Construiesti ce ???
Care anume idee noua a fost introdusa de tine in acest dialog ??..In afara completarilor ce il privesc pe Buddha relatate de la tribuna si din pozitia de dascal... (aduse in discutie doar pentru ca ti s-a parut ca ai gasit o fisura in expunerea mea)

Vezi dane fraza de mai sus ? citeste-o cu atentie si cu sinceritate. Tu, pentru tine. Nu e nevoie de nicio replica, de nimic ; fraza de mai sus este tipica : scrii ceva, de dragul cuvintelor, si confirmi prin declaratie exact contrariul....




Nu dan...eu nu dau verdicte. Eu trag concluziile unor judecati expuse onest. Sunt personale si le prezint ca atare.
Nu vin si spun Dumnezeu nu exista, punct. Vin si povestesc de ce nu cred in el, cu raspunsuri la mare parte din fenomenologia care ii sustine prezenta (intre ele posibilitatea existentei unei alte forme de divinitate). Teoria mea accepta tot felul de comentarii, insa observatii de genul "in biblie scrie ca", "toate religiile din lume zic ca", "esti descheiat la slitz", "ti-a iesit un cos", "ai mancat un i"...astea prietene, alaturi de invataturile din cartile de liceu ale anilor ’70, eu unul nu le pot primi in dezbatere altfel decat ca ceea ce sunt : deturnari fabricate din criza de idei....Le raspund insa, de dragul cititorilor, utilizand arsenalul cuprins intre ironie si sarcasm, adica : in sigurul mod posibil de dincolo de ignore.


Crezi ca ar fi cazul sa postez iar definitia cuvantului argument ? E limpede ca intelegi altceva prin termenul asta, dupa cum "irational" n-ar trebui niciodata folosit de o persoana cu pretentii. Nu exista pe lumea asta nimic irational...exista doar limitele noastre de a pricepe ori accepta justificarile unor actiuni.

Dandanescu, nivelul discutiilor de pe han e altul decat cel pe care ti-l imaginezi tu, ca rezultat a ceea ce se vede azi. Eu sunt unul dintre dinozauri si nu ma pot complace in decadenta superficialitatilor. Mai degraba decat sa ii menajezi ignoranta, tantalaului de rand trebuie sa ii fortezi gandirea sa umble..caci asta e mai mult decat rostul, e datoria obligatorie a celui constient.

Cugetare ce ne aduce acum la Mahara, acest veritabil triumf al stupiditatii, izvor nesfarsit de perle demne de cartea recordurilor...Adica un domn care face numai fapte bune si din lipsa celor rele nu poate reconstitui starea de echilibru...ce devine astfel periculoasa...Un domn inauntrul caruia credinta insemna doar viata de dupa moarte (caci toate religiile o anunta), zeii sunt atotputernici, iar judecatilor le este interzis speculativul (din lipsa de palpabilitate).

In fine, cineva care pe firul acestei constitutii atinge concluzia fabuloasa :
aclamata imediat de corul antic si preluata ca lozinca

....reluam, ca e bestiala
..o adevarata izbanda a culturii de lemn (esenta tare), care marturisesc sincer mi-a furat cateva minute de imaginatie (eram prins in zapada pe autostrada si oricum n-aveam nimic mai bun de facut)...

Care va sa zica...avem un bandit, un savant, o prostituata...si un idiot...nu, doi idioti. Fiecare din ei, in lupta asidua cu propriile limite, dar in cadrul formatiei sale (fiecare individ e unic), reuseste sa atinga un echilibru si o armonie interna perfecte...cu ce schimba asta aspectul grupului pe care ipotetic cei cinci l-ar alcatui ?..Cum s-ar schimba aspectul lumii atunci cand fiecare cetatean al planetei isi va fi rezolvat toate complexele, si toate conflictele interioare ?

Lasa ca omul care ar reusi una ca asta ar muri in secunda doi prin anularea esentei sale spirituale (care e de ordin conflictual), dar daca o astfel de aberatie ar fi posibila o lumea rezultata in urma ei nu s-ar deosebi cu nimic de un gazon, mai exact de o pajiste amorfa, cu tot felul de erbacee...in care echilibrul si armonia tot nu si-ar gasi vreun loc.


Dandanescu. Tu esti prietenul meu...nu stiu daca eu am ramas al tau..La mine standardul asta ii contine inca si pe Mahara si pe Marduk..de fapt exclude doar doua, trei persoane de pe aici...Nu ne suparam din nimic...radem glumim, ne contram....

.....totusi, exista un nivel si exista un scop..

