Lectura placuta!
Versiune completa:Jurnal Fără Valoare [Gānduri (ne)insemnate]
Scrieri, ganduri, amintiri din viata Romeliei veti ptuea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta!
Lectura placuta!
Acum e acum...
Ce scriu?
Sa scriu ca nu este nimic de scris.
Ce spun?
Sa spun ca nu este nimic de spus.
Aiurea... acum nu mai pot, mi-e frica sa nu se creada ca ma bag in seama aiurea, sau cum se mai zice la mine in cartier "ca musca-n c***... poneiului". [era "calului" dar am adaptat, parca suna mai dragut.]
As vrea sa pot sa scriu ceva interesant, dar nu stiu ce si nu stiu cum...
- Ti-ai facut si tu drum pe aici?
Daca da, hai sa-ti scriu salutul meu tie, celui ce vei citi aceste randuri; te salut si te compatimesc.
Salutul meu iti este adresat, deoarece salutar este faptul ca vrei sa-mi citesti jurnalul, totodata, te compatimesc pentru ca, nu cred ca vei gasi ce cauti, in jurnalul meu.
Tare mi-e teama ca ai intrat datorita titlului - titlul, intelege-ma, l-am folosit ca pe o plasa de prins tantari, constienta ca nu-i frumos sa-mi ademenesc in felul asta cititorii.
Asta e! Te-am pacalit! Ai intrat, acum suporta!
Nu-i vina mea, asta se vede cu ochiul liber, alegerea si optiunea ti-au apartinut. Ai si tu dreptul tau constitutional, cu atat mai mult cu cat unii si altii il aproba si il voteaza.
Citeste!... doar citind vei intelege ca aparentele inseala si aici, ca peste tot... La urma urmei, galagie e peste tot, ce mai conteaza inca una aiurita.
Altadata, nu te mai aventura, stai pe pace, vezi-ti de treaba, nu o sa gasesti nimic interesant. N-am usurinta la scris, nu stiu sa-mi gestionez bine aglomerarile de vorbe, nu pot urmari o idee si ma pierd deseori in propriile elucubratii, folosesc cuvinte fardate fara pricepere. Obisnuiesc sa sar de la una la alta, ma autoflagelez, incerc sa folosesc un limbaj voit pueril pentru a starni hohote de ras si aplauze - din pacate, nu-mi reuseste, scriu fără nici o valoare.
Dar asta nu-i tot, sa ma vezi cand folosesc "......." , "majuscule suparatoare", "linii liniute si alte 'scame' "... iar parantezele sunt o alta manie a mea (sau cum s-o numi)... [{sa vezi cand pun acolade si patrate si rotunde, iti vine sa te iei cu mainile de zulufi sau de bigudiuri daca ti le-ai pus deja.}]
AOLEUUU, AM INCEPUT SA MA COMENTEZ SINGURA... [{( imi cer scuze pentru ca am scris toata propozitia cu litere mari, dar subintelesul o cerea cu o impetuozitate careia nu am putut sa-i rezist )}]
Si nu ma intreba: daca este un "Jurnal fără valoare" de ce l-am mai postat.
Revin, inevitabil. ... poate invat si eu sa scriu in "catifeluri " ( nu stiu cum vine asta, dar cica asa e cool sa scrii)
Ce scriu?
Sa scriu ca nu este nimic de scris.
Ce spun?
Sa spun ca nu este nimic de spus.
Aiurea... acum nu mai pot, mi-e frica sa nu se creada ca ma bag in seama aiurea, sau cum se mai zice la mine in cartier "ca musca-n c***... poneiului". [era "calului" dar am adaptat, parca suna mai dragut.]
As vrea sa pot sa scriu ceva interesant, dar nu stiu ce si nu stiu cum...
- Ti-ai facut si tu drum pe aici?
Daca da, hai sa-ti scriu salutul meu tie, celui ce vei citi aceste randuri; te salut si te compatimesc.
Salutul meu iti este adresat, deoarece salutar este faptul ca vrei sa-mi citesti jurnalul, totodata, te compatimesc pentru ca, nu cred ca vei gasi ce cauti, in jurnalul meu.
Tare mi-e teama ca ai intrat datorita titlului - titlul, intelege-ma, l-am folosit ca pe o plasa de prins tantari, constienta ca nu-i frumos sa-mi ademenesc in felul asta cititorii.
Asta e! Te-am pacalit! Ai intrat, acum suporta!
Nu-i vina mea, asta se vede cu ochiul liber, alegerea si optiunea ti-au apartinut. Ai si tu dreptul tau constitutional, cu atat mai mult cu cat unii si altii il aproba si il voteaza.
Citeste!... doar citind vei intelege ca aparentele inseala si aici, ca peste tot... La urma urmei, galagie e peste tot, ce mai conteaza inca una aiurita.
Altadata, nu te mai aventura, stai pe pace, vezi-ti de treaba, nu o sa gasesti nimic interesant. N-am usurinta la scris, nu stiu sa-mi gestionez bine aglomerarile de vorbe, nu pot urmari o idee si ma pierd deseori in propriile elucubratii, folosesc cuvinte fardate fara pricepere. Obisnuiesc sa sar de la una la alta, ma autoflagelez, incerc sa folosesc un limbaj voit pueril pentru a starni hohote de ras si aplauze - din pacate, nu-mi reuseste, scriu fără nici o valoare.
Dar asta nu-i tot, sa ma vezi cand folosesc "......." , "majuscule suparatoare", "linii liniute si alte 'scame' "... iar parantezele sunt o alta manie a mea (sau cum s-o numi)... [{sa vezi cand pun acolade si patrate si rotunde, iti vine sa te iei cu mainile de zulufi sau de bigudiuri daca ti le-ai pus deja.}]
AOLEUUU, AM INCEPUT SA MA COMENTEZ SINGURA... [{( imi cer scuze pentru ca am scris toata propozitia cu litere mari, dar subintelesul o cerea cu o impetuozitate careia nu am putut sa-i rezist )}]
Si nu ma intreba: daca este un "Jurnal fără valoare" de ce l-am mai postat.
Revin, inevitabil.
... poate invat si eu sa scriu in "catifeluri " ( nu stiu cum vine asta, dar cica asa e cool sa scrii)
Bun venit!Am intrat => te suport! 
'Am revinit!'
Bine ca... Am revinit. Am jurnal. E ca un blog. Ce e ala blog?...
A fost zi. Dupa care s-a facut seara...
Literele sunt tot acilea... si eu am trecut pacilea sa le amestec... din nou.
De fapt, nici n-am fost plecata ---> AM LENEVIT <--- acum doar m-am trezit ==> LA REALITATE <== nashpa - cum se trezeste fizicul omului de rand de pe meleagurile zgubilitice, cum este luat la rost, si introdus in ocupatia sa zilnica...
@Lotte
Bine ca... Am revinit. Am jurnal. E ca un blog. Ce e ala blog?...
A fost zi. Dupa care s-a facut seara...
Literele sunt tot acilea... si eu am trecut pacilea sa le amestec... din nou.
De fapt, nici n-am fost plecata ---> AM LENEVIT <--- acum doar m-am trezit ==> LA REALITATE <== nashpa - cum se trezeste fizicul omului de rand de pe meleagurile zgubilitice, cum este luat la rost, si introdus in ocupatia sa zilnica...
@Lotte
| QUOTE |
| Bun venit!Am intrat => te suport! |
Nu e usor sa ma suporti, dar...... se vede, ai sufletul linistit, asa ca, nici nu ma asteptam la o alta reactie...
Totusi ca sa ma suporti mai usor, iti voi oferi un
si, la cere, chiar mai multe smile... Stoc nelimitat:
... s.a.m.d.Nici eu nu mai suport [- ce ma fac???], ba ma si enerveaza la culme, manipularea grosolana si lipsita de orice jena...
Nu-l mai suport pe C. pentru felul cum se poarta cu prietena mea in ultimul timp, pentru ca nu o asculta niciodata cu adevarat, pentru ca nu ii aduce niciodata flori, pentru ca nu o lasa prima sa iasa pe usa, pentru ca nu stie sa fie dragalas, pentru ca, pentru ca, pentru ca, pentru ca, pentru ca, pentru ca, pentru ca... ==>NU-L MAI SUPORT <==
Si nu suport BAIETII care nu stiu sa spele vasele, sa stearga praful, sa gateasca o salata de vinete, sa spele cu mana pulovarele de lana, sa-ti spuna seara o poveste... pentru ca nu se gandesc decat la nevoile si la problemele lor - nu-i mai suport, dar - le ofer ceva timp sa-si remedieze toate lipsurile...
Toti care va regasiti in randurile de mai sus, considerati ca ati primit o mustrare verbala... {pentru moment} ...
Daca situatia nu se va remedia intr-o luna de la data receptionarii acestui ACT veti fi pasibil de amenda intre 19 si 21 buchete flori pe saptamana [in nici un caz Trandafiri, obligatoriu Tuberoze (sunt mai scumpe)]... daca perioada se prelungeste (nu mai mult de 2 luni), veti primi 12 luni suspendare din calitatea de iubit...
Intrebare: Cat e de greu sa ma suporte C. prietenul prietenei mele?
Cumplit de greu...
Daca tu reusesti sa ma suporti cu zambetul pe buze (nu-i foarte greu) o sa-mi devii simpatic si crede-ma ==> vecinii te vor crede intreg la minte.
Sunt un 'RAU mai mic', dar unul necesar...
Imi place mult ca scrii exact cum iti vin gandurile. Nu aranjezi cuvintele. 
| QUOTE |
| Imi place mult ca scrii exact cum iti vin gandurile. Nu aranjezi cuvintele. |
@Hashaspire
Cu stima si admiratie (adica cu un pic de "invidie!") pentru felul in care scrii. Fara gluma!
Imi place, nu-mi place...
Si mie, si mie, si mie <:> si tie <:> Si mie, si mie, si mie...
Mie nu-mi place sa nu-mi placa ceva... da', in alta ordine de idei, imi place sa-mi placa... CEVA.
Imi place sa-mi placa, dar nu-mi plac multe... imi plac multe si nu imi plac la fel de multe. Oare sunt echlibrata?
Imi place proverbul: prietenii la nevoie se cunosc, dar nu-mi place alt proverb: prost sa fii si noroc sa ai!
Tie?
Nu-mi place periajul si ipocrizia... dar imi place sa zambesc mereu.
Tie?
Nu-mi plac cutitele care nu taie (mai ales in restaurante) si... nu-mi plac oamenii care au doua fete, nu-mi plac oamenii opaci, nu-mi plac idiotii si cei care trag concluzii fara sa se gandeasca, dar imi plac acei oameni care de 7 ori masoara si odata taie - CU INDRAZNEALA.
Ai putere?
Imi place sa iubesc, dar nu-mi plac inimile sfaramate in mii de bucatele. Ma feresc sa cad victima 'vampirilor' emotionali...
"SpargatoriLOR in piatra" - e si asta o meserie?
Imi place viata... dar nu imi place societatea care te obliga sa traiesti dupa alte reguli...
Imi place sa privesc rasaritul soarelui, dar nu-mi place sa ma trezesc de dimineata, imi plac apusurile, dar nu-mi place sa fiu in casa seara devreme. Urasc sa mi se spuna: "La ora 22:00 FIX esti in casa!".
Imi plac orele tarzii, in care lumina e tulbure si ochii refuza sa se-nchida pentru ca mai au de vazut unduiri de stele.
Nu-mi plac toate APUSURILE de soare, dar ma bucur cand vad culorile din rasarit... iubesc ploaia, arsita, ninsoarea, pe toate le indragesc cand toate la timpul lor revin.
Imi place cand E cald si nu-mi place cand MI-e cald.
Nedefinita intr-adevar, dar totusi placere...
Imi place ca mi se potrivesc de minune versurile cantecului:
""Şi-aşa-mi vine cāte-o dată, Să dau cu cuţātu-n piatră. Din piatră să iasă foc, Că io-n lume n-am noroc...""
Uraaa si la gara!!!... inca un pic si ma paste fericirea!
Imi plac pianele cu coada si oamenii care canta Chopin la ele... imi place ploaia, dar nu-mi place vantul puternic.
Ador ploaia de vara pe marile bulevarde...
Imi plac parcurile ingrijite, dar nu-mi plac gardurile care imprejmuiesc toate parcurile.
Dar tie?
Ascult cum ploaia imi bate-n geam, cum vantul canta, aud un tunet din cer aruncat pe UN pamant ce-i gata sa se duca. Imi plac toate si imi doresc multi ani de acum incolo... sunt si eu OM si vreau sa traiesc ==> de azi, ma bucur!
Imi plac adevarurile simple, insa nu-mi place cand rostite... DOR.
Nu suport durerea - pentru ca - nu-mi place sa ma urc pe pereti!
Imi place Craciunul. Imi place predica tinuta de preoti, dar nu-mi place predica tinuta de tata... nu-mi place cand gresesc si pierd ceea ce puteam avea.
Imi plac avioanele si visez deseori ca am aripi. Imi place ca nu mai poti sa fumezi in avioane, aeroporturi...
Si - in curand - nici intr-un loc public. (vezi: Statiile de Metrou)
Tie iti place?
[TUNTUNUL DAUNEAZA GRAV SANATATII - Directiva Consiliului CE 89/622/CEE]
Imi place cum se schimba peisajele in goana trenului, dar nu-mi plac garile murdare si cozile la caseria de bilete... imi plac cozile la cinematografe.
Imi plac drumurile lungi, dar detest rascrucea.
Tu?
Imi plac oamenii pozitivi. Imi plac camasutele albe si imi place sa dorm goala in asternut de matase. Nu-mi place culoarea aia albastru-verzui care iti strepezeste ochii (Dumnezeule, e oribila acea nuanta) si orice lucru care are acea culoare...
Nu-mi place iarna albastra, dar imi place Mos Craciun imbracat in Rosu.
