De sambata am si o freza noua pt ca nu ma puteam prezenta in fata noului nascut oricum, amtrecut mai intai pe la coafor si "stilistul" meu care-i un tip super m-a intrebat daca nu vreau un look nou iar eu nu l-am refuzat pt ca-mi plac schimbarile. In viata mea nu se mai intampla de mult schimbari majore asa ca ma multumesc cu astea mici....Ma uit in oglinda si constat ca mi s-a intins tot machiajul de la atata plans si cat m-am chinui dimineata sa-l fac....
M-am pregatit 3 zile pt marele interviu din dimineata asta cu marele director al unei super firme si super firma e o firmulita cu cativa angajati, cu 2 tanati demodate si dezorganizate care abia se organizeaza desi firma functioneaza de ceva vreme. Acum trebuie sa recunosc ca directorul e un super tip, dragutel, amabil si chiar sexy dar e si foarte casatorit.....
Ideea este ca imi facusem ceva sperante care s-au cam prabusit si astea.....
Ma doare capul, voi iesi la o plimbare cu pantofii cei noi si cu ochelarii de soare (multumesc Felina!!!)

A treia zi de concediu e si a treia zi in care plang....pur si simplu nu ma pot opri, cu cat incerc mai mult cu atat lacrimile imi inunda si mai mult ochii. Orice as incerca, totul pare in zadar si ma intreb cand se vor termina toate astea si daca se vor termina vreodata. Merg pe strada si nu vad nimic din ce este si se intampla in jurul meu....

Ma uit pe geam si vad soare, animatie pe strada, oamenii parca sunt mai veseli si mai plini de energie, doar sufletul meu este la fel de gol, cu ce ma ajuta pe mine ca afara este primavara? Sufletului meu nu i-a spus nimeni ca afara e soare si asta e un motiv suficient ca sa ai o zi frumoasa si luminoasa...Au mai trecut si alte primaveri si veri peste sufletul meu dar asta nu a schimbat cu nimic ceea ce simt, ceea ce traiesc, ceea ce numesc acum viata mea.

Mi-e atat de greu sa mai traiesc, sa mai sper, sa mai cred ca se intampla si lucruri bune pe lumea asta....Ma uit in jur si vad doar probleme, dezamagiri, insatisfactii, oameni tristi, incovoiati sub poverile vieti si eu la ce pot spera? As vrea macar putina liniste, macar o zi fara lacrimi

Ar trebui sa schimbi numele jurnalului tau in "Lacrimi si Dureri de Cap (cu repetitie)".
Aceste cuvinte se repeta nemasurat in acest jurnal.
Poate ar trebui sa dotezi jurnalul cu o guma de sters...iar viata ta cu doua.

Bine punctat Quantum! Merci de sugestie!!!
Orice critica e binevenita.....

Sa sti ca mi-am luat cele "2 gume de sters" : terapeutul la care merg si care e super si cursurile de dans la care tocmai m-am inscris!!! Sper sa ma ajute!!!

In ultima vreme am devenit "mama bolnavilor"! Saptamana trecuta a fost bunica in spital, nimic grav doar neplacut si un stres in plus. Azi au venit niste cunostinte din provincie care au oarece probleme de sanatate si pt ca sunt f amabile, amuzante, au suflet bun si cald imi face placere sa le ajut. Si uite asa am alegat in tot orasul, le-am asteptat la autogara, le-am dus la cabinet unde au programare la ora 14 si eu am mai dat o fuga la birou (ca sa stau pe Han! ) si mai tarziu ma duc sa le iau de la cabinet sa le duc acasa!!!

Si nu e tot pt ca mai am un bolnav, o prietena care e cumplit de racita, i s-au inflamat amigdalele de nici sa vorbeasca nu e capabila si pt ca locuieste singura nici nu are cine sa-i faca un ceai asa ca m-am oferit eu sa trec dupa-amiaza!!!
De rujeola am scapat, sper sa nu se prinda vreo gripa acum de mine!!!

Multumesc lui Dumnezeu ca am o sanatate de fier, ca nu prea am situt ce-i aia boala ( doar cu capul am probleme ). Ajutandu-i pe ceilalti macar nu mai am timp sa ma gandesc la problemele mele!!!

Mi-e si somn, Campionatul asta Mondial din Calgari mi-a dat peste cap tot programul de somn dar a meritat!!!

