Romelia spunea ea bine ca nu aduce anul ce aduce ceasul. Ei, si un pahar de scotch whiski distilat la alambicul lui Shawn McCloud nu poate fi refuzat de nimeni.
Cum s-a intamplat, e greu de explicat... Tin minte doar ca era intr-o Sambata seara... Degustam cu totii, plini de ravna gospodaroasa, lichidul aromat care se preligea subtire la capatul tevii de cupru, ce se contura timid in palpairile prietenoase ale focului. Acesta dansa gratios pe lemnele de stejar, taiate nici prea groase nici prea subtiri. Si era o asa buna intelegere si armonie intre cele doua elemente ale naturii, incat prietenul nostru George McCartny, inspirat, si putin afumat ca statuse cam in gura hornului, prinse a sufla in cimpoi, care mai apoi, nu stiu cum si pe unde, incepu sa scoata o "saltareata", de se umplu pe loc curtea cu toate vecinele de prin imprejurimi... Ca vecinii ramasesera sa-si pazeasca fiecare alambicul; la acea ora nu cred ca era vreo unul in sat care sa nu aiba activitate. Asa ca, avand pereche sau nu, iata-ne laolalta pe noi, cei trei aventurieri in lumea dansului, Marcus, Romelia si EU, tinand pasul alaturi de prietenii nostri scotieni in ceea ce parea a fi o imitare a jocului focului potolit de sub alambic.
Dans Scotian
! Cine a intrat sub vraja lui, acolo a ramas, nu mai are scapare... 
... Pentru celelalte pericole exista cavalerii. 