Imi place de tine cand razi, imi place de mine cand cant si tu razi, imi place de tine cand plangi, imi place de noi impreuna. Nu-mi place sampania, vinul sec si rosu, whisky-ul. Imi place Parisul. Imi place Londra cand nu ploua. Si cand ploua...
Imi place cum arata marea cand ploua vara... imi place o data, imi place a doua oara, dar nu-mi place sa vorbesc ore in sir. Nu-mi plac oamenii isterici.
Nu-mi dau seama ce se intampla, dar nu-mi place sa-mi fac piercing in spranceana sau...
NU vreau sa-mi fac! Si gata!... NU-mi place sa ma tortureze diferite persoane (exista una deja...nu e de pe Han)
Nu-mi dau seama ce se intampla, dar imi place de tine ==========> .
Imi place ca am spus ce-mi place si nu-mi place daca va veni ziua in care n-o sa mai spun - CE-MI PLACE -
Nu-mi place sa citesc o carte care nu-mi place (cum de ghicesc profii cu atata usurinta cartile care nu ne plac?)
Nu-mi plac specimenele de oameni care nici macar nu stie sa 'vorbeste romaneste', dar 'e smechereste' rau de tot .
Nu-mi plac emisiunile "Surprize surprize", "Iarta-ma", "Din dragoste" si... Doamna Theo Trandafir si emisiunea ei de cacao MARO de la Pro TV, la care bunica mea incerca sa se uite, urasc cam tot ce e prost la TV, de fapt TV-ul in general.
Bai, astia de la Pro-Tv care faceti programele, voi sunteti chiar PRO-STI- (ri)?!
Prefer o carte in locul 'tembelizorului', o muzica in surdina, pe Mozart in loc de Guta, o sueta la o cana de ceai in locul destrabalarii intr-un club de mitocani, mersul pe jos in locul masinii [pe distante sub 5 km] si imi place sa pot iubi, nu sa urasc...
Nu-mi place sa conjug verbul "A IUBI" la trecut, nici sa ma prefac ca nimic nu a fost sau nu va fi...
Nu-mi place ideea ca trebuie sa existe lucruri care sa nu-mi placa... e neplacut sa faci lucruri care nu-ti plac... dar se spune ca placerea vine mancand, so... ma duc sa mananc.
Era sa uit - imi place ciocolata, dar nu-mi place efectul ei (ingrasa)
La urma-urmei, sunt un om normal?!
Ar mai fi la pomelnic, dar mai pun cand imi mai aduc aminte...
Ce fain!! (sper ca-mi dai voie sa-mi bag nasu' )
E o binecuvāntare de a avea privilegiul a citi asemenea rānduri...
adica: ce misto sa mai citesti si asa ceva
) E o binecuvāntare de a avea privilegiul a citi asemenea rānduri...
adica: ce misto sa mai citesti si asa ceva
Gizăs! Adica de bine.
Nu-mi mai scot ochii din jurnalul tau.
Pana una alta, am observat ca
Nu-mi mai scot ochii din jurnalul tau.
Pana una alta, am observat ca
| QUOTE |
| Directiva Consiliului CE 89/622/CEE] |
e scris pe pachetul de tigari cu acelasi font ca al hanului.
@Cla
| QUOTE |
| (sper ca-mi dai voie sa-mi bag nasu' ) |
Indrazneste! ori de cate ori iti pofteste inimioara...
Baga nasu'CU, sterge-ti frumos 'botoseii' si LASA orice gand rau la usa, se cade aici sa piara orice pata si orice teama...
E fantastic (ups! FAIN - am vrut sa scriu) sa simt atmosfera hanului alaturi de tine...
Multzam, fain.
Ce fain sunaaa! FAIN... Imi place... FAIN.
Ce cool suna. Ce misto. Ce fain. Ce genial.
Uoaleu ce fain! Uoaleu ce misto!
Wow... ce fain! Wow... ce misto!
Ce faine sunt florile!
Moaaaaaaaaama, ce faine sunt! Moaaaaaaaaama, ce misto buchet!
10X Man!!!!!
Misto intr-adevar, chiar un pic prea mare 'buchetelul'. [Ie-te-te la mine, fac si mofturi...]
Dar sa vezi ce fain va fi cand trebuie sa oferi 19-21 buchete pe saptamana.
Super fain.
... sa nu uiti Tuberoze, lasa margaretele - asta da, aia NU, asta DA... !@Hashaspire
| QUOTE |
| e scris pe pachetul de tigari cu acelasi font ca al hanului. |
No ghini bre! Adica 'TOT DE BINE!'
... Nimic nu-ti scapa! Esti de speriat. Tine-o tot asa!
[Nu-ti scapa nimic! Nici macar un fluture...?]
M-ai prins. Ce sa fac... recunosc... !
Acum arata-mi ca nu-ti pasa de (ne)FUMATORI.
Ai doua sanse:
1. Sa fumezi!
2. Sa NU fumezi!
Las-o balta! Nu... Sigur numai EA te poate salva.
Te atrage vraja EI, nu mai poti scapa!
Trage TARE! ... doar EA te sufoca, te ineaca, pe undeva te imbie, te face sa vrei si mai tare totul sau nimic, te pierde...
Nu-ti face sange rau - TRAGE! -
Adevaratele complicatii apar atunci cand ai de ales intre mai multe variante.
Mie imi scapa!... (sportu`) dar la pariu ca nu observa nimeni!
Foarte FAIN! Go on! 
Cine-a zis ca 'no' sa fie fain? Adica FOARTE fain...
Daca nu mor de cald, daca nu "mor de ras"... cred ca o sa mor de-atata FAIN.
Foarte fain!
Intr-adevar o sa fie tare fain...
Si sa mor eu daca O SA MOR de 'foarte fain' - viata e facuta sa o traiesti asa cum ai chef, adica foarte fain.
Go on!
Era sa uit... [de primitoare ce sunt]... Bine ai venit, Erwin in 'casuta mea"
Daca nu mor de cald, daca nu "mor de ras"... cred ca o sa mor de-atata FAIN.
Foarte fain!
Intr-adevar o sa fie tare fain...
Si sa mor eu daca O SA MOR de 'foarte fain' - viata e facuta sa o traiesti asa cum ai chef, adica foarte fain.
Go on!
Era sa uit... [de primitoare ce sunt]... Bine ai venit, Erwin in 'casuta mea"
Indraznesc sa mai intru o singura data sa inghit in sec, sa fac ochii mari, sa admir si sa ma intreb:
Tu chiar esti religioasa? Chiar iti pasa de soarta PSD-ului?
Spor la scris. Nota 10 la tot (relatari si ascunzis).
Intr-adevar, m-ai/te-am prins.
Stai linistita, ca trag. Mi-am schimbat tigarile si pot trage oricat de tare, nu ma afecteaza.
Bey, deci scrii super. Esti un fel de Mesia.
Tu chiar esti religioasa? Chiar iti pasa de soarta PSD-ului?
Spor la scris. Nota 10 la tot (relatari si ascunzis).
Intr-adevar, m-ai/te-am prins.
Stai linistita, ca trag. Mi-am schimbat tigarile si pot trage oricat de tare, nu ma afecteaza.
Bey, deci scrii super. Esti un fel de Mesia
.
| QUOTE |
| Indraznesc sa mai intru o singura data sa inghit in sec, sa fac ochii mari, sa admir si sa ma intreb: |
Te invit sa mai indraznesti, fara sa-ti pese de (relatari si ascunzis-uri) te rog sa te calmezi - nu-mi place sa inghit/i in sec (asta am uitat sa trec in pomelnic), nu-mi plac ochii foarte mari la barbati (asta tot de pomelnic tine, dar imi plac ochii negri), admira si reflecteaza, dar necătīnd la imperfectiunile mele...
| QUOTE |
| Tu chiar esti religioasa? |
In ce se masoara cat de religios esti?
Doamne Tie iti multumesc, ca nu impui, ca nu ma fortezi la nimic, ca in poruncile Tale este dragoste, iar in voia Ta este libertate.
Sunt... o pacatoasa, o parte a oamenilor imperfecti, dar iubiti de Dumnezeu. Si eu sunt creatia Lui. Sunt copilul Lui. Am nevoie sa simt asta, am nevoie sa ma ajute ca sa nu ma abat de la cararile Lui. Amin.
| QUOTE |
| Chiar iti pasa de soarta PSD-ului? |
(tu chiar crezi ca toata lumea e preocupata de soarta PSD-ului?) Duca-seee!!!
Pot sa spun ce-mi doreste sufletul, dar ma indoiesc sa ma auda cineva... [Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?] ... [Pare cam incomod, dar in aceste momente nu-mi mai pasa, ca nu-ti pasa, ca-mi esti drag!]
La alegerile viitoare o sa port o pancarda - "NU VOTA PSD-ul!" - asta numai daca iti pasa!
Tie iti pasa?... Dar cui ii pasa?...
Ca dupa alegerile viitoare, Romelia o sa 'şadă la răcoare' - pe caldura asta.
[Juratii au deliberat cu verdictul: Condamnata la 5 ani detentie, sa-si poarte blestemul realitatii - MA LASI SINGURA?]
Cui ce-i pasa ca mi-e draga - LIBERTATEA -?
| QUOTE |
| Intr-adevar, m-ai/te-am prins. Stai linistita, ca trag. Mi-am schimbat tigarile si pot trage oricat de tare, nu ma afecteaza. Bey, deci scrii super. Esti un fel de Mesia . |
Acest mesaj a fost editat de Hashaspire pe 2 Jul 2006, 02:31 PM
Trisezi?
Ai gresit fereastra! Nu aici jucam "Masca de Aur"
Am deschis ochii si am hotarat sa iau o pauza de... AER.
Ma plimb agitat dintr-o parte intr-alta, fara stare, fara aer. Nu am pic de aer aici. Doar o caldura insuportabila, fara soare, fara lumina. O bezna fierbinte. Nu mai am aer deloc... cer o gura de aer! Nici nu mai stiu ce miros are aerul curat, ce culoare are lumina.
Aer,aer, aer, aer, aer!!! Acum as da orice pentru o gura de aer...
Ma 'mai' scoate si pe mine cineva, la aer curat... cersesc putin aer curat!
Cer prea mult?!
(Sub clar de luna - dorinta plimbarii este mult mai mare decat dorinta de a lua o gura de aer curat... )
Discreta, mana stanga se duce singura la gura. Nu, nu casc, deschid, politicoasa, gura... intrerupta de suspine, ma cearta: "D*ace, tu nu vezi, eu NU suport aerul asta!"
Inchide gura.... ammmmmmmmmmmm (e sunetul sarutului). FARA AER.
Realitatea din jurul meu este clara... ma sinucid constienta, dar, totusi, ma incapatanez si sustin ca vreau sa traiesc fara aer!
Concluzia: Vreau (sa invat) sa traiesc fara aer!
Exista si varianta ignorarii, dar indraznesc sa cred ca nici un om normal nu o poate folosi.
Am inchis ochii si intr-o clipa i-am deschis la loc... esti aici.
Ma plimb agitat dintr-o parte intr-alta, fara stare, fara aer. Nu am pic de aer aici. Doar o caldura insuportabila, fara soare, fara lumina. O bezna fierbinte. Nu mai am aer deloc... cer o gura de aer! Nici nu mai stiu ce miros are aerul curat, ce culoare are lumina.
Aer,aer, aer, aer, aer!!! Acum as da orice pentru o gura de aer...
Ma 'mai' scoate si pe mine cineva, la aer curat... cersesc putin aer curat!
Cer prea mult?!
(Sub clar de luna - dorinta plimbarii este mult mai mare decat dorinta de a lua o gura de aer curat... )
Discreta, mana stanga se duce singura la gura. Nu, nu casc, deschid, politicoasa, gura... intrerupta de suspine, ma cearta: "D*ace, tu nu vezi, eu NU suport aerul asta!"
Inchide gura.... ammmmmmmmmmmm (e sunetul sarutului). FARA AER.
Realitatea din jurul meu este clara... ma sinucid constienta, dar, totusi, ma incapatanez si sustin ca vreau sa traiesc fara aer!
Concluzia: Vreau (sa invat) sa traiesc fara aer!
Exista si varianta ignorarii, dar indraznesc sa cred ca nici un om normal nu o poate folosi.
Am inchis ochii si intr-o clipa i-am deschis la loc... esti aici.
Eu v-am spus uneori...? Daca nu, va spun acum:
Uneori avem nevoie de dragoste, uneori avem nevoie de singuratate, uneori avem nevoie de zi, alteori avem nevoie de noapte, uneori de frig, alteori de caldura...
Uneori ne lipseste caldura, alteori frigul...
Murim de caldura uneori, alteori inghetam singuri de frig... si doar inima ne mai tine de cald!
Dar... obosim cu timpul... si inghetam... DE FRIG.
De cele mai multe ori reusim, dar uneori, nu... pe caldura asta.
Uneori suntem priviti cu rezerva, uneori cu caldura, uneori cu raceala, alteori cu suspiciune...
Uneori uitam soaptele, privirile, caldura... alteori uitam de lacrimi, si surasuri, si cuvinte...
Ma scol cu precautie, ma indrept spre oglinda... ma dau inapoi ingrozita de figura ce-o zaresc. Ziua asta ma prapadit. Toata fata mi-e mototolita, ca si cum ar fi facuta dintr-o ceara moale, nesigura... brusc, inima incepe sa-mi bata cu putere, uda de sudoare, cu parul zburlit imi rotesc cu mirare ochii in jur.... tipand:
Caldura mare, mon ser!!!!!!!!
Uneori avem nevoie de dragoste, uneori avem nevoie de singuratate, uneori avem nevoie de zi, alteori avem nevoie de noapte, uneori de frig, alteori de caldura...
Uneori ne lipseste caldura, alteori frigul...
Murim de caldura uneori, alteori inghetam singuri de frig... si doar inima ne mai tine de cald!