Ma bucur ca-ti place cu Cristina Tine-te de sedinte si-o sa vezi in ce perspective noi vei vedea lucrurile si viata.

Eu ma bucur ca vad al doilea mesaj din acest jurnal.

(Primul a fost ala cu "plang, nu ma simt bine, inca o zi nasoala... samd'.)

MI-E FOAME!!!!!
...cam asa s-ar caracteriza pe scurt ziua de azi
da, stiu, stiu, ca ma plang cam mult, ca ori ma doare capul, ori mi-e somn, ori sunt pur si simplu suparata pe viata asta, dar asta am devenit: o mare, mare plangacioasa!!!

Noaptea trecuta nu am dormit in patul meu asa ca nu mi-am luat pachet la mine si nici de iesit la cumparaturi nu am avut chef, nu am avut chef sa-mi fluture vantul parul, nu folosesc fixativ la care coafura rezista!
Nu am avut o noapte plina de voluptate, lumanari parfumate si mai stiu eu, a fost doar una de barfa cu buna mea prietena! Am fost sa caut prin sifonierul ei o pereche de pantofi de dans care sa-mi intregeasca echipamentul, abia astept sa ma las purtata de valurile muzicii!

Pana atunci mai rontai un biscuite si astept sa plec acasa, nu-mi place vremea asta....

Draga mirona,

Daca tu ai scris la mine in "jurnal" si ti-a placut cum scriu, imi permit sa scriu si eu la tine, mai ales ca tot vad ca plangi si te doare capul. Spuneai ca ti-a placut ideea "a trai bine este o atitudine". Ce ar fi sa o si aplici? Nu stiu cum se intampla dar de obicei cu cat gandurile noastre sunt mai pronuntat negative, cu atat necazurile si problemele se lovesc de noi si invers, cu cat gandurile noastre sunt mai optimiste, mai pozitive, cu atat mai mult avem parte de succese in viata, de impliniri.

Este necesar un efort urias sa inveti sa spui stop gandurilor negative si sa incepi sa iti traiesti viata dar rasplata este uriasa in final.

Poti incepe prin a te inconjura de prieteni optimisti si prin a te feri cat mai mult de informatii care iti pot strica buna dispozitie. Incearca sa ignori problemele o vreme, pur si simplu nu te mai gandi la ele. Cel mai usor este daca ai alte preocupari.

Gata, mi-am propus sa fiu mai optimista sau macar sa nu ma mai plang , pai ce asta e atitudine in fata vietii?
Nu stiu cat va dura noua mea stare de spirit dar pot macar sa incerc!
Acum stau si ma intreb daca optimismul inseamna sa uiti sa-ti clatesti parul dupa ce iti dai cu balsam, sa speli sosetele cu Calgon in loc de detergent si sa versi toata cutiuta cu ace de gamalie si toate astea intr-o singura zi? Oare optimismul inseamna sa te concentrezi mai putin la realitatea inconjuratoare? Dar nu-mi mai bat capul cu intrebari din astea grele acum!!!

Am fost si la dansuri si am ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi reevaluez aptiudinile, credeam ca macar la asta ma pricep dar am constatat ca nu-i chiar asa simplu cum pare!!! La tango m-am descurcat cel mai bine, poate si pt ca-mi place. Intotdeauna cand ma gandesc la tango imi amintesc scena din "Parfum de femeie" cu Al Pacino...oare pot sa indraznesc sa sper ca voi ajunge si eu vreodata sa dansez asa??

Cand faceam scoala de soferi gandeam ca sofatul e tare complicat: sa-ti coordonezi miscarea picioarelor cu a bratelor, cu privirea si sa mai iei si decizii in fractiuni de secunda si dupa ce m-am vazut cu permisul in buzunar am plecat ca nebuna, de una singura, cu masina la serviciu....Acum mi se pare dansul complicat: trebuie sa fi atent la pozitia bratelor care imi cam amortesc, la pozitia degetelor care-mi aminteste de lectiile de balet din copilarie, la pozitia bazinului ca de aia am facut febra musculara si toate astea coordonate cu miscarea picioarelor. Ei dar si dupa ce voi invata....

