Nu stiam ca aici aveti o discutie in care explicatiile sunt bune doar de la anumiti forumisti.

Nu pariem. Dar in mod sigur iti va gasi un studiu random care n-are nicio treaba cu discutia dar care iti arata clar ca te inseli.

Eu n-am vrut sa spun ca shapeshifter chiar are dreptate cand sustine ce sustine el, din contra. Doar ca am vrut sa clarific la ce se refera corelatiile neobisnuite. Analogia ta cu piatra nu tine. Ca, mai departe, teorema lui Bell si experimentele lui Aspect arata ceva sau altceva nu vreau sa intru in discutie pentru ca n-am studiat domeniul.

E o simpla parere. Am mai discutat pe un alt forum despre ele inainte de a ma aseza aici , iar de studiat le-am studiat inca din facultate. Din pacate nu am timp sa revad cartile si revistele, ca de cind nu am mai analizat "fenomenul" am uitat detaliile si referintele.
In citeva cuvinte cam astea ar fi concluziile pe care le-am tras studiind aceste lucruri

Sursa, tot Wikipedia

O sa revin cind am mai mult timp.

s-a dovedit a fi greşit.

Corelaţia cvasi-instantanee (cvasi-... doh! ) între părţile unui sistem NU implică conectivitate la nivel de sistem. Deci nu rezultă nici un "câmp de interconectare" (cum nu rezultă nici spiriduşi, elfi sau gnomi -- deşi fanaticii unor astfel de chestii vor găsi mereu "pseudo-demonstraţii hiper-meta-holo-proto-cuantice" care să le dea... "cvasi-dreptate" ).

a

se vede faptul că ai unele sechele.. câmpurile morfogenetice sunt reale.. acele ,,implică" nu erau inferenţiale, nu te mai agăţa de exprimări că tot nu ai nici o şansă decât locală.. O să-ţi arăt mai încolo cum e cu această conectivitate pe care nu o pricepi.. un indiciu deja ţi-am dat: Mae-Wan Ho..

cătălin

păi dacă n-ai studiat experimentele lui Aspect şi cele de după de ce dai cu piatra şi-l preamăreşti pe iubiţelul moderator al hanului amenhotep.. care trebuie să aibă dreptate şi atunci când e pe lângă..
nonlocalitatea în fizica cuantică e recunoscută, începe să fie recunoscută şi în cosmologie, biologie, cercetarea conştiinţei..

amenhotep:

ţi-am mai zis de 100 de ori că sintagma cvasi-instantaneu am folosit-o pt. sistemele vii.. o ţii tot pe a ta doar pentru a avea material de atac.. cvasi-instantaneitate nu sereferă la nu-ştiu-ce propagare ci la altceva.. de conjugare de fază ai auzit?
S-au realizat experimente în care entanglementul supravieţuieşte!!!!!!!! în urma interacţiunii slabe (observaţiei) deşi se sacrifică ceva din acurateţe.... şi ştii ce s-au folosit? perechi de fotoni entanglaţi! hihihi..

amenhotep.. colapsarea funcţiei de undă se aplică doar proprietăţii MĂSURATE a stărilor entanglate, în timp ce proprietăţile NEMĂSURATE rămân indeterminate. De exemplu, o măsurătoare pentru a determina dacă particula este cu spinul ,,în sus" sau ,,în jos" o lasă pe ea şi pe particula parteneră a sa entanglată indeterminată ca şi în cazul în care spinul este orientat ,,la stânga" sau ,,la dreapta".. Există indicii recente asupra faptului că observarea NU DISTRUGE ENTANGLEMENTUL!

Experimentul lui Erwin Altewischer - Universitatea Leiden - Olanda:
http://www.nature.com/nature/journal/v418/...BB512C54801D041
http://openaccess.leidenuniv.nl/dspace/handle/1887/3387

Articolul cu set-up-ul experimentului - ,,Plasmon-assisted transmission of entangled photons":
http://atesit.phys.uniroma1.it/pdf/nature00869_r.pdf
http://arxiv.org/find/grp_q-bio,grp_cs,grp...r/0/1/0/all/0/1

,,According to the standard ‘Copenhagen’ interpretation, the act of measurement ‘collapses’ the quantum superposition. But the hope is that if the coupling (connection) to a measurement device is very weak, this collapse would not happen. Terry Clark’s team managed to set up just such a weak measurement system and obtained results suggesting that the SQUID ring could exist in a quantum superposition of both the flux mode and the charge mode. So, where does the quantum world stop and the classical start? One might say I am a quantum being between the acts of living and dying, like Schrödinger’s cat." - Mae-Wan Ho
,,Interpretations of quantum theory are no longer a matter of philosophical taste." - Philip Ball (1990)
Because of the development of electronic systems of remarkable sensitivity, and many ‘thought experiments’ could be directly tested.

Asta am spus de la bun început: inferenţele (raţionamentele) nu sunt corecte.

