@exergy

Cum argumentezi ?

Nu credeam ca trebuie, nici tu nu ai argumentat.

Am sa o fac acum.
Oamenii nu sunt asemenea atomilor de carbon sau moleculelor de apa, cu o structura fixa si invariabila.
Deci daca luam in considerare faptul ca ei au profiluri psihologice dar si 'capacitati fiziologice' diferite , atunci apare evident faptul ca in fata unor obstacole sau in fata lipsurilor ei nu vor reactiona in mod identic.

Este o comparatie cam fortata dar... merge pana la un punct.
Oamenii pot fi comparati cu atomii dar, bineinteles, nu cu un singur tip de atomi... in sensul ca am putea face afirmatii generale atat despre atomi, cum ar fi: toti atomii sunt formati din nucleu si invelis electronic chiar daca ei sunt diferiti, iar despre oameni: toti oamenii manifesta nevoi si in consecinta dorinte chiar daca ei par foarte diferiti ca si structuri fizice, emotionale, mentale etc.

[QUOTE[exergy33]Iarasi am sa te contrazic. Nimeni altcineva decit un pacatos pe toate planurile, dar constient de pacatele lui, nu are luciditatea si nici puterea de a se ridica deasupra lor si deasupra durerilor pe care le genereaza acestea.[/QUOTE]Concluzia ar fi: ca sa ne ridicam deasupra trebuie sa pacatuim pt ca apoi constienti si lucizi sa gasim puterea inaltarii.
Eu nu cred asta. O suferinta e destul sa te trezeasca, un pacat e suficient ca sa vezi unde te duc ele. De aceea nu trebuie sa treci prin paleta tuturor experientelor negative ca sa vezi ce e nefericirea.

Fericirea si nefericirea sunt subiective, dar omul poate sa ofere indicii despre gradul acestora.

Visãtorii activi sunt adesea foarte fericiþi, cei pasivi sunt iremediabil nefericiþi. Sunt un visãtor fericit fiindcã am grijã sã-mi împlinesc visele.
Uneori mã gândesc la inginerie: dacã aº fi încercat sã-mi împlinesc un vis mânjind visul altcuiva ar fi ieºit un kitch. Poate azi pragmatismul ºi invidia mi-ar fi macerat mãruntaiele, orice rãmãºiþã de energie pozitivã ar fi fost demult epuizatã.

Merlina, fiecare fiinþã este unicã ºi specialã. ªi exergy33 este, dar ºi tu, probabil cã ºi eu. Rãutatea este o formã de nefericire, ºtii. Un fel de antivis.

Te-ai grabit si m-ai inteles gresit. Ca sa nu spun ca te-ai grabit sa ma intelegi gresit ca si alta data...

Eu stiu ca nu sunt unica si speciala.

La tine ai pus semnul probabilitatii, de ce?

Merlina, nu-mi permit sã îþi vorbesc în acelaºi mod fiindcã îþi înþeleg semnãtura. Rezonabil ar fi sã o înþelegi ºi tu ºi sã o atribui celorlalþi, odatã cu celelalte caracteristici, dupã cum obiºnuieºti.
Se pare cã nu a înþeles cine trebuie. Pãcat.

Visãtorii fericiþi sunt adesea fugãriþi de amatorii de antivise. De parcã actul de a neferici un visãtor fericit ar fi vreun titlu de glorie.

Gîndirea magicã este inerentã inconºtientului, gîndirea pragmaticã provine din conºtient.. Orice om a fost copil, orice om viseazã noaptea, orice om a trecut printr-o nevrozã anxioasã în urma unui traumatism moral; orice om este deci susceptibil, în fiecare moment al vieþii sale, sã asiste la apariþia, în psihicul lui, a unor paradigme ale magiei ancestrale.
Pentru individul ieºit din copilãrie, devenit adult ºi dedicat unor sarcini precise, unor calcule cu eficacitate imediatã, visul nocturn este evocarea constantã a vechilor iluzii magice, mai curînd uitate decît anulate. în filmul interior al omului care doarme, vrãjitorul refulat în el de viaþa cotidianã îºi ia revanºa, converseazã cu pãrinþii morþi, face sã aparã fantome ºi face minuni, îºi desfãºoarã arsenalul de formule vrãjitoreºti ºi de sacrificii rituale pentru a-ºi rezolva dificultãþile lãuntrice. Iatã de ce somnul a apãrut dintotdeauna, la toate popoarele, ca un contact cu lumea supranaturalã, prin care aceasta ar da avertismente sibilinice. Astãzi, reducînd visul la îndeplinirea unei dorinþe inconºtiente care se mascheazã pentru a scãpa de cenzura conºtientului, psihanaliºtii au lãmurit semnificaþia viselor aºa-zis premonitorii. Totuºi, mecanismul condensãrii, al deplasãrii, al dramatizãrii pe care psihanaliza l-a dezvãluit în „munca de vis" este cel al activitãþii încãntãtorii primitive. însuºi Freud, fãcîndu-ºi autoanaliza, a notat vise în care materialul simbolic emana din temerile sale superstiþioase.5 Deoarece dorinþele inconºtiente sînt indestructibile, spiritul nu se crede în stare sã le depãºeascã decît prin mijloace miraculoase. Gîndirea magicã intrã în acþiune de fiecare datã cînd intervine o problemã în faþa cãreia gîndirea pragmaticã este neputincioasã. Astfel, visul în stare de veghe, propriu celor pasionaþi, nerãbdãtori de a reuºi, împrumutã procedeele miraculoase ale visului nocturn. Ambiþiosul care-ºi doreºte o victorie, îndrãgostitul arzînd de dorinþa de aºi îmbrãþiºa, în sfîrºit, iubita, cel frustrat gîndind la rãzbunare eliminã anxietatea eºecului prin reverii adesea absurde, care fac sã disparã ca prin farmec obstacolele. Pînã ºi oamenii de acþiune pãstreazã o astfel de nevoie de control iraþional al destinului, aºa încît îl vom vedea pe cardinalul de Riche-lieu consultlndu-l pe astrologul Jean-Baptiste Morin, pe generalul Bonaparte punînd-o pe Marie-Anne Lenormand sãi dea în cãrþi, pe cancelarul Hitler urmînd sfaturile magului berlinez Eric Hanussen.