In dimineata asta, in drum spre serviciu m-am intalnit cu vecinul meu. Canta in orchestra Operei Romane din Bucuresti. Am crescut in acordurile lui de pian si vioara, peretii fiind suficient de subtiri iar prietenia parintilor nostrii ii forta pe el si pe sora lui sa sustina mici recitaluri unei audiente putin interesate. Imi amintesc ca mama ne atragea mereu atentia mie si fratelui meu sa fim cumintei si sa ascultam in liniste dar tiai gasit, ne plictiseam repede si incepeam sa ne inghiontim....

Il invidiez pe vecinul meu pt ca a reusit sa transforme un hobby, o pasiune intr-o meserie, ca e printre putinele persoane carora chiar le place ceea ce fac si care nu se plictisesc niciodata. Ma intreba cate ore stau eu la serviciu si cand a auzit fericita (pt unii!!!) cifra de 8 s-a infiorat, mi-a spus ca el nu ar rezista, el are 2-3 ore repetii si 2-3 ore spectacol si nu in fiecare seara.

Mi-a deschis pofta de opera asa ca am pus mana pe telefon si am facut rezervari pt sambata la "Simfonia fantastica" a lui Berlioz, care e balet!!! Imi place opera foarte mult dar prefer baletul, poate pt ca am facut si ceva ore de balet la viata mea, poate pt ca imi place orice forma de dans.....

Cu greu mi-am mai gasit jurnalul....
De cand am hotarat sa nu ma mai plang, sa nu ma mai lamentez nu am mai scris pt ca nu prea am avut ce, sau nu am vrut eu sa dau importanta lucrurilor....cine stie?
Asa sunt eu, traiesc la maxim si clipele de fericire si pe cele de tristete iar celelalte evenimente care nu se incadreaza in nici una din categorii le ignor. Despre tristetile mele nu mai vreau sa vorbesc pt ca am impresia ca mai mult le amplific iar bucurii nu am prea multe....sau nu le mai vad eu.

Vine Pastele! Ei si ce? Eu nu simt nimic legat de acest eveniment? Cu ce-mi schimba mie viata sarbatoarea asta? Aceiasi nebunie in oras, pe strazi oamenii sunt grabiti in goana dupa cumparaturi, la colturi gospodinile discuta despre pretul mielului (asta am auzit cand am iesit din scara blocului in dimineata asta!!!! ), toata lumea spala geamuri si bate covoare dupa care urmeaza 2 zile de mancat si baut in fata televizorului!!!

Probabil ca voi merge in ateva vizite in care toate gazdele se intrec care-ti umple mai tare farfuria, parca e o competitie! Nu am inteles de ce oamenii nu pot pricepe ca exista o limita si pt mancare

Oare chiar nu ma mai pot bucura eu de nimic?!

Iar a trebuit sa-mi caut jurnalul...ce harnici sunt forumistii aici!

Azi am fost la biserica, m-am spovedit, nu o mai facusem de mult si asa am simtit eu nevoia astazi. Am avut si timp pt ca am stat acasa. A fost ok, mult mai bine decat speram...m-am simtit mai bine cand am plecat de la biserica!

Am vorbit cu Z si am clarificat unele lucruri si asta e un lucru bun. E cea mai buna prietena a mea, persoana cu care discut cel mai mult despre mine si despre problemele mele dar si persoana cu care ma contrazic cel mai mult, asta pt ca suntem f sincere una cu alta!

Si pt ca azi toata suflarea Romaniei are treburi gospodaresti am participat si eu putin: am preparat oua umplute pe care le-am ornat f frumos, chiar am avut inspiratie!!! Trebuie sa recunosc ca-mi place sa arate bine mancarea si la decorarea mesei si a preparatelor ma pricep cel mai bine, macar ma pricep si eu la ceva!

Cred ca a fost o zi buna pana la urma!

Sigur a fost o zi buna daca ai ajuns la spovedanie!

Azi am primit un stilou frumos de la Z care tocmai s-a intors din Italia....cica sa-mi deschid si un altfel de jurnal!!! dar l-am stricat, nu jurnalul, stiloul, am stricat penita si nici macar nu l-am folosit, acum sunt necajita din cauza asta. Chiar nu stiu si nu inteleg cum reusesc sa stric toate lucrurile frumoase din viata mea!
Acum trebuie sa ma multumesc cu jurnalul asta in care nu prea mai am ce scrie de cand mi-am propus sa nu mao povestesc despre lacrimile si durerile mele!!!

Macar la dansuri m-am descurcat bine! Singurul lucru bun pe ziua de azi!!!