Dar... obosim cu timpul... si inghetam... DE FRIG.
De cele mai multe ori reusim, dar uneori, nu... pe caldura asta.
Uneori suntem priviti cu rezerva, uneori cu caldura, uneori cu raceala, alteori cu suspiciune...
Uneori uitam soaptele, privirile, caldura... alteori uitam de lacrimi, si surasuri, si cuvinte...
Ma scol cu precautie, ma indrept spre oglinda... ma dau inapoi ingrozita de figura ce-o zaresc. Ziua asta ma prapadit. Toata fata mi-e mototolita, ca si cum ar fi facuta dintr-o ceara moale, nesigura... brusc, inima incepe sa-mi bata cu putere, uda de sudoare, cu parul zburlit imi rotesc cu mirare ochii in jur.... tipand:
Caldura mare, mon ser!!!!!!!!
Arşiţa asta nesuferită pesemne că nu citeşte ce scrii tu mai sus. Altfel s-ar duce ca īmpuşcată... Dar stai, tocmai s-a mai domolit un pic ieri şi astăzi... De ce oare? Te-o fi surprins uitīndu-te īn oglindă?!...
Surprinsa de vizita ta neasteptata... privesc din nou spre oglinda... si zambesc!
Daca te plictisesti, te invit sa mai vii... sa-ti arunci o privire sau chiar mai multe... spre 'oglinda mea' M-as bucura...
Mi-e foame!
In jurul meu, vanzatorii ambulanti de zarzavaturi imping inaintea lor carutele incarcate cu legume proaspete. Salata se releva verde fraged, carotele sunt de un galben roscat, ridichile de un rosu vesel, prazi `naltuti si prosti ca niste 'poeti din provincie', guliile de un violet tandru, mazarea cu boabe de jad elegant, rosiile colorate aprins... mi-e foameee!
Si 'masa asta de bunatati' trece pe sub privirea mea, nepasatoare...
O amaraciune fara leac imi intuneca fruntea, o nervozitate de orice clipa, ascunsa, surda, ma inteapa cu mii de ace, iar un nod face ravagii in stomacelul meu, ca un vierme ascuns intr-un mar...
Mi-e foame, mi-e cald, mi-e sete, mi-e dor, mi-e somn...
Vara asta mi-e foame tare rau... na, na, na, na, na...
Cucule, pasare sura, cuc, cu-cu,
Ce tot canti la noi pe sura
Ori ti-e foame, ori ti-e sete, cuc, cu-cu,
Ori ti-e dor de codrul verde...
J`ai faim!
Daca te plictisesti, te invit sa mai vii... sa-ti arunci o privire sau chiar mai multe... spre 'oglinda mea' M-as bucura...
Mi-e foame!
In jurul meu, vanzatorii ambulanti de zarzavaturi imping inaintea lor carutele incarcate cu legume proaspete. Salata se releva verde fraged, carotele sunt de un galben roscat, ridichile de un rosu vesel, prazi `naltuti si prosti ca niste 'poeti din provincie', guliile de un violet tandru, mazarea cu boabe de jad elegant, rosiile colorate aprins... mi-e foameee!
Si 'masa asta de bunatati' trece pe sub privirea mea, nepasatoare...
O amaraciune fara leac imi intuneca fruntea, o nervozitate de orice clipa, ascunsa, surda, ma inteapa cu mii de ace, iar un nod face ravagii in stomacelul meu, ca un vierme ascuns intr-un mar...
Mi-e foame, mi-e cald, mi-e sete, mi-e dor, mi-e somn...
Vara asta mi-e foame tare rau... na, na, na, na, na...
Cucule, pasare sura, cuc, cu-cu,
Ce tot canti la noi pe sura
Ori ti-e foame, ori ti-e sete, cuc, cu-cu,
Ori ti-e dor de codrul verde...
J`ai faim!
In ultima vreme, nu port ceas la mana, il consider un obiect inutil...
Imi privesc degetele... lungi, albe, subtiri, cu unghiile bombate si nitel recurbate... le examinez cu atentie, unul cate unul. Aoleuuu!!!
Ce senzatie ciudata!
Degetele mele imi amintesc de ghiarele unui vultur... nu se poate! Nu!!!
Nu, nimeni nu trebuie sa mi le mai vada... caut sa ma stapanesc, dar degetele mi se inclesteaza unul de altu` si simt cum unghiile se infig in carne fara sa doara...
Ciudat. Degetele de la propriile mele maini au ajuns, intr-un timp foarte scurt, sa-ma scoata din sarite... le privesc dusmanos, apoi imi spun, gata, de maine port manusi!
Imi privesc degetele... lungi, albe, subtiri, cu unghiile bombate si nitel recurbate... le examinez cu atentie, unul cate unul. Aoleuuu!!!
Ce senzatie ciudata!
Degetele mele imi amintesc de ghiarele unui vultur... nu se poate! Nu!!!
Nu, nimeni nu trebuie sa mi le mai vada... caut sa ma stapanesc, dar degetele mi se inclesteaza unul de altu` si simt cum unghiile se infig in carne fara sa doara...
Ciudat. Degetele de la propriile mele maini au ajuns, intr-un timp foarte scurt, sa-ma scoata din sarite... le privesc dusmanos, apoi imi spun, gata, de maine port manusi!
| QUOTE (Romelia @ 3 Jul 2006, 05:11 PM) |
| Degetele mele imi amintesc de ghiarele unui vultur... nu se poate! Nu!!! |
Ba da, se poate! Chiar sunt gheare de vultur.
Iar eu sunt Vrajitorul din Oz.
Incantat de cunostinta!
Poftim o pereche de ochelari roz
care te vor proteja de propriile-ti gheare de vultur.
Bucuria este de partea mea, draga Vrajitorule... te imbratisez si te pup, iaca` asa
Multumesc pentru 'perechea de ochelari roz', dar mai stiu ca tu esti atotputernic si poti sa indeplinesti multe dorinte, asa ca, indraznesc sa apelez la mestesugurile tale, rugandu-te sa-mi schimbi ghearele...
In speranta ca Vrajitorul ii va putea indeplini si ei dorinta, adormi linistita...
Multumesc pentru 'perechea de ochelari roz', dar mai stiu ca tu esti atotputernic si poti sa indeplinesti multe dorinte, asa ca, indraznesc sa apelez la mestesugurile tale, rugandu-te sa-mi schimbi ghearele...
In speranta ca Vrajitorul ii va putea indeplini si ei dorinta, adormi linistita...
Nu trebuie decat sa porti ochelarii ce ti i-am dat. Ghearele se vor preschimba in cele mai frumoase degete si vor fi pe placul tau.
Cand treci brusc de la fericirea, de la ingrijirea pe care ti-o da dragostea materna, la... la situatia in care ma aflu eu, te gandesti la atatea lucruri... atatea lucruri pe care nu le poti suporta! Ah! cat eram altadata de pazita si de imprejmuita de tandretea mamei, cat de mult ma despartea, ma apara aceasta tandrete de restul lumii!... Si iata-ma acum singura... ies singura... traiesc singura... traiesc printre straini... ceea ce e tot una cu a trai singura. E greu... nu sunt obisnuita... imi lipseste! Si totodata pare-se ca si lumea dimprejur ghiceste cat sunt de izolata, de dezarmata... si abuzeaza.
Ieri de dimineata... cand am sosit la familia X, am cunoscut-o pe domnisoara Y, care urmeaza sa se casatoreasca cu baiatul familiei X. Nu-i frumoasa, e prea inalta, prea puternica, prea masiva... nu-i tocmai inteligenta, ii lipseste orice distinctie (lipsa frumusetii la o femeie ar putea fi compensata de o alta calitate frumusetea interioara), dar are zestre, are o afacere personala de un milion cincisute mii de euroi si alte milioane in perspectiva... Atunci, se compenseaza, nu-i asa?
Fata asta e tot atat de nevrednica de averea ei pe cat e de nevrednica de dragostea lui X. Si ce este mai bizar, e ca nici ea nu parea foarte fericita de aceasta "PARTIDA".
Nu e bizar, e omenesc... Cine o fi hotarat aceasta casatorie?
Am incercat sa-i felicit, desi, "angajamentul" lor nu-mi dadea dreptul la prea mult entuziasm.
Sa-mi ierte comportarea, dar... in acele momente casatoria lor imi provoca atata rau!
Parca-mi venea sa le spun: "Ce pacat!"
Nu-mi pot inchipui cum o fata/baiat consimte sa fie femeia/barbatul unui barbat/femei fara sa-l iubeasca profund, nebuneste!
Va sfatuiesc sa nu va casatoriti astfel!
Ieri de dimineata... cand am sosit la familia X, am cunoscut-o pe domnisoara Y, care urmeaza sa se casatoreasca cu baiatul familiei X. Nu-i frumoasa, e prea inalta, prea puternica, prea masiva... nu-i tocmai inteligenta, ii lipseste orice distinctie (lipsa frumusetii la o femeie ar putea fi compensata de o alta calitate frumusetea interioara), dar are zestre, are o afacere personala de un milion cincisute mii de euroi si alte milioane in perspectiva... Atunci, se compenseaza, nu-i asa?
Fata asta e tot atat de nevrednica de averea ei pe cat e de nevrednica de dragostea lui X. Si ce este mai bizar, e ca nici ea nu parea foarte fericita de aceasta "PARTIDA".
Nu e bizar, e omenesc... Cine o fi hotarat aceasta casatorie?
Am incercat sa-i felicit, desi, "angajamentul" lor nu-mi dadea dreptul la prea mult entuziasm.
Sa-mi ierte comportarea, dar... in acele momente casatoria lor imi provoca atata rau!
Parca-mi venea sa le spun: "Ce pacat!"
Nu-mi pot inchipui cum o fata/baiat consimte sa fie femeia/barbatul unui barbat/femei fara sa-l iubeasca profund, nebuneste!
Va sfatuiesc sa nu va casatoriti astfel!
Romelia, am să-ţi spun ceva care o să te mire (sper să nu te şi oripileze!): cele mai multe divorţuri se produc īn acele familii unde cei doi s-au luat dintr-o dragoste profundă, adevărată, poate nebunească!...
Iubirea nebunească este una. O căsătorie trainică e alta. Chiar dacă te vei indigna de ceea ce spun, am s-o spun totuşi: căsătoria nu īnseamnă doar iubire; īnseamnă şi un contract social īntre parteneri. Cu timpul iubirea iniţială se transformă (ca să nu zic "diluează") şi parteneriatul soţilor trece īn prim plan. Acolo e şi iubire dar e şi prietenie, respect, īnţelegere reciprocă... şi altele. E o "artă" dificilă căsătoria, nu oricine poate fi un "artist" bun...
Sigur, vorbesc īn general, nu mă refer la X/Y pe care-i menţionezi tu. Oricum, dacă cineva mi-ar cere sfatul, eu aş spune exact invers decīt spui tu: vă iubiţi nebuneşte... şi... intenţionaţi să vă căsătoriţi? Căscaţi ochii (dacă puteţi!!) să nu vă frigeţi!!...
Īndrăznesc să sper că nu te-am supărat cu "gīndurile" mele. Dacă "ţi-au căzut greu" īmi cer scuze.
Iubirea nebunească este una. O căsătorie trainică e alta. Chiar dacă te vei indigna de ceea ce spun, am s-o spun totuşi: căsătoria nu īnseamnă doar iubire; īnseamnă şi un contract social īntre parteneri. Cu timpul iubirea iniţială se transformă (ca să nu zic "diluează") şi parteneriatul soţilor trece īn prim plan. Acolo e şi iubire dar e şi prietenie, respect, īnţelegere reciprocă... şi altele. E o "artă" dificilă căsătoria, nu oricine poate fi un "artist" bun...
Sigur, vorbesc īn general, nu mă refer la X/Y pe care-i menţionezi tu. Oricum, dacă cineva mi-ar cere sfatul, eu aş spune exact invers decīt spui tu: vă iubiţi nebuneşte... şi... intenţionaţi să vă căsătoriţi? Căscaţi ochii (dacă puteţi!!) să nu vă frigeţi!!...
Īndrăznesc să sper că nu te-am supărat cu "gīndurile" mele. Dacă "ţi-au căzut greu" īmi cer scuze.
| QUOTE |
| Īndrăznesc să sper că nu te-am supărat cu "gīndurile" mele. Dacă "ţi-au căzut greu" īmi cer scuze. |
Nu, dragul meu, caa... A! Doamne, nu desigur! Cu atat mai putin... NU vreau sa ma marit!
Si daca se va intampla vreodata, vreau sa-ti spun ca am de gand 'sa casc BINE ochii' (pot sa-i deschid foarte mult, pana la iesirea din orbite) ca sa nu ma ARD prea tare...
Inca ceva, cuvintele tale vin perfect si sprijina gandurile mele. Si totusi, e diferit cum simtim noi fetele comparativ cu voi baietii... cel putin, femeile au sentimente foarte brutale, simt ca pentru unii barbatii nu sunt decat un fel de prada, ceea ce le produce groaza si scarba de toti ceilalti...
| QUOTE |
| E o "artă" dificilă căsătoria, nu oricine poate fi un "artist" bun... |
Corect. Sunt atatea roluri in viata pe care trebuie sa le jucam... roluri care-ti plac, dar si care iti displac total si pe care trebuie totusi sa le joci. Viata iti cere uneori sa joci si drama...
Vreau sa cred, totusi, ca atunci cand esti iubita tandru si drept de un barbat vrednic de dragostea ta... atunci poti incepe sa iubesti tandru si drept, FARA TEAMA... iar casatoria devine o mica comoara pretioasa si cei doi un cuplu fericit.
| QUOTE |
| ... am să-ţi spun ceva care o să te mire... |
Nimic nu ma mai mira!!!
Uite cat de frumos ghiceste viata - Macedonski - in urmatoarele randuri:
"Caci fireste viata este tot ciudata comedie care-amesteca-mpreuna si dureri si bucurie, Punand lacrimi langa zambet, punand zambet langa plans"...
