar fi mai bine sa stau si sa vand cafea impreuna cu bunicuta... Nu stiu, sper doar - sper doar ca voi reusi sa ma adaptez 100% si voi face liniste. Deja devine, probabil, exasperant.. insa eu cred ca se poate si vreau din tot sufletul sa se schimbe lumea. Si sa fie liniste... pretutindeni...

Eu zic sa mai maninci niste zacusca si sa te apuci de dezlagat enigmele alea din jurul tau.

Si poti sa incepi sa cercetezi si Bucurestiul, are farmecul lui daca nu il privesti plin de prejudecati si oftind dupa oraselul din copilarie

PS. Poate am fost un pic rea cu mesajul asta bagat tocmai in jurnalul tau, dar de vreo saptamina nu visez decit la zacusca aia de care pomenesti pe tot forumul ....... mooooorrrrr, vreau zacuscaaaa

Nici o problema... poti sa te bagi cand vrei in jurnal

Si... in ceea ce priveste deja celebra mea zacusca... ti-am facut o oferta... nu ai vrut, ata ete Da ce e, mai fratilor, cu voi? Chiar nu aveti zacusca???

In ceea ce priveste explrarea Bucurestiului... am nevoie de un ghid, sa fiu sigur ca nu ma ratacesc... se ofera cineva? (in afara de Cain care este, momentan, ghidul carciumilor )

dupa cum ziceam sint tare noua la Han...
am locuit 20 de ani in Bucuresti--stiu ce inseamna! Dar pe linga furnicarul de linga tine..este Teatrul...dupa care pling aici!
Si Opereta, si magazinele mici cu nimicuri, si cei care vind carti la Universitate, si magazinele de muzica...si strada Lipscani...
Si Herastrau,si Cismigiu,si muzeele (muultee),si atitea si atitea baruri mici si marunte unde sa-ti petreci timpul!
Si mai sint si cei care trag la Han! asaa, ca mine, care nu ma mai las dusa de aici, in ciuda atitor si atitor treburi pe care TREBUIE sa le fac!

va fi super bine! vei vedea tu...
numai bine si ai grija de tine!!!

Ce ciudat...Eu chiar dupa galagia aia tanjesc aici...Dupa lumea care ma imbrancea pe strada, dupa blocajele din trafic, dupa zgomot...Mult zgomot...Sa-mi acopere gandurile, sa nu ma mai aud nici pe mine...Acum pana la servici nu am nici un mijloc de transport, e cumva intre rutele de tramvai si troleu si autobuz si trebuie sa merg zilnic pe jos pana la munca si apoi acasa...Si asa de bine-mi pare...Uneori ma opresc intr-o zona unde e aglomeratie mare si fumez o tigara privind masinile si ascultandu-le zgomotul......Si ma oftic cand se face brusc o linistite fantastica si nu mai trec nici oameni nici masini....Aseara orasul era sinistru...Pe la 8 seara doar eu si cativa intarziati pe strada...Atat...Uhh... Vreau la Bucuresti Vreau acolo din simplul motiv ca am inceput sa-i vad frumusetea, teatrele, totul...Orasul ala freamata de viata..E vesnic viu...Asta nu ai vazut Geni?

Desi probabil din punctele voastre de vedere eu par un "caz disperat"... sa stiti ca de fapt nu sunt chiar asa... Oricum, va multumesc pentru ca sunteti alaturi de mine

Si... ca sa ii raspund afroditei: Am vazut viata. Am vazut, intr-adevar, foarte multa viata, foarte multa miscare, plin de lume... Insa am vazut o viata atat de anosta, o viata plictisita, o rutina generala si un plictis total. Si sunt convins ca eu, ca provincial, ca nou venit aici, sunt cel care vede viata si o simte. Eu sunt cel care o poate analiza si poate zice ca este... din pacate, o viata care lasa de dorit, o viata trista (e de ajuns sa privesti oamenii din jur...) Insa... nu eu sunt "problema"... Problema sunt cei care locuiesc de atata timp aici - EI nu mai vad acea viata....

Da, ok, de acord cu tine...Viata trista, anosta, prea mult gri, prea mult ciment, dar...Printre toate astea poti vedea si frumosl...Numai sa vrei! De asta depinde totul in viata: sa vrei!!