Paste fericit tuturor!

Intre doua mese copioase am poposit putin la Han.....
Uite ca a venit si Pastele si acum stau si ma intreb ce ar fi trebuit sa simt de fapt azi, in aceasta zi de sarbatoare?! Eu nu simt nimic! Doar o zi obijnuita de week-end!!! Dar poate ca nu-i asa obijnuita ca nu ascult in fiecare week-end acorduri de tango si ma intreb ce ar trebui sa simt! Important este ca ma simt mult mai bine decat ma asteptam!

A iesit in sfarsit si soarele afara dar mie tot imi este frig.....mi-a fost frig in dimineata asta, iar m-am imbracat subtire dar la meteo au anuntat 21 de grade! Poate vor fi totusi la amiaza dar de unde sa stiu eu daca stau inchisa aici si nu vad decat liliacul din fata ferestrei, bun si asa, pacat ca florile lui se imputineaza pe zi ce trece...trecatorii mai rup din cand in cand cate o craca.....colega mea le mai face observatii dar fara rezultat.

Vreau sa vina week-end-ul mai repede pt ca sambata plec la Sighisoara. Se pare ca va fi o gasca mare si multe persoane necunoscute! Imi place asta, intotdeauna mi-a placut sa cunosc oameni noi, sa descopar si alte personalitati chiar, daca uneori oamenii ne dezamagesc eu am avut sansa sa cunosc si multe suflete frumoase!

Nu prea stiu ce haine sa-mi iau la mine, vremea asta e destul de capricioasa! Noroc ca mergem cu masina asa ca nu am limita la bagaje! Nu-mi place sa fac bagaje si intotdeauna imi iau mai multe lucruri decat as avea nevoie.
Poate conduc si eu, macar putin, chiar am chef.....nu am mai condus de ceva vreme in afara Bucurestiului!

O zi grea, trista .....
iar multe lacrimi....
iar multe vorbe spuse la suparare....
iar reprosuri...
iar o mare durere in suflet...

si iar incerc sa-mi revin, sa-mi spun ca asa e viata, grea si dureroasa uneori, ca putine lucruri se obtin fara durere, fara sa strangi din dinti pe lumea asta. Nu stiu de ce trebuie sa fie asa dar eu simt ca am platit pentru tot ce a fost frumos si bun in viata mea. Spun a fost pt ca nu mai pot sa spun este, pt ca nu mai vad nimic din frumusetea vietii asteia, pt ca am sentimentul ca lupt in zadar si ca cu cat ma zabt mai mult, cu atat ma afund mai mult in noroiul vietii.

...la serviciu atmosfera este stresanta, rece, indiferenta, acasa sunt multe certuri, reprosuri, dezamagiri, pt prieteni sunt tot mai greu de suportat cu toanele si nemultumirile mele ( si au dreptate!) si atunci unde sa ma duc? unde sa gasesc putina liniste? putina afectiune?

....ma inchid si mai mult in mine si-mi spun ca trebuie sa fiu puternica, ca doar eu pot depasi momentul, ca doar la mine sta rezolvarea problemelor desi eu ma simt epuizata.

...ma doare ca-i ranesc pe cei din jurul meu, ma doare ca nu mai pot aduce nici o bucurie nimanui, dar nu mai stiu sa ma port normal, nu mai pot sa zambesc, zambetul meu este o grimasa, nu mai pot sa ma bucur de nimic....Cum sa le cer celor din jur sa ma inteleaga daca nici macar eu nu ma pot intelege? Simt ca altcineva traieste in locul meu, ca fac lucruri mecanice pt ca asa este bine. Ies din casa sa ma intalnesc cu prietenii pt ca se presupune ca asta trebuie sa ma faca sa ma simt bine dar nu se intampla asa, daca stau in casa tot nu ma simt bine, nu-mi gasesc locul, nu-mi gasesc linistea, nu ma pot concentra la nimic, nu pot sa trec de prima pagina dintr-o carte, nu pot sa vad mai mult de 10 minute dintr-un film decat daca e super interesant, sau vesel....Nu mai stiu ce vreau, nu mai stiu ce-mi place.....

Azi sunt bine dispusa...nu prea stiu de ce...poate pt ca am ascultat Vama Vache in drum de serviciu si mi-am amintit de mare:
In ochii tai rade marea
In ochii tai e visarea
In ochii tai sunt si eu
Gura si nasul de zmeu!!!