Viata asta!... "este doar o umbra trecatoare, si noi trebuie sa jucam zilnic in comedia ei".
Te pup ... stiu eu DE CE.
Da, si eu am slabiciunile mele...
Mi-ar placea sa traiesc la Palma de Mallorca, sa traiesc undeva aproape de mare, sa traiesc pe un tarm, acolo unde este in permanenta o adevarata parada de barci cu panze, yahturi colorate si vapoare albe. Ca dolescenta visam mereu sa fac o calatorie pe un vas cu panze albe, sa colind in jurul lumii, sa-mi pierd urma intr-un tinut indepartat al aventurii.
Visez.....
Mai am ragaz si pentru cateva minute pretioase de yoga, inainte de-a ma imbraca pentru plimbare...
Nu, nu practic yoga adevarata... doar ma intind pe jos, imi odihnesc spinarea si mai ales imi limpezesc mintea. Asta in mod obisnuit ma ajuta cand ies in lume. Acum insa NU.
Surescitata, mintea mea lucreaza, intrebandu-ma: NU e nimic de facut???
... cele cateva minute pe care mi le-am acordat au trecut si trebuie sa incep sa ma dichisesc. De cand ma stiu, fardul meu se limiteaza la putin ruj, o atingere cu creionul pe sprancene, putin rimel, si obisnuiesc sa-mi pudrez foarte usor nasul, ca sa nu luceasca. E mult mai simplu de cand mi-am taiat parul scurt, il perii, doar cat sa-i dau o linie. Cat am suferit cand aveam parul lung, il simteam prea greu si doream sa ma simt libera, usoara... il purtam pe spate, innodat la ceafa.
Improspatata, imi imbrac rochia alba, imi prind un mic sirag de perle(clar, imitatie) in jurul gatului, imi asez ochelarii fumurii pe ochi, imi incalt pantofiorii fara toc si...
Voilą, sunt gata sa ma intalnesc cu NOUA MEA LUME!!!
N-am inteles niciodata de ce fetelor le place sa-si vada degetele inecate in aur... (am gasit raspunsul: ele n-au gheare de vultur)... oare ne deosebim la gusturi, idealuri, maniere, slabiciuni?
Mi-ar placea sa traiesc la Palma de Mallorca, sa traiesc undeva aproape de mare, sa traiesc pe un tarm, acolo unde este in permanenta o adevarata parada de barci cu panze, yahturi colorate si vapoare albe. Ca dolescenta visam mereu sa fac o calatorie pe un vas cu panze albe, sa colind in jurul lumii, sa-mi pierd urma intr-un tinut indepartat al aventurii.
Visez.....
Mai am ragaz si pentru cateva minute pretioase de yoga, inainte de-a ma imbraca pentru plimbare...
Nu, nu practic yoga adevarata...
doar ma intind pe jos, imi odihnesc spinarea si mai ales imi limpezesc mintea. Asta in mod obisnuit ma ajuta cand ies in lume. Acum insa NU. Surescitata, mintea mea lucreaza, intrebandu-ma: NU e nimic de facut???
... cele cateva minute pe care mi le-am acordat au trecut si trebuie sa incep sa ma dichisesc. De cand ma stiu, fardul meu se limiteaza la putin ruj, o atingere cu creionul pe sprancene, putin rimel, si obisnuiesc sa-mi pudrez foarte usor nasul, ca sa nu luceasca. E mult mai simplu de cand mi-am taiat parul scurt, il perii, doar cat sa-i dau o linie. Cat am suferit cand aveam parul lung, il simteam prea greu si doream sa ma simt libera, usoara... il purtam pe spate, innodat la ceafa.
Improspatata, imi imbrac rochia alba, imi prind un mic sirag de perle(clar, imitatie) in jurul gatului, imi asez ochelarii fumurii pe ochi, imi incalt pantofiorii fara toc si...
Voilą, sunt gata sa ma intalnesc cu NOUA MEA LUME!!!
N-am inteles niciodata de ce fetelor le place sa-si vada degetele inecate in aur... (am gasit raspunsul: ele n-au gheare de vultur)... oare ne deosebim la gusturi, idealuri, maniere, slabiciuni?
Intoarsa acasa, m-am improspatat si dupa o scurta deliberare cu mine insami, m-am decis sa scriu in jurnal...
Compliment sau obraznicie?
Pe masura ce timpul se scurgea, apareau persoane tot mai interesante, grupul de tineri in care ma aflam incepu sa se largeasca... si cum inflatia nu-i atinge niciodata pe cei bogati, cele mai multe discutii se legau de moda, masini, vacante de vis, si ceva sport...
- Da-mi voie sa te intreb la ce te gandesti acum? (... buza de sus surazandu-i intr-un fel ciudat)
- Mi-e teama sa nu te dezamagesc, dar tot ce fac acum este sa-mi las gandurile sa alerge departe, departe de locul asta (i-am raspuns sec, zambind in sinea mea)...
(mi-am dat seama cam cine este el de cum l-am vazut)
Parul deschis la culoare, rebel, imi aducea aminte de un baiat cunoscut acum un an, un neamt, desirat, un tip sportiv, cu zambet de gheata, si avand in ochi siguranta ca poate seduce toate fetele, dar...
Umorul lui obscen era prea picant pentru gustul meu si m-am simtit usurata cand mi-a intors spatele. A disparut, dar nu pentru mult timp, aruncandu-si plasa in alta parte...
- Pipitele sunt specialitatea mea, baby, sau poate ca n-ai stiut inca... (l-am auzit argumentand, putin mai tarziu, in apropierea unei blonde)
Nu dupa mult timp... incepu tortura, isi facu din nou aparitia, soptind:
Tu trebuie sa fii fata care a sedus soarele pe CER...
apoi cu voce tare:
"In realitate, sunt un baiat serios, poti intreba pe oricine de-aici..."
- Hmmm!... ma intreb ce vrei sa spui cu adevarat...
- Vreau sa spun ca tu esti ascunsa in spatele realitatii, izbucni rautacios, examinandu-ma de parca as fi fost un anumit gen de marfa... fara sa piarda prea mult timp, ma complimenta din nou, pe mine cat si rochia mea, pe care o gasi un vis, o rasuflare a primaverii, dar eu mult prea ascunsa in ea...
- Ai s*ni pe cinste, copilo, de ce ii tii in inchisoare? Arata-i, imprastie putina fericire in jur! (sopti din nou, foarte aproape de urechea mea)
(Nici macar nu era adevarat!)
Cu o eleganta dezinvolta, fara sa-i raspund i-am intors definitiv spatele... inutil sa va spun ce prost m-am simtit, siragul de perle parca urca sus si se strangea in jurul gatului...
Ahhh!!! daca as fi avut o pereche de foarfeci in mana i-as fi taiat LIMBA!!!
Gandeam in tacere: Desigur, un baiat foarte serios, plin de sarm, ingrozitor de sigur pe sine...
"In realitate, sunt un baiat serios, poti intreba pe oricine de-aici..." - NU-I NEVOIE... am tras singura concluzia - MA PRICEP SI SINGURA CUM S-O STERG DIN PREAJMA TA.
...intr-un tarziu, se apropie din nou de mine, putin mai serios:
Te rog, iarta-ma! Este singurul lucru pe care vreau sa ti-l spun... acum.
Pacat. Totul era lipsit de sens.
(curata obraznicie!)
Compliment sau obraznicie?
Pe masura ce timpul se scurgea, apareau persoane tot mai interesante, grupul de tineri in care ma aflam incepu sa se largeasca... si cum inflatia nu-i atinge niciodata pe cei bogati, cele mai multe discutii se legau de moda, masini, vacante de vis, si ceva sport...
- Da-mi voie sa te intreb la ce te gandesti acum? (... buza de sus surazandu-i intr-un fel ciudat)
- Mi-e teama sa nu te dezamagesc, dar tot ce fac acum este sa-mi las gandurile sa alerge departe, departe de locul asta (i-am raspuns sec, zambind in sinea mea)...
(mi-am dat seama cam cine este el de cum l-am vazut)
Parul deschis la culoare, rebel, imi aducea aminte de un baiat cunoscut acum un an, un neamt, desirat, un tip sportiv, cu zambet de gheata, si avand in ochi siguranta ca poate seduce toate fetele, dar...
Umorul lui obscen era prea picant pentru gustul meu si m-am simtit usurata cand mi-a intors spatele. A disparut, dar nu pentru mult timp, aruncandu-si plasa in alta parte...
- Pipitele sunt specialitatea mea, baby, sau poate ca n-ai stiut inca... (l-am auzit argumentand, putin mai tarziu, in apropierea unei blonde)
Nu dupa mult timp... incepu tortura, isi facu din nou aparitia, soptind:
Tu trebuie sa fii fata care a sedus soarele pe CER...
apoi cu voce tare:
"In realitate, sunt un baiat serios, poti intreba pe oricine de-aici..."
- Hmmm!... ma intreb ce vrei sa spui cu adevarat...
- Vreau sa spun ca tu esti ascunsa in spatele realitatii, izbucni rautacios, examinandu-ma de parca as fi fost un anumit gen de marfa... fara sa piarda prea mult timp, ma complimenta din nou, pe mine cat si rochia mea, pe care o gasi un vis, o rasuflare a primaverii, dar eu mult prea ascunsa in ea...
- Ai s*ni pe cinste, copilo, de ce ii tii in inchisoare? Arata-i, imprastie putina fericire in jur! (sopti din nou, foarte aproape de urechea mea)
(Nici macar nu era adevarat!)
Cu o eleganta dezinvolta, fara sa-i raspund i-am intors definitiv spatele... inutil sa va spun ce prost m-am simtit, siragul de perle parca urca sus si se strangea in jurul gatului...
Ahhh!!! daca as fi avut o pereche de foarfeci in mana i-as fi taiat LIMBA!!!
Gandeam in tacere: Desigur, un baiat foarte serios, plin de sarm, ingrozitor de sigur pe sine...
"In realitate, sunt un baiat serios, poti intreba pe oricine de-aici..." - NU-I NEVOIE... am tras singura concluzia - MA PRICEP SI SINGURA CUM S-O STERG DIN PREAJMA TA.
...intr-un tarziu, se apropie din nou de mine, putin mai serios:
Te rog, iarta-ma! Este singurul lucru pe care vreau sa ti-l spun... acum.
Pacat. Totul era lipsit de sens.
(curata obraznicie!)
Acum ascult cantecul meu favorit si mi-am implinit seara.
Oare sunt o sentimentala?
Nu, nu sunt... sentimentalismul este apanajul celor slabi...
Sunt numai cand e vorba de muzica, mai ales cand e vorba de cantecul asta...
Amintiri... ???
Nu! Nu, cantecul insusi imi spune ceva... pur si simplu imi place. N-am nici un fel de educatie muzicala, mai degraba sunt o primitiva. Cred ca asta si explica de ce melodiile care-mi plac mie, nu plac altora.
Intre sentimentalism si a fi slab este o corelatie?
Nu cred.
Ceea ce este slabiciune pentru uni, ar putea fi, un ingredient pentru alti. Si trebuie luat in considerare si in ce grad se manifesta... in cazul meu sentimentalismul e slabiciune, totusi, cand e vorba de muzica, poate, cu multa indulgenta fata de mine, o pot numi feblete...
Oare sunt o sentimentala?
Nu, nu sunt... sentimentalismul este apanajul celor slabi...
Sunt numai cand e vorba de muzica, mai ales cand e vorba de cantecul asta...
Amintiri... ???
Nu! Nu, cantecul insusi imi spune ceva... pur si simplu imi place. N-am nici un fel de educatie muzicala, mai degraba sunt o primitiva. Cred ca asta si explica de ce melodiile care-mi plac mie, nu plac altora.
Intre sentimentalism si a fi slab este o corelatie?
Nu cred.
Ceea ce este slabiciune pentru uni, ar putea fi, un ingredient pentru alti. Si trebuie luat in considerare si in ce grad se manifesta... in cazul meu sentimentalismul e slabiciune, totusi, cand e vorba de muzica, poate, cu multa indulgenta fata de mine, o pot numi feblete...
Somnul este pentru cei slabi...
Eu sunt un prieten desavarsit al noptii...
Incerc sa-l citesc pe Nietzche, dar... nu reusesc. Eu nu l-am citit niciodata pe Kant, Schopenhauer, Nietzche... nicio carte cap-coada, scriu ciudat. Nu i-am putut intelege si... nici nu ma astept sa-i inteleg vreodata, ei scriu pentru cei alesi.
Dumnezeu n-a murit!... femeile nu sunt niste jucarii...
Asta era... nu le pot impartasi gandurile. Sau... ca sa fiu corecta, trebuie sa spun ca nu sunt suficient de desteapta pentru a intelege ce merita sa fie citit.
Imi simt capul ciudat, iar picioarele pur si simplu ma desfinteaza... cred ca am nevoie de odihna adevarata... poate ca ar trebui sa...
Ei bine, oamenii sunt foarte ciudati cand sunt obositi...
Si totusi, nu sunt deloc obosita, doar ca in acest puzzle atatea piese razlete se aseaza la locul lor. Si noaptea, noaptea asta are un fel de a face oamenii sa uite...
Da, asa e, mi-am soptit singura, si cu atentie mi-am pus capul inapoi pe perna.
Bine, draga jurnalule, vom vorbi maine, incerca sa dormi si tu putin... ceea ce nu-i asa de simplu...
Stau intinsa in pat, uitandu-ma in tavan, incercand sa inteleg... ciudata, natura paradoxala a fiintei umane!
Noi toti mergem la biserica, totusi continuam sa ne ranim unii pe altii pacatuind.
Exista pentru unii o anumita satisfactie in a-i umili pe ceilalti?
De ce o fac? Refulare? Aparare? Prostie?
N-am sa descopar niciodata adevarul... Niciodata!