Nu va certati visati...

Legatura intre visare si fericire...

In cartea lui Ioan Suciu, prezentata la carti, omul este "mort" fara un ideal. Face parte idealul din visare? Daca da, atunci implinirea lui ne aduce fericirea.
Poate ar trebui sa visam, sa ne dorim mai mult sa fim Oameni. Cu cit vom reusi mai mult cu atit vom fi mai fericiti!

@exergy33
Sfintii au capacitatea de a vedea mai bine prapastia dintre nimicurile zilei, in care ne prindem multi, si omul implinit.
Cui i se iarta mai mult iubeste mai mult. Dar nu este o regula, mai degraba o exceptie... Din ce stiu eu, majoritatea sfintilor au avut inclinatii de mici spre cele sfinte...

Pentru ca te respect mult, dar nu numai pe tine, o sa-mi insusesc critica adusa... Dar daca se dovedeste ca a miscat din fund, daca injectia a durut?

Am revenit de fapt pentru ca doream sa fac o completare:
Deci nu cred in unicitate dar cred ca fiecare om este deosebit de pretios si, intradevar, sa visezi ca toata lumea sa aiba parte de bine este parca cel mai frumos.

PS pentru cine ar crede altceva o sa marturisesc acum ca mie imi place de exergy, chiar daca mai face cate o pozna cand si cand, si o admir pentru eleganta cu care foloseste cuvintele chiar daca mai exagereaza sau nu-i impartasesc ideile.

Eu nu m-am gindit ca critic. Am dat o alta modalitate de a privi lucrurile, o idee costructiva legata de exprimarea adevarului, o simpla parere intr-o discutie...

Dar daca tot ai adus vorba, citeva precizari suplimentare, din punctul meu de vedere....
Nu cred ca ar trebui sa luam personal toate discutiile din jurul unui subiect. Nici nu se intimpla acest lucru daca suntem constienti de faptul ca in intimitatea noastra doar noi putem schimba lucrurile si ca putem vorbi despre ele cu ceilalti, fara pericol, chiar daca au alte pareri.
E nevoie de putina incredere iar uneori trebuie sa trecem cu vederea cum ni se ofera informatia si sa fim mai atenti la valoarea ei. E firesc ca ”antenele de pericol” sa detecteze agresiunile din mediul social, insa pe un forum, unde nu exista amenintare directa, ele dau alarme false. Aici, cea care ar putea aparent suferi este doar imaginea noastra, cind cineva face aprecieri negative. In realitate ceilalti vad daca are sau nu dreptate ”atacatorul” si poate mai mult rau isi face siesi. Asta depinde si de reactia noastra, daca nu reactionam demn si facem jocul provocatorului, nu suntem mai buni ca el.

De aceea in crestinism solutia e a intoarce celalalt obraz, adica transcederea nivelului conflictului...

Care e legatura cu visarea si Idealurile? Acestea se alimenteaza din interiorul fiintei, iar energia pusa in slujba lor trebuie sa dea rezultate, daca suntem consecventi. Asa cum doar noi insine ne putem transforma, asa si accesul altora la idealurile si visurile noastre e neglijabil. O viata fara un tel, un ideal, un vis ce trebuie implinit, nu stiu daca e viata. E ca o calatorie fara destinatie...
La fel ca propria forta, si propria fericire este in miinile noastre...
Cred ca oamenii ar putea fi apreciati si dupa idealurile, visele lor, si dupa efortu pe care il fac sa le implineasca. Si acest han a fost cindva un vis, sa-l intrebam pe Mihai daca il face fericit sau nefericit.

Multumesc pentru incredere si respect, e valabila si reciproca.

Fiind o povestire SF este clar ca actiunea se petrece in viitorul omenirii, prezentul nostru reprezentand trecutul lor si despre care se zice clar ca "toti oamenii visau", deci autorul nu se indoieste ca in prezentul nostru toti oamenii viseaza. Probabil ca asta ai vrut sa spui si tu din moment ce ai dat fragmentul.

... printre altele si asta .