Aseara m-am vopsit dar mi-am vopsit mai mult decat parul, adica mi-am vopsit si fruntea si o ureche!! Nu am prea inteles de ce de data asta nu s-a curatat. Ba stiu, pt ca sunt imprastiata si zapacita si nu mi-am dat cu crema inainte. Asa se face ca aseara sunam disperata la prietena mea sa-mi aduca o tigare, cica se curata cu scrum, da de unde....sau la mine nu a functionat! Pana la urma m-am culcat cu speranta ca pana dimineata se va intampla o minune si vor disparea petele! Dar cand m-am uitat in oglinda ele erau la locul lor si nici fondul de ten nu le-a doborat. Noroc ca am o imaginatie bogata si asa mi-a venit ideea sa-mi pun o esarfa pe frunte. Cand ieseam eu frumos echipata din scara blocului dau nas in nas cu fratelo care-mi spune "Ce ti-ai pus aia pe cap? Arati ca dracu!" ii explic motivul si replica lui a fost "Daca nu sti sa te vopsesti!" Depasesc momentul, imi propun sa nu ma las doborata de nimic si ma rog in gand sa nu ma intalnesc cu prea multi cunoscuti cand apare salvarea mea: vecinul cu ochi albastrii de la scara vecina!!! Cred ca se citea disperarea in ochii mei pt m-a intrebat unde merg si daca nu vreau sa ma duca cu masina! Intru in masina cu viteza luminii si arunc oribila esarfa!

Si mai placut suprinsa am fost sa constat ca vecinul asculta Vama Veche asa ca tot drumul am visat la mare si la urmatoarea vacanta la mare!

La serviciu nu-mi fac probleme ca oricum nu observa nimeni nimic dar ma intreb ce voi face diseara la dansuri?!?

De parca nu ar fi fost suficient tot ieri mi-a iesit si un herpes din cauza unei prajituri cam vechi si nu am luat decat 2 inghitituri! Iah!!! Si de parca nici asta nu ar fi fost suficient duminica trebuie sa merg si la o nunta!! Daca imi mai julesc si vreun genunchi diseara la dansuri duminica voi arata ca Muma Padurii!!!! Si baietii care-si facusera planuri ca voi conduce eu....


Si toate astea tocmai astazi cand decisesem sa fac o fapta buna!!!!
Marti in drum spre dansuri, cum mergeam eu asa agale prin minunatul Cotroceni am zarit un telefon care se odihnea la umbra unui copac! Vorba ceea :prost sa fi noroc sa ai! Frumos telefonul dar si mai frumos gestul de a-l inapoia asa ca am ales a doua varianta! Asa ca dupa amiaza trebuie sa ma intalnesc si cu proprietarul telefonului...

Ooo! Cine stie ce mai iese din afacerea asta cu telefonul!

pentru pete incearca cu zeama sau sare de lamiie...daca nu iese culoarea macar faci un peeling

Felinuto, telefonul apartinea unui copil!

M-am intalnit cu mama lui care a fost destul de mirata ca l-am inapoiat, mi-a spus ca nici nu i-a spus sotului ca altfel cel mic se alegea cu o chelfaneala zdravana! De fapt mama a fost mult prea amabila, mi-a adus flori, bomboane si cafea! M-am simtit tare aiurea!!!!


S-a schimbat instructoarea la dans si nu-mi place deloc, aseara am avut impresia ca sunt in regres. Dar lasa ca am rezolvat: am discutat si merg la vechea instructoare care-i o super fata!

Mi-e somn si cafeaua asta nu ma ajuta deloc, s-a si racit in ceasca...nu-mi prea place gustul de cafea. Cred ca as fi avut mai multe sanse daca beam Colo, dupa un pahar nu mai reusesc sa dorm. Dar incerc sa-mi revin si sa ma concentrez asupra muncii mele de fiecare zi. Nici macar vremea asta nu ma ajuta, oare unde o fi plecat soarele asta?

Noaptea trecuta am fost la nunta si am dansat asa cum nu am mai facut-o de mult, am uitat de oamenii din jurul meu care se putea sa ma priveasca ciudat, de pantofii care ma jenau putin, de locul in care ma aflam si doar am inchis ochii si am dansat! M-am simtit bine, asa cum poate nu m-am mai simtit de mult! A fost o nunta frumoasa, o nunta simpla a unor oameni modesti dar care se iubesc mult! M-am bucurat mult pt ei!