Pentru totdeauna!
Pentru totdeauna???... totdeauna este o minciuna. Am aflat ca nimic nu este dat odata pentru totdeauna. Nu exista asa ceva! Din cauza asta am continuat sa scriu, am continuat sa lupt, fiindca n-am sa pot sa imbatranesc alaturi de tine, draga jurnalule...
Si totusi, trebuie sa existe ceva 'pentru vesnicie', dar... acum nu stiu ce, nu mai pot sa gandesc corect.
Pur si simplu trebuie sa dorm. E tot ce stiu.
Intr-un tarziu, cand tacerea a devenit oprimanta, mi-am dat seama de singuratatea mea, de intuneric si de noaptea infinita pe care o am in fata...
Eu sunt un prieten desavarsit al noptii...
Incerc sa-l citesc pe Nietzche, dar... nu reusesc. Eu nu l-am citit niciodata pe Kant, Schopenhauer, Nietzche... nicio carte cap-coada, scriu ciudat. Nu i-am putut intelege si... nici nu ma astept sa-i inteleg vreodata, ei scriu pentru cei alesi.
Dumnezeu n-a murit!... femeile nu sunt niste jucarii...
Asta era... nu le pot impartasi gandurile. Sau... ca sa fiu corecta, trebuie sa spun ca nu sunt suficient de desteapta pentru a intelege ce merita sa fie citit.
Imi simt capul ciudat, iar picioarele pur si simplu ma desfinteaza... cred ca am nevoie de odihna adevarata... poate ca ar trebui sa...
Ei bine, oamenii sunt foarte ciudati cand sunt obositi...
Si totusi, nu sunt deloc obosita, doar ca in acest puzzle atatea piese razlete se aseaza la locul lor. Si noaptea, noaptea asta are un fel de a face oamenii sa uite...
Da, asa e, mi-am soptit singura, si cu atentie mi-am pus capul inapoi pe perna.
Bine, draga jurnalule, vom vorbi maine, incerca sa dormi si tu putin... ceea ce nu-i asa de simplu...
Stau intinsa in pat, uitandu-ma in tavan, incercand sa inteleg... ciudata, natura paradoxala a fiintei umane!
Noi toti mergem la biserica, totusi continuam sa ne ranim unii pe altii pacatuind.
Exista pentru unii o anumita satisfactie in a-i umili pe ceilalti?
De ce o fac? Refulare? Aparare? Prostie?
N-am sa descopar niciodata adevarul... Niciodata!
Pentru totdeauna!
Pentru totdeauna???... totdeauna este o minciuna. Am aflat ca nimic nu este dat odata pentru totdeauna. Nu exista asa ceva! Din cauza asta am continuat sa scriu, am continuat sa lupt, fiindca n-am sa pot sa imbatranesc alaturi de tine, draga jurnalule...
Si totusi, trebuie sa existe ceva 'pentru vesnicie', dar... acum nu stiu ce, nu mai pot sa gandesc corect.
Pur si simplu trebuie sa dorm. E tot ce stiu.
Intr-un tarziu, cand tacerea a devenit oprimanta, mi-am dat seama de singuratatea mea, de intuneric si de noaptea infinita pe care o am in fata...
Mare mister este si cu inima omeneasca... cum poate sa reuseasca un flux emotiv sa prosteasca un om normal. Va puteti inchipui, cum trebuie sa prosteasca, un asemenea fenomen, pe o biata fata cand da aceasta boala peste ea?
- Un japonez frumos???
Ati vazut vreodata japonezi frumosi? Nici nu exista japonezi frumosi. Toti au fata latareata, pometii si falcile iesite si nasul lat si ridicat in sus. Cred ca nasurile astea sunt foarte bune pentru casnicie. Asa cum i-am vazut eu pe japonezi, am capatat convingerea, ca nevestele lor, cand ii privesc le vad prin nari, tocmai in interiorul creierului si le ghicesc gandurile...
Fugi, fato! Fugi cat vezi cu ochii...
Ati vazut vreodata doi caini de vanatoare asmutiti asupra vanatului? Daca da, atunci va puteti imagina cum arat eu, 'eu si cu mine', alergand, sarind cate sapte trepte la vale, pe scari. Cu viteza asta n-am mai vazut pana acum decat doua feluri de corpuri in miscare: ale alergatorilor pe suta de metri si ale bisnitarilor pe strada X, cand vine politia...
- Un japonez frumos???
Ati vazut vreodata japonezi frumosi? Nici nu exista japonezi frumosi. Toti au fata latareata, pometii si falcile iesite si nasul lat si ridicat in sus. Cred ca nasurile astea sunt foarte bune pentru casnicie. Asa cum i-am vazut eu pe japonezi, am capatat convingerea, ca nevestele lor, cand ii privesc le vad prin nari, tocmai in interiorul creierului si le ghicesc gandurile...
Fugi, fato! Fugi cat vezi cu ochii...
Ati vazut vreodata doi caini de vanatoare asmutiti asupra vanatului? Daca da, atunci va puteti imagina cum arat eu, 'eu si cu mine', alergand, sarind cate sapte trepte la vale, pe scari. Cu viteza asta n-am mai vazut pana acum decat doua feluri de corpuri in miscare: ale alergatorilor pe suta de metri si ale bisnitarilor pe strada X, cand vine politia...
Sansele nu sunt egale deloc...
El are toate avantajele si eu toate piedicile. Nu! nu sunt sansele egale... "It is not fair play!"
Am o singura nadejde... poate sa-mi treaca. Poate da si poate nu... depinde de creier...
El are toate avantajele si eu toate piedicile. Nu! nu sunt sansele egale... "It is not fair play!"
Am o singura nadejde... poate sa-mi treaca. Poate da si poate nu... depinde de creier...
Inainte de-a scrie acest vis, am avut o mica sovaire... nu mi-e greu sa-mi formez cuvintele, dar ceva ma retine, poate ilaritatea, amestecata, de data aceasta, cu tristetea...
Am adormit. Am avut visuri ingrozitoare - un soi de compendiu al tuturor povestirilor lui Edgar Allan Poe... eram despicata in doua de masinarii monstruoase, inecata intr-un ametitor vartej de noroi, zidita de vie in piatra si... cel mai inspaimantator - ingropata de vie. Noaptea intreaga am trait sentimentul neputintei, al imposobilitatii de a ma exprima, de a misca sau de a striga pentru a protesta impotriva inexorabilei greutati a pamantului, care nu contenea sa fie aruncat peste mine...
Bam!... Bum!... Bam!... Bum!... Bam!... peste trupul meu paralizat, intins, cadavru viu pregatit pentru ingropaciune in nisip.
In desert domneste un frig ascutit! Stii?...
Cand m-am trezit, era deja dimineata. Am ramas intinsa pe spate, privind drept in sus, la cerul albastru-verzui si la salul lui transparent de ceata... ca un minuscul glob de cristal, solitar si senin, Venus stralucea in pacla deasupra lumii... LINISTITE.
Dulce-Amar... Ce e aici?
Petrecere sau morga?
Lasa tristetea!
Hai sa ne distram un pic...
Am adormit. Am avut visuri ingrozitoare - un soi de compendiu al tuturor povestirilor lui Edgar Allan Poe... eram despicata in doua de masinarii monstruoase, inecata intr-un ametitor vartej de noroi, zidita de vie in piatra si... cel mai inspaimantator - ingropata de vie. Noaptea intreaga am trait sentimentul neputintei, al imposobilitatii de a ma exprima, de a misca sau de a striga pentru a protesta impotriva inexorabilei greutati a pamantului, care nu contenea sa fie aruncat peste mine...
Bam!... Bum!... Bam!... Bum!... Bam!... peste trupul meu paralizat, intins, cadavru viu pregatit pentru ingropaciune in nisip.
In desert domneste un frig ascutit! Stii?...
Cand m-am trezit, era deja dimineata. Am ramas intinsa pe spate, privind drept in sus, la cerul albastru-verzui si la salul lui transparent de ceata... ca un minuscul glob de cristal, solitar si senin, Venus stralucea in pacla deasupra lumii... LINISTITE.
Dulce-Amar... Ce e aici?
Petrecere sau morga?
Lasa tristetea!
Hai sa ne distram un pic...
| QUOTE (Romelia @ 5 Jul 2006, 08:57 AM) |
| Ati vazut vreodata japonezi frumosi? |
Daaa!
Eu am vazut, si inca multi!
Mie imi plac japonezii.
| QUOTE |
| Mie imi plac japonezii. |
Eu sunt 'Gica`Contra' - NU-mi plac Japonezii - pentru ca au inceput sa comercializeze 'Inghetata de Usturoi'
Gresesc?
Obsesia de a nu face greseli nu este ceva constructiv. Omul invata din greseli! Sigur, nu toti, nu la fel de repede, dar invata. Si progreseaza... E o chestie super individuala invatatul asta din greseli.
Cea mai banala greseala este atunci cand mananci ceva , chiar daca stii ca e o greseala pentru ca o sa-ti fie rau.
Iar daca ai impresia ca (unii) baietii din ziua de azi se dau in vant dupa fetele CUminti, iarasi gresesti!
Daca NU schimbi macar unul din lucrurile care te-a facut sa gresesti, iarasi gresesti.
Daca nu gresesti nici o data inseamna ca nu te straduiesti suficient. Gresesti enorm. Gresesti amarnic.
Daca NU stii sa gresesti cu masura, iarasi gresesti... Nu?!
Iti place sa gresesti... tocmai aici e chichiţa!
O dunga lata de lumina se intinde pe covorul din fata ferestrei, aducand cu ea zgomotele dupa-amiezei, zumzetul traficului, strigatele copiilor in parcuri, uruitul unui malaxor de ciment, undeva, in departare. Intind mana dupa paharul cu lemonada, ma las pe covor, intinzandu-mi picioarele "foarte scurte" in timp ce rasfoiesc agenda luata de pe birou si imi pun telefonul pe genunchi.
Formez numarul... [ Iarasi gresesc! ]
E normal sa mai si gresesti...
-Alo!
-X? Sunt eu, Y.
- Ia te uita! Vocea laconica de la celalalt capat al firului parea uimita... Ce mai face frumoasa Y? [- Iarasi greseste... ]
- Bine. Tu... ? [- Iarasi gresesc...]
- Eu NU. Sunt in pat cu una si o iubesc pe alta. [- NU greseste...]
-------
- Y? Ma auzi?...
- Acum DA! Pentru o clipa... s-a intrerupt brusc, legatura... [- Nu gresesc, MINT!]
- Am spus ca sunt bine, dar am nevoie de sfatul tau... si radeee...
-------
Cand te legi la cap fara sa te doara... iarasi gresesti.
Dulce-Ametitor. Mai mult Ametitor, decat Dulce...
'Durerea de Cap' - nu cred ca-i prea dulce. La mine se manifesta destul de ciudat. Chestie de ameteli, blegeala, uneori ma trezesc sarind coarda fara manere...
Sa nu spui ca SCRIU fleacuri... Caci, vorbind asa, gresesti ...
De acum sa nu mai gresesti.
- Poti?
Daca raspunzi la intrebarile care ti se pun, NU gresesti...
Nici o data, nici de doua ori... nu-mi place!!!
Ca flirt, mai merge, dar ca...........................
Numai gandul ca s-ar putea sa am langa mine un om care sa-mi restranga libertatea, ma supara.
Sa privesti, sa zambesti, sa flirtezi... Toate astea sunt frumoase, foarte bune, si imi plac mult, dar sa fii monopolizata de un singur om, sa-i fii supusa si ascultatoare, sa-l vezi cum iti otraveste existenta cu gelozia si interdictiile lui, asta nu-mi surade deloc, MARTURISESC.
Iluzia e cel mai frumos lucru, nu-i asa?
Un baiat... asa, vazut de departe, elegant si politicos...
Ma bucura sa-l privesc, stiind ca-l fac fericit cu o privire. Imi face placere cand ma urmareste, ascunzandu-se printre trecatori, si ca pot sa-l zaresc aproape de mine, in vreun magazin, la cumparaturi...
In felul acesta pot sa mi-l inchipui cum vreau eu, cu toate calitatile care imi plac, fara ca realitatea sa le dezminta. De asemenea, si el poate sa isi inchipuie ca "eu sunt o minune", cea mai buna fata din lume.
Nu-i asa, ca iluzia e cel mai frumos lucru din lume?
Cand te cunosti prea mult, se duc noptile romantice si plimbarile, se duc 'asteptarile nerabdatoare' si galanteriile.
OFICIALUL are toate drepturile, si devine uneori antipatic, suparator si caraghios...
Nimic nu mai ramane ca la inceput, proaspat si racoritor... [Bai Gheo, iti miros picioarele!... ]
... si uite asa, OFICIALUL ARE TOATE DREPTURILE.
NU doar o data, nici de doua ori... MEREU.
Sau... ???
Depinde, mai mult sau mai putin, de indrazneala - OFICIALULUI...
'Nici o data!!!'... asa si nu altfel, sentimentele vor avea toata libertatea.
Vointa si inima noastra, care sunt, in definitiv, cele care sunt, se destrama cand le convine sau cand se plictisesc de... OFICIAL.
=========================
Asculta, draga, cati ani ai in clipa asta?
In clipa asta, cu o zi mai mult decat ieri...
==========
Si cu toate acestea... vreau sa ma casatoresc?!
Ca flirt, mai merge, dar ca...........................
Numai gandul ca s-ar putea sa am langa mine un om care sa-mi restranga libertatea, ma supara.
Sa privesti, sa zambesti, sa flirtezi... Toate astea sunt frumoase, foarte bune, si imi plac mult, dar sa fii monopolizata de un singur om, sa-i fii supusa si ascultatoare, sa-l vezi cum iti otraveste existenta cu gelozia si interdictiile lui, asta nu-mi surade deloc, MARTURISESC.
Iluzia e cel mai frumos lucru, nu-i asa?