Discursul meu de mai sus apare pe site-ul asta pentru a patra sau a cincea oara, reluat in nota neschimbata..de fiecare data intra la mijloc cate un...interlocutor mai slab de inger si mai putin educat, pe post de sparringpartner...ideea fiind ca el imi ofera prilejul unor reactualizari (ultima data s-a intamplat pe topicul "mistica si stiinta", intr-o companie ceva mai selecta...deh, nu poti avea mereu calitatea sperata)..

In niciuna din dati nu am asteptat vreo confirmare..primesc asa ceva din mediile la care ma raportez in viata reala si pe care le pretuiesc cum se cuvine in ordine intelectuala ; de fiecare data am profitat aici de oportunitatile raspandirii conceptului si pentru popularizarea lui...

Sunt 50 de posturi aici cu 2000 de vizualizari..iar intre ele contez pe cel mult zece persoane care acum isi pun si altfel de intrebari, decat cele care le asigurau un anume confort in raport cu arhetipul de Dumnezeu...

...astia zece dane ma fac pe mine castigator, iar pe voi perdanti...asta daca aici, acum, a fost vorba de vreun joc, asa cum sugerea inghesuit in corzi amicul stalinist, mai deunazi.




Multumesc frumos si sincer

Intr-adevar @Marduk

Toti ne plangem de faptul ca nu suntem intelesi, dar nu facem nici cel mai mic efort de a-i intelegem si noi pe ceilalti.

Multi traiesc intr-o nesiguranta interioara teribila si de aceea ei simt o sete acuta ca ceilalti sa adere la ideile lor, sa le fie data dreptate. Au permanent nevoie sa li se confirme ca sunt pe calea cea buna.

Oricum, dupa cum spuneam si in alt post, viata m-a invatat ca cel care intreaba si cel care raspunde nu vorbesc mereu aceeasi limba. Problemele aparent clare ale fiecaruia pot ascunde in spate un lant nesfarsit de ambiguitati.

Se poate sa ne arogam in mod fals dreptul de a-i trezi pe oameni din somnul ratiunii, in timp ce noi suntem cufundati in cel mai adanc cosmar. Niciodata nu trebuie sa incercam sa directionam pe cineva pe "calea cea buna", atata timp cat pretul platit este acela de a aduce in fiinta lui suparare, controverse, complexe, gelozie, etc.

Eu am inceput acest dialog, oarecum nesabuit, intr-o zi mai anosta la birou, fara sa cred macar pentru o clipa ca poate starni atata patima pe un simplu forum. O vreme m-am amuzat, dar evident ar fi o greseala sa ma amuz la nesfarsit cand altii iau lucrurile prea in serios, iar eu pot fi cauza nefericirii lor.

evident ca limitele exista, si inca cum!
uite de exemplu o generalizare cum ar fi "Nu exista pe lumea asta nimic irational"
asa ceva ma pune pe ginduri in ce priveste limitele dialogului.

cum sa mai dialoghezi fara un limbaj comun, schimbind arbitrar sensul cuvintelor?
poate ca intentia nici nu era de dialog?
poate ca cineva a incurcat conceptul de forum cu cel de blog?
acolo intr-adevar poti sa ai si ultimul cuvint, si singura opinie.

deci nu incerca sa te comporti pe un forum ca si cum ar fi un blog,
ca dupa aia sa afurisesti lumea cea "inferioara", care are alta opinie decit a ta.

eu propun sa fim atenti la dialogul rational, cu argumente rationale,
in sensul normal atribuit cuvintului "rational"
asta pare a fi singura modalitate de a mentine un echilibru stabil in discutie.

...acum sper sa nu primesc vreun raspuns de genul
"nu exista pe lumea asta forumuri, doar bloguri"

...aha...deci limitele dialogului tau cu mine nu pot parasi constatarea simpla ca irationalul nu exista decat in hotarele de interpretare ale fiecaruia. Tu il accepti, iar eu nu...In locul lui eu pun doar o marginire a mea...Tu asezi ferm o interdictie si anunti o fundatura dincolo de semn.

E bine de precizat pentru cei care pot trece prea usor peste aceasta marturisire a ta.



Chiar ...Cum ?
La fel de ingrijorat de pericolul asta eu am adus ca mediator dex-ul, fapt care te-a suparat atat de tare incat ai raspuns prin acuza ca incerc sa aduc arbitrarul in dialog.

ARBITRÁR, -Ă, arbitrari, -e, (1, 2) adj., (3) arbitraruri, s. n. 1. Adj. Care por­nește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr etc.; abuziv; samavolnic.