Sambata am fost la cinematograf si pt ca nu mai fusasem de mult am vrut sa recuperez asa ca am vazut 2 filme! Unul a fost un film romanesc "Legaturi bolnavicioase", mi-a placut, imi plac filmele romanesti in general, poate pt ca sunt mai aproape de realitatea in care traiesc, poate pt ca-i cunosc pe unii actori....A avut si "marea actrita" Mihaela Radulescu o aparitie scurta si jenanta....

Al doilea a fost "Misiune imposibila 3" asta la cerinta partii masculine a grupului! Desi nu-s o pasionata a jocurilor pe calculator si nu prea stiu ce si cum, filmul asta mi-a creat impresia unui joc pe calculator. Nu am prea reusit sa inteleg cine cu cine e si impotriva cui dar nici nu m-am straduit decat vreo 15 min. Nici macar Tom Cruise nu-mi place in mod deosebit! Macar ne-am amuzat pt ca am stat in ultimul rand si am putut comenta!

Acum sunt sunt trista, deprimata si dezamagita.
Prea multe dezamagiri in ultima perioada, prea multe sperante risipite, prea multa incredere irosita. De unde ideea ca o gandire pozitiva ajuta? Pe mine de ce nu ma ajuta? Uneori e chiar mai rau sa speri din tot sufletul, sa speri ca de data asta va fi mai bine, va fi altfel, va fi asa cum vreau eu dar rezultatul se incapataneaza sa fie mereu acelasi. Acum stau si ma intreb unde gresesc, unde gresesc mereu? Poate daca as afla as reusi sa inteleg unele lucruri, asa reusi sa nu ma mai simt asa....

Iar nu-mi mai place nimic din ce este in jurul meu, iar numar minutele care au mai ramas pana plec de aici.....
Iar vreau sa plang dar si dupa suvoiul de lacrimi starea e aceiasi...
Iar vreau sa fug de toata viata mea si iar nu am unde....

Stiu ca trebuie sa merg mai departe, ca trebuie sa-mi adun iar puterile, ca trebuia sa gasesc iar speranta intr-o zi de maine mai frumoasa.

Mergand pe strazile pitorescului meu oras am constatat ca o parte din populatia feminina de o anumita varsta poarta pantaloni cu talie fffff joasa si bikini pe jumatate la vedere si neaparat de culoarea roz bombon! Ajunsa acasa am scotocit si eu prin garderoba mea si am constatat ca e nu am nici macar o pereche din categorica obiectelor vestimentare mai sus amintite. Acum am o mare nedumerire: chiar asa de tare am imbatranit de nu mai tin pasul cu moda asta?
Dar voi reglementa imediat situatia: maine ma opresc la primul magazin si cumpar o duzina de bikini roz!!!!
La pantaloni ma multumesc doar cu talie joasa nu ffff joasa!

Aseara am vazut un film interesant, trist si frumos in acelasi timp, un film care te pune pe ganduri, care ridica unele semne de intrebare. Coloana sonora e deosebita, mare parte din film a constat in momente dedicate muzicii, momente in care puteai inchide ochii si te puteai lasa purtat de acordurile pianului. Imi place pianul f mult, cred ca este instrumentul meu favorit desi am atins doar de curiozitate clapele unui pian.

Intr-o zi, vecinul meu, muzicantul mi-a spus ca mai canta la pian doar tangouri pt placerea mamei lui. Vreau si eu un copil care sa-mi cante tangouri la pian! Imi place si tangoul! Valsul nu-mi mai place, si-a pierdut farmecul in viziunea mea....

Constat ca-s destul de categorica, imi plac sau nu-mi plac oamenii, unele lucruri, anumite activitati, stari, momente,....putine lucruri imi sunt indiferente, putine lucruri sunt gri la mine, majoritatea sunt albe sau negre!

A fost un week-end cu mult soare, dupa multe vreme am simtit ca vara este aproape dar asta nu mi-a creat neaparat o stare de bine. Ar fi trebuit sa zambesc mai mult pt ca si soarele imi zambea dar nu s-a intamplat asa.