Un baiat... asa, vazut de departe, elegant si politicos...
Ma bucura sa-l privesc, stiind ca-l fac fericit cu o privire. Imi face placere cand ma urmareste, ascunzandu-se printre trecatori, si ca pot sa-l zaresc aproape de mine, in vreun magazin, la cumparaturi...
In felul acesta pot sa mi-l inchipui cum vreau eu, cu toate calitatile care imi plac, fara ca realitatea sa le dezminta. De asemenea, si el poate sa isi inchipuie ca "eu sunt o minune", cea mai buna fata din lume.
Nu-i asa, ca iluzia e cel mai frumos lucru din lume?
Cand te cunosti prea mult, se duc noptile romantice si plimbarile, se duc 'asteptarile nerabdatoare' si galanteriile.
OFICIALUL are toate drepturile, si devine uneori antipatic, suparator si caraghios...
Nimic nu mai ramane ca la inceput, proaspat si racoritor... [Bai Gheo, iti miros picioarele!... ]
... si uite asa, OFICIALUL ARE TOATE DREPTURILE.
NU doar o data, nici de doua ori... MEREU.
Sau... ???
Depinde, mai mult sau mai putin, de indrazneala - OFICIALULUI...
'Nici o data!!!'... asa si nu altfel, sentimentele vor avea toata libertatea.
Vointa si inima noastra, care sunt, in definitiv, cele care sunt, se destrama cand le convine sau cand se plictisesc de... OFICIAL.
=========================
Asculta, draga, cati ani ai in clipa asta?
In clipa asta, cu o zi mai mult decat ieri...
==========
Si cu toate acestea... vreau sa ma casatoresc?!
De ce lucrurile n-au suflet?
De ce mobilele si oglinzile stau mute, indiferente si neinsufletite, incapabile sa vibreze in fata vietii?
Dar... ar fi groaznic sa te simti spionat vesnic de ochi imateriali si multiformi pentru care nu exista nici o taina. Ce importanta tragica si definitiva ar capata oglinzile, de pilda, daca ar fi in stare sa reproduca, dupa voia omului, scenele si fetele pe care le-au oglindit mai inainte! Ce intime, suparatoare marturisiri n-ar putea sa faca rochiile... matasurile si dantelele ar putea povesti despre fiorii trupului, camasutele brodate ar putea divulga bataile inimii in clipele de dorinta si descatusare...
Noaptea e linistita... pe cerul limpede stralucesc mii de stele. Ramase singura. Isi scoase vesta, camasa... de pe masuta de langa fotoliu, lua dintr-un pachetel alb, o tigara. O aprinse. Si cand sorbi a doua oara fumul aromatic, se opri, amintindu-si: Oh! E prima oara cand fumez... vru sa arunce tigara, dar se retinu. Avea pofta sa fumeze.
De ce fumeaza oamenii???
Fumeaza putin de placere, si mai mult ca sa faca ce face toata lumea. Uneori... tigara le devine un bun prieten. E ceva ce-i intovaraseste si care s-ar putea spune ca-i sfatuieste sau le inspira unele hotarari. Am vazut oameni cum incercau cu mucul unei tigari sa aprinda o alta. Asta inseamna ca tutunul ii stapaneste sau ca nu se pot lipsi de el? Totul in viata nu-i decat o chestie de vointa, de a dori sau nu, sa faci ceva. In ce ma priveste, as putea spune ca cel mai mic rau pe care mi l-ar provoca o tigara, m-ar face sa nu mai aprind nici una in viata mea. Si totusi, oamenii nu renunta cu usurinta la acest 'MIC' viciu. De ce? Pentru ca acest 'mic viciu' are in oameni radacini mai adanci decat o mare pasiune...
Din fericire - pentru ea - NU ERA UN VICIU..... si - tristetea trece si poate fi stapania.
Mare minune!!!... sa nu fii stapanit, in viata, de nicio tristete...
Stinse tigara, apoi lumina, si se ghemui sub asternut.
De ce mobilele si oglinzile stau mute, indiferente si neinsufletite, incapabile sa vibreze in fata vietii?
Dar... ar fi groaznic sa te simti spionat vesnic de ochi imateriali si multiformi pentru care nu exista nici o taina. Ce importanta tragica si definitiva ar capata oglinzile, de pilda, daca ar fi in stare sa reproduca, dupa voia omului, scenele si fetele pe care le-au oglindit mai inainte! Ce intime, suparatoare marturisiri n-ar putea sa faca rochiile... matasurile si dantelele ar putea povesti despre fiorii trupului, camasutele brodate ar putea divulga bataile inimii in clipele de dorinta si descatusare...
Noaptea e linistita... pe cerul limpede stralucesc mii de stele. Ramase singura. Isi scoase vesta, camasa... de pe masuta de langa fotoliu, lua dintr-un pachetel alb, o tigara. O aprinse. Si cand sorbi a doua oara fumul aromatic, se opri, amintindu-si: Oh! E prima oara cand fumez... vru sa arunce tigara, dar se retinu. Avea pofta sa fumeze.
De ce fumeaza oamenii???
Fumeaza putin de placere, si mai mult ca sa faca ce face toata lumea. Uneori... tigara le devine un bun prieten. E ceva ce-i intovaraseste si care s-ar putea spune ca-i sfatuieste sau le inspira unele hotarari. Am vazut oameni cum incercau cu mucul unei tigari sa aprinda o alta. Asta inseamna ca tutunul ii stapaneste sau ca nu se pot lipsi de el? Totul in viata nu-i decat o chestie de vointa, de a dori sau nu, sa faci ceva. In ce ma priveste, as putea spune ca cel mai mic rau pe care mi l-ar provoca o tigara, m-ar face sa nu mai aprind nici una in viata mea. Si totusi, oamenii nu renunta cu usurinta la acest 'MIC' viciu. De ce? Pentru ca acest 'mic viciu' are in oameni radacini mai adanci decat o mare pasiune...
Din fericire - pentru ea - NU ERA UN VICIU..... si - tristetea trece si poate fi stapania.
Mare minune!!!... sa nu fii stapanit, in viata, de nicio tristete...
Stinse tigara, apoi lumina, si se ghemui sub asternut.
ATENTIE!!!
Daca citesti, o faci pe riscul tau...
Asta e noua?! Nu!?...
Se poarta ca la poarta noua...
O sa te uiti 'ca vitelul la poarta noua'...
O sa se uite 'ca bou' la poarta noua'...
Dupa cum la " O poarta noua" "Sta un bou "... asta cum vine? 'Stai ca Bou` la poarta noua'???
"Cine fura azi un ou, maine fura ca un bou"... Asta e!... NU poti sa treci ca un bou prin viata si sa nu iei nimic...
... contempla portile masive de fier. Aveau tepuse in varf si erau inalte de cel putin doi metri cincizeci. Studie cu mare atentie portile. De fiecare parte a lor era cate un gard viu de nepatruns, inalt de un metru optzeci si se puteau deschide numai pe baza unor dispozitive electrice. Singura posibilitate era sa le escaladeze. Dar... brusc observa indicatoarele, cate unul de fiecare parte.
Pe primul scria: CAINI DE PAZA PERICULOSI!.
Pe al doilea: PAZNICI INARMATI!.
Ce vremuri domle, ce vremuri!...
Cata risipa, domle! Cata opulenta, domle!... Iti taie rasuflarea.
ASTAZI TOATE SI-AU PIERDUT NOIMA.
Omul "SIMPLU" nu e decat caricatura 'noului' stapan.
- Ce naiba caut eu AICI?... risc sa fiu sfasiata in mii de bucati... sau chiar mai rau, impuscata!
Daca citesti, o faci pe riscul tau...
Asta e noua?! Nu!?...
Se poarta ca la poarta noua...
O sa te uiti 'ca vitelul la poarta noua'...
O sa se uite 'ca bou' la poarta noua'...
Dupa cum la " O poarta noua" "Sta un bou "... asta cum vine? 'Stai ca Bou` la poarta noua'???
"Cine fura azi un ou, maine fura ca un bou"... Asta e!... NU poti sa treci ca un bou prin viata si sa nu iei nimic...
... contempla portile masive de fier. Aveau tepuse in varf si erau inalte de cel putin doi metri cincizeci. Studie cu mare atentie portile. De fiecare parte a lor era cate un gard viu de nepatruns, inalt de un metru optzeci si se puteau deschide numai pe baza unor dispozitive electrice. Singura posibilitate era sa le escaladeze. Dar... brusc observa indicatoarele, cate unul de fiecare parte.
Pe primul scria: CAINI DE PAZA PERICULOSI!.
Pe al doilea: PAZNICI INARMATI!.
Ce vremuri domle, ce vremuri!...
Cata risipa, domle! Cata opulenta, domle!... Iti taie rasuflarea.
ASTAZI TOATE SI-AU PIERDUT NOIMA.
Omul "SIMPLU" nu e decat caricatura 'noului' stapan.
- Ce naiba caut eu AICI?... risc sa fiu sfasiata in mii de bucati... sau chiar mai rau, impuscata!
Intr-o buna zi...
Intr-o buna zi, o sa am si eu o casa cu caini de paza si paznici inarmati. Intr-o buna zi. Curand. Totusi, o sa am grija sa las cainii liberi pentru a insfaca orice nepoftit care mi-ar escalada Portile (Inimii).
Pana una alta, imi continui drumu` pipaindu-mi ruptura pantalonilor in c**... pe putin de douazeci de centimetri.
Zgomotul portilor electrice deschizandu-se m-au speriat de moarte si am ramas un moment neclintita. Apoi, farurile unei masini care se apropia cu toata viteza... Abia am avut timp sa sar intr-un tufis, aterizand pe bratul drept, fapt care mi-a provocat o durere ingrozitoare. Am scos un geamat... de durere.
Pamantul era ud datorita atentiei permanente a stropitorilor, astfel ca m-am trezit rostogolindu-ma in NOROI.
Ptiuuu, D*ace!!!... altceva ce-as putea zice?
Intr-o buna zi... NICIODATA!... Ptiu' D*ace! - Vorba Inteleptului.
Intr-o buna zi, o sa am si eu o casa cu caini de paza si paznici inarmati. Intr-o buna zi. Curand. Totusi, o sa am grija sa las cainii liberi pentru a insfaca orice nepoftit care mi-ar escalada Portile (Inimii).
Pana una alta, imi continui drumu` pipaindu-mi ruptura pantalonilor in c**... pe putin de douazeci de centimetri.
Zgomotul portilor electrice deschizandu-se m-au speriat de moarte si am ramas un moment neclintita. Apoi, farurile unei masini care se apropia cu toata viteza... Abia am avut timp sa sar intr-un tufis, aterizand pe bratul drept, fapt care mi-a provocat o durere ingrozitoare. Am scos un geamat... de durere.
Pamantul era ud datorita atentiei permanente a stropitorilor, astfel ca m-am trezit rostogolindu-ma in NOROI.
Ptiuuu, D*ace!!!... altceva ce-as putea zice?
Intr-o buna zi... NICIODATA!... Ptiu' D*ace! - Vorba Inteleptului.
Caut un Fat Frumos BOGAT!!!... Nu rade!!!
Nu asta cauta toata lumea?
... pana cand se ridica si alerga la porti, acestea erau inchise iar. Departe se auzea latratul unui caine, dar zgomotul nu venea spre ea, asa ca rasufla usurata. Asta ii mai lipsea, un caine turbat repezindu-se la f***-ul ei. Bratul ii zvacnea dureros... poate se rupsese.
Pe cine pot invinui??? Pe NIMENI.
Altceva si mai important. Pot escalada portile cu bratul rupt? Facu o incercare, dar nu reusi decat sa-si sfasie camasa 'Yves Saint Laurent'.
Oh! E camasa mea cea mai buna... Si, pe urma toti bani mei sunt in buzunarul pantalonilor Rupti In C**... pe putin de douazeci de centimetri...
Caut un Fat Frumos BOGAT!!!... sa-mi cumpere alta camasa. Sa-mi cumpere alte HAINE.
Cel ce poate - face, cel ce nu poate - invata pe altii. Cel ce ARE - DA SI LA ALTII???
Fetelor! nu-l asteptati pe Fat-Frumos... s-a ratacit.
... pe atunci asteptam un Fat-Frumos si o viata de basm... ACUM - VREAU SA UIT!!!
Nu rade!!!Nu asta cauta toata lumea?
... pana cand se ridica si alerga la porti, acestea erau inchise iar. Departe se auzea latratul unui caine, dar zgomotul nu venea spre ea, asa ca rasufla usurata. Asta ii mai lipsea, un caine turbat repezindu-se la f***-ul ei. Bratul ii zvacnea dureros... poate se rupsese.
Pe cine pot invinui??? Pe NIMENI.
Altceva si mai important. Pot escalada portile cu bratul rupt? Facu o incercare, dar nu reusi decat sa-si sfasie camasa 'Yves Saint Laurent'.
Oh! E camasa mea cea mai buna... Si, pe urma toti bani mei sunt in buzunarul pantalonilor Rupti In C**... pe putin de douazeci de centimetri...
Caut un Fat Frumos BOGAT!!!... sa-mi cumpere alta camasa. Sa-mi cumpere alte HAINE.
Cel ce poate - face, cel ce nu poate - invata pe altii. Cel ce ARE - DA SI LA ALTII???
Fetelor! nu-l asteptati pe Fat-Frumos... s-a ratacit.
... pe atunci asteptam un Fat-Frumos si o viata de basm... ACUM - VREAU SA UIT!!!
Unora le place, altora NU...
Unora le pasa, altora NU...
"Unora le place jazz-ul... " [Nu! nu ma refer la film...] Altora NU.
Unora le place locul, altora NU...
Unora le place muntele, altora NU...
Unora le place cafeaua, altora alcoolul, altora drogurile...
- altora le place SA TRAIASCA -
Ceea ce unora le place altora le poate parea ridicol sau neinsemnat sau neinteresant.