Tocmai de aceea greşeşte cine afirmă că ar exista vreun "ceva" care se propagă cvasi-instantaneu.

a

Câmpul de energie al vacuumului poate fi considerat un sistem de pachete de undă rotitoare de electroni şi pozitroni (spre deosebire de modelul lui Dirac: electron-pozitron) şi nu o mare de perechi electroni-pozitroni.. Pachetele de undă sunt mutual ,,embedded", iar câmpul de torsiune este elecric neutru. Dacă spinii pachetelor ,,embedded" au semn opus, sistemul este compensat nu numai în sarcină ci şi în spinul clasic şi momentul magnetic. Un asemenea sistem este un ,,phyton".. Ansambluri dense de phytoni aproximează un model simplificat al câmpului de torsiune din vacuumul fizic. Vârtejurile sale sunt purtătoare de informaţie care leagă evenimentele la o viteză de grup de ordinul 10 la puterea a 9-a mai mare decât c, de un miliard de ori viteza luminii. Atunci când phytonii sunt compensaţi în spin, orientarea în cadrul ansamblului este arbitrară. Dar când o sarcină q este o sursă de perturbaţie, acţiunea produce o polarizare de sarcină a vacuumului, aşa cum prescrie electrodinamica cuantică, astfel apare câmpul electromagnetic. Când o masă este sursa perturbaţiei, phytonii produc oscilaţii simetrice de-alungul axei date de către direcţia perturbaţiei. Vacuumul intră într-o stare carcaterizată de o oscilaţie a phytonilor de-alungul polarizării de spin longitudinale, acesta este câmpul gravitaţional. Câmpul gravitaţional este caracterizat de unde longitudinale, el este rezultatul decompensării vacuumului care apare în punctul polarizării sale dată de perturbaţia masei m.
Polarizarea dată de spinul clasic constituie câmpul de spin nonlocal. Phytonii orientaţi în aceeaşi direcţie cu a spinului care perturbă vacuumul, îşi menţin orientarea, cei orienaţi opus spinului sursă de perturbaţie îşi schimbă orientarea.. Regiunea locală a vacuumului tranzitează într-o stare de polarizare de spin transversală. Această polarizare dă cîmpul de spin - un condensat de perechi fermionice.

Bullshit-man, ca sa ma exprim în ton cu moda . . . e mai mult decat cretin sa faci ratzii între fortele electrice si gravitationale, caci o forta e mai mare sau mai mica functie de parametrii, variabilele care intra in expresia sa. Poti, în schimb, si la asta se refera incultul autor din care citeaza copios amicul shape, sa faci ratii de constante universale care intra în expresiile care definesc fortele fundamentale. Insa atunci tot ce-a spus shape, e bullshit puturos, caci constatare e ca acestea nu sunt constante cum credeam. Intregul joc de potriviri cu mâna sau cu rizaca, între cifre fabuloase cautate rocambolesc prin fizica de amatorii de pitagoreicism, apare în adevarata lui lumina, ca fenomen patologic de neluat în seama . . . NEBUN sa fi sa stai la discutii cu logoreici amatori de "chiromantzie fizica" . . . Amenhotep, Catalin, reveniti-va baieti!


http://www.sciencedaily.com/releases/2006/...60609122206.htm
Source: Swedish Research Council, Posted: June 9, 2006
Variable Physical Laws
Physical quantities such as the speed of light, the gravitational constant and the electron mass are believed to be the same independent of where and when they appear in the universe.
Therefore, they are known as constants of nature. Should they deviate from their actual values the universe would have looked different and neither man nor other living organisms would have existed.
But imagine that the fundamental constants – and thereby also the fundamental laws – are not at all constant but have gradually changed over time. Implications that this is the case have been known for some time and are now supported by new measurements – for instance from Lund University, Sweden.
The constants are so fundamental that it is usually impossible to detect any possible changes since the tools we use to measure these changes are also changing. For instance, if the size of the atoms would increase the atoms in the measuring device would also increase to the same extent and everything would appear normal.
But there are dimensionless constants, i.e. they are independent of units. On April 21 this year new findings were published in Physical Review Letters implying that a dimensionless constant - the ratio between the electron mass and the proton mass - has changed with time.
And shortly measurements will be presented in Monthly Notices of the Royal Astronomical Society showing that another dimensionless constant, called the fine structure constant, is also varying with time.
The measurements have been performed at Lund Observatory in Sweden by professor Sveneric Johansson and his PhD student Maria Aldenius in collaboration with Dr Michael Murphy, Cambridge, UK.
The fine structure constant is a combination of the speed of light, the electron charge, Planck's constant and the vacuum permittivity. It characterizes the electromagnetic force that keeps the atom together.
To study the time variation of this constant the aged light from distant quasars - extremely powerful and bright objects billions of light years away - has been compared with modern laboratory data. When the quasar's light passes through intervening gas clouds an absorption spectrum is formed - a continuous spectrum with dark absorption lines.
These dark lines form characteristic signatures of the chemical elements present in the clouds. Studies of systematic shifts in the line positions compared to laboratory spectra indicate changes in the fine structure constant.
Previous measurements of this type have been based on lighter elements like magnesium, silicon and aluminum, says Sveneric Johansson.
But it was difficult to make any clear conclusions from that study. In 1999 an Australian research group led by John K Webb suggested that the number of elements investigated should be increased. In Lund we were asked to help with new laboratory measurements and we increased the accuracy further by doing all measurements simultaneously from the same laboratory source. Now we have included magnesium and the heavier elements iron, titanium, chromium and manganese in our measurements.
The result is that the uncertainty of the ruler is lowered by a factor of ten. But the picture from previous measurements of the fine structure constant seems not to have changed.
The changes of both the proton/electron mass ratio and the fine structure constant are very tiny. The fine structure constant has changed by some parts per million during six billions years. There is no reason to worry - unless you are a physicist or astronomer and don't want to change the model of the universe we have today.
But Sveneric Johansson thinks that the results are more exciting than troublesome.
Our view of the universe is in many ways not complete, he says. The content of 90% of the matter in universe is unknown - the so called "dark matter". And there are contradictory opinions about what happened after the Big Bang. Therefore, we should welcome all new knowledge even if it does not agree with our present conception of the world.