A trecut o luna si ceva de cand nu am mai scris nimic aici... deh... am luat o pauza.
Nici nu am mai prea citit ce s-a scris, o cam luasem razna, se pare... Dar asta e. Incep sa o apuc pe drumul cel bun. Mi-am propus, nu stiu de ce, aseara, sau mai bine zis azi-noapte, ca in fiecare zi cand intru pe han sa scriu in jurnal.
Problema este insa ca nu prea am ce. Si, decat sa fac precum faceam pana acum, in tineretile mele, sa tin un jurnal in care sa scriu doar "azi nu mi s-a intamplat nimic"... mai bine nu scriu. Duh! Logic....
Insa... m-am gandit ca sunt baiat destept (pacat ca sunt singurul care zice asta...) si ca totusi voi reusi sa strang ceva-ceva. Asadar, de maine... sfarsit de saptamana, voi incepe sa scriu (azi nu pot gandi foarte limpede ca sunt niste tineri galagiosi langa mine...)

Iti spun eu ca esti baiat fain!Asa ca sa te ajute acum ca vrei sa fi baiat serios

Multam mult, ELLA! Sa fie primit! Si, daca vrei - putem iesi la o bere, ceva, candva....Sau un suc. Nu de alta, dar grupul eu, Blacky & Cain are nevoie de forte proaspete...

Ziua de azi a inceput cum nu se poate mai bine. Pe la 9 fara un sfert, intr-un minunat troleu 91, m-au prins nenii controlori fara bilet. Fiind a doua oara intr-o luna cand mi se intampla chestia asta, m-am hotarat sa imi fac abonament. Ma rog, am reusit, la fel ca si data trecuta, sa ii impresionez (involuntar) si nu mi-au luat decat 150 000 intr-un proces care, intr-un fel sau altul se numeste mita. Norocul meu a facut ca, atunci cand m-au dat jos din troleu, sa fie foarte frig si sa tremur si lor, mari inimi de aur... li s-a facut "mila" de mine... Ata ete...

In rest, asa cum bine anticipam, mare lucru nu este de zis. Poate doar lucruri generale. Lucruri ce nu stau bine in jurnal atat de stupid cum va fi al meu. Insa, sunt doua lucruri la care se pricep de minune barbatii - berea si filozofarea (eventual dupa bere...). La femei nu. Nu ma pricep la femei. Vrea sa ma invete cineva?
Nu conteaza... important e ca am inceput sa imi dau seama de anumite chestii pe care nu le stiam pana acum. Una dintre ele si cea mai importanta este privitul in ochi. Da, privitul in ochi. Imi da o satisfactie nebanuita, nemaivazuta... incredibila pot zice. O simpla privire care dureaza mai mult de 2-3 secunde face persoana pe care o privesti sa isi retraga abatuta privirea. Victorie, deci! Victorie impotriva cui, victorie de ce - asta nu mai stiu. Insa ma pot mandri si eu cu faptul ca am niste victorii in viata. Regele a murit, traiasca regele!

Accept invitatia ta...la un suc...cat despre femei poate te ajut eu sa inveti cate ceva .Mai ,mai!i-a auzi tu la el,a descoperit privitul in ochi,acum chiar ca imi placi...eu fac asta de mult timp......deci asupra mea nu ai avea nici o victorie,asta ca sa mai adaug ceva pe lista ta de buclucuri de azi ........hai ca n-am vrut sa te necajesc.Eu astazi am vb cu proful care ma ajuta sa-mi fac lucrarea de diploma,dar m-am fastacit asa de tare ca mi-am imprastiat toate foile pe jos,m-am umplut toata de cerneala pe maini si parca nu mai stiam sa vb.....de asta ce zici? parca eram o scolarita....dar profu a fost indulgent cu mine,asa ca totul a fost cat de cat ok.........SO!doi buclucasi...hai sa ne luam de manuta

ELLA, pentru siguranta si integritatea ta psihica in special, iti recomand, intai si intai, sa ii eviti pe porcii aia de Cain si Ghost. Orice, numai nu vorbii cu ei - te vor duce pe calea pierzaniei...
In ceea ce priveste buclucurile tale, ce sa zic? La fel ce zic si cand le patesc eu - ce plictisita ar fi viata daca totul ar fi perfect. Asa ca... din bucluc in blucuc, din prostie in prostie strangem si noi chestii, trestii, si avem ce sa le spunem nepoteilor nostri. (banuiesc acum ca vrei copii... )

Pese: hai sa ne luam de manuta!