Peste oras se lasase seara... acoperind de-a binelea strazile zgomotoase ale orasului.
... pasind incet, ma uitam la firmele cu neon si la oameni. Puzderie de oameni ca furnicile pe trotuare. Misunau. Misunau ca furnicile in toate partile. Inauntru si afara, razand, povestind zgomotos, abatuti, alti beti, unii tinand in maini sacose burdusite, altii tineau pahare de carton si introduceau monede in automate.
Unora le place enorm sa joace, sa indoape aparatele acelea de parca ar hrani o armata de rechini lacomi.
Mi-as fi dorit sa-i pot opri.
Aparatele sunt rele. Se hranesc cu bani. Banii sunt rai. Oamenii care se joaca cu banii sunt canibali...
Canibali rai care sug sangele.
M-am invartit pe acolo o vreme simtind pulsul locului si privind tot timpul - cu ochii negri si reci si inexpresivi - furnicile intrand si iesind din locurile lor de proslavire. Furnici antropofage. Dumnezeul lor era banul...
Furnicile astea par sa se gaseasca peste tot...
Am obosit!... vreau sa dorm, sa mananc si sa-mi spal murdaria vietii de pe trup.
Unora le pasa, altora NU...
"Unora le place jazz-ul... " [Nu! nu ma refer la film...] Altora NU.
Unora le place locul, altora NU...
Unora le place muntele, altora NU...
Unora le place cafeaua, altora alcoolul, altora drogurile...
- altora le place SA TRAIASCA -
Ceea ce unora le place altora le poate parea ridicol sau neinsemnat sau neinteresant.
Peste oras se lasase seara... acoperind de-a binelea strazile zgomotoase ale orasului.
... pasind incet, ma uitam la firmele cu neon si la oameni. Puzderie de oameni ca furnicile pe trotuare. Misunau. Misunau ca furnicile in toate partile. Inauntru si afara, razand, povestind zgomotos, abatuti, alti beti, unii tinand in maini sacose burdusite, altii tineau pahare de carton si introduceau monede in automate.
Unora le place enorm sa joace, sa indoape aparatele acelea de parca ar hrani o armata de rechini lacomi.
Mi-as fi dorit sa-i pot opri.
Aparatele sunt rele. Se hranesc cu bani. Banii sunt rai. Oamenii care se joaca cu banii sunt canibali...
Canibali rai care sug sangele.
M-am invartit pe acolo o vreme simtind pulsul locului si privind tot timpul - cu ochii negri si reci si inexpresivi - furnicile intrand si iesind din locurile lor de proslavire. Furnici antropofage. Dumnezeul lor era banul...
Furnicile astea par sa se gaseasca peste tot...
Am obosit!... vreau sa dorm, sa mananc si sa-mi spal murdaria vietii de pe trup.
07 Iulie 2006 - Vineri dimineata.
Gimnastica - un ritual al fiecarei dimineti.
Urc repede scarile. Un alt ritual al diminetii. Astazi nu am timp (a se citi chef) pentru gimnastica... si urcarea scarilor in fuga e o perfecta activitate cardiovasculara. Imi face bine. Mai bine decat sa fac flotari sau sa sar coarda "FARA MANERE".
Am ajuns SUS... si inima imi bate exact in ritmul care trebuie...
(7/7/2006 3:29:48 AM).
Gimnastica - un ritual al fiecarei dimineti.
Urc repede scarile. Un alt ritual al diminetii. Astazi nu am timp (a se citi chef) pentru gimnastica... si urcarea scarilor in fuga e o perfecta activitate cardiovasculara. Imi face bine. Mai bine decat sa fac flotari sau sa sar coarda "FARA MANERE".
Am ajuns SUS... si inima imi bate exact in ritmul care trebuie...
(7/7/2006 3:29:48 AM).
Am indraznit sa zbor... si am zburat.
Sala Barului - o sala lunga si stramta, cu tavanul jos, cu peretii zugraviti cenusiu, cu perdele de creton, prinse de galeriile de lemn, luminata de o jumatate de duzina de lampi - era complet plina. In jurul fiecarei masute, stateau cate patru sau cinci clienti, fete si baieti, consumand alcool si sarutandu-se in plina libertate, in galagia infierbantata si vesela a barului.
Ea si El stateau intr-un colt al barului, aproape de usa - de cate ori se deschidea usa, un val de aer cald intra, si cu el un grup de noctambuli, care isi roteau privirile prin sala.
Odata cu ora inaintata (21:30), divanurile aurii si invechite ale barului nocturn se populau de un public consumator vesel si ametit 'de caldura', care striga si radea pe masura ce se familiariza cu atmosfera barului (mai bine zis - se chercheleau). Un public fara ocupatie, specific acestui local, si care se poate intalni numai prin barurile nocturne...
Baieti bine, barbati maturi, distinsi si impecabili in hainele lor 'severe', care stiu sa iubeasca si sa se imbete intotdeauna discret... aventuriere de toate soiurile, in toalete atragatoare, care vorbesc intr-o limba neinteleasa - un argo special, cu fraze alese din diferite dialecte - care stiu sa danseze si sa bea fara sa se ameteasca, sa ceara bani si sa dea mangaieri in toate limbile lumii.
'Sextetul ciocolatiu', costumat in haine de marca, putin invechite de timp si de noptile rele, canta 'o melodie' la moda.
Prima pereche care incepu sa danseze era dintre 'artistii' angajati ai barului.
Ea se distra uitandu-se la ei. Nu intelegea cum cineva poate sa considere aceste miscari grotesti drept dans.
Dar, in sfarsit........
Fiecare OM cu lumea lui.
Intr-un tarziu, el rupse tacerea, intreband-o:
- Ce pot sa fac pentru tine?
Ea il privi o clipa si apoi, cu glasul tremurator, ca si cum toata viata ei ar fi stat in aceste cuvinte, izbucni:
- VREAU SA PLECAM!
Ea si El stateau intr-un colt al barului, aproape de usa - de cate ori se deschidea usa, un val de aer cald intra, si cu el un grup de noctambuli, care isi roteau privirile prin sala.
Odata cu ora inaintata (21:30), divanurile aurii si invechite ale barului nocturn se populau de un public consumator vesel si ametit 'de caldura', care striga si radea pe masura ce se familiariza cu atmosfera barului (mai bine zis - se chercheleau). Un public fara ocupatie, specific acestui local, si care se poate intalni numai prin barurile nocturne...
Baieti bine, barbati maturi, distinsi si impecabili in hainele lor 'severe', care stiu sa iubeasca si sa se imbete intotdeauna discret... aventuriere de toate soiurile, in toalete atragatoare, care vorbesc intr-o limba neinteleasa - un argo special, cu fraze alese din diferite dialecte - care stiu sa danseze si sa bea fara sa se ameteasca, sa ceara bani si sa dea mangaieri in toate limbile lumii.
'Sextetul ciocolatiu', costumat in haine de marca, putin invechite de timp si de noptile rele, canta 'o melodie' la moda.
Prima pereche care incepu sa danseze era dintre 'artistii' angajati ai barului.
Ea se distra uitandu-se la ei. Nu intelegea cum cineva poate sa considere aceste miscari grotesti drept dans.
Dar, in sfarsit........
Fiecare OM cu lumea lui.
Intr-un tarziu, el rupse tacerea, intreband-o:
- Ce pot sa fac pentru tine?
Ea il privi o clipa si apoi, cu glasul tremurator, ca si cum toata viata ei ar fi stat in aceste cuvinte, izbucni:
- VREAU SA PLECAM!
Ce sa fie, ce sa fie?
Durere de Cap sau Durere de Inima?
Sunt foarte suparata si... cand sunt suparata nu pot sa dorm.
Asa ca, aleg Una din Doua, decat sa-mi distrug bunatate de timp, mai bine vorbesc cu tine, Jurnalul Meu...
Taci si asculta. Eu te-am deschis, eu te-am ales, eu te finantez... si, te rog sa ma crezi, sunt o multime de lucruri ce vreau sa ti le spun. Te rog sa apreciezi. Vreau sa-ti spun ca, uneori, nu-mi place cum te porti cu mine, cum incerci sa-mi pui 'pumnu` in gura', cum ma lasi de izbeliste, cum ma tratezi...
Vreau sa-ti spun ca - daca ai de gand sa fii dificil, te las si te anulez.
Asta vrei? Mai bine imi spui de acum, inainte sa fie prea tarziu.
Si, altceva si mai rau - NU ma urmaresti ATENT. Nu pot sa povestesc cand cineva nu ma asculta, nu ma urmareste cu atentie...
Daca tot avem sa traim impreuna imi datorezi macar atata lucru. Taci!... si asculta.
... ceva, nu stiu ce, imi provoaca O Durere de Cap sau de Inima.
Una din Doua. Nu stiu exact.
Ce fel de medic imi poate prescrie un tratament pentru - Una din Doua? -
Toti medicii prescriu medicamente... contra deprimarii sau pentru relaxare - antistress - chestii din astea. Un medic poate sa te vada foarte deprimat, altul 'bolnav cu capu`', si cei multi 'Pe Moarte'.
Orice medic iti poate prescrie un tratament. Dar cine iti poate prescrie tratamentul corect?
Medicul, oricat ar sustine ca face un act caritabil si misionar, nu face altceva decat sa-si burduseasca buzunarul - (NU SARITI! - doar unii) - ... iar alti...
(Alti ar face orice daca ti-ai da - . - 'jos' pentru ei.)
Un medic caruia ii place Ceea Ce Face... ti-ar putea DA tratamentul corect.
Si, 'daca' ii place si stie ce face - TE-AR PUTEA VINDECA.
Merita sa-l cauti. E bine sa ai o rezerva buna de medici. Fac viata mai usoara...
[Si totusi, Medicii Profesionisti fac o munca absolut extraordinara, iar salariul este o batjocura, asa ca, ar fi o nesimtire sa consideri ca statul ii asigura banii pe care ii merita pentru serviciile ce le presteaza. Nu-i da spaga cu scopul de a obtine niste favoruri, ci dai un "bonus" neconditionat - UN MEDIC PROFESIONIST trebuie sa valoreaze mai mult in ochii tai decat in ochii statului.]
Eu mi-am inceput tratamentul...
Durere de Cap sau Durere de Inima?
Sunt foarte suparata si... cand sunt suparata nu pot sa dorm.
Asa ca, aleg Una din Doua, decat sa-mi distrug bunatate de timp, mai bine vorbesc cu tine, Jurnalul Meu...
Taci si asculta. Eu te-am deschis, eu te-am ales, eu te finantez... si, te rog sa ma crezi, sunt o multime de lucruri ce vreau sa ti le spun. Te rog sa apreciezi. Vreau sa-ti spun ca, uneori, nu-mi place cum te porti cu mine, cum incerci sa-mi pui 'pumnu` in gura', cum ma lasi de izbeliste, cum ma tratezi...
Vreau sa-ti spun ca - daca ai de gand sa fii dificil, te las si te anulez.
Asta vrei? Mai bine imi spui de acum, inainte sa fie prea tarziu.
Si, altceva si mai rau - NU ma urmaresti ATENT. Nu pot sa povestesc cand cineva nu ma asculta, nu ma urmareste cu atentie...
Daca tot avem sa traim impreuna imi datorezi macar atata lucru. Taci!... si asculta.
... ceva, nu stiu ce, imi provoaca O Durere de Cap sau de Inima.
Una din Doua. Nu stiu exact.
Ce fel de medic imi poate prescrie un tratament pentru - Una din Doua? -
Toti medicii prescriu medicamente... contra deprimarii sau pentru relaxare - antistress - chestii din astea. Un medic poate sa te vada foarte deprimat, altul 'bolnav cu capu`', si cei multi 'Pe Moarte'.
Orice medic iti poate prescrie un tratament. Dar cine iti poate prescrie tratamentul corect?
Medicul, oricat ar sustine ca face un act caritabil si misionar, nu face altceva decat sa-si burduseasca buzunarul - (NU SARITI! - doar unii) - ... iar alti...
(Alti ar face orice daca ti-ai da - . - 'jos' pentru ei.)
Un medic caruia ii place Ceea Ce Face... ti-ar putea DA tratamentul corect.
Si, 'daca' ii place si stie ce face - TE-AR PUTEA VINDECA.
Merita sa-l cauti. E bine sa ai o rezerva buna de medici. Fac viata mai usoara...
[Si totusi, Medicii Profesionisti fac o munca absolut extraordinara, iar salariul este o batjocura, asa ca, ar fi o nesimtire sa consideri ca statul ii asigura banii pe care ii merita pentru serviciile ce le presteaza. Nu-i da spaga cu scopul de a obtine niste favoruri, ci dai un "bonus" neconditionat - UN MEDIC PROFESIONIST trebuie sa valoreaze mai mult in ochii tai decat in ochii statului.]
Eu mi-am inceput tratamentul...
Cat de ciudata aceasta stare paradoxala a sentimentelor... mi se pare ca traiesc o viata fantastica, nebanuita, ca si cum in sufletul meu s-ar fi nascut fulgerator o adolescenta noua, deosebita de cea de altadata, cu alta inima si alte ganduri, pe care niciodata nu le-am cunoscut.....
Pentru orgoliul nostru de oameni, care au descoperit si inventat atatea minuni, exista ceva ce ramane tainuit, de nepatruns, ca un dispret azvarlit ignorantei noastre si ca o dovada de eterna noastra nimicnicie - INIMA si CREIERUL - studiate de intelepti pana in cele mai mici amanunte...
- SUFLETUL si GANDURILE -
Pentru orgoliul nostru de oameni, care au descoperit si inventat atatea minuni, exista ceva ce ramane tainuit, de nepatruns, ca un dispret azvarlit ignorantei noastre si ca o dovada de eterna noastra nimicnicie - INIMA si CREIERUL - studiate de intelepti pana in cele mai mici amanunte...