Ceea ce este exact modul in care procedezi tu cu sensul cuvintelor pe care il rastalmacesti.
este insa posibil sa fi confundat arbitrar cu:

ARBÍTRU, arbitri, s. m. 1. Persoană, organizație, instanță aleasă sau desemnată pentru cercetarea și rezolvarea unui litigiu. 2. Persoană însărcinată să conducă desfășurarea unei competiții sportive.

... ...ceea ce face ca lucrurile sa arate inca si mai complicat....

Delimitarea forum/blog imi este pe atat de limpede pe cat de confuz iti este tie regulamentul acestui site. El are rubrici deschise unor discutii (tocmai ne aflam pe una din ele) si altele dedicate strict autorilor. Invata sa le utilizezi cum trebuie si confuzia are sa dispara de la sine.


In schimbul de replici de aici, eu cel putin am venit cu o teorie noua. Tu, acolitii, doar cu atacuri ieftine si cu sustinerea unor teme de manual ce par sigure si confortabile...si asa ar fi si fost daca vreunul dintre voi le-ar fi etalat din convingere, ci nu din inertia iuresului pe dusmanul comun.




iar eu propun ca tu sa te abtii de la propuneri

Cine va stabili ce e rational si ce nu ??...Arbitrul de care ziceai ??
..sau cum facem, tot ce nu iti convine iese in afara rationalului si nu se pune ??

Echilibrul conversatiei nu se poate stabili prin impuneri ale temelor (ori prin limitari ale lor) ci prin contrabalansul argumentelor..

mai gandeste-te...cine stie, poate in urmatorele 20 de posturi, sa reusesti sa produci macar un contrargument de Doamne Ajuta (asta ca sa ne pastram on topic..) la teoria mea...mai inainte sa ii intorci spatele si sa o etichetezi grabit si precar ca "irationala"

...asa, arbitrar, ca si cum ai fi pe blogul tau...


...deci iata care e nivelul de intelegere a discursului rational...
oricum, ar fi util de consultat principiile gindirii critice, daca intrebarea nu era complet retorica.


argumente rationale, ca altfel
irationalul tau e doar o varianta dintre multe altele irationale care ar putea fi invocate,
cu exact aceeasi greutate ca argument (zero).


teoria ta? pare o generalizare care nu explica nimic, mai degraba
exprima lenea, neputinta, sau teama de a opera in domeniul rational.
insa ma indoiesc ca un raspuns rational e apreciat, deci iti propun de acum inainte
comentarii cel putin impersonale, daca nu se poate complet paralele.

nope...cum ar fi pe blogul meu...nu as face propuneri...ti-as da pas din prima
aici insa, in spiritul dialogului deschis, tu ai sugerat, eu am recomandat...elegant, sobru, distant...constructiv !




aha... abia acum imi dau seama de ce fugi de el..care va sa zica la tine e mai multe




cand nu stapanesti semnificatia termenului...pai o fi egal si cu zero...ce sa zic ??

ARGUMÉNT, argumente, s. n. 1. Raționament, dovadă adusă în sprijinul unei afirmații. 2. (Mat.) Variabila independentă a unei funcții.





lenea si neputinta

nope, ma friend...E o constructie logica si rationala..insa in adevar nu a fost expusa si aici intr-o forma coerenta
ceea ce ma grabesc sa corectez cat de repede am sa pot...desigur, nu (numai) pentru tine.

Tu ai deja o parere, asa ca ar fi de prisos..si e pacat, ca ti-ar prinde tare bine...ratacit asa cum esti printre tot felul de jumatati de concept si franturi de informatii stivuite alan-dala





cu regret..moi..?..sa discut paralel..??...peste poate ...nu imi sta in fire....
rationalul meu este atat de mare incat absoarbe si cuprinde inclusiv irationalul (irationalele ) tale..asa ca nu ii poti cere nici superficialitate, nici inconsecventa..(ca taman ce ma laudai pentru consecventa)..

dane...stop joc...piuaaaaa...


eu am sa imi reiau in resume teoria...pentru fani si pentru glorie

nu pot decit sa rid, chiar daca dezamagit, ca la un moment dat asteptam dialoguri rationale...
ok, m-am lamurit cum sta treaba.

..ma bucur ca am putut sa te amuz...nu-i de colea, desi nu asta mi-am propus.
Ca sa te poti dezamagii e nevoie mai intai sa te amagesti...dar poti sa astepti in continuare...nu deranjaza pe nimeni.




..ce bine


ma pot intoarce acum la Dumnezeu...ca de el era vorba, nu de Dude si Danescu...