Saru'mana pt sfaturi.....da vreau copii;doar ca nu acum...iar in rest ai dreptate;viata ar fi incolora si monotona daca nu am avea mici hopuri de trecut......oricum noi doi suntem niste optimisti inascuti ,asa ca fruntea sus soldat......iti sunt alaturi.....pupici

Genicon,mi-a facut placere sa te cunosc si sa conversam!raman la concluzia mea ca esti baiat fain......na io tre sa plec acu......sa fi cuminte si vezi ce faci cu clubul ala,are nevoie de o revolutie in gandire....daca vrei te aju eu...pe urma putem imparti impreuna laurii gloriei,sa sti ca nu sunt egoista din fire si o sa stau in umbra ta sa te incurajez de acolo ...mai vb cat de curand sper...ta ta;pupici pt toata lumea...in special pt tine

Nu stiu eu prea bine ce-ti veni cu mine, da' sa mor eu daca ma supar Asa ca, te astept(am) cu bratele deschise si asta cat mai curand... In rest... facem ORICE vrei tu. Si... totusi, sa pastram decenta - sa nu uitam de bere!

era vorba de suc

he he....sarumana Geni ca nu i-ai spus Ellei sa se fereasca de mine...hmmm...da' poti sa-mi faci un pic de reclama...ca poate iese cu mine la un suc....he he....ca voi sunteti cu berea.....
....si apropo de iesit....io am dormit pana acum....da' voi ce-ati pazit?...ca e vineri seara si eu nu am program.... ...
....gata...stiu...esti suparat pe mine ca nu ti-am dat atunci autograf......uite, promit ca data viitoare iti scriu unu de un sfert de pagina A4.....si daca e vreo tipa cu ruj dupa ea, iti postez si un ...

Am venit din baie. M-am uitat in oglinda. Sunt urat! Sunt groaznic - am cearcane imense la ochi, sunt netuns, bluza de pijama arata ca dracu pe mine, buzele le am uscate, le am crapate, ochii parca stau inchisi. E Craciunul si m-am uitat in oglinda. Oare asa am fost tot anul? Oare faptul ca am ras, ca am incercat sa fiu un colvn, nu a fost decat o masca ce ascundea lacrimi? Oare am plans? .........

Ce am facut eu anul asta? Ce am realizat? Singura realizare care imi vine in minte este ca am reusit la facultate. E drept, este facultatea pe care mi-am dorit s-o urmez, imi place... dar care este realizarea? Toti cei care au vrut, au intrat. Am reusit eu ceva anul asta? Am imbatranit? Am capatat experienta? Sunt mai bun ca inainte? Sunt mai matur? Devin adult? Voi fi mai frumos sau imi vor ramane mereu aceste cearcane, buzele crapate si parul netuns? Si nu ma refer doar la frumusete exterioara, ci stau si ma gandesc - exista in mine ceva frumos? A existat vreodata? Va mai exista? ...........


Pe cei care vor dori sa raspunda la acest mesaj ii rog sa nu o faca, pentru ca nu este nevoie. Multam anticipat.

Este a treia oara cand incerc sa scriu aici. Primele doua dati s-au sfarsit dramatic. Am ramas, dupa 3-4 randuri scrise cu ochii atintiti in ecran si priveam. Nu imi placea cum suna. Voiam sa scriu ceva genial, voiam sa fie ceva genial. Dar nu sunt geniu. Nici pe departe... nu stiu nici macar daca sunt om. Nu stiu daca mai simt. Nu stiu daca mai am inima.

Ganduri
Imi spunea acum ceva timp prietena colegului de camera ca ea a reusit sa inteleaga pana la urma toate persoanele cu care a intrat in contact. Dar ca eu par o enigma totala dupa 3 luni de convietuire. Si m-a intrebat: "Tu ai suflet? Tu ai sentimente? Tu tii la cineva?" Am zambit si am zis ca da. N-am stiut sa ii raspund la intrebarea "La cine tii?". Puteam sa zic, macar, mama sau tata sau bunica. Sau cel mai bun prieten al meu. Sau propria-mi persoana. Puteam sa zic ceva, trebuia sa zic ceva. Dar nu am zis. I-am zambit si i-am zis ca uneori nici eu nu ma inteleg.