- SUFLETUL si GANDURILE -
Se aseza afara, pe balconul ce dadea spre gradina, alaturi de 'Mutti', sorbind un suc rece.
O pisica persana, neagra si grasa, torcea incantata in poala bunicii, cu ochii semiinchisi, in timp ce stapana o mangaia cu mana imbatranita de vreme... o alta persana neagra se alinta la picioarele ei, lingandu-si delicat labutele.
Pisicile sunt niste animale atat de minunate, asa de recunascatoare si afectuoase, si totusi atat de distante si independente. Privi cu dragoste la pisica din poala bunicii - arata ca o printesa.
Privindu-le, nu e greu sa intelegi de ce egiptenii le venerau...
Se spune ca - pisicile au noua vietii si sunt ucise de curiozitate.
(De fapt, curiozitatea asta poate ucide pe oricare dintre noi, nu-i asa?)
Cu un falfait, o vrabiuta se aseza pe creanga unui pom si incepu sa ciripeasca tare. In poala bunicii, persana isi deschise somnoroasa ochii galbeni, dar ramase linistita, sub mangaierea continua a maini imbatranite, care o alinta bland...
- Stii ce minunat canta vrabiile? E o minune sa le asculti... e o bucurie sa traiesti, ascultandu-le!
Pacat ca nu canta mai des...
Mica pasare zbura si bunica canta cateva acorduri, cu o voce surprinzator de puternica, ridicand si vocalizand si intonand delicat... apoi lasa cantecul sa se stinga si ramase tacuta, zambind unei amintiri din trecut...
Eu ma simteam ca prinsa intr-un vis care luase o turnura nedorita, dar din care nu ma puteam trezi... pentru o clipa am inchis ochii, speriata ca bunica mi-ar putea descoperi secretul si ar dori sa-l impartasesc.
Un moment de reculegere, o traire de-o clipa, apoi se auzi o izbucnire de entuziasm:
- Sunt gata! Putem pleca...
O pisica persana, neagra si grasa, torcea incantata in poala bunicii, cu ochii semiinchisi, in timp ce stapana o mangaia cu mana imbatranita de vreme... o alta persana neagra se alinta la picioarele ei, lingandu-si delicat labutele.
Pisicile sunt niste animale atat de minunate, asa de recunascatoare si afectuoase, si totusi atat de distante si independente. Privi cu dragoste la pisica din poala bunicii - arata ca o printesa.
Privindu-le, nu e greu sa intelegi de ce egiptenii le venerau...
Se spune ca - pisicile au noua vietii si sunt ucise de curiozitate.
(De fapt, curiozitatea asta poate ucide pe oricare dintre noi, nu-i asa?)
Cu un falfait, o vrabiuta se aseza pe creanga unui pom si incepu sa ciripeasca tare. In poala bunicii, persana isi deschise somnoroasa ochii galbeni, dar ramase linistita, sub mangaierea continua a maini imbatranite, care o alinta bland...
- Stii ce minunat canta vrabiile? E o minune sa le asculti... e o bucurie sa traiesti, ascultandu-le!
Pacat ca nu canta mai des...
Mica pasare zbura si bunica canta cateva acorduri, cu o voce surprinzator de puternica, ridicand si vocalizand si intonand delicat... apoi lasa cantecul sa se stinga si ramase tacuta, zambind unei amintiri din trecut...
Eu ma simteam ca prinsa intr-un vis care luase o turnura nedorita, dar din care nu ma puteam trezi... pentru o clipa am inchis ochii, speriata ca bunica mi-ar putea descoperi secretul si ar dori sa-l impartasesc.
Un moment de reculegere, o traire de-o clipa, apoi se auzi o izbucnire de entuziasm:
- Sunt gata! Putem pleca...
O jumatate de ora mai tarziu...
Masina circula pe partea dreapta a drumului, cu farurile aprinse. Traficul era lent, dar nu aglomerat... o geana de lumina brazda cerul la orizont. In masina geamurile inchise erau pe jumatate aburite, afara o ploaie neobosita sfichiuia in bataia vantului. Stergatoarele de parbriz, suprasolicitate, alunecau la dreapta si la stanga metronomic, abia reusind sa faca fata potopului. Ploaia impiedica vizibilitatea... si valul pe care il forma apa in cadere izola masina intr-o lume proprie, stranie si mohorata. Casele ca niste corabii, veneau si treceau...
La o rascruce... intoarse scurt la stanga si incepu sa urce la deal cu greutate, avand de o parte si de alta poieni cu flori salbatice, potopite de ploaie. Un zgomot de bricheta tacani si se aprinse scurt, dezvaluind trasaturile soferului in peumbra.
In timp ce masina urca incetisor panta spre P., stergatoarele de parbriz nu incetau sa se agite asemenea labelor unei insecte gigantice agatate de un geam. De o parte si de alta a drumului, copacii se ridicau ca peretii unei fortarete. Si in tot timpul acesta, o melodie incredibil de dulce continua sa se scurga cu forta din casetofon...
.....
Where were you when I was burned and broken
While the days slipped by from my window watching
Where were you when I was hurt and helpless
Because the things you say and the things you do surround me
While you were hanging yourself on someone else's words
Dying to believe in what you heard
I was staring straight into the shining sun...
.....
... pipai usa masinii pana cand gasi butonul care actiona fereastra. Cu un zgomot usor, geamul aluneca si arunca afara chistocul, urmarind scanteile pe care le arunca in intuneric. Cu un sfert de ora mai tarziu, calatoria se sfarsi, masina se opri si soferul se intoarse in scaun...
- Am ajuns, zise soferul, rasufland usurat.....
Masina circula pe partea dreapta a drumului, cu farurile aprinse. Traficul era lent, dar nu aglomerat... o geana de lumina brazda cerul la orizont. In masina geamurile inchise erau pe jumatate aburite, afara o ploaie neobosita sfichiuia in bataia vantului. Stergatoarele de parbriz, suprasolicitate, alunecau la dreapta si la stanga metronomic, abia reusind sa faca fata potopului. Ploaia impiedica vizibilitatea... si valul pe care il forma apa in cadere izola masina intr-o lume proprie, stranie si mohorata. Casele ca niste corabii, veneau si treceau...
La o rascruce... intoarse scurt la stanga si incepu sa urce la deal cu greutate, avand de o parte si de alta poieni cu flori salbatice, potopite de ploaie. Un zgomot de bricheta tacani si se aprinse scurt, dezvaluind trasaturile soferului in peumbra.
In timp ce masina urca incetisor panta spre P., stergatoarele de parbriz nu incetau sa se agite asemenea labelor unei insecte gigantice agatate de un geam. De o parte si de alta a drumului, copacii se ridicau ca peretii unei fortarete. Si in tot timpul acesta, o melodie incredibil de dulce continua sa se scurga cu forta din casetofon...
.....
Where were you when I was burned and broken
While the days slipped by from my window watching
Where were you when I was hurt and helpless
Because the things you say and the things you do surround me
While you were hanging yourself on someone else's words
Dying to believe in what you heard
I was staring straight into the shining sun...
.....
... pipai usa masinii pana cand gasi butonul care actiona fereastra. Cu un zgomot usor, geamul aluneca si arunca afara chistocul, urmarind scanteile pe care le arunca in intuneric. Cu un sfert de ora mai tarziu, calatoria se sfarsi, masina se opri si soferul se intoarse in scaun...
- Am ajuns, zise soferul, rasufland usurat.....
Timpul este uneori un Prieten Rau.
Ne face sa ajungem inainte sau dupa, si in aceasta graba sau intarziere sta cheia fericirii sau tristetii noastre.
Timpul e cel care ne face sa ne intalnim cu Tristetea sau cu Fericirea.
Un minut sau un an de intarziere e totuna in fata Eternitatii.
Timpul - Creatorul Uitarii, magul neinvins, care transforma TOT.
Timplu - Dusmanul Durerii; timpul neobosit, care transforma Lacrimile de Durere in Zambete Fericite, care sadeste Florile Primaverii in Zapada Iernii si face sa rasara Trandafirii peste deznadejdea mormintelor.
Timpul - topeste.
Timpul - loveste. Ne loveste si devenim prizonierii lui.
Cand nu mai am timp - pretuiesc Clipa.
Ne face sa ajungem inainte sau dupa, si in aceasta graba sau intarziere sta cheia fericirii sau tristetii noastre.
Timpul e cel care ne face sa ne intalnim cu Tristetea sau cu Fericirea.
Un minut sau un an de intarziere e totuna in fata Eternitatii.
Timpul - Creatorul Uitarii, magul neinvins, care transforma TOT.
Timplu - Dusmanul Durerii; timpul neobosit, care transforma Lacrimile de Durere in Zambete Fericite, care sadeste Florile Primaverii in Zapada Iernii si face sa rasara Trandafirii peste deznadejdea mormintelor.
Timpul - topeste.
Timpul - loveste. Ne loveste si devenim prizonierii lui.
Cand nu mai am timp - pretuiesc Clipa.
Exista doua tipuri de torace...
Un torace ca lumea trebuie sa fie agresiv, sa tasneasca in afara, sa se extinda, ca si cand ar vrea sa inghita cat mai mult spatiu cu putinta.
Un alt tip de torace, spre deosebire de primul, e toracele in defensiva, ce bate in retragere in fata lumii, aducand cu o camasa de forta care se strange tot mai mult in jurul omului si, in cele din urma, il sufoca si-l da gata.
Pe viitor, ai grija sa te uiti mai bine la toracele celor din jur.
Daca nu m-as fi vazut niciodata intr-o oglinda si-ar fi trebuit sa-mi descriu infatisarea exterioara dupa ceea ce cunosc din interiorul meu, portretul nu s-ar asemana catusi de putin cu originalul. Mi se intampla uneori sa fiu cu totul alta decat par in realitate. Am momente ca, de pilda, cele petrecute cu ceva timp in urma, cand uit cu desavarsire de infatisarea mea.
Acum insa, m-am asezat in fata oglinzii si ma privesc... sunt inzestrata pe neasteptate cu un trup si cu o bluza tip kimono.
Nu mai reusesc sa-mi vad toracele...
Un torace ca lumea trebuie sa fie agresiv, sa tasneasca in afara, sa se extinda, ca si cand ar vrea sa inghita cat mai mult spatiu cu putinta.
Un alt tip de torace, spre deosebire de primul, e toracele in defensiva, ce bate in retragere in fata lumii, aducand cu o camasa de forta care se strange tot mai mult in jurul omului si, in cele din urma, il sufoca si-l da gata.
Pe viitor, ai grija sa te uiti mai bine la toracele celor din jur.
Daca nu m-as fi vazut niciodata intr-o oglinda si-ar fi trebuit sa-mi descriu infatisarea exterioara dupa ceea ce cunosc din interiorul meu, portretul nu s-ar asemana catusi de putin cu originalul. Mi se intampla uneori sa fiu cu totul alta decat par in realitate. Am momente ca, de pilda, cele petrecute cu ceva timp in urma, cand uit cu desavarsire de infatisarea mea.
Acum insa, m-am asezat in fata oglinzii si ma privesc... sunt inzestrata pe neasteptate cu un trup si cu o bluza tip kimono.
Nu mai reusesc sa-mi vad toracele...
Am o multime de neplaceri...
Neplaceri cu gustul.
Neplaceri din cauza gandurilor...
Adeseori imi displac pana si propriile mele ganduri. In mintea mea nu exista compartimente bine definite. Cele vazute si auzite imi afecteaza toate cunostintele anterioare. Unele dintre combinatii sunt greu de suportat, dar nu le pot anticipa si nici nu le pot bloca sau reprima. Standardele de decenta si buna-cuvinta imi sunt terfelite si haituite de aceste asociatii si viziuni... imi pare rau ca in zona osoasa a craniului nu am nici o fortificatie pentru ce mi-e drag.
Conexiunile se inlantuie cu viteza luminii. Judecatile de valoare apar ca niste reactii spontane la o lectura antrenanta. Nu-mi pot niciodata sustine sau cordona gandirea.
Imi consider modul de gandire grotesc, dar util, ca un scaun facut din coarne de cerb, pe care nu sunt in stare sa-l schimb.
Neplaceri cu gustul.
Neplaceri din cauza gandurilor...
Adeseori imi displac pana si propriile mele ganduri. In mintea mea nu exista compartimente bine definite. Cele vazute si auzite imi afecteaza toate cunostintele anterioare. Unele dintre combinatii sunt greu de suportat, dar nu le pot anticipa si nici nu le pot bloca sau reprima. Standardele de decenta si buna-cuvinta imi sunt terfelite si haituite de aceste asociatii si viziuni... imi pare rau ca in zona osoasa a craniului nu am nici o fortificatie pentru ce mi-e drag.
Conexiunile se inlantuie cu viteza luminii. Judecatile de valoare apar ca niste reactii spontane la o lectura antrenanta. Nu-mi pot niciodata sustine sau cordona gandirea.
Imi consider modul de gandire grotesc, dar util, ca un scaun facut din coarne de cerb, pe care nu sunt in stare sa-l schimb.
Oamenii se tem intotdeauna de ceea ce nu stiu, de ceea ce nu inteleg, de lucrurile nefamiliare sau diferite de ale lor, iar aceasta frica se transforma, fara exceptie, in ura. O ura necugetata, care n-are nici un sens.
Exista oameni care urasc fara nici un motiv. Pur si simplu urasc.
Nu isi dau seama ca ura lor nejustificata se intoarce, inevitabil, spre interior, distrugandu-i.
[Ah, ce ciudata este fiinta umana, nu-i asa?]
Pana la urma, ura este autodistructiva.
Exista oameni care urasc fara nici un motiv. Pur si simplu urasc.
Nu isi dau seama ca ura lor nejustificata se intoarce, inevitabil, spre interior, distrugandu-i.
[Ah, ce ciudata este fiinta umana, nu-i asa?]
Pana la urma, ura este autodistructiva.
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.