Am fost la cumparaturi intr-unul din marile supermarketuri care au invadat Bucurestiul si care au facut viata romanilor mai frumoasa. Vreau nu vreau, de 2 ori pe saptamana trebuie sa merg acolo pentru a reface proviziile de alimente, mancam prea mult cred....dar nu despre asta vreau sa "scriu" acum!!!
Vremea de afara m-a trimis cu gandul la mare, la plaja asa ca nu am ezitat sa probez cateva costume de baie. Am fost cam dezamagita de oferta celor de la Jolidon, parca toate seamana intre ele, au doar cate o singura masura din fiecare model...mi-a ramas gandul la unul portocaliu pe care o sa-l si cumpar cu prima ocazie. M-am consolat doar cu o crema pt plaja in final dar va urma si costumul. Nu stiu de ce dar toate ultimele mele costume de plaja au fost albastre sau bleoumarin (oare asa se scrie???) asa ca rand pe rand toate accesoriile mele de plaja au inceput sa capete diverse nuante de albastru. Acum vreau o schimbare, imi plac schimbarile si cred ca se si potreiveste portocaliul cu albastru?! La plaja oricum se potriveste orice.....

Nu am mai scris de mult in jurnal, incerc sa gasesc un raspun la intrebare de ce? dar nu stiu...poate nu am avut chef, poate nu am avut ce sau poate nu m-am mai simtit de mult asa cum ma simt astazi.
Azi si maine sunt libere, prea multe zile libere anul asta, prea multe zile in care am avut nevoie de repaus, am simtit nevoia sa ma reculeg, odinesc, gandesc.....Dar toate zilele astea libere au fost pline de tristete si de lacrimi, de mult prea multe lacrimi. Incerc sa nu ma mai gandesc la toate problemele, nemultumirile, frustrarile mele dar se aduna si vin zile cum este cea de azi in care ies la suprafata toate si nu pot lupta cu toate si atunci ma las coplesita. Ma las coplesita pt o vreme pt ca apoi putinul spirit de luptator care mai salazuieste in sufletul meu isi face simtita prezenta si-mi sopteste la ureche ca nu trebuie sa ma las dominata de ceea ce simt, de dezamagiri, de tristete, ca trebuie sa-mi fac loc cu dintii, cu mainile sa ies la lumina. Uneori ratacesc drumul asta catre lumina dar de cele mai multe ori il gasesc, doar ca ma epuizeaza cautarea asta....Asa s-a intamplat si acum!

De luni voi merge la un nou job! Nu stiu daca va fi mai bine sau mai rau, in ultima perioada incep sa ma indoiesc de deciziile pe care le iau. Ieri a fost ultima zi de lucru la vechiul job si nu am simtit nimic, absolut nimic, a fost o zi normala, nu am simtit nici un regret, nici o urma de parere de rau, nici o emotie, NIMIC. Nici in ceea ce priveste noul job nu simt nimic, nici speranta ca va fi mai bine, nici dorinta de a imi face treaba bine, NIMIC, acelasi nimic care ma face sa ma intreb daca eu chiar nu mai pot simti nimic, nu mai pot visa, nu mai pot spera....

Este a patra oara cand imi schimb locul de munca, de fiecare data am fost fericita, am sperat in mai bine si de fiecare data am fost dezamagita. Nu mi-a fost teama niciodata de schimbare, ma integrez repede, sunt o persoana sociabila, nu am primit nici reprosuri in ceea ce priveste activitatea mea dar tot timpul locul de munca a fost sub asteptarile mele. Poate astept eu prea mult, poate nu stiu sa evaluez corect situatia dar lasa ca de data asta nu o mai fac deloc, ce va fi va fi......si totusi, asta e o atitudine fireasca?

In plus pt ziua de azi aveam o gramada de treburi in program dar nu am reusit decat sa lancezesc si sa ma lamentez.

Ce bine este sa stai acasa! Mi-ar placea sa stau mai mult timp acasa, poate 1 an sau 2!!! Nu mai retin cine mi-a povestit, unde am citit sau am auzit ca cineva si-a luat "concediu" 2 ani, i-a spus sefului ca are nevoie de o perioada de reapaus si a fost ok, i-a spus ca atunci cand va simti pregatita sa se intoarca la serviciu sa o faca. Ar fi bine sa revin totusi la realitatea din Romania in care seful te ameninta ca te da afara daca indraznesti sa ramai insarcinata! Vineri seara ma suna o prietena sa-i imprumut si ei Codul muncii deoarece sora ei este insarcinata in 5 saptamani si deja a primit amenintari ca-si pierde postul daca se gandeste sa pastreze copilul!