Si stau sa ma intreb - oare am suflet, am sentimente, tin la cineva? Imi vin in minte numeroase momente, numeroase exemple care sa raspunda negativ la toate intrebarile. Ziceam si speram ca nu imi pot exterioriza sentimentele. Niciodata nu am putut. Oricat m-ar fi bucurat un cadou primit de la cineva, nu puteam sa zic mai mult decat un sec "Multumesc, e frumos!" Oricat m-ar fi bucurat sa revad pe cineva, mai mult de o strangere de mana nu puteam da. Oricat de mult m-ar fi intristat ceva, stateam, priveam si nu voiam sa zic nimic. Dar acum... acum oare m-ar mai bucura sa vad pe cineva, m-as bucura sa primesc un cadou frumos, m-ar mai intrista ceva? Nu stiu... nu stiu decat ca o viata, atat cat am trait eu, mi-am dorit sa fiu total indiferent. Mi-am dorit sa fiu exact ca "Strainul" lui Camus. Si, din pacate, se pare ca am reusit. Dar ceva, in interior, probabil ca o sa ma macine si pe mine. Iar acum e bine ca reusesc sa pastrez niste aparente. Dar ce ma fac atunci cand nu voi arata altceva decat o inima de gheata, un chip de gheata, niste ochi de gheata?

............

Ca tot ne-a lovit inspiratia zilele astea, voi posta niste versuri scrise, dedicate, si date.

Daca in lume povestile sunt simple nascociri,
Iluzii, vise sau ganduri spre mai bine,
Accentuand o cautare-a idealului din nemuriri,
Nimic nu m-a impiedicat sa nascocesc priviri,
Atingeri, soapte, sarutari... dar si suspine

Totul era doar o poveste ce o scriam fara a sti
Efectul ei asupra mea sau de se va adeveri.

Iluzie parea, si incepeam sa fiu convins
Usor ca va ramane o poveste preafrumoasa
Bogata-n sentimente - ideal. Un ideal de neatins...
Eram dezamagit, crezand ca viata m-a invins
Singur lasandu-ma in umbra ei geroasa
Ca pe un cersetor cersind ca sa traiasc-o masa

Dar intr-o zi, cand visele-ncepeau sa se destrame
O raza de lumina mi-a mangaiat privirea
Aducandu-mi pe nesimtite-n suflet fericirea
Rupta din Rai, o fata, pentru mine, Doamne!

Precum visam, a aparut si mi-a ramas aproape
Eterna fericire-atinsa, nu vreau s-o las sa-mi scape

Timpul va dovedi ca totusi "something lasts forever"
Iubirea - cand se formeaza un tot perfect
Nu stii - "I just want to be together"
Eu si cu tine - asta-mi pare-a fi corect!

Pese: Ultimele 4 versuri erau niste "faze" de noi stiute
Pese1: Dupa cateva luni ne-am despartit

La naiba,chiar nu pot sta fara sa comentez.
Geniconutule mama,credeam ca io-s aia cu o parerea de la jalnic in jos despre propia-i persoana.Ce-i cu tine?Cum adica nu stii cine esti,te gandesti daca ai si tu o frumusete interioara,etc,etc ,etc.?Categoric ai asa ceva,categoric esti un om special,pt ca o zic io!Faptul ca te-ai obosit in seara asta si ai pierdut clipe pretioasa stand de vorba cu MINE si ridicandu-mi MIE moralul,o straina,o persoana pe care debaia azi ai cunoscut-o,te face special,te face pretios.Chiar eram down in seara asta si ai reusit, practic si rapid, sa ma faci sa vad totul intr-o alta lumina,m-am simtit mai bine,mai despovarata...
Privesc cu optimism prietenia ce s-a legat azi intre noi...si nu scapi asa usurel.Am sa te mai plictisesc si pe viitor

Las' ca nici tu nu scapi de mine Oricum, ma bucur ca te-am ajutat sa iti ridic moralul. Numai bine!

Pagina goala

Din nou sindromul "pagina goala". De el imi este cel mai frica. De obicei cand intru sa postez ceva in jurnal am o idee despre ce vreau sa fie. Dar aceasta pagina goala pur si simplu ma innebuneste. Fractiunea de secunda in care o privesc este suficienta pentru a-mi alunga toate gandurile. Dar sunt atatea...

Totusi, traim din comparatii. Toata viata comparam, toata viata suntem comparati. Persoanele ne pun pe o balanta imaginara, ne cantaresc, si zic: "Mai bun celalalt!". Sau nu... Comparam. E bine. Inseamna ca gandim. Dar - ce ne facem cand avem in fatza o foaie goala? Metaforic vorbind acum. Cand nu stim nimic. Cand nu avem nici cea mai mica idee. Inventam. Si apoi putem compara in liniste, ca niste oameni linistiti si normali ce suntem. Nu imi place sa fiu comparat. Insa compar. Nu imi place sa mi se faca multe. Dar le fac. Asa sunt eu. Din pacate. Si totul, comparat, se anuleaza reciproc. Ce sunt? Doar o pagina goala.......