Bine, traieste cu speranta asta! Personal n-am nimic impotriva impunerii unui model de univers ciclic, ci impotriva betiei de cuvinte pe care o practici si pe care o practica citatii tai: am aratat ca toata "contributia" amikului tau e zero, in masura in care porneste de la ideea ca trebuie sa potriveasca o teorie pentru a-i explica lui de ce o constanta are o valoare si nu alta, asta in masura in care "constanta" nu e deloc sigur asa constanta . . . Iar obiectia principala, este obsesia potrivirii de valori si speculatiei pe seama ei, de rusinoasa maniera pitagoreica!!! Tot ce poti tu sa replici - puteam sa pariez pe toata "averea" care o am - sunt doar legaturi, tone de legaturi, care nu raspund si nu pot raspunde obiectitiei mele.

Hai sa vedem ce zice, nu unde e, caci aici nu discutam nici locurile de munca ale unora sau altora, nici persoanele in sine, ci ideile lor, si mai exact ideile lor legate de evolutie.

era vorba despre raţiile fără dimensiune (Eddington-Dirac, anii 30).

Raţia dintre forţa electrică şi cea gravitaţională este de aprox. 10 la puterea 40, raţia dintre mărimea observabilă a universului şi cea a particulelor elementare este în jur de 10 la puterea 40.

O altă ,,coincidenţă": Raţia dintre particulele elementare şi lungimea Planck este de 10 la puterea 20, numărul de nucleoni din univers este 2x10 la puterea 79 (nr. lui Eddington e pătratul lui 10 la puterea 40).

Prima raţie ar trebui să nu se schimbe (cele 2 forţe se presupune a fi constante), pe cînd ultima raţie se schimbă (universul este în expansiune). Multe dintre aceste ,,coincidenţe" a fost ar[tat c[ pot fi interpretate în termeni de relaţie între masele particulelor elementare şi nr. total de nucleoni din univers pe de o parte şi între constanta gravitaţională, sarcina electronului, constanta Planck, viteza luminii pe de altă parte - parametri fizici ai universului sunt proporţionali la scara universului..

Aş vrea să argumentaţi ce ţine constanta cosmologică la un exces valoric mic şi pozitiv..

Si? Cum te ajuta asta sa scapi de aberatia de a incerca sa imaginezi o teorie care sa se plieze in mod inutil pe o data incerta (vezi explicatiile din mesajele trecute). Si cum, mai mult decat prin pitagoreicism poti lega intre ele cele 2 ratii?
Raspunde!

Si?

Particulele elementare, dragul meu, sunt o cateogorie, nu un numar, cu care sa poti face ratii . . .
Si? (macar îti dai seama ca e vorba, pâna la descoperirea unei cauzalitati comune, de o coincidenta . . . )

Prima ratie deocamdata nu e definita, asta ca sa nu zic ca este absurd si tembel definita.

Si de ce pui ghilimelele? Ai fost tu, sau echipa de guru cu care ai tot înnebunit forumul asta devenit infect, în stare sa dovesti ca NU sunt coincidente??? Apoi, popozitia ta dupa ghilimele nu face decat sa enunte observatia inutila pe care ai redat-o si mai sus, anume ca anumite ratii sunt egale; pot face si eu ratii din astea, care sa fie egale EXACT cu ratiile tale. Si? Cat de departe ai ajuns cu aceasta constatare? Ai reusit sa legi fenomenele guvernate de constantele alea de maniera incat sa poti explica coinicidentele? NU. Ai reusit sa gasesti o explicatie a unei simple coinicidente, sau a unei simple serii de coinicidente numerice? NU. Asa ca du-te la plimbare si tine-te de spusa de mai acum 2 mesaje, si mai slabeste-ma cu obsesiile tale . . .

Si ca ce chestie trebuie sa argumentam noi asta?