Ok, deci 2 ani acasa nu voi sta doar pt ca am eu chef! Ideea cu copilul nu-mi surade asa ca iese din discutie!

Azi am fost la stomatologie, nu am mai fost de ceva vreme, aceleasi cozi si acelasi dezinteres si pasivitate. Aseara in timp ce mancam cirese fara viermi mi-a cazut o plomba asa ca de dimineata am sunat la cabinet pt o programare dar doctora la care mergem eu nu mai lucreaza la respectivul cabinet de 1an, fiind vorba doar de inlocuirea unei plombe mi-am spus ca pot merge la oricine dar d-na doctor care era in tura de dimineata nu prea avea chef de pacienti asa ca mi-a recomandat sa merg la ora 15 la cabinet. M-am prezentat la ora indicata la cabinet dar asistentele se intrebau una pe alta ce si cum si dupa vreo ora si jumatate m-a poftit pe scun. Bine ca am fost libera si ca mi-am pus totusi plomba! Inca o problema bifata pe ziua de azi! Dar tot lume multa la cabinetele astea de stomatologie, toti romanii au oare probleme cu dintii?

Cred ca ar trebui sa inchid calculatorul si sa incerc sa-mi strang lucrurile pt maine!
Am o gramada de luat ca doar merg la o nunta in familie, familie care se gaseste in provincie. Poate ar fi bine sa-mi fac o lista sa nu uit ceva: parfumul sau si mai grav rujul!!! sau poate pantofii. Iar voi avea un week-end plin: plecare de dimineata cu toata familia aranjata si cu tot calabalacul dupa ea, prima oprire la bunici unde ii lasam pe parinti si unde ne vom imbraca pt seara (sa nu uit placa de intins parul e singura coafura pe care mi-o pot face in conditiile respective!) apoi inca 30 de km la biserica si restaurnat, dimineata iar bunici si sper destul de devreme acasa. Imi plac nuntile, chiar imi plac dar la asta nu prea am tragere de inima sa merg, cam stiu cum va fi atmosfera, macar de-as prinde macar 5 melodii pe care sa ma pot zbantui ca altfel iar stau toata noaptea la masa cu paharul de apa plata cu lamaie in fata, nici sa ma imbat nu pot ca cineva mai trebuie sa si conduca. Asta e discriminare! Nu inteleg de ce in astfel de situatii femeile sunt cele care trebuie sa se sacrifice! Mie imi place sa conduc asa ca am o scuza!

Mi-e somn......

Nunta asta mi-a reamintit de o mare nedumerire de-a mea: cine a constatat ca bretele de plastic, asa zis transparente se potrivesc la rochiile de seara? Cum se poate asorta o rochie de seara cu niste plastic sau silicon lasat la vedere? Consider o lipsa totala de bun gust sa te imbraci in rochie cu corset din care sa iasa 2 astfel de decoratiuni. Oare cine o fi lansat moda asta? O fi doar pe plaiurile mioritice sau nu? Sincera sa fiu nu am vazut in nici o revista de moda sa se promoveze asa ceva! Nici prin filmele americane nu mi-a atras atentia vreo actrita care sa-si fi decorat rochia de seara cu plastice din astea. Stau si ma intreb cum ar arata Angelina Jolie intr-o rochie de seara din care sa iasa 2 bretele transparente??
Aceiasi intrebare imi gadila cerebelul: cine a lansat aceasta tendinta? De vina sa fie oare tigancile din fata de la Cocor?
Toate vrem rochii sexy si cu spatele gol dar daca nu ne permit sanii mai bine schimbam rochia!
Rochia mea a fost cu spatele gol! sac!!!

Mirona, ca sa scapi de plans, eu zic sa-ti propriu un tzel, oricare si sa-l urmaresti. Azi un tzel maine inca unul si uite-asa
Nu-ti place serviciul? Gaseste-ti un hobby super egoist, fa lucruri doar pentru tine si bucura-te de ele

...te asteptam sa mai treci noutati in Jurnal! ...cu siguranta ca printre lacrimile tale s-au strecurat zambete si dulci evenimente fericite care ne-ar bucura!

daaa! vrem noutati!

Mironaaaaaaaaaaaaaaa!
Mironaaaaaaaaaaaa!