Geni , Geni , esti in cautarea ta . Te cauti , te agiti , te simti de gheazta , te simti fara sens ... Priveste mult in tine . MULT . Ai realizat multe anul asta . Si stii si tu . Ai reusit ce ti-ai dorit , ai cunoscut oameni noi , care fac parte acum din experienta ta , o sa mergi cu toate prin viata si intr-o zi te vei gasi pe tine , te vei recunoaste . Nu iti fie frica de tine ! Uita-te in tine si fii TU !

Sarumana, Lilith!

Revelion 2004

Am inceput devreme, pe la 20:30. Eu si cu cei 4 prieteni ai mei am fost printre primii, ca oltenii, ca sa obtinem un loc "de frunce" pentru a vedea... ce e de vazut Si l-am gasit. Am fost peste 30 de persoane, numai bine, ca daca eram putintel mai multi incepeau problemele cu spatiul. Am ramas putin surprins sa observ ca ii cunosteam pe cei prezenti in proportie de 90%. Bine totusi ca mai erau si "necunoscute" in cei 10% ramasi S-a dovedit... un procent interesant.
Inceputul, cam ca toate inceputurile, a fost destul de greu. In primul rand datorita muzicii. Nu intelegeam de ce, dar s-a inceput, cum nu se face pe la nici un chef, cu blues-uri si melodii tare lente. Asta pana la un moment in care am zis ca nu se mai poate asa ceva si m-am dus cu o sticla de vin la omu' cu muzica si... a inceput muzica de chef. Maaare mi-a fost bucuria cand am vazut ca eforturile de peste zi ale mele si ale prietenului meu de a face 5 Cd-uri cu trackuri selectate si re-selectate au dat roade. Cd-urile noastre au urlat toata seara. Mai in gluma, mai in serios, datorita acestui fapt, a petardelor de aproape un milion cumparate si a purtarii noastre, am zis ca noi am facut cheful de acolo (na ca ma mai loveste si pe mine modestia... ). S-a dansat in draci, s-a baut la fel (si nu s-a ajuns la nici un scandal) s-a ras si lumea s-a simtit super. La fel m-am simtit si eu. Nu pot sa nu spun de Cd-ul nostru cu muzici lautaresti (Faramita, Zavaidoc, Maria Tanase) care au dat nastere unui "spirit patriotic" de peste o ora, cu hore, cu zbieraturi si cu ras nebun. A fost marfa.
Singurul dezavantaj - s-a pierdut sampania Nu se stie cum, dar nici una dintre cele 10 sticle cumparate nu s-a mai gasit la ora 12:00, asa ca am ciocnit cu vin, bere si ce mai apucam. Dar asta ne-a facut sa zicem ca avem un chef "unic".
M-a bucurat si "calitatea" oamenilor, in toata seara neascultandu-se nici macar o manea. Lumea era venita cu mare chef de distractie, am fost noi sa o intretinem, s-a dansat intr-una, ce sa mai zic - ma repet (am si zis de febra musculara pe care am capatat-o).
Pe la 4 au mai plecat cativa, si am ramas vreo 20. Dupa cum ziceam, si din cei 10% necunoscuti, lucru care m-a impins sa ii cunosc mai bine. Asa ca si din punctul asta de vedere a fost un chef reusit Inca simt bucuria si perfectiunea chefului dar pur si simplu nu imi pot gasi cuvintele potrivite pentru a exprima ce a fost acolo. Marfa, si atat!

ermmm...nu-i asa ca pt revu` de la anu` imi faci invitatie de pe acum? Sunt cuminte,stau unde ma pui,dansez pe orice muzica,nu mananc mult,beau si apa daca altceva nu e si am o permanenta dorinta de distractie...Ceea ce vad ca s-a petrecut pe la tine .
....vb cu cineva de rev si face "si zici ca a fost distractie..." ,iar eu de colo"nu am zis ca a fost distractie,ci ca m-am distrat eu singura".Am chef sa ma intalnesc cu niste oameni la un party care sa aiba in ei dorinta de a petrece.Chiar nu inteleg de ce mai mergi undeva,daca stii ca pe la 1-2 te culci .



....salu`mana pt ce mi-ai scris in jurnal si te asigur ca au ajuns unde trebuie vorbele alea .